Nazistul ocultist Rudolf Hess, loctiitorul lui Hitler, credincios pana la moarte societatii Thule. Aceste societati secrete care au stat in spatele nazistilor sunt active si astazi, camuflate foarte atent in loji masonice.

Nazistul ocultist Rudolf Hess, loctiitorul lui Hitler, credincios pana la moarte societatii Thule. Aceste societati secrete care au stat in spatele nazistilor sunt active si astazi, camuflate foarte atent in loji masonice.

 

Sursa :

de deveghepatriei

Nazistii s-au sinucis dupa niste ritualuri extrem de precise : 

1 – 17 august 1987 – Rudolf  Hess se sinucide in inchisoare Spandau.
2- 17 august 1918 – Ocultistul german Rudolf von Sebottendorf, pune bazele Societatii Thule
3 – 16 martie 1939 – Se sinucide arheologul german Otto Rahn, omul lui Heinrich Himmler. Otto Rahn fusese pus de Himmler sa descopere ” Sfantul Graal ” ascuns de catari  intr-o zona muntoasa.
4 – 16 martie 1244 – Catarii, secta aparuta in Franta, capituleaza in fata armatei catolice. 
5 – 23 mai 1945 – Se sinucide Heinrich Himmler ( aceasta avea o obsesie ca este reincarnarea regelui Heinrich Pasararul )
6 – 23 mai 927 – Heinirch Pasararul este initiat de vrajitoarea Arhnee in tainele stiintelor oculte si-l invata cum sa ajunga pe taramul magic din nordul indepartat ( legenda germanica )


In 1893 Guido von List incepe promovarea publica a unui cult antic al lui Wotan , considerandu-l distrus de crestinism in spatiul germanic dar demn de urmat .
In 1907 Jorg Lanz-Liebenfels (Adolf Josef Lanz) publica „ Teosofia si oamenii-bestie asirieni „ ( sa ne amintim ca in zilele noastreDavid Vaughan Icke vorbeste despre oamenii – reptilieni din Babilon )
Intre 1908 – 1913 maleficul Wiligut (Weisthor) , varul sau Willy Thaler , Theodor Czepl si Adolf Hitler frecventeazaOrder of the New Templars (ONT)
In 1909 Adolf Hitler declara ca a vazut pentru prima data sfanta lance la Hofburg Treasure House in Vienna . De remarcat ca din intregul crestinism , viitorului sinistru dictator doua elemente i-au atras atentia : aceasta si sfantul graal .
   La 5 aprilie 1911 se formeaza loja Wotan cu Hermann Pohl mare maestru .
La 12 ianuarie 1912 Hermann Pohl scrie un manifest catre toti membrii loiali lojei Germanenorden in care clameaza necesitatea unei religii ariene devotata cauzei pan-germane si inceperea unei purificari rasiale a natiunii prin deportarea evreilor si tiganilor .
In 1913 Adolf Hitler paraseste Viena stabilindu-se la Munchen . Incepe sa fie interesat de lucrarile lui Guido von List si de List Society .
In 1916 Frau Eliza von Moltke , vaduva generalului Moltke , incepe „ sa vorbeasca in limbi „ si curand asterne sute de pagini cu ceea ce declara ea ca ar fi spusele sotului ei din lumea de dincolo . Il nominalizeaza pe Adolf Hitler ca viitor lider al Germaniei , pe generalulvon Ludendorff ca pe cel care ii va facilita aceasta si pe cunoscutul scriitor britanic Houston Stewart Chamberlain ca pe cel care il va denumi „ mult asteptatul mesia german „ …
In 1918 Rudolf Sebottendorff , marele maestru al Thule (Germanenorden) ordona formarea unei organizatii muncitoresti afiliata Thule Society .
La 9 noiembrie 1918 , in cadrul unui discurs , Rudolf Sebottendorff declara ca zeul lor este Walvater iar pentru ei unitatea in trinitate este reprezentata de Wotan, Wili, We , focul primar , soarele si vulturul si ca trebuie chiar sa moara , pana ce swastika va invinge .
La 5 ianuarie 1919 se formeaza Partidul Muncitorilor din Germania cu activul membru Thule Society (Germanenorden) , Anton Drexler , presedinte .
In vara lui 1919 sef al Germanenorden devine Grand Duke Johann Albrecht of Mecklenburg , alias „ Irmin „ ( irminismul era religia propovaduita de maleficul Karl Maria Wiligut ( K.M. Weisthor ) , ce va fi peste cativa ani in staff-ul SS al lui Himmler )


1. Rudolf Hess se sinucide in inchisoarea Spandau.

In dimineata zilei de 17 august 1987, fostul adjunct si om de incredere al lui Hitler, Rudolf Hess, este gasit de catre gardienii de serviciu, spanzurat in celula sa de la inchisoarea berlineza Spandau. In varsta de 93 de ani, Hess era ultimul supravietuitor din cercul apropiatilor liderului nazist si se afla intr-o celula solitara, la Spandau, din 1966. Adept fanatic al nazismului inca de la primele sale manifestari, Hess a fost cu siguranta cel mai bun prieten al lui Hitler, atunci cand acesta incepea sa se lanseze in politica. In urma faimosului „puci de la berarie”, din 1923, el fuge initial in Austria, spre a i se alatura apoi mentorului sau, in inchisoarea de la Landsberg. Aici, de-a lungul celor opt luni de detentie petrecute impreuna, Hitler ii va dicta povestea vietii sale – Mein Kampf. In 1933, Hess devine adjunctul conducatorului nazist dar curand Hitler isi va pierde increderea in abilitatile lui organizatorice si il va inlocui cu Herman Goering. In mai 1941, Hess face un gest surprinzator: fura un aeroplan si aterizeaza cu el in Scotia, venind cu initiativa personala de a incheia pacea cu Marea Britanie. La ordinul lui Churchill, este imediat arestat iar propunerile sale sunt ignorate. Auzind despre fuga lui Hess, Hitler il acuza de tradare si il ironizeaza pentru „iluziile pacifiste” pe care le manifesta fostul sau camarad. Detinut in Marea Britanie pana la sfarsitul razboiului, Hess va fi si el judecat la Nurnberg, alaturi de alte capetenii naziste. Spre deosebire de acestea insa, care vor fi executate, el va beneficia de circumstante atenuante, avandu-se in vedere ca nu participase la cele mai cumplite atrocitati naziste, si va fi condamnat la inchisoare pe viata. In ciuda controverselor legate de moartea lui, considerata „suspecta”, ancheta oficiala a stabilit fara echivoc ca Hess s-a sinucis, strangulandu-se cu un cordon. http://www.revistamagazin.ro


2. 17 august 1918 - Ocultistul german Rudolf von Sebottendorf, pune bazele Societatii Thule



Această organizaţie ocultă a influenţat toate lojele masonice şi societăţile secrete din Germania anilor 1920.În ascensiunea lui Hitler şi evenimentele care au precedat al doilea război mondial, ca şi pe parcursul acestuia, aspectele oculte şi magia neagră au jucat un rol foarte important. Deşi istoria oficială nu le acordă prea mare importanţă, toate aceste elemente oculte au contribuit din plin la drama cu care s-a confruntat societatea umană la jumătatea secolului XX (ne referim la al doilea război mondial). Numai prin desluşirea şi punerea cap la cap a tuturor indiciilor de natură ocultă putem înţelege cu adevărat cum a fost posibilă această conflagraţie planetară şi ce forţe s-au aflat în spatele ei.

În ultimii ani au fost publicate din ce în ce mai multe informaţii care conturează acelaşi scenariu: apartenenţa lui Hitler la societăţi secrete care practicau magia neagră i-a înlesnit acestuia ascensiunea politică şi dobândirea unor anumite capacităţi charismatice, care l-au ajutat să manipuleze populaţia civilă şi militarii celui de-ai treilea Reich. Totodată, planurile sale de stăpânire a lumii seamănă foarte mult cu politica „Noii Ordini Mondiale” şi au fost cu siguranţă în deplin acord cu planurile francmasoneriei mondiale.
Detalii inedite vin să contureze peisajul bizar al preocupărilor lui Hitler pentru magie neagră şi ocultism: se vorbeşte despre faptul că el ar fi fost posesorul unui fragment din lancea care se presupune că l-a ucis pe Iisus (şi că CIA a reuşit să fure acest fragment chiar înainte de înfrângerea lui Hitler), despre magicieni tibetani prezenţi în anturajul său, despre importanţa pe care o acorda predicţiilor astrologice, etc. Simbolul specific nazismului este varianta răsturnată (întoarsă şi deci malefică) a străvechiului simbol spiritual, profund benefic, al svasticii. Se pare că ocultiştii secolului trecut identificaseră în persoana lui Hitler, încă din anii ’30, Antichristul.
Nu doar Hitler, ci toate personajele importante ale Germaniei Naziste făceau parte din societăţi secrete şi loji masonice, având o orientare predilectă către satanism şi magie neagră. Mai ales după 1920, ocultismul şi ritualurile sataniste, de magie neagră au proliferat în mediul politic german. Pe baza acestor informaţii s-a afirmat chiar că al doilea război mondial a fost un sui-generis ritual satanic cu un număr imens de victime sacrificate în beneficiul forţelor întunericului şi răului.
În acest articol vă prezentăm doar una dintre societăţile secrete ale Germaniei naziste, urmând să detaliem acest subiect incitant în alte articole viitoare din cadrul rubricii noastre speciale „Fapte incontestabile care probează realitatea conspiraţiei planetare”.
Societatea secretă Thule
În Germania, după sfârşitul primului război mondial, au proliferat lojile masonice şi societăţile secrete. Societatea secretă Thule este în aparenţă doar una dintre ele, dar în realitate a jucat un rol crucial. Climatul socio-politic de atunci din Germania era confuz, sub influenţa înfrângerii suferite în primul război mondial şi a tratatului de la Versailles. Anarhia a făcut posibilă instaurarea Republicii Revoluţionare Socialiste, condusă de muncitori şi soldaţi, în 1918, dar aceasta a fost urmată la scurt timp de o revoluţie ultranaţionalistă în spatele căreia se află, alături de alte loji masonice, societatea secretă Thule. Toate personajele cheie ale acelei perioade au în mod straniu în comun apartenenţa la diferite loji masonice sau grupări oculte şi o preocupare chiar obsesivă pentru ocultism şi magie neagră.
Societatea secretă Thule a fost fondată la Munchen, în 1918, printre fondatorii săi personajul cheie fiind Rudolf Glauer (1875-1945), care şi-a schimbat ulterior numele într-unul mult mai pompos – Baronul Heinrich von Sebottendorf. Ordinul Thule poate fi considerat „progenitura” Ordinului Germanic creat în 1912 şi condus de acelaşi von Sebottendorf, care este totodată autorul unor broşuri despre ritualuri masonice. „Doctrina” Ordinului Thule se baza pe ideile lui Guido von List, care s-a inspirat din lucrările Societăţii Teosofice ale Helenei Blavatsky şi a dezvoltat teoria „rasei Ariene pure”. Cel care avea însă să împingă la extrem aceste teorii a fostJorg Lanz von Liebenfels, aşa-numitul „părinte al naţional socialismului”, de asemenea membru Thule.
Societatea Thule a pus bazele ideologiei celui de-al treilea Reich, în care regăsim supremaţia rasei germanice, dar şi aşteptarea unui „Mesia” care să repună în drepturi rasa germanică, ducând-o la supremaţia planetară – Adolf Hitler a fost identificat încă de timpuriu cu acest Mesia, deopotrivă fiind asimilat şi cu Antichristul.
Ca o paranteză, denumirea însăşi de cel de-al treilea Reich (cel de-al treilea Imperiu) ţine de propaganda nazistă. Cronologia şi ideile naziste recunosc ca prim imperiu „Imperiul Roman al naţiunii germane” (Imperiul medieval germanic, între secolul IX-1806), cel de-al doilea Reich fiind Germania unificată de cancelarul Otto von Bismark în 1871.




Câţiva dintre membrii Thule

Enumerăm în continuare doar câteva nume celebre ale membrilor Thule, pentru a vă oferi o imagine a influenţei şi importanţei acestui ordin secret. Funcţiile politice menţionate nu sunt cele din momentul creării ordinului, ci poziţiile pe care respectivii le-au ocupat în urma ascensiunii politice a lui Hitler.

1. Baronul Rudolf von Sebottendorf, mare maestru al ordinului

2. Guido von List, maestru al ordinului, ocultist

3. Jörg Lanz von Liebenfels, maestru al ordinului, „autorul” ideologiei celui de-al treilea Reich

4. Adolf Hitler, Führer, cancelar al celui de-al treilea Reich şi şef suprem al  SS

5. Rodolf Hess, adjunctul Führer-ului

6. Hermann Göring, mareşal şi comandant SS

7. Henrich Himmler, comandant SS şi ministru al Reich-ului

8. Alfred Rosenberg, ministru al Reich-ului şi conducător al naţional-socialiştilor

9. Dr Hans Frank, conducător al naţional-socialiştilor şi guvernator al Poloniei

10. Julius Streicher, a jucat un rol important în propaganda nazistă

11. Dr Karl Hausholer, general de brigadă

12. Dr Gottfried Feder, secretar de stat

13. Dietrich Eckart, redactor şef al publicaţiei extremiste “Völkisher Beobachter” (Observatorul Poporului), de fapt revista Ordinului Thule

14. Bernhard Stempfle, confesorul lui Hitler şi prietenul său intim

15. Theo Morell, medicul personal al lui Hitler

16. Franz Gürtner, şeful poliţiei din Munchen

17. W. O. Schumann, Dr şi profesor la Facultatea de ştiinţe din Munhen

18. Trebisch-Lincoln, ocultist şi clarvăzător din Himalaya

Unii autori menţionează divizarea societăţii Thule în două ramuri, una pur ocultă, aşa-zis esoterică, din care se pare că făcea parte şi celebrul Rudolf Steiner, fondatorul doctrinei antropozofice şi o ramură „exoterică” cu preocupări conspiraţionist-politice.
Conspiraţia orchestrată de Ordinul Thule
Influenţa ordinului Thule asupra evenimentelor din Germania anilor 1918-1920 care au dus la formarea Partidului Nazist (Naţional Socialist) şi alegerea lui Adolf Hitler ca lider al acestuia şi lider al celui de-al treilea Reich nu s-a făcut niciodată în mod deschis, societatea nemanifestându-se vizibil pe scena politică. Cu toate acestea simbolurile sale (pumnalul şi svastica) se regăsesc în timpul „contrarevoluţiei” din 1919, iar ideologia sa (partea care putea fi făcută publică) este chiar ideologia celui de-al treilea Reich.
După revoluţia comunistă din Bavaria din 1918, Societatea Thule a devenit centru al subculturii contrarevoluţionare. S-a organizat o reţea de spionaj şi ascunzătoare de arme. Încăperile clubului Thule au devenit cuibul rezistenţei revoluţiei.
Partidul Muncitoresc a fost creat de Anton Drexler cu acordul lojii Thule, iar Hitler a fost la început un simplu spion infiltrat de membrii Thule în acest Partid. El a devenit curând un membru activ şi influent. Peste doar patru luni de la intrarea lui Hitler în Partidul Muncitoresc, acesta îşi schimbă numele în Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc (cunoscut şi ca Partidul Nazist) şi adoptă simbolul svasticii inversate (simbolul societăţii Thule) ca emblemă.
Începând 1919 societatea Thule a generat formarea unui mare număr de grupări secrete şi loji masonice din care au ajuns să facă parte toate personajele politice şi militare importante, fără însă să ştie că astfel au intrat pe linia de influenţă controlată de Ordinul Thule.
În noiembrie 1919 societatea face una dintre puţinele sale declaraţii publice: „Vom lupta până când svastica va triumfa la sfârşitul acestei epoci întunecate”. Împreună cu alte grupări ultranaţionaliste, Thule a antrenat luptători şi a acumulat arme în secret. Nu întâmplător, în timpul contrarevoluţiei care a adus la putere Partidul Nazist armele cele mai uzuale erau pumnalele cu semnul svasticii pe mâner (adică ambele simboluri ale grupării Thule).
Masca spirituală a ideologiei Thule
Aparent, Societatea Thule credea în “comunicarea cu o ierarhie a Supraoamenilor – Conducătorii Secreţi ai Celui de-al Treilea Ordin”. Calitatea care le făcea pe aceste fiinţe supraoameni era spiritualitatea lor ocultă. Chiar numele ales – Thule – vine de la denumirea tradiţională a unui centru spiritual ascuns unde este tezaurizată spiritualitatea planetară şi unde locuiesc marii înţelepţi care veghează asupra planetei noastre. Mai mult, ei credeau în Doctrina Secretă a d-nei Blavatsky, în care ea afirmă că anumiţi supraoameni au supravieţuit distrugerii Atlantidei păstrându-şi înaltul nivel de conştiinţă pe care-l aveau. Aceşti supraoameni erau Arienii.
Aceste două credinţe s-au combinat într-una singură prin Societatea Thule şi Hitler, fiind însă complet întoarse şi pervertite, şi culminând cu genocidul celui de-al doilea război mondial. Atunci când un grup de oameni introduce în structura ideilor sale aşa-zis spirituale faptul că ei sunt în mod inerent superiori unui alt grup de oameni, genocidul este inevitabil. Trevor Ravenscroft, autorul excelentei lucrări “The Spear of Destiny” (Lancea Destinului)revelează practicile magice folosite de această societate secretă, care dovedesc indubitabil faptul că aici nu este vorba nici de spiritualitate, nici de idealuri înalte, ci pur şi simplu de satanism şi demenţă.
Satanism şi magie neagră, practica ocultă a societăţii Thule
Membrii societăţii secrete Thule erau satani şti care practicau magia neagră şi erau “preocupaţi să-şi coboare nivelul propriu de conştiinţă – cu ajutorul ritualurilor pe care le realizau – la nivelul de conştiinţă al inteligenţelor diabolice, non-umane din univers, pentru a obţine mijloace de comunicare cu acestea.” (Ravenscroft, p. 161). Ravenscroft afirmă de asemenea, că “participarea la acesteritualuri sadice trezea în participanţi viziuni penetrante ale Inteligenţelor Malefice, care le acordau acestora puteri magice fenomenale.”
În interiorul acestei societăţi secrete se practica o formă de Magie Sexuală care provenea de la o lojă al cărei membru era şi Aleister Crowley. Crowley a fost recunoscut ca fiind cel mai de frunte adorator al lui Satana din secolul al 19-lea. “Originile acestei magii medievale pot fi găsite la francmasonul Robert Little, fondatorulSocietăţii Rozicrucienilor în anul 1865.” (Ravenscroft, Spear ofDestiny, p. 164-5).
„Societatea Thule organiza în mod regulat şedinţe oculte, în timpul cărora ei comunicau cu demoni care le apăreau ca spirite călăuzitoare. Dietrich Eckart, Alfred Rosenberg şi Adolf Hitler îl invocau pe Antichrist să se manifeste la şedinţele mediumice ale Grupului Thule din Munchen.” (Ravenscroft, Spear of Destiny, p. 168)
Eckart este un alt personaj-cheie, deoarece el avea convingerea că spiritul său călăuzitor îi încredinţase privilegiul de a-l pregăti pe “Cel Măreţ care va veni”, Antichristul. “De la începutul asocierii lor, Eckart a crezut că Hitler era Antichristul, de aceea nu a precupeţit nici o cunoaştere ocultă, ritual, sau perversiune în dorinţa lui de a-l „antrena” pe Hitler pentru acest rol. Odată ce pregătirea lui a fost completă, Hitler a fost „renăscut”, înzestrat cu acea putere superpersonală şi cu hotărârea de care avea nevoie pentru a-şi împlini mandatul ce-i fusese predestinat.” (p. Ravenscroft, p. 93-4). Hitler în nebunia sa, chiar a egalat această „renaştere”a sa curenaşterea din credinţa creştină.
Pentru a fi foarte clar, sublinem că “sacralitatea rituală” menţionată aici şi maimuţărită de membrii Thule este o “sacralitate” satanică. Ritualurile satanice sunt de fapt activităţi nefaste realizate pentru a permite energiilor demoniace să se manifeste în participanţi. Aceste activităţi sunt psalmodierile blasfemiatoare, rostirea unor formule de magie neagră şi alte acţiuni de acest gen, toate plănuite în detaliu, cu mare grijă. Efectul acestora este devastator, din cauza forţelor demoniace care se revarsă asupra participanţilor, producându-le experienţe interioare teribile care pur şi simplu le schimbă viaţa.
Ravenscroft interpretează efectele acestor ritualuri asupra lui Hitler: “…perversiunile sexuale au jucat un rol central în viaţa lui Hitler… perversiunile sexuale monstruoase au fost centrul întregii sale existenţe, sursa puterilor sale mediumice şi de clarviziune şi motivaţia din spatele fiecărei acţiuni prin care el s-a răzbunat în mod sadic pe umanitate.” (Ibid., p. 171).

3 – 16 martie 1939 – Se sinucide arheologul german Otto Rahn, omul lui Heinrich Himmler. Otto Rahn fusese pus de Himmler sa descopere ” Sfantul Graal ” ascuns de catari  intr-o zona muntoasa.



Otto Rahn si Lucifer ( masonii il considera primul iluminat )





4 – 16 martie 1244 – Catarii, secta aparuta in Franta, capituleaza in fata armatei catolice. 

Catarismul apare în Orient. Din Persia, trecând prin Balcani, drumul doctrinei religioase ajunge în Occident. Ce spune aceasta? Că lumea materială este creaţia demonului.

Negustorii greci din Constantinopol au descoperit primii catarismul, care a pătruns în mediul cruciaţilor occidentali începând cu a doua cruciadă. Astfel, în sec. XII, o Biserică catară este fondată în sudul Franţei.

Riturile sale sunt administrate de preoţii perfecţi, la o viaţă de o riguriozitate severă. Această Biserică catară posedă episcopii săi, după modelul ierarhiei catolice.

Patru prelaţi catari îşi au astfel sediu la Carcassonne, Albi, Toulouse şi Agen. În plus, ea întreţine legături cu omonimii săi orientali. În 1176, episcopul eretic din Constantinopol prezidează la Saint – Felix, în Lauragais, un conciliu care editează o carte catară.

Este o situaţie inacceptabilă pentru Biserica romană. Duşmanii catarismului o acuză pe nedrept de a practica ritualuri satanice şi de a se deda incestului. Papa Innocent al II-lea, în 1208, proclamă cruciada contra ereziei şi numeşte drept conducător al acestia un soldat redutabil, Simon de Montfort. El masacrează mai multe mii de persoane în biserica de la Beziers, în 1209, şi cucereşte puţin câte puţin tot Sud-Vestul francez, exterminându-i pe eretici.

Lupta contra catarismului atinge paroxismul după 1233, de când dominicanii se văd încredinţaţi conducerii tribunalurilor inchizitoriale şi se încheie în 1244, cu căderea fortăreţei Montsegur, refugiul ultimilor catarieni.

  

Ideologia catarismului

Sistemul său ideologic se bazează pe dualism: există un Dumnezeu al binelui şi un Dumnezeu al răului. Lumea noastră, creată de Satan este născută din rău. Deci, regatul lui Dumnezeu, nu se poate găsi pe Terra.

Această recunoaştere a doi Dumnezei nu înseamnă că catarismul îl adoră pe Satan ci dimpotrivă îl denunţă subliniându-i în acelaşi timp puterea. După mai multe incantaţii, un om poate spera de a deveni un perfect. Sufletul său scapă atunci de diavol şi întâlneşte regatul divin.

Această credinţă într-un ciclu de reîncarnări este o esenţă de religii orientale cum ar fi hindusismul.

Fortăreaţa Montsegur

După 1213, catarismul şi-a pierdut orice iniţiativă. Adepţii săi trăiau în clandestinitate în oraş sau refugiaţi în locuri puternice. La 1060 metri altitudine, înălţată pe o stâncă calcaroasă, Montsegur este o fortăreaţă redutabilă: între 1243 şi 1244, doar 150 de oameni au ţinut piept mai multor mii de asediatori.

Castelul a fost construit între 1205 şi 1211 la cererea clericului catar care a făcut din acesta un centru spiritual şi un loc puternic. Totul este făcut pentru aparenţe, dar respectă de asemenea simbolul catar.
Unele teorii susţin că Montsegur, ca şi castelele Queribus şi Cabaret, ar fi de asemenea un observator şi un templu solar. Începând cu 1240, Montsegur adăposteşte o comunitate care se numără până la 500 de suflete. Ei sperau să fie protejaţi de garnizoana de cavaleri care îl încadrau pe episcopul catar de Toulouse, Bertrand Marti. Dar pentru Biserica catolică cât şi pentru regele Franţei Ludovic al IX-lea (Sfântul Ludovic), Montsegur constituie o sfidare intolerabilă la adresa autorităţii lor.

În mai 1243, o armată de 10. 000 de oameni a asediat castelul. Timp de 10 luni, apărătorii au respins toate atacurile.

Sfârşitul Catarismului

Cu puţin înainte de Crăciun, o mică trupă a escaladat Roc de la Tour şi a luat-o în posesie. Acolo asediatorii au putut să-şi instaleze catapultele.

În martie 1244, apa a început să lipsească la Montsegur. Asediatorii le-au propus celor din castel să-şi salveze vieţile şi să se predea. Dar aceştia au refuzat, preferând să moară mai degrabă decât să renunţe la credinţa lor.

La 16 martie 1244, în fine, catarienii au deschis porţile şi s-au predat. O cohortă de 215 bărbaţi şi femei a coborât către baza muntelui ţinându-se de mâini şi cântând imnuri. Jos, îi aştepta un rug imens, care i-a transformat repede în cenuşă. Locul a căpătat un nume sinistru: Prat des Cremats (Câmpul arşilor).

Tezaurul catarienilor

Montsegur nu era doar o fortăreaţă ci şi un loc unde se credea că adăposteşte o imensă comoară, adunată timp de decenii. Tezaurul era estimat la 100. 000 de livre, probabil în aur şi în argint. Ce s-a întâmplat oare cu acesta? Se găseşte undeva sub ruinele castelului astăzi redus la zidurile sale exterioare? Sau a fost transportat în ascuns în alt loc?

În noaptea care a precedat data fatală de 16 martie, două sau patru persoane au evadat din fortăreaţa asediată. Conform unui martor din epocă, ei s-au lăsat să alunece  cu ajutorul corzilor lungi pe pereţii castelului. Apoi s-au dus la Sabarthes, în apropiere de Tarascon – sur – Ariege unde se găseşte o reţea de peste 50 de grote. După care li s-a pierdut urma.

Evident căutătorii tezaurului au săpat locurile însă în van. Unii spun că, de fapt, ei ascundeau un obiect mult mai preţios: cupa cu sângele lui Chistos, foarte preţiosul Graal.http://templierisicruciati.blogspot.ro

5 – 23 mai 1945 – Se sinucide Heinrich Himmler ( aceasta avea o obsesie ca este reincarnarea regelui Heinrich Pasararul )

Obsedat de ideea ca trebuie sa gaseasca “orice ar fi” Sfintul Graal, pentru a asigura “pe cale magica” victoria celui de al Treilea Reich in cel de al Doilea Razboi Mondial, Heinrich Himmler, temutul sef al SS-ului si mina dreapta a lui Hitler, s-a deplasat personal la o minastire spaniola pentru a obtine mult-dorita relicva. Dar, asa cum arata Montserrat Rico Gongora, autorul cartii “Montserrat, Minastirea Pingarita”, Reichsfürer-ul SS s-a intors acasa cu mina goala. Toti istoricii sint unanimi in a-l considera pe Heinrich Himmler, drept una dintre cele mai “iesite din comun” figuri din istoria celui de al Treilea Reich. Fostul crescator de pui care se considera reincarnarea imparatului Heinrich al IV-lea “Pasararul” (care a domnit in Germania secolului al X-lea) avea o “curte” personala compusa din astrologi, practicanti ai ocultismului si tot soiul de “iluminati” care ii serveau drept consilieri. Pentru a stringe date privind vechimea si originile rasei ariene si de a “recupera” relicve ale caror puteri magice ar fi putut asigura victoria si suprematia “Reichului Milenar”, Himmler crease o formatiune SS, pe care o botezase “Societatea Ahnenerbe”. O alta obsesie a lui Himmler, scrie Gongora in cartea sa – a fost aceea de a demonstra ca Iisus Hristos si stramosii sai “aveau o origine incontestabil ariana”. Daca ar fi pus mina pe Sfintul Graal, potirul folosit de Hristos la ultima Sa cina alaturi de ucenicii Sai si in care, ulterior, ar fi fost colectat singele Lui, aceste doua scopuri ar fi putut fi atinse “dintr-o singura lovitura”, credea Himmler. Ca urmare, a decis sa se ocupe personal de rezolvarea problemei si, in octombrie 1940, a profitat de o intrevedere a lui Hitler cu Franco pentru a-si insoti führer-ul in Spania. Heinrich Himmler, mai ceva ca Parsifal
Abatele Antoni Maria Marcet, staretul minastirii catalane Montserrat, a fost extrem de surprins cind s-a pomenit la usa sfintului locas cu nimeni altul decit Reichsführer-ul SS Heinrich Himmler, cel prea bine cunoscut in intreaga Europa pentru atacurile furibunde lansate impotriva Bisericii. Pentru ca nu stia limba germana si pentru ca, oricare ar fi fost relatiile dintre dictatorul Franco (pe atunci conducatorul Spaniei) si Hitler, nu avea nici un chef sa se ocupe de inoportunul vizitator, l-a insarcinat pe parintele Andreu Ripol Nobel, singurul vorbitor de germana din minastire, sa faca oficiile de gazda. De la parintele Ripol – care acum locuieste intr-un azil de batrini din Barcelona – a aflat scriitorul Gongora detaliile acestei insolite vizite. Mare admirator al lui Wagner – ca, dealtfel, si führer-ul sau – Himmler era convins ca abatia Montserrat este exact “castelul Monsalvat din Pirinei”, unde, asa cum se spune si in opera “Parsifal”, ar fi fost adapostit Sfintul Graal. Dar insolitul personaj a plecat de la minastire cu mina goala, nelasind in urma lui decit un articol de citeva rinduri intr-un ziar catalan, despre o donatie de 25.000 de pesetas facuta pentru repararea unui rezervor de apa.

6 – 23 mai 927 – Heinirch Pasararul este initiat de vrajitoare Arhnee in tainele stiintelor oculte si-l invata cum sa ajunga pe taramul magic din nordul indepartat ( legenda germanica ).

 

Fiul al lui Otto I duce de Saxonia, Henric s-a născut la Memleben. În 906 a luat-o de soție pe Hatheburg, fata lui Erwin conte de Merseburg, de care a divorțat in 909 deoarece ea se călugărise după moartea primului ei soț, iar căsătoria era considerată ilegitimă. Din acest mariaj a avut un fiu pe nume Thankmar. În același an s-a căsătorit cu Matilda de Ringelheim, fiica lui Dietrich, conte de Westfalia. De la ea a avut un fiu, Otto și doua fete,Hedwige și Gerberga.

Walhalla, simbolul lumii zeilor germanici, este sala cea mare din Asgard, adica de pe “Taramul zeilor Aseni”, in care Odin (Wotan) aduna toti razboinicii cazuti vitejeste in lupte; acolo ei traiesc o viata noua, sub obladuirea ‘parintelui zeilor’, ospatand si band mied servit de walkirii, facand zilnic exercitii de lupta si asteptand ziua Amurgului zeilor, cand vor trebui sa se bata alaturi de divinii din Olimpul germanic impotriva fortelor potrivnice, care vor aduce pieirea zeilor si a lumii. Cel mai mare intre zei este Odin-Wodan, care stie multe, dar nu totul, si care e in cautarea vesnica a adevarului; cel mai uman dintre zei, el este rege si conducatorul ostilor in ziua ultimei batalii. Alaturi de Thor, stapanul fulgerelor si prototipul luptatorului, gasim un Balder care intruchipeaza puritatea luminoasa, un Njord, zeu al marilor, o Skadi, zeita a muntilor, o Frigg-Freya, simbolizand glia strabuna.

Thule, patria vitejilor germanici, este un tinut fabulos, pe care celebrul calator Pytheas din Massilia pretinde sa-l fi aflat, in cursul calatoriei sale de descoperiri intreprinse pe la 330 i.e.n. in regiunea septentrionala a Europei, unde la solstitiul de vara era doar zi fara noapte, iar la cel de iarna, doar noapte fara zi…