Dovezile oamenilor de știință că trăim într-un univers simulat pe calculator
Teoria care susține că
trăim într-un univers simulat începe să prindă rădăcini în mințile
oamenilor de știință. Descoperirile care se realizează odată cu
dezvoltarea tehnologiei încep să confirme teoria matricei. Simularea 3D
este una impresionantă și mai mul de atât una care tinde spre infinit.
Cu cât timpul se scurge mai repede, cu atât și viața omului la nivel
global tinde spre sfârșit.
Totul a început în clipa în care oamenii
de știință au efectuat diverse descoperiri în legătură cu materia. Una
dintre cele mai importante a fost realizată de fizicianul Alain Aspect,
care din greșeală a descoperit că particulele subatomice care compun
universul nostru fizic dețin incontestabila proprietate a hologramei.
În acel moment, fizicianul a început să
creadă că biocentrismul este răspunsul la orice întrebare, adică viața
și conștiința sunt adevăratele chei pentru a înțelege cu adevărat
Universul și că moarte nu există. Cu toate că avem senzația că deținem
controlul asupra vieții sau chiar asupra destinului, lucrurile sunt mult
mai complexe de atât.
Care este argumentul pentru care am putea să trăim într-o lume simulată?
Dacă am omite partea matematică a
argumentului care începe cu ” să presupunem că există o civilizație
extrem de avansată care deține putere de calcul care tinde spre
infinit”, mai există și un argument logic. Nick Bostrom, profesor
Facultatea de Filosofie de la Universitatea din Oxford , a fost primul
care a invocat argumentul simulării strămoșilor.
Această tehnică ar fi pusă în practică
tot de către civilizația noastră, care a ajuns la un grad al evoluției
extrem de avansat și din dorința de a-și proteja moștenirea lăsată de
predecesori, le-au creat o viață care se desfășoară într-o lume
simulată.
Pe de altă parte, profesorul susține că mai există posibilitatea ca această simulare poate să mai fie și un experiment, care este supravegheat cu simț de răspundere de către cei care l-au realizat. Mai mult de atât, un alt argument ar putea fi și ca istoria să fie readusă la viață într-o simulare virtuală.
Pe de altă parte, profesorul susține că mai există posibilitatea ca această simulare poate să mai fie și un experiment, care este supravegheat cu simț de răspundere de către cei care l-au realizat. Mai mult de atât, un alt argument ar putea fi și ca istoria să fie readusă la viață într-o simulare virtuală.
Revenind la simularea trecutului sau a
vieții strămoșilor, există unii futurologi care susțin că o să vină
vremea în care și noi vom putea simula acest lucru. Acest fapt se poate
petrece foarte bine în următorii 50 de ani sau chiar peste mii de ani.
Important este să conştientizăm că viitorul ne poate aduce extrem de
multe surprize.
“Oamenii trebuie să realizeze că fac parte din rândul minților simulate și că nimic din ceea ce pare nu este real“, a explicat Bostrom.
De ce ar crea o civilizație avansată o lume virtuală
Fiecare civilizație avansată și-a creat
propriile matrice ale evoluției. Dacă noi suntem strămoșii creatorilor
simulării atunci este normal ca să trăim în această lume holografică,
decât în afara ei. Legile pe care le considerăm ca fiind ale fizicii nu
sunt altceva decât parte din matricea evoluțională care ne-a fost pusă
la dispoziție pentru a ne duce viața. Tot ceea ce ne înconjoară, chiar
până și noi înșine suntem parte din creația uimitoare pe care “ei” au
dorit s-o elaboreze.
Oamenii de știință nu exclud nici
posibilitatea ca lumea virtuală să fie de fapt un joc al creației, în
care regulile sunt stabilite dinainte și totul să se petreacă pentru
buna dispoziție a creatorilor.
Cum aflăm dacă trăim într-o simulare?
Dacă simulatorul nu vrea să aflăm, nu
vom afla niciodată și atunci intervine iar discuția despre destin. Cel
mai bine este să ne aducem aminte despre celebra replică din filmul
Matrix, care spunea: “Dacă este real ceea ce simţiţi, vedeți, mirosiți sau gustați, atunci realitatea este redată de semnale electrice“.
Această teorie este una revoluționară,
care nu este acceptată de întreaga lume științifică și cu atât mai
puțini de Biserică. Dacă facem o paralelă între formarea lumii descrisă
de Biblie și dezvoltarea teoriei simulării, cu siguranță că vom
descoperi numeroase lucruri similare.
Studiu socant: Traim intr-un Univers simulat virtual!
Un studiu realizat de o echipă de cercetători din cadrul Universității din Bonn ridică numeroase semne de întrebare cu privire la natura Universului.
Studiul, extras din proiectul “Matrix Revealed”, demonstrează că razele
cosmice sunt supuse unei schimbări ciudate, din care se emană o energie
necunoscută. Această concluzie bizară i-a împins pe oamenii de știință
să remodeleze întreg comportamentul razelor cosmice și să susțină că natura Universului este una artificială.
Structura Universului a fost comparată
cu mai multe zăbrele așezate una lângă alta, ca și cum o simulare care
proiectează holograme reflectă realitatea în care trăim. Cu alte
cuvinte, există un soft care proiectează toate imaginile existente în
mediul bidimensional al Universului în care suntem închiși.
Cercetătorii germani au făcut o analogie
între mediul global proiectat de un televizor, în care fiecare pixel cu
o structură fixă proiectează o bucată din imagine și zăbrele din
Univers care au același rol. Această structură universală bazată pe o
mare simulare se mai regăsește și în textele sacre tibetane, care
sugerau ideea că totul în jurul nostru este doar o iluzie și doar
conștiința omul este reală. Aceste texte nu sunt la îndemâna oricui, din
motive lesne de înțeles, dar această idee este baza pe care s-au
ridicat învățăturile budiste.
De asemenea, există și un principiu budist care se referă la “vizualizarea divinității“.
Maestrul îi va propune elevului său să intre în contact cu divinitatea
și să și-o imagineze precum un prieten apropiat. Elevul trebuie să-i
ceară sfaturi ori de câte ori trebuie să ia o decizie importantă.
Relația dintre elev și prietenul imaginar sub forma divinității trebuie
să fie una strânsă, dar atunci când se ajunge la un anumit punct,
profesorul îi ordonă elevului să elimine acest prieten imaginar din
viața sa. Astfel, învățăcelul realizează cele două aspecte ale vieții:
creația și distrugerea. Mai presus de aceste două aspecte, va realiza că întreaga realitate este este o iluzie indusă de creier sau creierului.
Dacă procesul s-a desfășurat conform
regulilor, atunci elevul va fi capabil să se ridice dincolo de aceste
zăbrele care formează holograma universală și să vadă cu exactitate
realitatea.
Oamenii de știință cred că tibetanii au
fost capabili să vadă aceste zăbrele ale hologramei bidimensionale, fapt
pentru care au dezvoltat tehnici pentru a pătrunde dincolo de ele. Este
de-a dreptul ciudat cum evoluția științei duce omenirea la concluzii
care erau certe cu mii de ani în urmă. Și atunci, nu putem să ne
întrebăm decât dacă omenirea evoluează cu adevărat sau pur și simplu se
învârte într-un cerc vicios din care nu va putea ieși niciodată?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.