Istoria Parasutismului in Romania – Partea I
ROMANIA: INCEPUTURILE
In Romania, primul salt cu parasuta dintr-un avion a fost la 19 septembrie 1925, cand aviatia militara romana a fost inzestrata cu parasute Heinecke. Cel care a sarit a fost insusi constructorul german de parasute Heinecke, care a executat 2 salturi ditr-un avion Potez XV, pilotat de locotenentul aviator Paul Dumitrescu. La 19.10.1925 la mitingul de aviatie de la Tecuci, locotenentul aviator Jean Nicolescu a devenit primul aviator roman care a sarit cu parasuta din avion. In acelasi an mecanicul de marina Eugen Sziklay, din Sannicolau Mare, la mitingul de aviatie de la Baneasa, a sarit de la 1000 de metri, dintr-un avion al companiei Franco-Romane, cu o parasuta de constructie proprie. In 1928, la Berlin Smaranda Braescu a devenit prima femeie din Romania care a sarit cu parasuta… Ea a stabilit la 28.10.1931, recordul national de inaltime printr-un salt de la 6000 m, pentru ca la 19 mai 1932, la Sacramento, California, sa doboare – cu un salt de la 7 233 m, recordul mondial de inaltime al vremii. In 1936 Traian Dumitrescu Popa a facut primul sau salt cu parasuta la Ploiesti, iar in 1937 a fost angajat receptioner la fabrica de parasute Irvin. Tot in 1936, la Baneasa, Ionel Fernic (poet, compozitor si interpret de renume) a facut primul salt cu parasuta, ramanand in amintirea contemporanilor ca un artist al mansei si saltului cu parasuta.
Aeronautii au utilizat parasuta pentru a se salva din baloanele avariate, in timpul misiunilor de lupta (observare,cercetare). In Romania, la 2iulie 1917 locotenentul aviator Gheorghe Demostene Rally, aflat ca observator in nacela unui balon captiv, in timpul luptelor de pe aliniamentul Marasti-Marasesti-Namoloasa, fiind atacat de o formatie de avIoane inamice, a reusit sa se salveze, impreuna cu documentele de la bord, sarind cu parasuta de la 1200 m. In acelasi an, in timpul unei furtuni, Rally a fost aruncat din nacela, salvandu-se inca o data cu parasuta. Au mai sarit cu parasuta din nacela balonului pentru a se salva locotenentii Dan Badarau, Mihai Mihalcea, si Aurel Secareanu, putand fi considerati astfel primii parasutisti din Romania.
Parasutisti romani in WW2
In Romania prima scoala de parasutisti a fost creata in 1937, in scopul pregatirii pilotilor. In acel an firma americana Irvin Air-Chute &Co din Bufallo, SUA, a castigat licitatia pentru fabricarea parasutelor ce urmau sa intre in dotarea aeronauticii. Fabrica de parasute a fost amplasata pe soseaua Magurele (in 1948 avea sa fie nationalizata sub denumirea fabrica de parasute “Aurel Vlaicu “. Firma Irvin a montat la Flotila 1 Aerostatie si un turn de parasutare de 80m pentru pregatirea practica a pilotilor, dat in folosinta la 6. 12.1937. Instructor a fost americanul Robert Kokril, in prima serie de cursanti numarandu-se si sublocotenentul mecanic de aviatie Stefan Soverth, ramas in continuare instructor in scoala.
la 10 iunie 1941, pe langa centrul de instructie al aeronauticii (dislocate aerodromul Popesti- Leordeni) s-a infiintat scoala de parasutisti costituita in companie de parasutisti in conformitate cu ordinul d. m. nr 93/16 iunie1941, cu un efectiv de 130 elevi (16 ofiteri, 14 subofiteri , 100 grade inferiore) comandata initial de locotenentul mecanic de aviatie Stefan Soverth. Brevetarea impunea executarea a 3 salturi, dar se incheia dupa ce parcurgea intreaga perioada de pregatire specifica.
La 20.10.1941 Statul Major al Aerului a ordonat transferul companiei de parasutisti, de la centrul de instructieal aeronauticii, la Flotila 1 Aerostatie de la Pantelimon. Locotenentul Gheorghe Iordachescu a fost numit comandantul companiei.
IAR 39
La inceputul anului 1942 conform ordinului Maresalului Antonescu, dat Statului Major al Aerului s-a constituit batalionul de parasutisti, format din companiile 8 si 9 parasutisti. Capitanul Enea Bordan a fost numit comandatul batalionului. La 30.07.1942 cdt. al batalionului a devenit maiorul Ion Ghita. Din octombrie 1943 si pana la desfiintarea adestuia, la comanda s-a aflat maiorul Teodor Dobre.
Pentru transport si parasutarea intregului efectiv, batalionului 4 parasutisti ii erau necesare 54 de avioane de transport Ju-52, numar de aparate niciodata atins. Totusi din punct de vedere teoretic, s-a luat in calcul desantarea intregului batalion prin utilizarea escadrilei 109 format adin aparate IAR -39, care remorcau planoarele de transport de fabricatie germanatip DSF-230, din aparate ale companiei civile Lares precum si din unele tipuri vechi de bombardiere Potez 65. Prima victima a parasutismului militar a fost sergentul Vasile Bajenaru, care datorita incidentului numit “fuior”, in coditiile unei lansari obisnuite de scoala, s-a zdrobit la impactul cu solul. La acea vreme parasutistii nu dispuneau de parasute de rezerva. Primul exercitiu prin parasutare in teren framantat a avut loc in septembrie 1942 in Muntii Bucegi (Plaiul Mircea din Valea Hodoroabelor.), cand fost experimentata si posibilitatea aprovizionarilor pe calea aerului.
Ju-52
Desi Marele Stat Major ceruse infiintarea celui de al doilea batalion, nu s-au putut completa efectivele nici macar pentru primul batalion. Potrivit generalului de escadra aviatie Gheorghe Jienescu, cauza o constituia faptul ca “marile unitati nu au voit sa lase a se prezenta la examen candidatii voluntarI: ofiteri, subofiteri, trupa -punand acestora fel de fel de piedici , de la intarzierea trimiterii actelor, pana la refuzul acordarii concediilor necesare prezentarii la examen “, cu toate ca Marele Stat Major dadu-se ordin in acest sens.
In aceiasi nota informativa adresata Conducatorului Statului, subsecretarul de stat al aerului facea cunoscuta si dorinta Marelui Stat Major de a schimba subordonarea batalionului, din cadrul aeronauticii militare in organica regimentului de garda al conducatorului statului.
Generalul Jienescu isi exprima parerea ca unitatile de parasutisti “trebuie sa ramana in cadrul aeronauticii militare “, aducand in sprjinul ideii sale faptul ca “formarea si instructia personalului parasutist trebuie facuta in stransa legatura cu aviatia, elementele parasuta si avion fiind la baza instructiei parasutistilor, intrebuintarea unitatilor de parasutisti in operatiuni, trebuie facuta in cadrul unui sistem de operatiuni aerine combinate, la care sunt chemate sa participe toate categoriile armei aeriene – informatie, vanatoare, bombardament; trecerea unitatilor de parasutisti in organica regimentului de garda ar disloca aceasta arma din mediul ei firesc de dezvoltare si intrebuintare, atragand dupa sine dislocarea si a altor unitati din aeronautica, lucru ce ar determina dispersarea mijloacelor si asa de putine, atat in timp de pace cat si de razboi, viata unitatilor de parasutisti nu poate fi desprinsa de viata armei aeriene, eleavand acelasi spirit si aceiasi mentalitate.
In rezolutia sa, pe nota informativa, Conducatorul Statului a ordonat “1. Marele Stat Major sa completeze efectivele necesare. Daca nu este incovenient sa se suprime examenul. Daca nu se gasesc voluntari, sa se ia obligatoriu. 2. Batalionul sa fie instruit la 1-VII -1943. 3. Doresc sa vad la lucru unitatile instruite . 4. Impartasesc punctul de vedere al generalului Jienescu .
La 10 decembrie 1943 Maresalul Antonescu a hotarat (decretul lege nr 3188) infiintarea in cadrul aeronauticii regale romane a unui corp de parasutisti militari cuprinzand unitati luptatoare (batalioane, regimente, mari unitati ) si a unui centru de instructie a parasutistilor, cu scoliile de specialitate necesare. Evolutia evenimentelor politico -militare din vara anului 1944 nu a permis finalizarea acestui proiect, chiar daca un al doilea batalion de desant, transportat pe cale aeriana, a fost organizat de trupele de uscat in cursul anului 1944 (avea structura unui batalion de munte ).
Istoria Parasutismului in Romania (II)
ROMANIA: INCEPUTURILE
Partea a II-a
Pentru infiintarea intr-o organigrama noua a unitatilor de parasutisti, s-a luat ca model organizarea unui regiment german de parasutisti . Singura modificare adusa a fost reducerea numarului de companii de armament greu de la trei la una. Astfel potrivit proiectului aprobat, un regiment de parasutisti urma sa aiba in compunere: trei batalioane de parasutisti (fiecare cu trei companii parasutisti si o companie de armament greu ) o companie aruncatoare grele, o companie asigurare (un pluton transport, un pluton pionieri , un pluton ciclisti) un “tren” de munitie si o “coloana de transport”.
In iunie 1944, batalionul a fost dislocat la Curtea de Arges pentru “aplicatii speciale”. Din ordinul Subsecretariatului de stat al aerului s-a constituit un detasament operativ (din cei mai bine instruiti parasutisti ), comandat de capitanul Mihai Tantu, format din trei companii de puscasi, un pluton misiuni speciale si o companie armament greu. Detasamentul a fost destinat ca forta de prima interventie in dispozitivul de siguranta al Capitalei. La 15 august 1944 s-a deplasat la Bucuresti, in cazarma de la Flotila 1 Aerostatie, unde a fost echipat pentru lupta si consemnat in cazarma.
Cu toate acestea, se pare ca scopul pregetirii de la Curtea de Arges fusese cu totul altul. Potrivit ordinului Marelui Stat Major, cazarea efectivelor s-a facut intr-un sanatoriu nou construit, dar neterminat. Localitatea era ferita de ochii spionajului extern si oferea prin natura terenului conditii prielnice de antrenament. Aerodromul cu pista de pamant era accesibil avioanelor Ju-52. Caracterul instructiei a fost schimbat.S-au conceput actiuni noi, totul se desfasura pe timp de noapte,”tema” generala a pregatirii era intrebuintarea in lupta a subunitatilor mici,organizate ad-hoc, in functie de caracterul misiunii si natura obiectivului. O subunitate de comando parasutisti era formata din: un comandant de grupa, o echipa de distrugeri (patru oameni, o echipa de izbire (4 oameni), o echipa de foc (2 oameni), o echipa de transmisiuni (2oameni). In cadrul acestor echipe militarii erau specializati in executarea de foto schite, conducere auto, radiotelegrafie, columbofilie.
In perioada 23–28 august 1944, dupa iesirea Romaniei din razboiul impotriva Natiunilor Unite, batalionul de parasutisti a fost folosit pentru: apararea partii de nord a Capitalei (aeroporturile Baneasa, Pipera, Otopeni, satele Baneasa, Herastrau, Pipera,) – detasamentul capitan Mihai Tantu si gruparea capitan -comandor Teodor Dobre. ; apararea aerodromului Boteni unde se afla Statul Major al Aerului -plutonul sublocotenentului Vasile Fulicea; asigurarea pazei SUbsecretariatului de stat al aerului si arestarea militarilor germani cantonati in hotelurile Bavaria, Princiar, Wilson, Excelsior, si Ambasador – plutoanele sublocotenentilor Vasile Frugina si Grigore Mestes; asigurarea pazei Comandamentului Apararii Antiaeriene (Parcul Carol) – un alt pluton.
In luptele pentru apararea Capitalei, pirderile parasutistilor au fost: 19 morti, 59 raniti, 3 disparuti.
Comportamentul acestora in lupta a fost fara cusur, iar prezenta lor in focul evenimentelor, unanim apreciata. Foarte putin a lipsit insa ca, in locul acestor misiuni, parasutistii sa fie chemati sa indeplineasca o cu totul alta misiune , cu consecinte istorice dintre cele mai greu de anticipat, chiar si pentru istoricii de astazi …
Intr-o convorbire telefonica purtata intre subtrupele aeropurtate romane
secretarul de stat de la Ministerul de Interne, Petre Strihan (Costantinescu) si Generalul Gheorghe Jienescu, acesta din urma alertat de vestea arestarii Maresalului, a Primului Ministru si a generalului Vasiliu, a propus primirea de urgenta a unei unitati de parasutisti de la Popesti-Leordeni, in scopul eliberarii tuturor celor retinuti la palat.
Intrucat Seful Suprem al Armatei era regele, iar hotararea sa nu parea a depasii prerogativele propriilor drepturi, orice actiune contrara hotararii sale devenea, in aceste circumstante, extrem de delicata si de o legimitate discutabila.
In raspunsul sau, Petre Strihan a invocat aceste argumente, sugerand si faptul ca, pe moment era mai bine sa se astepte derularea evenimentelor. Generalul Jienescu nu a mai spus nimic si a inchis telefonul.
Parasutistii nu au mai fost trimisi la palat. Dupa razboi, generalul, dupa ce a indurat supliciul unor ani grei de temnita comunista, s-a sinucis la scurta vreme dupa iesirea din detentie. Era deasupra oricarui dubiu ca, in 1944 generalul nu fusese pus la curent cu detaliile “loviturii de la palat”. Dar nici Petre Strihan nu a avut o soarta mai buna. Desi calmul si intelepciunea il indreptasera spre adoptarea unei solutii mai prudente, el nu s-a putut sustrage vinei de a fi fost demnitar de stat sub Maresalul Antonescu. Si el va executa aproape 15 ani de puscarie comunista, pentru a muri – totusi la o varsta venerabila – inconjurat de stima si afectiunea prietenilor sai literari.
Dupa intrarea trupelor sovietice in Bucuresti, batalionul a fost retras in cazarma din padurea Pantelimon si folost de statul major al aerului si de Comandamentul Militar al Capitalei in misiuni de interventie, pentru paza unor obiective civile si militare, escortarea si protectia demnitarilor, mentinerea ordinii si rezolvarea incidentelor ivite intre trupele sovietice si populatia orasului.
La 15 decembrie 1944 in cadrul general de organizare a aeronauticii, Flotila 1 Aerostatie s-a transformat in baza specialitatii aeronautice. In cadrul acesteia, batalionul de parasutisti a devenit Batalionul 5 Paza, avand in subordine companiile 33, 34 si 35 paza.
Comisia Aliata de Control (sovietica) a dispus, la 1 martie 1945, desfiintarea batalionului 5 paza. Personalul sau a fost mutat in alte structuri din aeronautica sau lasat la vatra.
Comandantul companiei de misiuni speciale, capitanul Mihai Tantu, a carui familie (aflata in Basarabia) fusese masacrata aproape in intregime de detasamentele speciale care au premers inaintarea Armatei Rosii in 1940, nu s-a putut impaca cu noua realitate impusa tarii si unitatii sale. Dupa ce a raportat comandantului sau ca nu se considera demobilizat, a salutat si a pecat. Multi ani dupa aceea, a reprezentat unul din elementele cele mai cautate ale rezistentei antibolsevice care a actionat in munti, dupa instaurarea regimului comunist.
Ultimele date despre el ni-l prezinta in hatisurile unei controversate si/sau inscenate afaceri de spionaj in favoarea unei tari occidentale, care il trimisese tot prin parasutare – sa pregatasca o ampla retea de rezistenta, necesara pregatirii sosirii …trupelor americane.
In 1947 comandorul Teodor Dobre -fostul comandant al batalionului de parasutisti – a fost trimis sa frecventeze cursurile scolii politice de la Breaza. Refuzand inscrierea in partidul comunist si deci oferta noilor autoritati, a fost trecut in rezerva. Era singurul parasutist roman decorat cu ordinul militar Mihai Viteazul.
Istoria parasutismului romanesc. Partea a III-a. Cinci decenii de parasutism militar romanesc. Perioada 1950-1990
Istoria parasutismului in Romania, Partea a III-a
Pe 1 noiembrie 1950 a fost infiintat la Tecuci, Batalionul 1 Parasutisti, care a fost subordonat Comandamentului Fortelor Aeariene. Aceasta sarcina a revenit centrului de instructie al aviatiei, conform dipozitiunilor si sub supravegherea comandamentului fortelor aeriene militare. Actiunea a inceput la 20 octombrie. Incadrarea cu personal s-a realizat de directia cadrelor armatei, iar cu trupa,de comandamentul fortelor aeriene militare. Comandant al batalionului a fost numit capitanul Vasile Cosma, iar sef de sta major – “girant” – locotenentul -major Grigore Bastan. Pe 6 februarie 1951 batalionul a trecut in subordinea Regiunii 1 Militare si a fost dislocat in garnizoana Botosani. In urma solicitarilor adresate ministrului fortelor armate, dupa 3 luni batalionul a revenit la aerodromul Tecuci. Comandant al batalionului -tot “girant” – a fost numit locotenentul major Grigore Bastan. Pe 2 august 1951 s-au efectuat primele salturi,din avioane Ju-52 cu parasute tip “Aurel Vlaicu” ,de la altitudinea de 1.000 m. In noiembrie batalionul a fost dislocat in garnizoana Buzau.
In 1952 s-a realizat dotarea subunitatilor cu parasuta t.p.5, parasuta de personal cu performante superioare: mare stabilitate la coborare, soc dinamic la deschidere diminuat, deorece deschiderea era progresiva, iar viteza la aterizare nu depasea 4-5 m/s. Parasuta fusese realizata de colonelul Ion Tetcu, inspector parasutist si de inginerul Pascal, pe baza unei documentatii sovietice.
Pe 20 noiembrie 1952 batalionul s-a transformat in regimentul 246 aerodesant si a fost subordonat comandamentului fortelor aeriene militare. In cursul anului au fost introduse in exploatare pentru parasutisti avioanele Iy-2 si Il-14, care aveau capacitate de transpot mai mare (ly-2 fiind facute de sovietici copiind C-47 Dakota). La 1 februarie 1958 a fost infiintata compania cercetare speciala, destinata formarii nucleului viitoarelor subunitati de cercetare in adancimea dispozitivului inamic, prin parasutare. (de fapt cam tot ce se organiza si aplica in parasutismul militar era “inspirat” si adaptatdupa cel sovietic )
La 31 mai 1961 maestrul emerit al sportului Gheorghe Iancu fost militar al unitatii, a stabilit un record mondial absolut prin executarea a doua parasutari de la inaltimea de 1.000 m cu deschidere comandata si aterizand de fiecare data la punctul fix (0,00 m).
In octombrie 1962, unitatea a participat la o mare aplicatie de cooperare cu armatele altor 3 tari vecine, in Dobrogea. Regimentul a avut la dispozitie, pentru prima data in evolutia sa, un numar mai mare de avioane(12 ly-2), care au decolat de pe aerodromul Bobocu pe traiectul Giurgiu-Varna-Cavarna -Topraisar. Parasutarea s-a executat la nord de Topraisar, esalonat, pe patrule, de la inaltimea de 600-700 m, impreuna cu parasutisti sovietici.
In 1973, Regimentul 60 desant -parasutare a trecut din subordinea C.I.T in cea a Comandamentului Aviatiei si Apararii Antiaeriene. In perioada 10-19 aprilie 1973 s-a desfasurat programul de omologareprin salturi a parasutelor B.G.-7m siB.G.-3m (de la numele lui a Bstan Grigore, artizanul acestui tip de de parasuta, un nume care va deveni celebru pentru toti parasutistii militari romani de dupa 1950, a carui aura legendara a ramas vie in constiinta epocii, inclusiv dupa diparitia sa prematura, in1983, la gradul de general).
In 1974 regimentul 60 desant -parasutare i s-a atribuit demirea onorifica de “Baneasa-Otopeni”, iar la 1 martie 1976 batalionul de cercetare, din organica regimentului,s-a transformat in batalionul 404 cercetare (independent).
Anul 1980 a insemnat momentul maririi efectivelor de parasutisti, prin infiintarea altor trei unitati similare: Regimentul 62 parasutisti, Regimentul 54 parasutisti si Regimentul 64 parasutisti. In garnizoanele Caracal, Campia Turzii si Boteni (langa Bucuresti 45 km).
Perioada 1990-2001
Revolutia din decembrie 1989 a gasit parasutistii militari prezenti la datorie. Invatamintele desprinse din actiunile desfasurate in decembrie 1989, precum si calitatile probate de parasutisti in domeniul luptei urbane, au determinat o reevaluare a rolului pe care aceste categorii de trupe urmau sa il detina in noua structura de forte a Armatei Romaniei.
Astfel la 30 noiembrie 1990, in urma restructurari celor patru regimente si a sectiei parasutisti din comandamentul aviatiei militare, s-a infiintat Comandamentul Trupelor de Parasutisti, avand in subordine 3 brigazi de parsutisti si un centru de instructie, dislocate astfel Brigada 1 Parasutisti, la Campia Turzii, Brigada 2 Parasutisti, la Clinceni si Brigada 3 la Bacau. Fiecare brigada avea in subordine batalioane de parasutisti desant si batalioane de misiuni speciale. Centrul de perfectionare a pregatirii cadrelor din trupele de parasutisti ramanand la Buzau.
La dat de 1 decembrie 1990, Comandamentul Trupelor de Parasutisti si-a schimbat denumirea in Inspectoratul Trupelor de Parasutisti, iar la 1 martie 1991, a fost denumit Inspectoratul Central al Trupelor de Parasutisti. In anul 1992 a intrat in vigoare un nou stat de organIzare revenindu-se si la vechea denumire. In anul 1997 a luat fiinta scoala de aplicatie pentru parasutisti.
Dupa 1997, schimbarea mediului general de securitate a determinat mutatii profunde in conceptia de intrebuintare a armatei, care au antrenat totodata importante reduceri ale fortelor .
Incepand cu anul 1998 au fost desfiintate succesiv comandamentele brigazilor: 3 Bacau; 1 Campia Turzii; si toate batalioanele de misiuni speciale de la Campia Turzii, Caracal, Buzau, comandamentul trupelor de parasutisti urmand a-si inceta existenta, deoarece aceste trupe vor face parte din fortele terestre la sfarsitul anului 2002. Astfel ca la inceputul anului 2003 trupele aeropurtate romanesti sunt reprezentate de o brigada aeropurtata cu comandamentul la Clinceni, 3 batalioane parasutisti independente la Buzau, Bacau si Campia Turzii, o scoala de aplicatie – Buzau, si un centru de instructie la Campia Turzii.
Istoria Parasutismului, Partea I
V.D.V. VOZDUSHNO DESANTNYE VOISKA -RUSSIAN AIRBORNE TROOPS
Pa rumanschi cum s-ar spune, trupele de parasutisti militari ai rusilor care au fost pionierii crearii acestui gen de trupe/arma! Desi altii au inventatat parasuta si desi un rus a creat-o pe cea pentru aviatori /desant , “capitalistii” i-au furat ideile si astfel ei s-au bucurat de asa zisa inventie dar pentru lamuriri sa ne intorceam mult in timp.
In plina epoca a revolutiei franceze si imediat dupa aceea in timpul lui Napoleon, o multime de vizionari s-au adresat comisiilor militare de atunci cu ideea de a debarca in Anglia pe … calea aerului, cu baloane lor. Dar baloanele din acele timpuri nu erau controlabile, ci depindeau de curenti de aer si vant, astfel ca idea nu se putea pune in practica. In tot sec. al 19-lea si chiar dupa, pana la aparitia avionului , balonul a adus dezvoltarea in folosirea celei de a treia dimensiuni-spatiul aerian dar avand o limitare captiva a zborului si astfel balonul a fost folosit in misiuni de recunoastere .
Dar totusi in acelasi timp a aparut si utilizarea primelor parasute, care erau considerate accesorii ale celor ce vroiau sa le foloseasca ca mijloace de divertismet si nu pentru dotarea armatelor, care datorita balonului, nu erau interesate de aceasta inventie la acea vreme .
in data de 2-10-1797 un francez, Andre Garnerin, a facut primul salt cu parasuta din balon de la altituniea de 1000 m. La un an diferenta, impreuna cu fratele lui, a eliminat balansul parasutei creandui o mare stabilitate cu ajutorul unui orificiu (polar) in centrul parasutei, care ducea la o scurgere liniara a aerului prin ea. Garnerin a declarat de la inceput ca o astfel de inventie nu poate avea decat o utilizare militara si ca cel care o va folosi primul va avea un avantaj, astfel ca pe 23-09-1800 si-a prezentat inventia in fata unei comisii de la Scoala Militara din Paris care insa a apreciat inventia cu scrisoare de felicitare si o pusca ca semn de onoare.
Peste 4 ani, pe 23-05-1804, alt francez, Bourguet, a incercat sa-i atraga pe militarii germani spre aceasta inventie,sarind, prins de el in salt un ofiter geraman, pelocotenentul Voos. Fara efect insa , desi au mai incercat si altii sa-i convinga pe cei din comisiile militare din Franta si Prusia, nu s-a intamplat nimic, desi un aeronaut (balonist) i-a dovedit o utilizare cand balonul sau a fost cuprins de foc si el a sarit cu parasuta salvandu-si viata.
E adevarat ca si parasutele acelor vremuri erau voluminoase si greoaie si se legau de plasa nacelei balonului, astfel ca inainte de a sarii, aeronautul isi lega o centura prinsa de parasuta si dupa ce tragea de snurul ce lega pasuta sarea in gol. Pe atunci multi o faceau ca un mijloc de acrobatie. Prima lansare in America a fost facuta de un american John Wise in 1830, Pennsilvanya; cel care a aratat prima utilizare militara a balonului in activitatea de observare si dirijare tirului de artilerie, in timpul razboiului de secesiune.
Jeanne Labrosse, sotia lui Andre Garnerin a fost prima femeie ce a sarit cu parasuta la 10-07-1798, iar Elise Garnerin nepoata sa de 12 ani, a fost cel mai tanar parasutist al tuturor timpurilor -25-08-1815. In 1852 Elsa Poitevin a deschis seria marilor recorduri in parsutism, ea sarind de la 2000m, recordul sau fiind depasit dupa 50 de ani. Aeronautii germani Latterman si Kathe Paulus au fost primii care s-au gandit sa si plieze parasutela ca un pachet sub balon. Acest concept a fost adaptat de toate armatele ce foloseau baloane cu diferenta la forma pachetului.
Aparitia si dezvoltarea avionului si a aviatiei au dus la necesitatea crearii unei parasute ca mijloc de salvare pentru pilotii avioanelor lovite in lupte, sau de AA ; intre 1909 -1911 doi francezi incercau sa realizeze o astfel de parasuta dar mergeau pe un principiu gresit acela ca pilotul poate fi salvat numai daca parasuta se deschide si-l trage afara din avion.
In acelasi timp in RUSIA, in 1911 un inventator priceput Gleb Evghenievici Kotelnikov incerca de mai mult timp sa convinga pe specialisti cu “ranita de salvare,prevazuta ci o parasuta cu deschidere automata ,pentru aviatori ” realizata numai de el si denumita RK1. Era un concept nou care putea relansa aviatia militara pe viitor.
Inca inainte de de a apuca sa-si breveteze inventia sa in Franta si Germania, dupa cum isi dorea , inventatorul rus a constatat ca solutiile sale tehnice fusesera deja descospirate si mai multe replici occidentala ale RK1 erau prezente deja in Europa. In 1913 in Germania a fost realizata parasuta Heinecke, inFranta Blanguiere si Juquemsse, in Suedia Thornbland. In America in 1919 parasuta Irwin avea la baza acelasi principiu constructiv. Ceva stupid s-a intamplat cu Rusia care a optatat sa cumpere licenta de fabricatie a parasutei franceze Juquemesse, la care ducele Aleksandr Mihailovici comandantul fortelor aeriene rusesti a spus pilotilor: “in general , parasuta dauneaza aviatiei deoarece pilotii in fata unei primejdii oricat de mici din partea inamicului, se vor salva cu parasuta, lasand avioanele sa se distruga”.
Catre sfarsitul primului razboi mondial generalul american Wiliam(Billy) Mitchell 1879-1936, asistat de seful sau de operatii locotenent-colonelul Lewis Brereton, propunea un plan privind utilizarea Diviziei 1 Infanterie americane ca unitate aeropurtata, aceasta fiind transportata cu cu ajutorul a 2000 de avioane si lansata prin parasutare ,in spatele frontului german, in scopul ocuparii orasului Metz considerat punct cheie al defensivei germane. Ezitarile lui Pershing de a aproba acest plan au fost de inteles, iar incheierea razboiului a facut ca ideea sa cada de la sine. Era deosebit de indrazneata dar n-ar fi avut sanse datorita posibilitatilor tehnice si datorita faptului ca arta razboiului de atunci era subdezvoltata …
Comandant al Fortelor Aeriene Expeditionare americane din Franta, Mitchell a continuat sa scrie mult despre rolul puterii aeriene, dovedind un remarcabil spirit de previziune cu privirela viitorul aviatiei si al trupelor aeropurtate. El a prezis importanta deosebita pe care urma sa o aiba bombardamentul aerian strategic, precum si rolul marcant al portavionului in proiectia fortei la mara distanta de teritoriile metropolitane. In 1919, dupa numirea sa in fruntea fortelor aeriene ale SUA, Mitchell a ordonat infiintarea la Mac Cook-Field, Dayton (Ohio) a unei sectiuni destinate cercetarii si experimentarii de noi tipuri de parasute, necesare atat pilotilor cat si noilor forte specializate de “asalt aerian”, in viitorul carora credea fara nici o rezerva. Alaturi de maiorul E. L. Hoffman seful sectiunii, au mai lucrat Floyd Smith parasutst de incercare, creatorul parasutei Irving ce a fost folosita atat de germani cat si de sovietici in cel de Al Doilea Razboi Mondial. In 1928 la Campo Kelly, Texas Mitchell a organizat o demonstratie a capacitatii operationale a noilor trupe pentru infiintarea caror pleda cu multa vehementa; o grupa de sase militari dotati cu o mitralera a fost parasutata in fata unei comisii prea putin impresionate chiar si dupa ce mitraliera a fost pusa in pozitie de tragere, flancand comisia cu foc razant. Desi aceasta demonstratie nu a fost prima, urmand altora, forurile de decizie americane au ezitat in mod inexplicabil. Asa se face ca si ulterior (practic pana la inceperea WW2) conceptia razboiului aeropurtat a fost complet neglijata in SUA.
Istoria Parasutismului, partea a II-a
Surse : cartea FORTELE SPECIALE, scrisa de colonelul VASILE SOARE si WIKIPEDIA
CaporalMusat
Istoria parasutismului mondial, Partea I
CaporalMusat
Sursa: cartea Fortele Speciale, scrisa de colonelul Vasile Soare
Istoria Parasutismului in Romania – Partea a III-a
Sursa: cartea Fortele Speciale, scrisa de colonelul Vasile Soare
CaporalMusat
Istoria Parasutismului in Romania – Partea a II-a
CaporalMusat
Sursa: cartea Fortele Speciale, scrisa de colonelul Vasile Soare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.