Romanii – sclavi in propria tara

Cum sa supravietuim in pustiu si pe munte ( tehnici militare ). In caz ca se porneste Razboiul Mondial ( inaintea venirii Antihristului )

15 iulie 2013 de deveghepatriei

Din cauza nemernicilor care stau si ne monitorizeaza blogul de dimineata pana seara, atat de obsedati au devenit, nu va putem spune, deocamdata, care sunt cele mai sigure zone din muntii Romaniei. Sunt patru zone unde se pot refugia cam 5.000 de oameni, cu toate tehnologia lor si oamenii care ii au la dispozitie, aici ne referim la sistemul mafiot-masonic din Romania, nu au cum sa ajunga in zonele respective. Noi strangem informatii despre aceste zone de trei ani de zile si nici acum nu putem sa ajungem acolo fara ajutorul cuiva, dar va spunem ca cea mai sigura zona este undeva in Muntii Bucegi ( zona de care se feresc si americanii ). Zonele respective sunt locuite de cateva sute de pustnici, unii dintre ei sunt atat de batrani ca nimeni nu le mai stie varsta, asa ca si noi vom reusi sa supravietuim alaturi de ei. Daca nu vom avea langa noi oameni care se ne indrume pe calea lui Hristos, sa tina aprinsa flacara ortodoxiei, atunci degeaba mai plecam, in pustiu o sa ne smintim cumplit, atacurile dracilor nu se vor lasa mult asteptate. Asa au profetit si Sfintii Parinti ai Ortodoxiei: ” In vremurile din urma trebuie sa formati mici comunitati crestin-ortodoxe, sa-l chemati pe Hristos in mijlocul vostru”. Incepeti sa va pregatiti de ce este mai rau, mult nu o sa mai dureze…

Elemente necesare vietii

Unul din cele mai importante lucruri pentru a supravietui este apa.
Corpul uman contine peste 70% de apa,iar pierderea a 15% din aceasta cantitate cauzeaza moartea.Fara apa nu poti supravietui mai mult de 4-5 zile,corpul pierde lichid datorita caldurii,stresului,racelii si oboselii,lichid care trebuie recompletat.Chiar si in locurile reci ai nevoie de minim 2 litri de apa pe zi ca sa fii eficient.Aproape in orice localitate de pe globul pemintesc exista apa intr-o forma sau alta (zapada,gheata,roua, etc)
Nu substitui apa cu urmatoarele lichide:
Alcool – deshidrateaza si mai tare corpul
Urina – contine substante periculoase pentru organizm
Singele – este sarat si este considerat mincare,dar necesita lichid in plus pentru a fi digestibil;poate transmite boli
Apa de mare – accelereaza deshidratarea ,poate cauza moartea
Sint multe metode de dobindire a apei(vorbim de cazurile cind nu este un riu ,izvor,lac sau alta sursa naturala de apa) in dependenta de localitatea in care te afli,in pustiu actionezi intr-un fel,in jungle altfel,etc.Voi descrie citeva metode de dobindire a apei in zone de padure sau unde sint copaci.
Metoda transpiratiei
Ai nevoie de un sac de plastic pe care-l imbraci pe o creanga cu frunze(ai grija ca copacul sa nu fie otravitor in caz contrar apa nu este potabila) ,sacul trebuie strins legat cu o coarda sau cu ce ai in jurul crengii.Dupa citeva ore frunzele transpira si apa se acumuleaza in sac.Intr-o zi calda de vara poti stringe pina la 300-400 gr.de apadintr-un sac.Trebuie sa folosesti mai multi saci ca sa-ti acumulezi cantitatea necesara de apa.
Stringerea de roua
Dimineata devreme sau seara tirziu legi o bucata de cirpa curata pe picior ,jos sau pe un bat si te plimbi prin iarba.Cirpa va stringe apa (roua) din iarba,periodic o scurgi intr-un vas ,desigur este o metoda inceata ,dar sigura.
MINCARE =CU ENERGIE
30 de zile este perioada maxima ce poate rezista omul fara mincare.
Intr-o situatie extremala veti avea nevoie de orice picatura de energie,unica sursa fiiind alimentele.Resursele naturei va pot salva in orice caz,doar trebuie sa stii cum sa le folosesti.Am citeva recomandari in cazul dat,unele mai importante ,altele mai putin dar este o regula principala:
NU MINCA daca NU AI APA
organizmul uman pentru digestie are nevoie de apa,daca apa este o problema mincind te vei deshidrata si mai tare , ceea ce poate provoca moartea.putine sint locuri le pe pamint de unde trebuie sa mergi mai mult de 30 de zile fara a iesi la civilizatie.
Calculati distanta si timpul pina la locul unde trebuie sa ajungeti;impartiti mincarea in felul urmator:2/3 in prima parte si 1/3 in a doua jumatate a drumului.
faceti o obisnuinta sa mincati regulat in fiecare zi(ex.o masa la amiaza),mestecati bine hrana ca organizmul s-o accepte mai usor.
In salbaticie puteti minca ceea ce da natura:ciuperci,nuci,fructe,plante si radacini de plante comestibile,animale mici simai mari(daca reusiti sa le prindeti),pesti,sopirle,serpi,melci si insecte.nu va sfatuesc daca nu aveti experienta de vinator sa incercati sa prindeti animale,veti cheltui multa energie fara folos.
Aveti grija cu ciupercile si cu fructele ,daca nu sinteti sigur nu mincati,rezultatul poate fi letal.
 ADAPOST
Adapostul trebuie sa te protejeze de la ploaie ,soare ,vint ,te ajuta sa supravietuiesti;-in unele parti ai lumii ai nevoie de adapost mai mult decit de hrana sau apa.
De exemplu expunerea indelungata la frig poate cauza oboseala sau slabiciune,iar o persoana slabita nu are dorinta de a supravietui.
Cea mai comuna greseala in constructia adapostului este ca il faci prea mare si caldura corpului nu reuseste sa-l incalzeasca;
un adapost trebuie sa fie destul de larg sa te protejeze dar trebuie sa fie totodata si destul de mic ca sa conserve caldura corpului tau,mai ales in zone climaterice reci.
Tipurile de adapost difera dupa locul in care te afli de pilda, la arctic sau in desert,in jungla sau in paduri ,de fiecare data construiesti altceva;
-difera totodata si de anotimp,iarna in zapada sau vara in caldura sunt atitea tipuri de adapost cite tipuri de anotimp.
Importanta focului.Tipuri de foc .Metode si unelte de aprindere a focului
Omul modern nu apreciaza focul .Focul in decursul istoriei a devenit mai mult un instrument ucigas decit salvator.In zorii civilizatiei umane focul era cel mai important lucru in viata omului,pierderea focului era o tragedie pentru trib si se pedepsea cu moartea cel ce trebuia sa aiba grija de foc , si esua.
Principiul de aprindere a focului este sa incepi cu crengi mici si subtiri, trecind treptat la mai mari.La inceput aprinzi hirtie,coaja de copac uscata,muschi sau crengi de brad,pe un timp scurt ele dau o flacara puternica de la care se aprind crengile de 3-5 mm.grosime si apoi cele mai groase.Secretul e sa pui lemnele treptat de la cele mai mici la cele mai mari.Hirtia sau crengile se aprind de jos in sus ,nu invers ,pentru ca focul se raspindeste greu de sus in jos.
In dependenta de cum sint aranjate crengile si de scop focurile pot fi impartite in citeva tipuri:
- cu fum
- cu jar
- cu flacara
Focul cu jar se foloseste pentru uscatul hainelor,incalzirea si pregatirea hranei;cel cu flacara pentru lumina si pregatirea hranei si cel cu fum se foloseste pentru semnalizare.Impartirea in tipuri este relativa,orice foc il poti transforma in foc cu fum daca arunci pe el iarba sau crengi verzi,daca la un foc cu jar maresti distanta dintre lemne il transformi il transformi in foc cu flacara mare,etc.
ARME
Cutitul este regele armelor,fara cutit nu exista supravietuire,cu ajitorul unui cutit bun poti face totul sau aproape totul;poti construi adapost ,poti face arme ,poti sa te aperi sau poti sa vinezi, fara el esti un om mort in salbaticie ;deci daca nu ai – lucrul cel mai important sa stii sa faci unul din materiale care se gasesc in jurul tau .
Sticla ,cutie de conserve,piatra tare,os,bucati de metal – toate sunt posibile materiale la viitorul tau cutit.Eu personal(maramuresan fiind)nu plec nicaieri fara unul in buzunar …
Nu ti-as putea de numele exact a-l cutitului ideal,dar sint citeva cerinte ; un cutit trebuie sa fie:
REZISTENT
MARE
ASCUTIT
Daca mergi in munti pe mai mult timp ai nevoie de 2 cutite.Unul sa fie mare ,de tip macheta,care sa inlocuiasca toporul si unul de dimensiuni mai mici,pentru curatat de cartofi ,etc.
Fiecare as al supravietuirii pe situl sau isi lauda marfa lui sau marfa firmei cu care are contract sa reclameze .Optiunile de la Bowie american si pina la macheta te pot incurca usor.NU INTOTDEAUNA PRETUL MARE ARATA LA O MARFA DE CALITATE.Sunt citeva criterii in alegerea unui cutit:lungimea lamei,briceag sau lama stabila in miner,tais dublu sau nu,metalul din care este facut(Otel,titan ,nefierose,etc)
Importanta este si prima dragoste,daca nu ti-a placut cind l-ai vazut nu astepta sa -ti placa pe urma ,daca da, cumpara-l.
Cutitul pe care îl iei cu tine în salbaticie este cel mai nepretuit obiect care îl posezi. Îndiferent de natura excursiei pe care o faci, întotdeauna trebuie sa ai asupra ta un cutit. Acesta poate fi folosit în diferite situatii, nu numai în situatii extreme.

Cum alegem cutitul

Cum alegem cutitul pentru outdoor ?

O intrebare care ne chinuie pe majoritatea atunci cand incepem a incropi un minim kit pentru iesiri in natura.

As dori sa spun de la inceput ca acest post este pur subiectiv , deci titlul lui ar trebui sa se citeasca : ” Cum mi-am ales cutitul “.

In primul rand trebuie sa ne raspundem la cateva intrebari de bun-simt :

1. Cati bani sunt dispus sa aloc achizitionarii unui cutit ?

Din pacate , eu am fost oprit din avantul cumparaturilor destul de des de lipsa banilor, iar in timpuri de criza …. trebuie sa ne asiguram supravietuirea in societate in primul rand, hobby-urile ramanand , din pacate pe locul doi .

Pe de alta parte , o problema cu care m-am confruntat a fost urmatoarea: dupa ce am dat o suma de bani considerabila pe un cutit , mi-a fost mila sa-l folosesc. Stiu ca sunt ciudat , dar garantez ca nu sunt singurul.

2. Care este gradul meu de indemanare in folosirea cutitului in outdoor?

Cu totii am folosit cutite prin casa , dar asta nu inseamna ca ne pricepem sa despicam lemne sau sa taiem crengi sau sa folosim cutitul pe amnar etc. Din pacate, la o folosire neadecvata si cel mai scump si bun cutit din lume se poate deteriora.
De preferinta sa incepem cu un cutit ieftin ( nu neaparat prost) pana ajungem sa deprindem unele automatisme si pana ne perfectionam un pic in folosirea cutitului. Un cutit ieftin nu inseamna neaparat un cutit prost ! Frosts Mora e un bun exemplu de cutit ieftin, deasemenea Cold Steel are o gama de cutite ieftine si destul de bune, nici Nieto sau Muela nu le consider a fi cutite slabe calitativ si exemplele ar putea continua. Din pacate, conceptul de “ieftin” este pur relativ si subiectiv.

Cea mai mare problema , dupa parerea mea , este cea a sinceritatii. Este o paradigma pentru mine faptul ca in sinea noastra toti ne consideram pui de Ray Mears , Bear Grills sau Les Stroud, asa cum ne credem buni soferi sau buni amanti. Principalul este sa lasam un pic , macar fata de noi insine , nasul mai jos si sa ne recunoastem cat putem de sincer gradul real de indemanare .

Nu de pretul cutitului va depinde gradul nostru de indemanare asa cum nu de pretul masinii depinde calitatea de sofer sau de om.
Cine se pricepe, va face muuuuuuult mai mult cu un Mora decat mine , de exemplu , cu un Busse.
Un sfat : NU dati banii aiurea !!!

3. La ce voi folosi cutitul ?

Forma lamei si dimensiunea ei depind in mod direct de felul in care intentionam sa folosim respectivul cutit.
Daca eu as cauta un cutit pentru supravietuire , m-as orienta spre unul cu lama groasa si lunga , ceva de genul Ka-Bar Heavy Bowie sau Kershaw Outcast, care e destul de ieftin ca sa-l achizitionez fara sa fac foamea prea mult, e destul de mare ca sa pot taia crengi si copaci mai mici, are lama destul de groasa incat sa nu fie afectata de battoning si in general dimensiunile si calitatea imi permit sa-l folosesc la sarcini destul de dificile.

Pentru bushcraft voi folosi un cutit mai mic, mai usor, de genul celor nordice.
Le prefer pe acestea pentru ca ofera un control sporit asupra lamei pentru taieturi mai delicate, dar in acelasi timp sunt destul de rezistente si la o folosire mai “dura”( ma refer la un light battoning-batonare usoara, cu bucati de lemn mai mici).
Pentru un cutit de back-up ma voi orienta catre ceva mic, rezistent, care poate fi atasat si la curea , si pe brat, si la picior, si la borseta.

Lista ar putea continua dar, deoarece fiecare dintre noi avem preferinte diferita in alegerea echipamentului, va ramane la latitudinea fiecaruia sa decida ce e mai bun pentru el/ea.
Totodata, trebuie sa decidem daca cutitul achizitionat va fi full-tang , rat tail tang sau partial tang.
Pentru mine alegerea e simpla : cutitul care va indeplini sarcinile grele va fi obligatoriu full tang, iar cel de back-up va putea fi si partial tang (Mora, Cold Steel Finn Bear….) si rat tail tang.

4.Ce fel de teaca vreau ?

Teaca este esentiala in alegerea unui cutit, deoarece poate impiedica sau provoca accidente, poate deteriora cutitul, poate pierde cutitul, ne poate jena in timpul deplasarii sau poate impiedica accesul facil la cutit.
De aceea eu voi alege o teaca ce retine ferm cutitul dar in acelasi timp imi asigura o accesara rapida a acestuia.
Exista doua feluri de teci pe care le prefer : cele care retin cutitul prin frecare si cele care folosesc capsa. Exista diferente si intre acestea, unele fiind mai eficiente, altele mai putin eficiente.

 Personal voi prefera o teaca de tipul acesta :

fata de una de tipul acesta:
prin simplul fapt ca manerul cutitului este retinut cat mai aproape de lama in prima poza , mi se pare o fixare mai sigura. La o teaca ce are curelusa de fixare departe de lama , riscul de accidente creste , taisul cutitului putand fi expus chiar daca acea capsa de fixare este inchisa.
Voi incerca deasemenea sa evit tipul acesta de teaca :
sau acesta:
In prima poza este vorba de o teaca ce are drept sistem de retinere al cutitului un inel din cauciuc ceea ce face ca scoaterea sau asigurarea cutitului sa fie o munca in sine.
In a doua poza este o teaca ce are ca sistem de retinere o catarama. Aceasta nu este chiar asa de incomoda in folosinta dar nu este la fel de practica precum capsa .
Tecile cu sistem de retinere prin frecare sunt si ele de mai multe tipuri: cele de tip nordic si cele moderne.
In categoria celor nordice eu incadrez o teaca inalta cum ar fi cea de la Cold Steel Finn Bear, chiar daca materialele sunt moderne :
sau Cold Steel Bushman, Cold Steel Bowie Bushman …
Teaca moderna este de foarte multe tipuri , unele asigurand cutitul mai bine ca altele. O putem intalni la Mora :
Cat si la celelalte firme de cutite outdoor. De exemplu Fox Outdoor:
De asemenea, materialul din care este facuta teaca poate deteriora cutitul. Daca , de exemplu avem o lama din otel-carbon si o teaca din piele, se poate intampla ca pielea sa se imbibe cu apa daca nu este corect tratata si astfel sa rugineasca lama ( stim ca lamele din otel-carbon ruginesc in decursul a cateva ore tinute intr-un mediu umed).
Trebuie vazut si daca teaca are un sistem de scurgere a apei mai ales in cazul tecilor din plastic.
Sistemul de prindere a tecii la curea trebuie observat in amanunt pentru a se incadra corespunzator cu restul echipamentului pe care il vom folosi. Acest lucru este important deoarece in timpul mersului putem descoperi ca teaca ne jeneaza sau este greu accesibila sau este greu de dat jos etc.

5.Unde si cand voi folosi cutitul ?

Poate parea o intrebare stupida dar eu voi folosi mai degraba un cutit cu lama de inox la mare si unul cu lama de otel-carbon la munte.
Salinitatea din aer poate afecta cutitul si deci, performanta acestuia.
Daca voi merge la pescuit si voi folosi o barca , exista riscul de a cadea in apa. Atunci ultima mea grija va fi sa protejez cutitul de rugina. Prima mea grija va fi sa ies din apa si sa-mi usuc hainele , timp in care cutitul va fi in teaca sau intr-un mediu cel putin umed. Deci, la pescuit voi lua un cutit din inox.
In padure toamna sau primavara, mai repede voi lua cu mine un cutit din inox pentru ca riscul de a ma ploua este mai mare, pe cand vara voi prefera unul din otel-carbon.
Iarna ….. sigur voi lua toporul
In situatiile in care am zis ca voi prefera un cutit cu lama din inox pot lua unul cu lama din otel-carbon doar daca are un strat protector adaugat. Practic, va fi un cutit cu lama otel-carbon de genul Cold Steel Bushman:
Culoarea neagra este data de stratul protector impotriva ruginii.
De exemplu, Mora va rugini mult mai repede lipsindu-i acel strat :
Sa nu o mai lungesc ….
Voi prefera intotdeauna ca acel cutit pe care il voi lua cu mine in natura sa aiba macar gaura pentru o bucatica de coarda pe care sa o pot pune in jurul incheieturii (asa numita lanyard).
Voi prefera ca partea din spate a lamei sa fie simpla ( adica fara “fierastrau” si alte magarii).
Criteriul estetic este important, dar dupa parerea mea, cel practic il precede. Deci , daca un cutit indeplineste criteriile si cerintele mele , il voi lua , chiar daca vad altul mai frumos dar mai slab calitativ sau mai putin potrivit pentru mine.
Read more: http://yety-bushcraft.blogspot.com/search/label/cutite#ixzz1HsbNn7PM
Orientarea dupa soare,dupa stele,dupa busola
Cea mai simpla modalitate de aflare a directiei este sa stai la 12 ziua cu spatele la soere,directia nord este exact directia spre care arata umbra ta.
Sint citeva reguli ,care merita retinute:
Iarna soarele rasare la SUD-EST
apune la SUD-VEST
Vara soarele rasare la NORD-EST
apune la NORD-VEST
Primavara soarele rasare la EST
apune la VEST
Desigur aceste reguli sint valabile daca te afli in emisfera Nordica.
Daca ai spirit de observatie bun,atunci stii ca: zapada se topeste mai mult in partea sudica,tot in partea sudica a copacului este mai multa smoala.Furnicile isi fac musuroiul in partea de sud a copacilor sau al casei.Scoarta mesteacanului este mai intunecata in partea de nord si mai deschisa la sud.Trunchiurile copacilor,pietrele,stincile in partea nordica sint acoperite cu muschi.
Supravieþuirea în teren muntos
Supravietuirea în munti presupune tehnici si proceduri caracteristice.
Muntele, asa cum stim si din popor, are legile sale nescrise, pe care dacã nu le respecti, plãtesti, iar pretul într-o astfel de situatie poate fi chiar viata.
Pregãtirea  pentru a supravieþui în munti trebuie sã se axeze pe faptul cã mediul montan este unul extrem de imprevizibil. Vremea are caracteristici aparte: într-o singurã zi, la munte pot cãdea mai multe tipuri de precipitaþii (ploaie, burnitã, lapovitã, ninsoare); temperaturile sunt mult mai scãzute si precipitatiile mai abundente decât în alte zone; cu cât este mai mare altitudinea, cu atât mai scãzute temperaturile. De aceea, atunci când este preconizatã desfãsurarea unor actiuni în mediul montan, militarii trebuie sã aibã asupra lor echipament de protectie împotriva frigului si a ploii, chiar dacã sunt planificate a se desfãsura vara. O piesã extrem de importantã în mediul montan este sacul de dormit. Un sac de dormit bun îi va oferi militarului confortul necesar odihnei, precum si puterea de a o lua de la capãt în ziua urmãtoare. Dacã nu existã un sac de dormit, acesta poate fi improvizat din frunze uscate, ace de brad, material de paraºutã.  necesare supravieþuirii sunt: o jachetã impermeabilã, un cuþit, chibrituri pãstrate într-o pungã pentru a nu se uda, o busolã de calitate, o hartã, o lanternã, raþii pentru situaþii de urgenþã si mijloace de semnalizare (oglindã, grenade fumigene etc.).
Natura termenului este un alt factor important ce influenþeazã sansele de supravieþuire ale militarului în mediul montan. Diferentele mari de nivel,terenul accidentat acoperit de vegetaþie deasã, specifice mediului montan,îngreuneazã mult deplasarea. Deplasarea în mediul montan presupune existenþa permanentã a riscului de accidentare. Entorsele, luxaþiile si fracturile membrelor sunt cele mai frecvente. De asemenea, observarea si orientarea sunt mult îngreunate. Acestea pot determina întârzieri în deplasarea
militarilor, precum si rãtãcirea. Lipsa reperelor pentru orientare poate cauza frustrare si iritare, iar aceste stãri negative contribuie la înrãutãtirea situaþiei militarului. De aceea, pentru a supravieþui în mediul montan, militarul trebuie sã respecte câteva reguli:
- „Echipeazã-te corespunzãtor“!: supravieþuirea în munþi necesitã echipament corespunzãtor;
- „Nu te deplasa pe întuneric“!: dacã nu ai mijloace de vedere pe timp de noapte, nu te deplasa pe întuneric deoarece va creste riscul de accidentare;
- „Nu îti construi adãpost pe vãi“!: asa cum am mai mentionat, vremea în mediul montan se poate schimba extrem de rapid, iar formarea unor torente în urma precipitaþiilor te poate surprinde;
- „Deplaseazã-te pe linia de cotã“!: încearcã sã stai pe aceeasi altitudine pentru a-ti usura deplasarea.Orice situatie de supravietuire implicã procurarea hranei si a apei. Mediul montan caracteristic zonelor temperate si tropicale oferã destule oportunitãti de procurare a hranei si apei. Cu toate acestea, militarul trebuie sã fie precaut atunci când alege o anumitã plantã sau un animal pentru a se hrãni. Majoritatea factorilor nocivi dispar o datã cu fierberea sau gãtirea lor la foc. Totusi, existã toxine care nu dispar o datã cu fierberea (vezi ciupercile) si acestea pot pune în pericol viaþa si sãnãtatea militarului. O plantã consumatã de animale nu este un indiciu obligatoriu cã ar fi comestibilã ºi pentru om. Pentru a fi sigur cã hrana este comestibilã, aceasta trebuie gãtitã foarte bine. Înainte de a o consuma, militarul trebuie sã deguste hrana si sã astepte câteva minute pentru a vedea dacã existã reactii adverse, dupã care poate trece la consumarea acesteia. Apa este de preferat sã fie fiartã înainte de a fi consumatã.

http://deveghepatriei.wordpress.com/2013/07/15/cum-sa-supravietuim-in-pustiu-si-pe-munte-tehnici-militare-in-caz-ca-se-porneste-razboiul-mondial-inaintea-venirii-antihristului/

 

 

Romanii – sclavi in propria tara

Fiecare dintre noi, românii pămînteni, care ne-am întemeiat o familie şi nu mai sîntem la vîrsta migrării spre alte zări în căutarea unui loc de muncă, avem copii ajunşi, la rîndul lor, la vîrsta maturităţii, care urmează să ne înlocuiască muncind ca ţara să meargă înainte. Numai că distrugerea industriei şi a agriculturii de către conducătorii post-decembrişti a dus, inevitabil, şi la reducerea semnificativă a locurilor de muncă, la creşterea şomajului, la schimbarea în esenţă a raportului cerere-ofertă pe piaţa forţei de muncă. Pe acest fundal, apariţia firmelor străine şi, mai ales, a multinaţionalelor a reprezentat o mare gură de oxigen pentru tinerii absolvenţi de facultăţi care erau, cu mici excepţii, ca şi în prezent, sortiţi şomajului.
Ca urmare, România are, în continuare, o forţă de muncă obligată să se vîndă ieftin, probabil şi pentru faptul că angajatorii trebuie să plătească statului dări, care pot ajunge pînă la jumătatea salariului brut al angajatului. Şi totuşi, statisticile spun că, la fiecare euro investit într-un salariat român (în costurile cu salariile, cu bonusurile, cu programele de training sau prin contribuţiile sociale etc.), o multinaţională cîştigă, în medie, 1,53 euro.
Cîştigul per angajat al unui investitor străin în România este mai mare cu 30% faţă de cel al unui omolog dintr-o multinaţională din Europa de Vest. Este clar, deci, că o multinaţională vine în România ca să facă profit, nu ca să fie mama răniţilor pentru toţi cei care au impresia că sînt buni într-un domeniu. Interesul lor este să scoată bani şi din piatră seacă.
Angajaţii români din multinaţionalele locale au generat un profit brut anual mai mare cu aproape 8% faţă de cel generat de angajaţii din Europa de Vest, după cum arată un studiu realizat de firma de audit şi consultanţă Pricewaterhouse Coopers (PwC) România. Marile companii au o politică foarte simplă: îţi dau de lucru cît poţi duce, şi chiar un pic mai mult.
Şi astfel a apărut termenul de sclav în multinaţională, expresia favorită a majorităţii românilor cînd vine vorba de o companie mare. Multinaţionalele ţin într-un birou un sclav în loc de trei, iar acesta munceşte, preponderent, „de foame“, sau „pentru că are rate“ şi face şi treaba colegilor inexistenţi, încasînd cam un sfert din suma totală necesară în cazul unei încadrări normale cu personal.
Nu e dificil să prinzi un job bun. E dificil să rezişti într-un job bun, cînd ţi se impun termene-limită foarte strînse – de genul „munca pe care o faci în mod normal şi normat în 3 zile să o faci într-o oră şi să prezinţi raportul… ieri“ -, multe sarcini de îndeplinit în acelaşi timp şi pentru care se cere un timp record de rezolvare. Rapiditate, eficienţă şi acurateţe maximă!
De multe ori, nici un robot nu ar putea îndeplini aceste cerinţe, uneori absurde, imposibile chiar, iar ulterior poţi să descoperi că unele dintre rapoarte erau inutile şi nici pe departe atît de urgente. Şi atunci, de ce se cere „repede, repede, şi cît mai mult“? Ar putea fi o strategie prin care omul să fie determinat să muncească mai mult prin stress, nu contează cît timp rezistă, pentru că există oricînd înlocuitori?
Politica de sclavizare a românilor din multinaţionale a devenit evidentă. În primul rînd, se angajează la nivel mediu manageri români. Pentru că ei sînt cei care cunosc cel mai bine mentalităţile angajaţilor şi îi pot pune la treabă cît mai profitabil. Nici un străin nu va scoate maximum din angajaţii români cum o poate face un român. Pentru că tocmai de aceea au ajuns buni românii pentru multinaţionale: au învăţat să facă lucruri mari cu puţin şi pentru puţin.
Şi cînd asta se traduce în bani şi maximizare de profituri, e clar că situaţia nu se va schimba. De ce se întîmplă acest lucru? Pentru că la noi nu există legi cum sînt în Vest, care să apere angajaţii faţă de abuzurile angajatorilor, iar românul nu ştie să negocieze condiţiile de muncă. Vezi cazul acelei femei în floarea vîrstei, care a murit de extenuare, devenit emblematic cînd vine vorba să ne raportăm la viaţa într-o multinaţională.
Ca un făcut, sindicatele sînt slabe, iar liderii lor au fost ademeniţi cu fel de fel de avantaje personale, ori s-au dedulcit la oala cu smîntînă, astfel încît numai interesele salariaţilor nu le reprezintă, dar sînt şi cazuri în care acestea lipsesc cu desăvîrşire din companiile multinaţionale, şi nu numai. Iar românii nu au limită, aşa cum în general le lipseşte simţul măsurii în mai toate. Ei nu realizează că, în primul rînd, trebuie să-şi facă treaba foarte bine. Ei ştiu doar să muncească, de regulă mult, dar de calitate medie.
Nu ştiu să-şi apere drepturile, nu vor să-şi ceară drepturile cînd nu mai rezistă şi, în general, invită companiile să-i calce în picioare, pentru că la poartă aşteaptă alţii să-i înlocuiască şi teama de şomaj învinge orice. Un studiu foarte recent al IRES (Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie) arată că 77% dintre repondenţi consideră găsirea altui job de acelaşi calibru extrem de dificilă, dacă nu imposibilă, în condiţiile în care 68% declară că sînt nevoiţi să presteze ore în plus la actualul loc de muncă, adică 10, 12, 14 şi chiar 16 ore pe zi, pentru ca dimineaţa următoare să o ia de la capăt. Se munceşte sîmbăta, chiar şi duminica şi uneori în zilele de sărbătoare, de multe ori fără plata orelor suplimentare. De fapt, angajatorii chiar îşi selectează personalul în funcţie de timpul pe care oamenii sînt dispuşi să îl acorde companiei.
În Occident, însă, legislaţia e bine pusă la punct, contractele sînt atent negociate şi politica de personal este în acord cu acestea. La noi, piaţa de muncă este prost reglementată, iar angajatorul scoate din asta maximum de profit, mai ales cînd este o multinaţională cu pretenţii de mare investitor străin căruia, după ce i s-a aşternut covorul roşu la venire, i se acceptă jugul prezentat ca o izbăvire. Aşa românii au ajuns sclavi şi în propria ţară, nu numai în exterior.
Vinovaţii principali: toţi cei care au contribuit, într-un fel sau altul, la devalizarea acestei ţări, din 1990 şi pînă în prezent. Oare cît or mai zice românii „bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război“? Bine că măcar ne-a ferit Dumnezeu de alte nenorociri: cutremure, incendii devastatoare, războaie etc.
Colonel (r) DAN ZAMFIRESCU, Membru al Parlamentului European