Suhoi T-50 PAK FA , in curand si la granitele noastre…

Posted on august 4, 2011 by George GMT

Sau cum a inceput Suhoi-ul sa zambeasca cu subinteles la NATO…din ce in ce mai cu toata gura!

SUHOI T-50 PAK FA
In timp ce “invizibilul” American F-22 nu mai are voie sa iasa din casa, fiind bolnavior, iar fratisu F-35 sparge banii parintilor(contribuabililor americani adica), intr-un ritm de beizadea damboviteana, noul copil minune al vecinilor si prietenilor rusi iese pentru prima oara in lume, cu mamica de mana, langa Moscova. A invatat déjà sa mearga…dar va fi tragic cand va invata sa si zboare la fel de bine pe cat arata…
Gandit ca primul multirol de generatia a 5-a al Rusiei, T-50 este un inlocuitor al Suhoi 27 si Mig 29 .

Comparatie intre dobermani
Desi proiectul nu este foarte nou, idea macar, este din timpul sovietelor, primul zbor al prototipului a avut loc pe 29 ianuarie 2010.Prezentat ca un concurent direct pentru avioanele americane de generatie a V-a, Suhoi PAK FA pare destul de greu de dezvoltat , in conditile in care Rusia beneficiaza si de finantare indiana. Practic noul Suhoi este o “co-productie” ruso-indiana, macar financiar vorbind…
Un vanator greu cu raza lunga, urmas mai mult al Suhoi 27 dact MIG 29, noua”pasare de prada” rusa are un pedigree suficient de bun pentru a da de gandit americanilor. Ieftine si robuste avioanele sovietice/ruse au demonstrate ca sunt cel putin la fel de bune ca cele vestice la cateva capitole destul de esentiale. Supermanevrabilitatea, capacitatea de a rezista in conditii ostile de expolatare si de lupta, intretinere mai usoara.

Frumos, zvelt, mortal…Suhoi!
Problemele au venit mai mereu de la capacitatea de razboi electronic mai slaba, si fiabilitatea motoarelor, notorii pentru slaba rezistenta in exploatare si necesitatea de a fi des inlocuite. Acum, noua jucarie invizibila rusa, va pastra carateristicile ilustrilor sai inaintasi?! Problema motoarelor se para ca ramane “calcaiul lui Ahile “ al industriei ruse de aviatie. Pierderea contractului in India, se datoreaza si fiabilitati scazute a motoarelor propuse pentru MIG 35.
Primul zbor public al PAK FA. 17 august 2011 la show-ul aerian MAKS
O alta problema de sorginte mai “capitalista”, da data asta, este cea care poate fi numita “sindromul Bulava”! De ani de zile Fortele Strategice Ruse tot incearca sa faca o racheta, numita Bulava, sa zboare si sa atinga tinta dorita de ei. Din pacate cam in jumatate din lansarile de proba, susnumita racheta o ia razna si cade pe unde o duce capul. Sindromul Bulava este insa emblematic pentru problemele industriei post-sovietice si pentru economia rusa. Dupa verificari, foarte minutioase si ample, rusii au gasit vinovatul si numele lui este…CORUPTIA ! Desi Bulava nu are vicii de proiectare sau constructive, ea continua sa cada unde nu trebuie din cauza furnizorilor de piese, calitatea acestora fiind dezastroasa, iar cauza este…coruptia factorilor de decizie din Armata Rusa!

Cum si PAK FA poate avea aceleasi probleme, ne putem astepta ca intrarea in productia de serie si apoi realizarea unei flote serioase sa aiba de suferit in mod dramatic si pe termen lung. De curand producatorii au anuntat ca avionul va zbura la un miting aviatic langa Moscova in luna august si deasemenea se asteapta ca prima transa de Suhoi T-50 sa intre in exploatare pana in 2015, daca…
Totusi noul Suhoi este un avion impresionant! Sau inspaimantator, depinde din ce parte a sistemului de ochire privesti lucrurile J ! Este dotat cu un foarte performant sistem de radiolocatie PAK FA SH 121, care include trei radare AESA X-band, montate in fata si pe laturile aparatului si deasemenea va avea disponibil un sistem IRIST optic si IR de cautare, sistem bazat pe actualul tip folosit de catre SU-35S .

Motorizarea se anunta si ea ca fiind spectaculara. Deja prototipul are montate motoare cu totul noi denumite NPO Saturn. Aceste propulsoare genereaza un flux constant de putere indiferent de modul de folosire , au capacitatea de a folosi supercroaziera indefinit, si vor avea capacitatea de tractiune vectorizata INDEPENDENT unul de altul…iar in cazul in care unul din reactoare este orientat in sus , iar celalat in jos se produce un efect de tonou extrem de rapid. Un astfel de sistem de propulsie ar putea genera o supermanevrabilitate totala si inpenetrabila chiar in cazul atacului cu rachete.Ar fi practic imposibil de atins de orice racheta , sistem AA sau in dogfight…ar fi avionul suprem! Cel mai manevrabil si mortal aparat de zbor de la Fokkerul triplan al Baronului Rosu, incoace…
Dealtfel rusii au spus ca au preferat sa-l faca mai bun manevrier decat F-22 , chiar daca asta a insemnat sa fie mai putin stealth decat americanul. Deasemenea T-50-ul va avea si o variant navalizata, pentru a dota viitoarele portavioane rusesti.

Ca date tehnice, cele mai impresionante mi se pare : raza de actiune…peste 5000 de kilometri(ferry range), raportul greutate/putere, supraunitar si viteza de croaziera atinsa-+2000km/h, impresionant!
Una peste alta, daca rusii nu si-ar da cu un talent nemarginit cu stangul in dreptul poate ca americanii si noi astilalti membrii NATO am dormi ceva mai prost si categoric mult mai putin…Desi, cu juma’ de gura, nu pot sa nu le doresc sa-l arunce din cuib si sa zboare! Nu as vrea insa sa-i vad umbra peste Romania, nici macar aproape de granita noastra, dar ………nu putem sa nu admiram inca un superavion.
Pana la urma Rusia nu dispune de fondurile SUA si de importul de “creiere” pe care americanii si-au cladit imperiul, sau o buna parte din el, asa ca putem admira, de departe sper eu, un produs 100% rusesc, un T-34 al aviatiei…un nou marker al aviatiei militare.

Si ca o mostra de geopolitica ruseasca! In timp ce vand tehnologie Chinei, si arme Indiei, urmatoarea tara pe lista de proprietari de Suhoi T-50 se pare ca este…Vietnamul. Un vechi si “bun “ prieten al Chinei!
Mergand pe principiul –“ dale arme si lasa-L pe Dumnezeu sa hotareasca cine traieste sau moare”, Rusia isi face si ea calcule pentru viitorul strategic al zonei…si actioneaza in consecinta.Nu poti sa nu admiri politica externa a Rusiei macar din acest punct de vedere…Pentru ca daca Rusia are o calitate, si are mai multe, este ca isi fac planuri pe sute de ani, iar apoi le duc la indeplinire…si mai fac si avioane superfrumoase !

Rate this:

15 Votes

Satelitul Goliat pune Romania pe harta proiectelor spatiale europene. Misiunile celor sapte picosateliti lansati de racheta Vega

Europa se pregateste sa cucereasca spatiul. Care sunt misiunile celor sapte sateliti de tip CubeSat lansati de Agentia Spatiala Europeana. GALERIE FOTO

1. Goliat - primul satelit romanesc

Proiectul Goliat a fost realizat de tineri cercetatori de la Universitatea Politehnica din Bucuresti si Universitatea din Bucuresti, cu suportul Agentiei Spatiale Romane (ROSA) si a Institutului de Stiinte Spatiale.

Satelitul va realiza imagini cu o rezolutie de trei megapixeli (CICLOP), va masura nivelul de radiatii nucleare la o altitudine intre 300 si 1450 km (Dose-N) si va detecta micrometeoriti (SAMIS). Goliat va transmite datele pe frecventa de 437,485 MHz (modulatie AFSK la 1200 bps cu protocol AX.25).

2. e-st@r - primul satelit italian de tip CubeSat (alaturi de UniCubeSat-GG)

Proiectul e-st@r a fost dezvoltat de studenti si absolventi ai Universitatii Politehnica din Torino.

Obiectivul pricipalal satelitului e-st@r este de a pregati studentii la inginerie spatiala pentru a proiecta si implementa conform standardelor un sistem complex. In acelasi timp, proiectul ofera perspective in dezvoltarea de noi tehnologii pentru activitati spatiale mai ieftine.

Echipa se asteapta sa receptioneze un flux de telemetrie care sa contina diversi parametru referitori la altitudinea satelitului.

3. PW-Sat - primul satelit polonez

Satelitul PW-Sat a fost realizat de catre o echipa formata din 22 de membri, cu un nucleu de noua, din Asociatia Spatiala Studenteasca din Polonia. Intentia membrilor asociatiei este de a trimite in spatiu prima naveta de origine poloneza.

Obiectivul principal al proiectului este de a scoate de pe orbita satelitul dupa un an de la lansare. Un alt obiectiv, secundar, este de a testa celule solare.

PW-Sat va trimite telemetric date despre starea fiecarui subsistem, dar si alti parametri. Radioamatorii vor putea receptiona toate aceste informatii.

4. XaTcobeo - primul satelit spaniol de tip CubeSat

Proiectul XaTcobeo a fost dezvoltat prin participarea a unui numar impresionant de peste 80 de studenti de la Unioversitatea din Vigo. Tinerii au fost supervizati de profesori universitari si de specialisti din cadrul Institutului National de Tehnica Aerospatiala.

Principalul obiectiv al satelitul XaTcobeo este cel educational, de a oferi studentilor oportunitatea de a participa la un proiect spatial realizat in conformitate cu standardele Agentiei Spatiale Europene. Al doilea obiectiv este de a realiza trei experiemente legate de comunicatii radio, detectare a radiatiilor si economisire a energiei.

5. Robusta - primul satelit frantuzesc de tip CubeSat

Satelitul a fost dezvoltat de catre o echipa formata din profesori si studenti de la Facultatea de Stiinte din Montpellier, Liceul de Inginerie Polytech si Institutul de Tehnologie din Nîmes.

Obiectivul Robusta este de a masura efectul expunerii indelungate a componentelor electronice la radiatii. Satelitul va trimite date privind degradarea parametrilor circuitelor integrate ce sunt utilizate frecvent in industria aerospatiala. Agentia Spatiala Franceza a selectat Robusta dintr-o serie de trei proiecte, in cadrul programului pentru activitati studentesti in domeniul sistemelor orbitale.

6. Masat-1 - primul satelit unguresc

Proiectul este realizat de un grup de 14 studenti de la Facultatea de Inginerie Electrica si Infiormatica din cadrul Universitatii de Tehnologie si Economie din Budapesta.

Satelitului Masat-1 are doua obiective principale. Primul este de a proiecta si implementa subsistemele de baza in constructia unui satelit personalizat.

Al doilea obiectiv vizeaza experienta de coordonare, logistica, testare si lansare in spatiu a unui proiect complex, dar si pregatirea pentru viitoarele programe mult mai avansate.

7. UniCubeSat-GG - primul satelit italian de tip CubeSat (alaturi de e-st@r)

Proiectul UniCubeSat-GG a fost dezvoltat de catre o echipa de studenti la master, tineri cercetatori si profesori din cadrul Grupului de Astrodinamica din Universitatea Sapienza din Roma.

Primul obiectiv al proiectului este de a studia efectul gravitatiei si al excentricitatii orbitale asupra stabilitatii satelitului. Ce de-al doilea obiectiv este de a afla ponderea si capacitatea panourilor solare instalate de obtinere a energiei.

Sursa: esa.int

Vezi toate stirile in timp real si pe telefonul tau mobil: m.yoda.ro

Galerie foto

Ti-a placut acest articol? Voteaza-l aici!

3

Aripi romanesti: IAR-XT

IAR-XT-Avion avansat de antrenament si de lupta usor(LCA).

IAR-XT este un trainer avansat şi avion de luptă uşor, dezvoltat la INCAS-Institutul National de Cercetari Aerospatiale,cu Avioane Craiova SA, ca producător. Acest aparat de zbor integreaza experienta aeronavei IAR-99 Şoim, proiectata deINCAS, dezvoltata şi fabricata la Avioane Craiova, incepand cu anul 1985; aeronava la care procesul de modernizare si dezvoltare a început în 2004.

IAR-XT -este disponibil în două configuraţii. IAR-XT-A, cu un singur pilot, este un avion de luptă uşor, gata pentru a efectua misiuni de poliţie aeriana. IAR-XT-B este un trainer cu două locuri, foarte avansat.

NAVIGAREA- (IAR-XT-A, cu un singur pilot, iar IAR-XT-B, este dubla comanda). Aeronava, atat monoloc cat si biloc, are cabina de pilotaj dotata cu scaune de catapultare Martin Baker Mk 10( zero-zero),atat pentru elevul pilot cat şi pentru instructor. Aspectul cockpitului şi a instrumentelor corespund unei configuraţii moderne de avion de vânătoare. Fiecare din cabina de pilotaj este dotata cu HUD, display-uri color multifuncţionale, folosite pentru informaţii de zbor şi navigaţie, precum şi pentru monitorizarea sistemelor de arme. Controlul HOTAS permite piloţilor a controla aeronava, fără a îndepărta mâinile de pe stick-ul de control.

AMTA - Proiectul pentru avionul avansat de antrenament

Atât pilotul cat şi instructorul sunt echipati cu DASH, care se regaseste pe toate avioanele de luptă moderne.Casca, afiseaza informatii importante ale senzorilor de bord , armelor si confirmă pe ecranul vizierei atunci când au fost depistate si evaluate potentiale tinte.

Vizorul afişează de asemenea, datele de la HUD. O perspectivă infraroşu si NVG pot fi instalate pe casca. Configuraţia modulară de avionică şi instrumente permite viitoare sisteme de upgrade pentru a fi instalate.

Un compresor de aer de la motor asigura presurizarea in cabina de pilotaj, aeulr condiţionat, precum şi functionarea in bune conditii a costumelor anti-gravitatie ale echipajului. Sistemul de oxigen al echipajului functioneaza in caz de defectiune a sistemului automat, o functionare timp de patru ore.

AVIONICĂ-aeronava se bazeaza pe arhitectura avionică standard Mil 1553B , cu magistrala de date.Avionica avansata include sisteme de comunicaţii, navigaţie, sisteme de identificare şi configurare. Aceste sisteme din cabina de pilotaj, sunt similare cu cele ale aeronavelor multirol modern. IAR-99 este de asemenea echipat cu imagini video şi sisteme de debriefing.

Sistemele de comunicare includ comunicatii VHF şi UHF , o vocea ctivata prin interfon şi transponder IFF. Sistemele de zbor includ VOR / ILS, legate de aparatura radio VHF omnidirecţionala si conectata la sistemul de aterizare instrumental. Alte instrumente de navigare include echipamente de măsurare la distanţă (DME), un vizor direcţie automat (ADF), sistem de navigaţie inerţial (INS) şi sistemul de poziţionare globală (GPS).

IAR-XT-A este echipat cu un radar multimod puls Doppler. Pentru modul de cautare aer-aer are cinci moduri de funcţionare, si poate urmări până la opt obiective tinta, avand capacitatea de a le urmari si scana in acelasi timp. Există patru submoduri pentru lupta aer-aer şi nouă moduri pentru lupta aer-sol.

IAR-XT-B, ca avionică include o unitate de transfer de date, care creează o imagine radar simulata sau virtuala,cu afişare la pilotul elev în cabina de pilotaj din faţă.Unitatea de transfer de date funcţionează prin luarea de date de navigaţie transmise printr-un uplink de date dintr-o unitate similara instalata într-o staţie de la sol, sau instalata intr-o altă aeronavă. Unitatea de transfer de date utilizeaza datele creand imagine radar virtuala, ceea ce-i permite pilotului elev a se instrui şi a capata experienţă în utilizarea radarului, fara ca acesta sa fie instalat.

SISTEMUL- ofera perfecţionare si cursuri de formare eficiente în scenariile de luptă, cost redus in formarea pilotilor de lupta. Sistemul de formare se bazează pe capacităţile existente, puse în aplicare pentru IAR-99 Şoim şi a procesului de tranziţie spre avioane de luptă moderne.

Sistemului de formare este modular, folosind o bibliotecă distribuită de scanarii dinamice care poate fi preîncărcata sau iniţiata de către instructori sau statia de la sol. Alegerea de scenarii include luptători,împreună cu simulare de rachete ghidate infraroşu sau radar,de interceptare, de rachete aer-aer şi sol-aer, avioane, baterii antiaeriene, radare, chaff/flare şi alte tipuri de contramasuri, avertismente coliziune, inamici sau medii dense de război electronic, precum şi multe alte situatii simulate sau reconstituiri ale unor situatii adevarate de lupta si misiuni. Echipajele pilot şi instructor pot folosi o gamă completă de opţiuni de interogare, planificare, instruire –sistemul fiind interactiv intre elev si instructor. ARME-IAR-XT sunt echipate cu un sistem de management al acrosajelor (SMS). Acestea sunt capabile de a suporta o gama larga de arme standard NATO, inclusiv Python III / V, AIM 120 CX şiAIM-9 Sidewinder- rachete aer-aer , AGM-65 Maverick, Brimstone şi AGM-114 Hellfire, rachete aer- sol, rachete neghidate şi bombe cu cadere libera, un tun montat extern, bombe laser ghidate, complete de recunoaştere, navigare de noapte , contramăsuri electronice şi rezervoarele de combustibil suplimentare.

IAR-XT-in configuraţia de bază a fost optimizat pentru un tun extern in consola şi 4 rachete aer-aer AIM-9X, într-o misiune de poliţie aeriană.Sistemul este adaptabil pentru adăugarea viitoarelor arme ce vor fi achizitionate, inclusiv rachete cu raza medie de actiune aer-aer şi ccomplete ECM, recunoaştere, navigare de noapte şi orientare.

IAR-XT, pentru război electronic se bazează pe un receptor Electronic Elisra-Israel, avand sisteme de avertizare şi contramăsuri electronice, dispersoare Chaff/Flare ;sistemele sunt integrate prin intermediul unei magistrale de date. Receptorul de avertizare detectează prin puls Doppler, puls constant de lucru toate ameninţărilor şi prevede identificarea acestora prin compararea caracteristicilor semnalului într-o bibliotecă de ameninţari.

DIMENSIUNI

-anvergură 9,90 m

-lungime totală 11,35 m

-înălţime 3,85 m

-greutate gol 3010 kg

-Greutate maxima 5500 kg la sol

- combustibil intern 1300 kg

-combustibil maxim extern 1700 kg

-viteză maximă la nivelul mării nivel-peste 900 kmh

-rata maximă de urcare la nivelul mării 38 m / s

-service plafon 13200 m

-lungimea pistei de decolare 720 m

-intervalul maxim de zbor (combustibil interne numai, 10% din rezerva)-1500 km

-design de încărcare maxim structural, in limita -4G si + 7g.

IAR 99 Soim

Acest aparat a fost gandit pentru a inlocui, in cadrul FAR, aparatle Aero L-29 Delfin si L-39 Albatros, produse in Cehia.Principalul sau rol era acela de avion de antrenament avansat si trecere pe supersonic, dar deasemenea avea si unele posibilitati CAS, adica suport aerian apropiat.

Varianta Soim, este o upgrad-are a avionicii initiale de pe IAR 99, impreuna cu firma Elbit din Israel.De facto, avionica este similara cu cea montata pe MIG 21 Lancer, inclusiv sistemul HOTAS si DASH.Capabilitatile IAR-ului sunt insa drastic reduse de doua probleme majore: nu are radar la bord si nici posibilitatea de a i se monta, iar motorizarea destul de slaba.Nu trebuie uitat ca motorul Rolls Royce Viper Mk 632-41M, construit de Turbomecanica sub licenta, este un motor „civil”.

Imagine bord IAR 99SOIM

Principale caracteristici:

Viteza-865km/h

Raza de actiune - pentru antrenament-1100km

- pentru atac la sol-967km

Armament: -tun in nacela-GSh-23 , de 23mm

-R550 Magic II AAM

-Python 3 AAM

-LGB, laser guided bomb

-Opher IR guided bomb

-alte tipuri de bombe clasice

Sansa noului IAR –XT , este evident, contractul pentru achizitionarea avionului multirol.Un astfel de proiect are nevoie de un partener puternic, care sa poata finanta cercetarea-dezvoltarea proeiectului.Si deasemenea, tot cu ajutorul unui partener puternic, putem incerca sa-l exportam.In mod clar doar 48 de avioane, nu sunt sufieciente pentru Romania si cum nu prea ne permitem sa utilizam mai multe supersonice, un aparat specializat pe LCA ar fi exact cea ce ne trebuie.

Proiectul noului IAR este unul foarte bun si promitator, daca va fi construit ar putea avea destul succes pe pietele externe, fiind un avion foarte bine inarmat si proportionat…Plus ca industria romaneasca, de profil, ar avea o noua sansa de supravietuire si chiar dezvoltare!

Proiectile reactive nedirijate – PRND

Posted on ianuarie 24, 2012 by George GMT

Proiectile reactive nedirijate – PRND

In panoplia de armament a aparatelor de zbor ale aviatiei militare romane un loc important l-au avut proiectilele reactive nedirijate, sau PRND. Importate la inceput din Uniunea Sovietica, au fost asimilate treptat in productie in tara, alaturi de lansatoarele necesare, atat pentru nevoile interne cat si pentru export, ca offset pentru cumpararea de tehnica militara din tarile membre ale Tratatului de la Varsovia sau pentru alti clienti.

La Uzina Mecanica Filiasi au fost produse proiectilele reactive nedirijate tip S-5M si S-5K, sub denumirea de PRN-57.

S-5M era un proiectil calibru 57 mm cu incarcatura tip exploziv cu schije. Lungimea era de 822 mm, iar masa de 3,86 kg.. Motorul de propulsie era un motor racheta cu combustibil solid tip PRTF 121 si propulsa proiectilul cu o viteza maxima de 645 m/s. Incarcatura exploziva ( amestec tip A IX-2 ) era detonata de un focos tip V-5M sau V-5M 1.0.

S-5K era un proiectil de acelasi calibru dar cu incarcatura cumuativa. Lungimea era de 830 mm, iar masa de 33,55 kg. Motorul racheta cu combustibil solid tip PRTF 111 propulseaza proiectilul cu viteza maxima de 536 m/s. Incarcatura cumulativa, cu o capacitate de perforare de 100 mm ( amestec tip A IX-1 ) era detonata de un focos tip V-5K .

Ambele proiectile dispuneau de un focos de autodistrugere cu o temporizare de 6 secunde. Temperatura de utilizare era cuprinsa intre -50ºC….+50ºC.

Pentru utilizarea in lupta a acestor proiectile au fost realizate in tara, dupa modele sovietice dar cu tehnologie proprie, lansatoarele de proiectile reactive nedirijate de tipurile:

- LPR-57-32, dupa modelul sovietic UB-57-32, cu 32 tuburi de lansare, cu masa de 225 kg incarcat ( 226,5 dupa alte surse ), universal, pentru avioane si elicoptere

- LPR-57-16, dupa modelul sovietic UB-57-16, cu 16 tuburi de lansare cu masa de 126

kg incarcat, universal, pentru avioane si elicoptere

- LPR-57-12, original, cu 12 tuburi de lansare, vazut in dotarea elicopterelor

IAR-317 Airfox si IAR-316B Alouette III, unele surse indicandu-l ca fiind destinat si pentru dotarea unor avioane usoare (in fotografii nu apare in dotarea lui IAR 823 )

LPR-16-57

De mentionat ca aceste proiectile reactive nedirijate au fost mult utilizate in aviatia romana si cu alte tipuri de lansatoare de productie sovietica ( diferite versiuni ale familiilor UB-16-57, UB-32-57 , UB-4-57 , ORO-57K ) . Totusi, aviatia sovietica a renuntat la ele dupa rezultatele slabe obtinute in razboiul din Afganistan.

MIG-21 LanceR cu LPR-16-57

IAR 93 Vulturul, cu LPR-16-57

IAR 93 cu LPR-32-57

IAR 99 cu LPR-16-57

IAR 99Soim cu LPR-32-57

IAR 330 Puma Socat cu LPR-16-57

IAR 316 Alouette cu LPR-16-57

IAR 823 UB-4-57

Un alt tip de proiectil reactiv nedirijat este PRN-80, produs la Electromecanica Ploiesti dupa modelul de referinta sovietic S-8KO sau S-8KOM. Era un proiectil calibru 80 mm, cu incarcatura de lupta combinata, cumulativa si cu schije. Lungimea proiectilului cu aripioarele de stabilizare pliate este de 1556 mm, iar in zbor, cu ele extinse este de 1445 mm, anvergura fiind de 374 mm. Masa este de 11,15 kg . Incarcatura de lupta de tip combinat ( cu o camasa prefragmentata in jurul incarcaturii cumulative ) are o masa de 4 kg, cu o capacitate de perforare de 420 mm, la explozie rezultand si cca. 500 de schije cu masa aproximativa de 3 g.

Altitudinea de lansare este cuprinsa in mod normal intre 330-1090 m, cu o distanta maxima de tragere eficace de 2050 m. Alte surse dau o altitudine de lansare maxima de 5000 m (oricum, odata trasa, tot la mult-rabdatorul pamant trebuie sa ajunga).Viteza maxima a vionului la lansare poate fi de 305m/s. Temperatura de utilizare -50ºC…..+50ºC .

PRN-80

O dezvoltare interesanta a acestei arme este proiectilul reactiv dirijat semiactiv laser STAR-80L . A fost dezvoltat sub acronimul LRDL ( lovitura reactiva dirijata laser in sprijinul actiunilor antiteroriste in zonele urbane aglomerate, cu participarea Electromecanica, INCAS si UPB ) si a fost realizat prin montarea unui cap de dirijare laser de productie israeliana ( ELBIT ) pe proiectilul PRN-80. Masa a crescut la 12,5-13,5 kg in functie de incarcatura de lupta utilizata care va avea o masa cuprinsa intre 2,6-3,5 kg .

A fost prezentat pentru prima data la Expomil 2005, lansat de instalatia mobila blindata tip ML-A95M, pe sasiu TAB-C 79, dotata cu un dispozitiv electronooptic de descoperire,urmarire si iluminare de fabricatie israeliana. Daca modelul initial avea inca turela cu echipaj de o persoana, noul model prezentat in 2007 are o turela comandata de la distanta, de catre comandantul vehicului.

De mentionat ca STAR-80 poate fi lansat si pe pe vectori aerieni, avioane ( cu pilot sau fara ) sau elicoptere. Totul depinde de utilizarea unui sistem optoelecronic compatibil. Electromecanica Ploiesti a facut cunoscut existenta unui program de realizare a unor lansatoare acrosate cu 8, 10 si 12 tuburi de lansare pentru PRN-80. Deocamdata a prezentat doar lansatorul cu 2 tuburi pentru STAR-80.

STAR 80L

CA 95M Expomil 2007

Proiectilul reactiv nedirijat de cel mai mare calibru produs in Romania, de Uzina mecanica Tohan, este PRN-122. Despre acesta se stie mai putin desi se afla de multi ani in dotare. Calibrul 122 mm si bataia maxima de 10 000 m. Este lansat de pe lansatorul tip LPR-122, prevazut cu 2 sine de lansare. Masa lansatorului incarcat cu 2 proiectile este de cca 160 kg .

PRN-122

Surse :

- Album Expomil realizat de Ionica Fonos

- emisiunea Pro Patria, TVR 1

- Observatorul Militar

- Viata Armatei

- Aeromagazin

- prospecte ROMARM

- Wikipedia

- www.elmec.ro

- www.romarm.ro

- www.mapn.ro

- www.roaf.ro

- www.airwar.ru

- http://mycity-military.com/Avijacija-i-PVO/J-22-Orao.html

Dec27

Capacitatea antiaeriana a Iranului-Defensiva

Posted on decembrie 27, 2011 by George GMT

Capacitatea antiaeriana a Iranului-Defensiva

Cum situatia din Golful Persic este departe de se linisti, ba din contra, avanseaza spre un posibil deznodamant de tip western, ar fi bine sa aruncam o privire mai atenta a asupra principalelor capacitati de lupta ale combatatilor, macar cei din prima linie.

Din punctul meu de vedere un razboi pe model irakian este destul de exclus din varii motive: Iranul este mare, muntos, are o alta capacitate de lupta decat Irakul, si este probabil mai bine inarmat. Dar adevaratul motiv pentru care o strategie ca cea folosita impotriva Bagdadului nu poate fi aplicata aici, ar fi lipsa oricarui interes in ocuparea de facto a teritoriului iranian. Sa nu uitam ca Iranul are granite comune cu Turcia si zona fost sovietica, adica sunt prea aproape de doua focare de conflict cu mare potential de extindere, iar apoi experienta din Irak, 9 ani necesari pentru o iluzorie pacificare, poate face ca responsabilii americanii sa-si calculeze de 10 ori pasii spre Teheran.

O ocupatie reala ar fi foarte costisitoare, material si uman, pe cand un razboi limitat, in timp, spatiu si ca scop, ar fi cea mai buna abordare. O serie de atacuri aeriene punctuale ar incapacita suficient industria iraniana, si ar produce suficiente pierderi, pentru ca iranienii si ayatolahul lor sa fie un simplu motiv de glume in SUA si Israel. Industria nucleara iraniana, cata o fi de fapt, poate fi facuta zob in cateva ore, sau hai sa zicem in cateva zile de bombardamet.

Greu sa camuflezi ditamai centrala, sau uzina, imposibil s-o duci in alta parte, si aproape SF sa reuseasca Iranul s-o apere cu sistemele lor AA destul de primitive.

Asadar ce ar putea opune Iranul in cazul unui atac masiv si ce ar putea arunca americanii dupa persanezi!

Iranul-apararea!

Apararea AA iraniana este un mix format din sisteme sovietice si vestice de rachete AA cu raza mica si medie. “Parcul” apararii AA cuprinde:

-HQ-2 Chinezesti, (CSA-1 Guideline, un derivat chinezesc din S-75 Volhov)

-MIM-23 Hawk, vechi de pe vremea Sahului, upgrad-ate de iranieni

-S-200 (SA-5 Gammon)

-SA-6 Gainful( Kub adica)

-TOR- M1E (SA-15 Gauntlet)

-Pantsir-S1 cateva bucati via Siria

-RBS-70, SA-7 si ceva Crotale capturate parese de la irakieni

- Iranul mai detine si sisteme cu raza scurta de 35 si 23 mm.

-ZU-23-2, tunuri duble, tractate calibrul 23mm

-S-60, tunuri AA, calibrul 57mm, cate 4-6 bucati in jurul unui CRT

-KS-100, tunuri AA cu raza mare, calibrul 100mm

-Zu-34-4 Shilka, cateva unitati

-Oerlikon 2X35 mm( GDF 001), cu radare SkyGuard, in numar mai mare.

Sistemul de avertizare timpurie este format din 24 de locatii dotate cu radare EW, din care functioneaza…in principiu nu merg toate odata. In general locatiile radarelor se afla pe zona de granita, cu unitati in plus aflate langa Arak si Esfahan. O zona cu densitate mai mare de radare este bineinteles coasta de la Golful Persic a Iranului.

Locatile radarelor iraniene

Acoperirea teritoriului de catre sistemele de rachete AA este gandita sa apere zonele cele mai valoroase, economic si militar, iar in prezent sunt aproximativ 40 de locatii de lansare.

In prezent sunt cunoscute aproximativ 40 de locatii de lansare, localizate pe harta astfel: HQ-2-rosu, Hawk- portocaliu, S-200-violet, SA-6 Kub- verde deschis, TOR M1- verde inchis

Zonele acoperite de SAM-uri sunt impartite pe prioritati. Astfel zonele importante sunt acoperite de anumite tipuri de rachete.

Raze de acoperire pe tipuri de rachete. Codul culorilor este acelasi.

HQ-2 are ca obiectiv principal siturile din imaginea de mai jos. In prezent sunt in jur de 7 locatii active dotate cu Guideline, desi initial trebuia sa fie 21.

Zone aparate de HQ-2 Guideline.

MIM-23 Hawk. Inainte de Revolutia Islamica sistemul HAWK era baza apararii aeriene a Iranului. De atunci insa numarul de rachete si sisteme a scazut continuu, ajungand ca astazi sa mai acopere abia jumatate din ce ar fi trebuit. Cu toate acestea sistemul este destul de larg raspandit pe teritoriul tarii, iar iranienii folosesc un sistem tactic pentru apararea unor obiective strategice, iar asta spune mult despre capacitatea AA a sistemelor iraniene.

Locatii aparate acum de MIM-23 Hawk

S-200 SA-5 Gammon. Aceste rachete sovietice reprezinta in prezent sistemul cu cea mai lunga raza de actiune din Iran, iar in present sunt cunoscute 7 locatii active protejate de S-200

Situri S-200

Sisteme de rachete tactice AA TOR-M1 & Gainful (2K12). Se cunosc 6 locatii protejate de rachete tactice. Pe doua dintre ele sunt pe pozitii baterii tip Gainful, iar restul de patru TOR-M1. Aceste sisteme sunt folosite pentru protejarea unor tinte punctiforme( point defence assets).

Locatii pentru 2K12 Kub si TOR-M1

Deasemenea pe fotografii se pot observa cateva locatii pregatite, dar goale, fara baterii de rachete. Dupa amenajare par a fi pregatite pentru Hawk sau HQ-2, si pot fi folosite la redislocarea rapida a unor baterii in caz de necesitate, sau pentru a dispersa elementele sistemului de aparare AA iranian, daca acesta ar fi sub presiune.

Locatii SAM goale

Capabilitatile unitatilor strategice de aparare AA.

S-200 acoperirea teritoriului national

Scopul principal al apararii antiaeriene iraniene, din punctual de vedere al sistemelor S-200, este desfasurarea a 7 baterii in permanenta pe teritoriul national. Astfel cele patru sit-uri nordice sunt pregatite sa apere granite de nord a tarii si zona limitofa a Teheranului, a cincea locatie are ca scop apararea unei zone in centrul Iranuli in apropierea orasului Esfahan incluzand aici si zona Natanz, unde Iranul are facilitati nucleare.

Celelalte doua sisteme S-200 sunt situate in zona Bandar Abbas si Bushehr, avand de asemenea in sarcina proteajarea Stramtorii Hormuz si a zonei de nord a Golfului Persic.

In timp ce cele patru locatii nordice, precum si cele doua din sud, sunt bine amplasate pentru a angaja inamicul chiar si in afara granitelor proprii, a cincea locatie, cea din centrul Iranului, de langa Esfahan, este un pic curioasa! Zona de sud si de vest este drastic limitata de munti, unii depasind 3000 de metri. Terenul afecteaza si celelate sase sti-uri insa intr-o masura mult mica si asta datorita faptului ca celelate locatii au in principiu sarcina de a angaja tinte ce vin spre Iran, practic ele avand ca zona de responsabilitate intratrea in spatial aerian Iranian, mai putin controlul in interior. Insa sit-ul de la Esfahan are exact aceasta sarcina, si anume protectia zonei, de avioane sau rachete, care au trecut deja de primul val al apararii AA, deci lupta in zona muntoasa…

Astfel directiile pe care sistemele S-200 sunt plasate poate conduce la o curioasa limitare a eficentei lor, limitare intentionata pe motive necunoscute deocamdata. O baterie S-200 consta intr-un radar 5N62 Square Pair si doua TEL-uri cu rachete. Pozitionarea rachetelor si a raderelor este putin obisnuita si fata de modul de folosire a acestor rachete de catre tarile Tratatului de la Varsovia. Acestea din urma instalau radarul la o inaltime cat mai mare, pe platforme betonate, pentru a oferi un camp de vizibilitate cat mai larg.

Sistemele Point Defense

Restul sistemelor de rachete iraniene sunt aranjate intr-o retea care sa asigure apararea punctuala a unor obiective importante, si a anumitor zone, in asa numitul Point defense area. Din acest punct de vedere Iranul are cinci zone desemnate sa fie aparate de rachete cu raza medie si scurta, astfel: Teheran, Esfahan, Natanz, Bushehr si Bandar Abbas. Aceste arii sunt toate si in raza de actiune a sistemelor S-200.

Teheranul are ca mijloace de protectie cinci baterii HAWK, doua HQ-2 si o baterie 2K12 Gainful. In zona mai sunt si patru sit-uri goale, doua fiind pregatite pentru sisteme HQ-2 si doua pentru HAWK. Daca cele patru locatii goale ar fi ocupate, ar forma o bariere interioara de Hawk-uri si una exterioara formata din HQ_2 orientate pentru a bloca atacuri din vest si sud. De asemenea in zona sunt si doua baterii S-200, iar mai indepartate alte doua S-200 pot oferii o acoperire limitata a zonei.

Pozitii defensive in zona capitalei Teheran

Pozitii ale tunurilor de 23mm in jurul Teheranului

Pozitii ale sistemului SkyGuard 35mm, Teheran

Esfahanul are la dispozitie 2 Hawk si un HQ-2. Unul dintre sistemele Hawk, ca si o baterie S-200 sunt amplasate in incinta bazei aeriene de langa Esfahan, cu Hawk-ul pe post de point defenes al bazei aeriene. Si aici exista o locatie goala, de rezerva, amenajata pentru o mutare rapida a sistemului Hawk din baza aeriana.

Exemplu de desfasurare a unei bateri GDF 001 cu radarul SkyGuard

Perimetru defensiv in zona orasului Esfahan

Facilitatile nucleare de langa Natanz sunt protejate de un sistem stratificat in care sunt implicate toate tipurile de rachete disponibile, dovada a importantei militare deosebite acordata de Iran respectivelor facilitati industriale. Astfel zona Natanz are in aparare: un sistem HQ-2, 3 Hawk, 1 Gammon si 4 TOR-M1. Mai sunt dispuse in zona si tunuri AA de 35mm si 23 mm intr-un numar care variaza in timp.

Defensiva facilitatilor nucleare din zona Natanz

Regiunea Bushehr, care contine de asemenea facilitati nucleare importante, are in jurul ei un inel de aparare AA care contine: 1 baterie HQ-2 si patru sisteme Hawk. Astfel doua dintre bateriile Hawk sunt in interiorul bazei militare de langa Bushehr, impreuna cu un sistem S-200. In zona mai exista si trei locatii goale pregatite pentru HQ-2 si o singura locatie pentru Hawk.

Regiune Bushehr are de asemenea o mare importanta nucleara

Bandar Abbas este baza a celei mai mari parti a flotei iraniene si casa flotei de submarine KILO , fiind aparata de o baterie HQ-2 si o baterie Hawk, dar se afla si in raza sistemelor S-200.

Bandar Abbas baza flotei iraniene

Insula Qushm

Insula Arak

Stramtoarea Hormuz. Atat Bushehr cat si Bander Abbas asigura apararea Hormuzului prin sistemele aflate in zonele respective. Astfel rachetele cu raza lunga S-200 acopera, atat Stramtoarea, cat si o buna parte din aria Gofului. De asemenea sunt amenajate locatii, in prezent goale, pentru Hawk pe insulele Abu Musa si Lavan, pentru a putea oferi protectie aeriana, impreuna cu aviatia de vanatoare, operatiunilor navale din regiune.

Siturile nucleare

Se poate observa pe fotografiile din satelit, atasate mai jos, cum capacitatea antiaeriana in zonele respective creste, pe masura ce respectivele zone se dezvolta, pe masura ce capacitatile nucleare sporesc si devin functionale.

Problemele apararii anti-aeriene iraniene

Principala problema ar fi supra-dependenta apararii fata de sistemele S-200, care trebuie sa asigure intregul teritoriul national. In mod sigur S-200 este o amenintare credibila pentru avioane de tip U-2R sau E-3, dar cele mai probabile si periculoase amenintari vin de la rachetele de croaziera, si avioanele de atac la sol dotate cu sisteme EW. Ori asupra unor astfel de tinte, cu amprenta radar mica si manevrabilitate ridicata( avioane), S-200 nu poate fi considerat sigur, nu poate fi considerat nici macar cat de cat periculos.

Un exemplu ar fi sistemele S-200 libiene, care in fata atacurilor americane din 1986 cu avioane F-111, nu au putut face nimic, iar motive sa credem ca Iranul se va descurca mai bine astazi nu prea avem.

Daca scoatem din discutie S-200 celelalte rachete sunt dedicate doar pentru Point defense si nu pot ridica mari probleme in fata unui atac masiv cu avioane de ultima generatie si sisteme de razboi electronic modern. Chiar si un inamic mai putin tehnologizat ar putea crea prapad, speculand golurile din reteaua iraniana de aparare, putand ataca locatile S-200 prin metode mai clasice: ECM sau prin atacuri directe.

Daca tinem cont de amplasamentul actual al rachetelor, curios cateodata, si capabilitatile lor, de numarul mic de locatii, putem deduce ca Iranul se bazeaza mai mult pe aviatia sa de vanatoare, pentru apararea tarii, si mai putin pe sistemul de rachete AA. De aici poate si disperarea de a tine in viata flota de aparate F-14A Tomcat. Raza scurta a sistemelor HO-2 si Hawk, coroborata cu slabele performante ale S-200 in fata unui razboi electronic modern, explica si incercarile repetate si insistente ale Iranului de a cumpara noi rachete AA moderne de la Rusia sau China.

Bineinteles ar mai si varianta ca Iranul nu crede ca o retea de rachete AA solida ar fi foarte utila si necesara. Aici ne putem uita la terenul muntos al tarii, la numarul relativ mic de sisteme, si poate ca logica iraniana spune ca trebuie aparate doar anumite locatii politice si militare, nefiind rentabil si nici posibil apararea intregului teritoriu.

In aceeasi ordine de ideei doar 33% dintre siturile HQ-2 sunt ocupate si putin peste 50% din cele pentru Hawk, ceea ce poate arata o mai mare incredere in capacitatile Hawk-ului sau o slabiciune in exploatare a aceluiasi sistem, pentru ca trebuie sa tinem cont ca Hawk nu a mai benificiat de piese de schimb sau upgrad-ari de foarte multi ani, si aici ma refer la piese si upgrad-uri de la producator.

De asemenea Iranul nici nu are motive sa creada ca Hawk va fi prea eficient impotriva unui atac condus de aeronave sau rachete de ultima generatie. In acelasi timp ceva mai solid pare a fi HQ-2 clona chinezeasca a sovieticului S75 Volhov. Folosit intens in Iran este totusi un sistem batran ca conceptie vulnerabil in fata atacurilor electronice si destul de usor de bruiat.

Rata mare de locatii neocupate poate avea si motive finaciare, astfel datorita lipsei fondurilor se recurge la pastratre rachetelor in depozite. Un alt factor ar mai putea fi si (in cazul HQ-2) faptul ca o parte importanta a rachetelor respective au fost transformate pentru Tondar-69 SSM in ideea de a complete sistemele CSS-8 SSM ( derivate din HQ-2) obtinute din China. Iar o parte din bateriile HQ-2 ar putea fi retrase pentru a fi aduse la standardul Sayyad-1. Acest concept reprezinta o modificare a HQ-2, cu unele component locale.

Concluzii

La o privire superficiala apararea antiaeriana, cu baza la sol, iraniana pare solida, mai ales datorita celor sapte sisteme S-200. O privire mai atenta arata o gramada de gauri in sistemul lor AA, care nu pot fi explicate doar cu ajutorul terenului muntos si speranta ca aviatia de vanatoare va duce greul. In mod clar Iranul are nevoie de o modernizare mult peste ce pot face ei prin upgrad-area sistemele HQ. Urgenta ar fi obtinerea unor complexe de rachete S-300PMU-2 sau S-400 sau macar a chinezescului HQ-9. Daca pe langa astfel de rachete Iranul ar putea obtine si avioane de ultima generatie cum ar fi Su-30 sau J-10, apararea anti-aeriana a Iranului ar fi intradevar redutabila pentru orice agresor…

DAR ce ar fi daca Iranul ar primii pana la urma S-300PMU?!

La sfarsit cateva grafice de comparatie intre diferitele tipuri de tunuri si rachete AA aflate in dotarea Iranului astazi

surse: ausairpower

milforum.net

Cu ajutorul extrem de important al prietenului I.F.

Va urma….cu ofensiva. Posibilul atac aerian americano-isrealian. Posibile linii de atac, rute de patrundere, armament folosit, etc, etc.

Primul radar HFSWR din Romania

Posted on decembrie 14, 2011 by George GMT

Primul radar HFSWR din Romania

Primul radar HFSWR a fost montat la Corbu pe malul Marii Negre. Apropos de “calitatea “ ziaristilor nostri ziarul Libertatea insista ca acolo este o arma…care poate provoca cutremure?!

Radarul cu microunde si puls electromagnetic, montat pe plaja Corbu

sursa poza: Libertatea

Bineinteles nu este vorba de astfel de ineptii ci doar de un radar cu microunde si puls electromagnetic. Romania a comandat doua astfel de radare pentru supraveghere navala.

Susnumitele radare construite de Raytheon la divizia lor, din tara vecinilor din nord, sunt insa deosebite…Pe numele lui adevarat High Frequency Surface Wave Radar(HFSWR), acest radar este descris de producator ca fiind o solutie ieftina si usor de transportat pentru detectia navelor maritime si avioanelor aflate in zbor la joasa altitudine, pana la o distant de 200 Mm, adica cam 360 km.

Radare HFSWR

Este in esenta un radar care genereaza microunde, insa spre deosebire de alte radare care folosesc acest sistem, acesta foloseste semnale electromagnetice de inalta frecventa polarizate vertical si, probail, reflectate de ionosfera. Acest tip de puls electromagnetic nu este limitat de orizont ci dimpotriva el “pluteste” pe suprafata oceanului avand, Dumnezeu stie, ce raza efectiva!

Romania a achizitionat déjà doua astfel de sisteme pe microunde. Si apropos microundele sunt cele mai bune daca vrei sa transmiti o mare cantitate de energie la distante mari, si sunt prin definitie focalizate, in fascicule foarte mici in diametru, adica pe distante mari isi pierd foarte putin din energia initiala. Cam ca laserul. Ca sa va faceti o idée, cuptorul cu microunde de acasa, genereaza o putere de cateva sute de wati, pe cand un astfel de sistem radar genereaza, la un singur puls, intre 16 si 21 de MW. Desigur intr-un interval foarte scurt. Energia este inainte acumulata intr-o baterie de condensatoare…

Pana aici nimic nou, insa nu stiam ca unul este deja montat pe plaja de la Corbu. Daca mai tineti minte acum doi ani Armata a rechizitionat respectiva plaja. Lumea vorbea ca va fi o dezvoltare a bazei militare americane de le Kogalniceanu, dar de fapt se preconiza instalarea primului radar HFSWR. Unde o fi al doilea, sau unde urmeaza sa-l monteze…mister total!

MLI 84M, TBT si TR 85M1, viitorul armei tancuri in Romania.

deea din spatele noului TBT ar fi, conform cu dotarea prognozata, de platforma multifunctionala pentru mai toate nevoile Armatei, incepand cu transportor de trupe clasic si pana la vanator de tancuri si centru de comanda!

Astfel se poate presupune ca TBT-ul va lua locul, in cadrul batalioanelor de infanterie mecanizata si a celor de tancuri, MLI-ului dotat cu Spike sau macar ca il va suplimenta! Daca tinem cont de faptul ca noul transportor va fi posesorul unui blindaj compozit, premiera in Armata Romana, si ca in principiu va fi un produs nou-nout, netributar vechilor TAB-uri sovietice si daca ne uitam si la dotarea prognozata, TBT-ul ar putea fi de facto inlocuitorul MLI 84M, din cadrul unitatilor mecanizate romanesti. DAR…lucrurile se complica pe piata zvonurilor, acolo unde se vorbeste de o suplimentare a MLI84 varianta “M”, adica se discuta despre cresterea numarului de masini de lupta pentru infanterie.

MLI 84M in poligon

Ideea de baza in cadrul unitatilor mecanizate a fost inca din anii ”50, ca masinile de lupta sa fie pe senile, pentru a putea urma tancurile, principala lor menire, pe orice teren, iar transportoarele sa fie pe roti pentru viteza si mobilitate. Ideea era de a flanca unitatile inamice prin viteza superioara si capacitatea de a transporta protejat grupa de infanterie. Aceste concepte, desi normale si valabile in cam toate armatele NATO, sunt destul de scumpe, iar pe fondul penuriei de resurse financiare, m-as fi asteptat pe o concetrare asupra noului TBT, care ar fi putut, partial, sa preia si sarcinile unei masini de lupta a infanteriei.

TR 85M1 in aplicatie si doua Pume de transport

Dar se pare ca SMG-ul nu agreeaza ideea de a avea doar vanatoare de tancuri pentru infanterie pe roti, simtindu-se nevoia de a avea si un transportor senilat, mai adecvat inaintarii odata cu tancurile. Astfel, desi zilele MLI-ului pareau numerate si datorita faptului ca proiectul, sau intentia, de a produce o noua masina de lupta, MLI 2000, nu mai este de actualitate, se pare ca nu este chiar asa.

O posibila intentie de crestere a numarului de 84M, ar avea o anumita logica daca ne gandim ca initial se cerusera 180 de vehicule si nu doar 99. Totusi puse fata-n fata TBT-ul si MLI in variant “M” sunt destul de diferite, numai daca ne gandim ca sunt concepte devansate intre ele de foarte multi ani. Pe de alta parte TR-ul si TBT-ul nu sunt atat de compatibile pe cat sunt TR-ul si MLI-ul. Datorita trenului de rulare asemanator, senile, atat tancul cat si masina de lupta, pot inainta teoretic pe tipuri de terenuri impracticabile pentru un transportor pe roti. Si de aici necesitatea unui vehicul pe senile este de inteles.

TR 85, trageri de lupta cu munitie de razboi

Un lucru mai putin obisnuit este dotarea TBT-ului cu turela cu tun automat de 30mm. Desi Armata Romana merge in permanenta pe standardizare si uniformizare, armele principale ale celor masini de lupta ale infanteriei vor avea calibre diferite. Astfel MLI-ul dispune de o turela cu tun fara recul de 25mm, iar pentru TBT se prefigureaza turela Rafael, cu tun de 30mm. Si ambele masini vor avea in dotare racheta AT Spike LR cu raza de 4km.

Zvonurile legate de o posibila suplimentare numarului de MLI 84 M, concomitent cu demararea proiectului TBT 8X8, poate insemna o dorinta a SMG-ului de a activa sau operationaliza un numar mai mare de brigazi mecanizate, cresterea dotarii cu masini de lupta capabile sa lupte cu tancurile, in conditii de inferioritate numerica la capitolul tancuri.

Realitatea este ca un transportor sau o masina de lupta , sunt mult mai ieftine, mai usor de transportat si mult mai usor de intretinut, pe campul de lupta, decat un tanc. Si cum Romania abia isi permite sa demareze programul pentru TBT, am credinta ca numarul de vehicule vanatoare de tancuri in Armata Romana va creste in viitor, si asta dintr-un motiv extrem de la moda! Criza economica!

Ghepard-ul, sistem AA ultra-mobil, desemnat sa protejeze tancurile in mars

Despre un nou tanc romanesc (autohton sau importat) se discuta de prin 1995, insa ca acest proiect sa se materializeze…Problema tancului e pretul foarte mare de implementare a unui nou tip de vehicul greu, pe senile, intr-o armata. Toata lumea se uita pretul per/bucata, din pacate insa acest criteriu este cam la coada prinicipilor de alegere din aceleleasi motive ca la un avion multirol!

Pretul de cumparare al unui tanc, este aproape nesemnificativ in comparatie cu necesarul financiar de integrare si folosire a respectivului model in armata. De la logistica si pregatirea mecanicilor, la inlocuirea a aproape intregului segment de intretinere, reparatii, depanare si piese de schimb. Iar in cazul unui tanc importat, stocul de consumabile trebuie sa fie de 3-4 ori mai mare, dacat in cazul unui vehicul costruit, macar partial, in tara!

De facto un vehicul importat, sa zicem Leopard 2A4, ar necesita, la inceput costuri mult mai mari, fata de un proiect ce ar fi realizat in Romania. Si asta numai datorita faptului ca liniile de fabricatie pentru piese de schimb, nu ar fi disponibile Armatei 24h/zi si 7 zile din 7. Astfel, economia realizata in prima faza, ar putea sa genereze costuri mult mai mari pe parcursul duratei de viata al unui tanc cumparat la cheia din afara.

Grup de MLI-uri in repaus

Aceste considerente, strict militare, nemaivorbind de impactul economic negativ al importurilor “la cheie”, au facut ca programul noului transportor pe roti sa fie activat in industria interna. Si tot aceste probleme blocheaza in prezent abordarea achizitiei unui nou tanc . Armata ar dori un tanc romanesc macar in proportie de 60%, adica un vehicul care sa fie realizat aici. Se doreste ca sistemul de ochire, avertizare, comunicatii, blindajul, etc, sa poate fi integrate la orizontala industriei nationale, pentru un control solid si un grad mare de diponibilitate al tancului indiferent de climatul economic si politic extern.

Cu alte cuvinte se incearca, acolo unde se poate, ca tehnica de lupta din dotarea Armatei Romane, sa fie cat mai independenta de furnizorii straini, atat din motive de securitate, cat si din motive economice. Cum este si normal Armata prefera sa plateasca salariile muncitorilor romani de la Moreni, decat salariile elvetienilor de la Mowag.

Si cum achizitia unui nou car de lupta este destul de indepartata, financiar vorbind, avem o posibila crestere a numarului de “vanatoare de tancuri”, preconizata in viitor, prin dezvoltarea TBT cu turela Rafale, si posibila crestere a numarului de MLI-uri M, dotate cu Spike. Pana la solutionarea problemei unui nou tanc, si tinand cont de numarul imens de astfel de vehicule aflate prezumtiv la granitele noastre, solutia mai ieftina si mai la indemana, este cresterea numarului de transportoare inarmate cu rachete AT.

O posibila solutie, un posibil partener pentru Tr85M1

Schita unui posibil viitor tanc romanesc ce pare derivat din Leopard 1

O solutie care acum este singura posibila. Cei care prevedeau un posibil sfarsit al armei tancuri in Romania, mai au probabil foarte mult de asteptat. O astfel de posibilitate este realmente o…imposibilitate!

sursa poze: MApN

2

Variantele SAM ale Romaniei: pseudo-analiza comparativa

Posted on decembrie 2, 2011 by George GMT

Variantele SAM ale Romaniei: pseudo-analiza comparativa

Romania a initiat sau a fost aproape sa initieze de-a lungul timpului patru programe de achizitii in domeniul apararii antiaeriene: modernizarea rachetelor cu raza medie de actiune, cel mai avansat dintre ele dar care s-a oprit cu achizitia unor baterii HAWK ramase nemodernizate, programele SHORAD/VSHORAD abandonate in conditii neclare inainte de semnarea contractelor si achizitia de rachete cu raza lunga oprita la faza de intentie.

Explicatia cea mai simpla ar fi lipsa banilor dar exista si multe puncte care nu au fost lamurite cum ar fi motivul pentru care modernizarea bateriilor HAWK a batut pasul pe loc atatia ani sau motivul pentru care contractele pentru rachetele cu raza mica au fost anulate la extrem de putin timp dupa ce au fost redactate, fiind mai greu de crezut ca taierea finantarii a fost o surpriza intervenita brusc.

Oricare ar fi explicatiile problema a ramas si s-a acutizat pe masura trecerii timpului, odata cu expirarea duratei de viata a tehnicii sovietice care a fost fie retrasa complet din dotare (S-15 Neva) fie revitalizata insa fara modernizari majore.

In momentul de fata Romania ar avea nevoie de inlocuirea completa a bateriilor S-75 ramase (o parte dintre rachete sint deja convertite in tinte), a complexelor SA-9/CA-95 si cel putin o modernizare radicala a SA-7/CA-94, daca nu se va opta pentru o racheta de alta conceptie.

Desi ceva mai noi si inca relativ eficiente complexele SA-6 si SA-8 vor trebui si ele fie modernizate, electronica, cel putin, fiind depasita moral fie, daca se considera ca lipsa pieselor de schimb va face nerealista orice prelungire a duratei de viata, inlocuite cu echivalente moderne.

Pe langa inlocuirea tehnicii vechi se ridica si problema dotarii celor doua fregate T22 care vor avea nevoie cel putin de un sistem de aparare apropiata, daca nu se poate spera la mai mult.

Cum preferintele Armatei pentru una sau alta dintre optiunile de modernizare raman deocamdata in ceata, desi in diferite momente s-a vorbit de MBDA Mistral si VL Mica (atat varianta navala cat si cea terestra), ne ramane doar sa speculam pe marginea sanselor pe care diferite sisteme le au de a intra in dotarea Romaniei.

Pentru o comparatie cat mai obiectiva am ales sa reprezint diagramele performantele dinamice (raza de actiune vs altitudine maxima) asa cum apar in sursele publice, evident diferite de cele pe care producatorii le comunica confidential potentialilor clienti dar care pot totusi oferi o imagine asupra diferentelor relative dintre ele.

Acolo unde a fost posibil am mentionat si pretul unitar al rachetelor (iarasi surse publice), de retinut ca anii de referinta ai contractelor difera si, pentru o acuratete mai mare, valorile ar fi trebuit corectate dar cum asemenea contracte sint rezultatul unor negocieri si preturile variaza destul de semnificativ.

Cifrele variaza in functie de surse, asa ca s-ar putea sa nu fie precise si au doar valoare orientativa.

Nu sint incluse preturile sistemelor de control sau senzorilor, le-am considerat ca pe niste investitii initiale si care influenteaza apoi doar prin costurile de intretinere, posibil semnificative, insa care nu pot fi estimate usor in timp ce pretul unitar al rachetelor influenteaza direct costul fiecarei trageri si este relativ usor cuantificabil.

Pentru inceput, o comparatie intre cele mai probabile variante pentru sistemele cu raza lunga de actiune:

Judecand dupa orientarea catre furnizori americani, Patriot PAC-2 ar avea cele mai mari sanse mai ales daca ar veni la pachet cu scutul ABM.

Cea mai mare problema ar fi ca versiunea PAC-2 nu poate proveni decat din stocurile utilizatorilor actuali, fiind scoasa din fabricatie la momentul acesta, avantajul fiind insa pretul de echipament uzat care are mai putina legatura cu pretul de productie.

In cazul achizitiei de sisteme noi, principalul candidat ar fi MBDA Aster-30, care ocupa si un loc central in oferta Bumar pentru Polonia, proiect la care este asociata si UTI Romania. Un punct in plus l-ar reprezenta si disponibilitatea MBDA de a oferi un transfer de tehnologie in tara cumparatoare, deocamdata oferta fiind facuta Poloniei.

Pentru MBDA cea mai mare problema ar fi ca Polonia sa decida achizitionarea de baterii Patriot la mana a doua, mai ieftine, din Germania si la un moment dat aceasta parea optiunea guvernului. Intre timp insa, odata cu oprirea iminenta a programului MEADS (dorit a fi inlocuitorul Patriot-ului PAC-2) Germania pare mai putin dispusa sa se desparta de bateriile existente si asta ar fi o sansa in plus pentru Bumar si MBDA.

Pentru Romania relatiile mai reci cu Franta ar putea fi un impediment sau dimpotriva, contractul ar putea fi privit ca posibilitatea unui pas inainte.

Cea mai noua versiune a Patriot, PAC-2 MSE se afla inca la inceputul intrarii in dotarea SUA, de unde si pretul unitar mare care insa va fi redus cu siguranta, in timp.

Un varianta surpriza ar putea fi IAI cu Barak-8, care concureaza si in Polonia, principala problema fiind ca racheta se afla inca in faza de testare.

A doua comparatie este intre sistemele cu raza medie de actiune:

Programul de modernizare al HAWK prevede aducerea sistemului la standardul XXI (produs in cooperare de Raytheon si Kongsberg), care poate fi privit ca un pas spre adoptarea viitoare a NASAMS II (Norwegian Advanced Surface-to-Air Missile System), care in momentul acesta foloseste rachete AMRAAM lansate de la sol, re-folosind aceeasi arhitectura electronica. In ciuda unor performante mai slabe in altitudine, sistemul a fost ales de Finlanda in dauna Aster, mai ales datorita pretului cat si a posibilitatii de a fi folosit intr-o retea dispersata.

Un plus al acestei variante ar fi posibilitatea de a refolosi rachetele AMRAAM aer-aer din dotarea Aviatiei care ar ajunge la limita perioadei in care pot fi folosite pe avioane supersonice, asta in cazul in care AMRAAM va fi racheta BVR al viitorului multirol.

O varianta mai eficienta ar putea fi adoptarea ESSM, un obiectiv recent al Kongsberg, care pe langa performantele superioare ar aduce Romaniei si avantajul posibilitatii modernizarii sistemului SA-6 cu aceeasi racheta, intr-un mod similar cu pachetul propus de compania poloneza WZU in colaborare cu Raytheon. Mai mult, dotarea si a fregatelor T22 cu ESSM ar simplifica enorm logistica si ar unifica dotarea Fortelor Aeriene, Terestre si Navale ale Romaniei.

ESSM pe un lansator SA-6 Sursa: www.wzu.pl

O alta posibilitate ar fi si cumpararea Spyder-MR, dezavantajul fiind lipsa integrarii cu bateriile HAWK existente si Romania ar ajunge sa aiba doua sisteme similare, in acelasi rol.

Urmatoarea comparatie este intre sistemele SHORAD:

Aici lupta s-ar duce intre MICA-VL si Spyder-SR, ambele sisteme avand avantajul refolosirii unor rachete aer-aer din dotarea Fortelor Aeriene. MICA-VL a fost, se pare, deja aleasa pentru dotarea atat a fregatelor T22 cat si a bateriilor SHORAD dar s-a renuntat la ambele contracte in conditii neclare.

Un dezavantaj al MICA-VL ar fi pretul destul de mare si acesta pare a fi motivul pentru succesul redus la export. Chile, care isi anuntase interesul cam in acelasi timp cu Romania, a descoperit ca are in dotare o racheta similara, Barak-1, si a renuntat la achizitie.

MBDA a anuntat la sfarsitul lui 2011 ca pregateste prima livrare pentru un client extern, posibil Oman.

Intre timp, Spyder-SR a castigat competitia din Singapore, in fata MICA-VL si SLAMRAAM si a fost cumparat deja de India pentru inlocuirea SA-8.

SA-8 desi este inca competitiv, ar avea nevoie de o modernizare a electronicii si, din cauza numarului mic de lansatoare din dotare si a lipsei de piese de schimb, ar putea fi totusi retras in curand.

Ultima comparatie este facuta intre sistemele VSHORAD:

Competitia este practic monopolizata de trei sisteme: Stinger, Mistral si RBS-70.

RBS-70 are ca avantaj sistemul inovator de dirijare laser, manual, aproape imposibil de bruiat -conform producatorului, SAAB- este insa mai dificil de utilizat si cere o pregatire foarte buna a operatorului. Varianta NG ar aduce posibilitatea de urmarire automata a tintei precum si posibilitatea de a opera pe timp de noapte.

Avand o greutate mai mare nu poate fi lansata de pe umar, este folosit un trepied special sau un lansator montat pe autovehicule sau nave.

Un avantaj distinct al RBS-70 este incarcatura de lupta cumulativa, mai eficienta impotriva unor avioane proiectate special pentru CAS, cum ar fi SU-25.

Stinger ar avea avantajul portabilitatii fiind si cel mai usor sistem dintre cele trei dar are dezavantajul unei incarcaturi de lupta reduse. Sistemul de ghidare in infrarosu nu este atat de dificil de folosit precum cel al RBS-70, are insa dezavantajul de a fi mai sensibil la contramasurile electronice.

Mistral are avantajele (si dezavantajele) auto-ghidarii in infrarosu similare cu Stinger insa cu dimensiuni mai apropiate de RBS-70, atributele unice fiind incarcatura de lupta de aproape trei ori mai mare decat a competitorilor precum si viteza mai mare deci si posibilitatea de reactie a tintei este mai scazuta . Are nevoie de asemenea de un lansator special in mai multe variante: trepied, montat pe autovehicule sau pe nave (Simbad/Tetral/Sadral).

Mistral a fost selectata pentru dotarea Romaniei la pachet cu sistemul SHORAD / MICA-VL, insa comanda a fost anulata in aceleasi conditii.

Concurenta poloneza este reprezentata de Grom, cu care CA-94 ar avea in comun descendenta, desi sistemul polonez este o adaptare a mai modernului Igla. A fost cumparat de Georgia si a avut se pare o comportare foarte buna in conflictul cu Rusia. Este probabil cea mai usoara cale de modernizare a CA-94 si colaborarea UTI – Bumar ar putea indica ca este o varianta luata in considerare.

Daca Romania isi va relua programele de inzestrare mergand pe aceleasi optiuni anuntate pana acum, ar rezulta o dotare cu Mistral (VSHORAD), MICA VL (SHORAD + T22) si HAWK XXI (posibil cu integrarea SLAMRAAM/ESSM). Interesul Romaniei in oferta Bumar/MBDA pentru Polonia ar putea indica alegerea ASTER-30 pentru bateriile cu raza lunga de actiune.

Daca insa contractele cu MBDA nu au fost anulate doar din cauze economice si se va face o noua selectie, atunci ramane sa imaginam o configuratie cu Grom (VSHORAD), Spyder-SR (SHORAD), HAWK XXI (sau Spyder-MR) si Patriot PAC2 (sau Barak-8).

Pe fregatele T22, in locul MICA-VL, s-ar putea adopta fie SeaRAM, fie Barak-1.

Surse:

cns.miis.edu/reports/pdfs/gorm_msl.pdf

newwars.wordpress.com/warship-costs/

forum.keypublishing.com/showthread.php?t=88940

www.bga-aeroweb.com/Defense/Evolved-Sea-Sparrow-Missile.html

www.saffm.hq.af.mil/shared/media/document/AFD-100128-067.pdf

www.indian-military.org/tag/beyond%20visual%20range%20(bvr)%20capability.%20mica.html

www.indiandefence.com/mirage-2000/

www.bharatdefencekavach.com/News_174$1$53-BVR–MICA–France–upgrade–India–Mirage-2000–52—2-4-billion-deal–bharatdefencekavach–cabinet-committee-on-security–CCS—3-9-billion–French-firms–Thales–MBDA-.html

www.defenseindustrydaily.com/indias-fighter-upgrades-mirage-2000s-next-02891/

www.armyrecognition.com/france_french_army_vehicle_missile_systems_uk/vl_mica_land_short_range_missile_system_technical_data_sheet_specifications_description_pictures_.html

forum.keypublishing.com/showthread.php?t=35433

en.wikipedia.org/wiki/Crotale_(missile)

en.wikipedia.org/wiki/RIM-162_ESSM

en.wikipedia.org/wiki/Aster_(missile_family)

www.missilethreat.com/missiledefensesystems/id.41,page.4/system_detail.asp

www.designation-systems.net/dusrm/app4/pac-3.html

www.deagel.com/Anti-Ballistic-Missiles/Patriot-PAC-3_a001152003.aspx

www.deagel.com/Anti-Ballistic-Missiles/Patriot-PAC-3-MSE_a001152004.aspx

www.bga-aeroweb.com/Defense/Evolved-Sea-Sparrow-Missile.html

www.strategypage.com/militaryforums/7-2126.aspx

www.army-technology.com/projects/surface-launched/

www.rafael.co.il/Marketing/186-1367-en/Marketing.aspx

www.rafael.co.il/Marketing/186-704-en/Marketing.aspx

www.defencenow.com/news/383/india-and-israel-to-test-the-jointly-produced-barak-8-missiles-in-february-2012.html

articles.janes.com/articles/Janes-Missiles-And-Rockets-2004/IRIS-TSL-enters-definition-phase.html

warfare.ru/?linkid=2301&catid=264

www.deagel.com/Surface-to-Air-Missiles/LFK-NG_a001103002.aspx

www.designation-systems.net/dusrm/m-174.html

www.defenseindustrydaily.com/finnish-army-buys-more-rbs70-manpads-02971/

www.defenseindustrydaily.com/the-egyptian-avengers-03935/

www.defenseindustrydaily.com/Land-Based-SM-3s-for-Israel-04986/

www.designation-systems.net/dusrm/m-161.html

www.fas.org/sgp/crs/weapons/RL33745.pdf

Vali

Noi3

Racheta A – 94 M

Posted on noiembrie 3, 2011 by George GMT

Racheta A – 94 M

Intre rachetele produse de Electromecanica Ploiesti, modelele A-94 si A-94M ocupa un loc aparte, prin numarul de exemplare produs si universalitatea utilizarii lor.
Astfel, in Fortele Terestre, racheta A-94 se utilizeaza lansata de complexele portabile CA-94 ( nu se cunoaste nimic sigur despre intrarea in dotare a CA-94M )

Tragere cu CA 94

A94componente
Marina militara a utilizat pe majoritatea navelor un lansator cvadruplu, actionat manual, care crestea eficacitatea complexului prin reducerea timpului necesar trecerii rachetei in pozitie de lupta ( 4 disponibile in acelasi timp) si crestea precizia ochirii prin inlaturarea miscarilor tragatorului inerente lansarii de pe umar. Nu in ultimul rand, se reducea efortul fizic al tragatorului in conditii reale, cand trebuia sa astepte apropierea tintei cu lansatorul pe umar. Astfel pare greu de inteles decizia de inlaturare a lansatorului de pe nave si trecerea la lansarea de pe umar, astazi fiind foarte rar intalnit (de pe navele fluviale a disparut in totalitate dupa cum reiese la o analiza rapida a fotografiilor date publicitatii pe site-ul MApN sau pe site-ul Marinei Militare Romane).

Tragere CA 94 marina
Cat despre Fortele Aeriene, in afara de utilizarea curenta ca arma cu bataie scurta conjugata cu complexele de rachete Volhov, a exista si intentia de dotare a elicopterului IAR 317 Airfox cu acest tip de racheta, care i-ar fi dat o sansa in lupta elicopter-elicopter.
De remarcat ca si alte elicoptere, cum ar fi Mi-24 sau Tigre folosesc rachete cu bataie scurta in lupta cu alte elicoptere.

IAR 317 Airfox what if

Expo Clinceni
Din nefericire, pe prototip racheta nu a ajuns sa fie montata nici macar sub forma de mock-up, in pofida faptului ca multe surse straine au dat ca certa instalarea rachetei pe elicopter, bazandu-se si ele pe declaratii de intentie sau pe modelul prezentat la Expozitia permanenta de tehnica militara de la Clinceni. O idee despre cum ar fi aratat ne-o da doar Photoshop-ul.
Instalatia de lansare a rachetei cu comanda de la distanta exista insa, si a fost instalata sub forma de prototip pe Ghepard si pe TAB C 79.

Gepard dotat cu CA-94

TAB 79 dotat cu complexul AA CA -94
Un alt proiect ramas in stadiul de prototip este cel al complexului antiaerian Carpati, unde 4 lansatoare CA-94 au fost montate pe un autosasiu 4×4, ARO se pare. Exista o singura mentiune a acestuia in presa militara oficiala, de o propozitie, si o captura fugara pe pelicula la Capu Midia. Jane´s sustine ca ar fi fost omologat in septembrie 1995 si ar fi dispus de un sistem FLIR realizat in colaborare de Electromecanica Ploiesti si RAFAEL
( Israel ) sub denumirea de ADMS.

Complexul AA Carpati
Racheta antiaeriana A-94 a fost omologata in anul 1987 pe baza modelului de referinta sovietic Strela 2M, care a intrat in dotare in anul 1970. Era o racheta antiaeriana cu bataie scurta, destinata esalonului batalion, cu autodirijare in infrarosu, fara racire a elementului fotosensibil, destinata a fi utilizata in lupta de catre o singura persoana. Complexul era dotat cu echipament IFF, avand antena montata pe casca tragatorului.

Sistem IFF montat pe casca tragatorului la CA -94
In cursul anului 1995 a fost omologata o varianta modernizata, denumita A-94M, complexul de lansare modernizat primind denumirea de CA-94M. Ar fi trebuit sa intre in fabricatie de serie in 1996.
Atat Jane´s cat si sursele rusesti, sustin A-94 si A-94 M prezinta diferente enorme, datorita solutiilor moderne adoptate pe parcursul modernizarii, sistemele de dirijare, focos, baterie, automatizarea lansarii fiind practic noi.
Fata de modelul precedent inspirat direct din Strela 2M, ea prezinta urmatoarele imbunatatiri:
-instalarea unui focos de proximitate, cu raza de actiune de 0,5 m ( primul din lume la acest calibru )
-incarcatura exploziva cu bare libere si exploziv mai puternic, crescand efectul la tinta ( dupa unele surse neoficiale de provenienta israeliana )
-imbunatatirea modulului de autodirijare prin realizarea in tehnologie hibrida, ceea ce a facut posibila analiza semnalului IR al tintei, dubland probabilitatea de lovire si permitand scaderea inaltimii minime de utilizare
-sistem de indicare a unghiului de ochire, a carui valoare se introduce la tragere
-capacitate de lupta si pe timp de noapte
-scaderea timpului de reactie
De remarcat ca producatorul poate moderniza atat complexul CA-94 cat si complexul Strela 2M la standardul CA-94M.
Pentru complexul modernizat, Aerostar Bacau a realizat un nou tip de echipament IFF compatibil NATO.

Componente A 94

Sistem IFF fabricat la Aerostar
Caracteristici tehnico-tactice pentru modelul A-94M
-lungime                          1532 mm ( cu aripioarele pliate in tub )
-calibru                            72 mm
-masa in pozitie de lupta   15 kg ( lansatorul inclus )
-trecere din pozitia de mars in pozitie de lupta   10 sec.
-temperatura de utilizare    -40 …. +50 ºC
-altitudinea tintei                                                 20 (30) – 2300 m
-distanta minima de tragere
“tinta-vine” sau regim de intampinare                           500m
“tinta se duce” sau regim de urmarire                          600m
-distanta maxima de tragere
“tinta-vine “ sau regim de intampinare                         3300m
“tinta se duce” sau regim de urmarire                          4600m
-viteza maxima a tintei
“tinta-vine” sau regim de intampinare                           265m/s
“tinta se duce” sau regim de urmarire                          310m/s
-viteza maxima a rachetei                                                   430m/s
-raza de actiune a focosului                                                0,5m
-timpul de intrare in parametri a bateriei termice                    1,3 sec.
-probabilitatea de lovire cu o singura racheta                         0,4
Unghiul minim de separare fata de soare este de 22º – functie de conditiile meteo ( la unghiuri mai mici detectorul nu mai poate decela radiatia infrarosie a tintei fata de cea solara), iar fata de linia orizontului este de 2º (datele se refera la modelul A-94, pentru modelul A-94M neexistand date).

Lansare A-94
Modul de lansare al unei rachete A-94 (dupa instructiunile pentru Strela -2M):
Racheta se livreaza de catre fabrica introdusa in tubul de transport-lansare. Inainte de utilizare se ataseaza la acest tub bateria externa ( in cazul in care nu este atasata din fabrica) si lansatorul (care contine blocul exterior de automatica si manerul-pistol de lansare). Dupa observarea vizuala a tintei, tragatorul scoate capacele de protectie ale tubului, ridica inaltatorul si catarea, indreapta lansatorul in directia tintei si cupleaza sursa externa de energie. Dupa intrarea in regim normal de functionare a giroscopului si a electronicii de autodirijare ( cca. 5 sec.), se ocheste tinta, si se apasa tragaciul pana la jumatate, achizitia tintei fiind semnalizata optic cu un LED pe catare si acustic, in casti. Cu apasarea completa a tragaciului se activeaza sursa interna de energie a rachetei si se intializeaza lansarea. In circa 0,8 secunde se intializeaza motorul de start, care propulseaza racheta afara din tub cu viteza de 30 m/s si ii imprima o miscare de rotatie in jurul axei proprii de circa 15-20 rot/sec. Odata cu acesta se initializeaza si mecanismul de autodistrugere care detoneaza incarcatura exploziva dupa 14-17 sec. de la lansare, in caz de rateu. La parasirea tubului se depliaza suprafetele anterioare de dirijare ( aripioarele pliante ) si suprafetele posterioare de stabilizare. Dupa circa 0,3 s de la parasirea tubului intra in functiune motorul de mars care accelereaza racheta pana la viteza maxima de 430 m/s. In acest moment se armeaza si focosul de impact. De aici sistemul de urmarire automata urmareste valoarea maxima a semnalului IR, printr-un reticul rotativ perforat dispus in fata detectorului de radiatie IR ( lungime de unda 2,8 micrometri ). Reticulul are un punct mort in centru. Astfel, cand racheta ajunge coliniara cu tinta, miscarea de giratie in cautarea maximului de emisie nu se opreste, ci se continua iesind de pe linia tintei pana cand detectorul sesizeaza o noua scadere a nivelului de energie IR primita, inversand miscarea de giratie, trecand inca o data prin punctul mort pana la sesizarea unei noi descresteri, astfel explicandu-se traiectoria usor serpuita a Strela-2M si a derivatelor, care duce la scaderi in precizie si bataie.
Dupa analiza filmelor tragerilor de omologare a A-94 M, prin observarea formei darei de fum, se pare ca aceasta problema a fost depasita de specialistii romani.

Tragere A-94M

Tragere ghepard cu A 94M
O alta imbunatatire a fost realizarea unui sistem de indicare a unghiului de ochire, care permite lansarea rachetei asupra unei pozitii viitoare a tintei, marindu-se precizia si bataia.

Lansare A-94

Lansare A-94m cu corector
De mentionat ca descrierea modului de lansare a fost compilata dupa Wikipedia, cat si din lucrarea rusa ” Zenitnie raketnie komplexi ” ( Complexe de rachete antiaeriene ), instructiuni in limba romana, de libera circulatie fiind inexistente. De aceasta data sunt de acord cu secretomania. Aceasta deoarece urmarile in cazul doborarii unui avion de pasageri cu o racheta romaneasca ar fi incalculabil de nefaste asupra Romaniei, luand in calcul enorma presiune exercitata asupra tarii in ultimii 25 de ani.
Dealtfel, racheta nici nu se mai afla in nomenclatorul de fabricatie de pe site-ul Electromecanica Ploiesti.
Faptul ca este produsa in tara a creat posibilitatea existentei unei logistici adecvate. Astfel, pentru service, au fost create 2 tipuri de autospeciale: una pe sasiu TV, pentru verificarea bunei functionari inainte de lansare, dotata cu instalatia IV-A94M, si alta pe sasiu DAC, destinata depanarii rachetelor defecte in conditii de campanie.

Autospeciala TV verificare a94 + a95

autospeciala intretinere rachete aa a94 si a95

DAC service rachete a94+ a95 DAC si TV service rachete ca-95
De asemenea, pentru antrenarea tragatorilor, a fost realizata instalatia de antrenament tip IAC-A94. Aceasta poate fi utilizata pentru antrenamentul cu ambele complexe de tragere, CA-94 si CA-94M. Poate fi utilizat atat static, pentru formarea deprinderilor de ochire, mentinere a tintei prinse si introducere a unghiurilor de avans, cat si dinamic, cu lansarea unei rachete lestate avand functional doar motorul de azvarlire din tub, racheta cazand la cativa metri in fata tragatorului. De asemenea se pot inregistra si greselile comise de cei instruiti.
Mai mult, in anul 2001 a fost dat in folosinta in poligonul Capu Midia un simulator ultramodern de tragere, care permite instruirea in conditii aproape reale cu complexele CA-94, CA-94M, CA-95 si CA-95M, precum si cu modele similare straine.

IAC A-94

Pregatire pe simulatoare IAC A-94
Pentru a concluziona, acest tip de arma a fost modernizat ultima data acum 16 ani. Atunci se apropia de nivelul celor de renume.
Nici nu se stie precis daca tipul modernizat a intrat in dotare, sau daca a intrat in suficienta masura. La data cand ar fi trebuit sa intre in productie de serie venisera deja timpurile marilor deziluzii si ale marilor minciuni sforaitoare. Loturile fabricate dinainte imbatranesc, fizic si moral. Sunt trase in loc sa fie revitalizate, intr-o tara tot mai neinarmata pe masura ce trece timpul.
Dar in lumina noilor intelegeri de colaborare cu Polonia in domeniul rachetelor antiaeriene, se intrevede o posibilitate de resurectie: sistemul combinat de aparare antiaeriana punctuala: tun cal.35 mm combinat cu racheta sol-aer cu bataie scurta. Acest sistem va avea rolul de aparare punctuala in regim de intampinare, pe ” tinta vine”, impotriva rachetelor ce incearca sa loveasca un anumit obiectiv. Prin montarea rachetelor A-94M pe complexul AA autopropulsat Ghepard s-a creat un inceput si s-a dovedit fezabilitatea. Cred ca proiectilele tip AHEAD realizate sub forma de prototip sau serie redusa cat si racheta A-94M, remodernizata sau nu, ar putea combate cu succes aceste tinte care au posibilitati reduse de contramasuri electronice sau in IR.
Bibliografie si surse de imagini:
-album Expomil 2005 realizat de Ionica Fonos
- www.elmec.ro
- www.navy.ro
- www.roaf.ro
- www.forter.ro
- www.rft.forter.ro
- http://articles.janes.com
- www.rosa.ro
- Zenitnie raketnie kompleksi, Minsk, 2001
- Wikipedia

- emisiunea Pro Patria , TVR1
- Observatorul Militar

Nicusor

Oct30

Sisteme AA si ABM: Scutul Polono-Roman

Posted on octombrie 30, 2011 by George GMT

Sisteme AA si ABM: Scutul Polono-Roman

UTI Romania si Bumar Polonia au semnat un acord de cooperare privind dezvoltarea de sisteme de aparare anti-aeriene si anti-racheta in cadrul conceptului “Shield of Poland” promovat de Bumar.
Acordul a fost semnat pe 5 Septembrie, cu ocazia expozitiei internationale de aparare MSPO 2011, in prezenta ministrilor de externe roman si polonez, Teodor Baconschi si Radoslaw Sikorski de catre presedintii UTI si Bumar, Tiberiu Urdareanu si Edward Nowak.
Sistemul propus de Bumar in cooperare cu MBDA, concureaza cu alti patru competitori care au raspuns unei cereri de specificatii tehnice pentru dotarea Poloniei cu un sistem integrat de aparare anti-aeriana si anti-racheta, trimisa la inceputul anului 2010.
Cele 4 propuneri rivale sint:
- Raytheon si Kongsberg (Patriot si NASAMS II)
- Raytheon si Rafael (Stunner si Spider)
- Diehl BGT (probabil IRIS-T SL/SLS sau LFK NG)
- Israel Aerospace Industry (probabil o varianta a Barak-8)
Se pare insa ca Polonia ar opta pentru o varianta cu Patriot PAC-2 si exista discutii pentru cumpararea a 12 baterii din Germania.
Oferta comuna Bumar-MBDA, “Shield of Poland”, include rachetele cu raza medie si capacitate anti-racheta ASTER-30, rachetele cu raza scurta MICA-VL si sisteme de aparare apropiata de productie poloneza bazate pe rachetele Grom/Piorun si tunurile antiaeriene de 23/35mm.
Daca componenta franceza va fi refuzata, Bumar are posibilitatea de a integra, in locul ASTER-30/MICA-VL, rachete Patriot PAC-2 modernizate si NASAMS II precum si diverse rachete israeliene.
Conform Jane’s, pe langa cooperarea in domeniul dezvoltarii, Romania a cerut ca fabricarea si intretinerea rachetelor sa fie facute in tara. Din acelasi articol Jane’s: “UTI controls the Romanian defence electronic institute; Jane’s understands it has secured an initial government contract for development of future air and missile defence system.”
Prezenta lui Baconcshi ar confirma ipoteza ca este o chestie cat se poate de oficiala.
Pe de alta parte, Bumar nu a castigat inca concursul de oferte, ii va fi greu sa negocieze producerea rachetelor cu alt productor decat MBDA.
Ramane deci de urmarit contractul polonez, se pare ca va avea un efect major si asupra dotarii Romaniei.
Surse:
http://uti.eu.com/print.php?pageid=1037&lang=en
www.bumar.com/en/news/2011/09/mspo-2011-poland-and-romania-will-build-the-shield-together/
www.bumar.com/en/the-polish-shield/
www.defensenews.com/story.php?i=6012464
www.defensenews.com/story.php?i=4784181
www.defensenews.com/story.php?i=4658881
www.ft.com/cms/s/0/ba5c63d0-a22b-11e0-bb06-00144feabdc0.html#axzz1cGdF78y2
Vali

Oct28

Sistemele AA ale Armatei Romane

Posted on octombrie 28, 2011 by George GMT

Sistemele AA ale Armatei Romane

VIFORUL
Din pacate nu ne putem inca mandri cu sisteme anti-aeriene foarte performante, mai ales dincolo de sistemele cu raza scurta. Volhovul este antic, KUB-ul desi inca decent, nu a fost modernizat si poate conduce in continuare doar o singura racheta spre tinta. De prognozata achizitie de rachete AA cu raza medie si lunga….deocamdata nimic concret.

Rachetele de tip OSA, inca bune, nu vor mai putea fi nici ele folosite prea mult timp, iar HAWK-ul olandez, zace nefolosit, pe motiv de nemodernizare, langa Bucuresti. Singurul capitol la care puteam sa spunem ca stam bine, si la nivel NATO, este capitolul de aparare AA cu raza scurta(4 km), si anume apararea generata de baterii de tunuri rapide : “Viforul” si GDF 003!
Dezvoltat inainte de 1990 pe calibrul standard al Tratatului de la Varsovia, 30mm, acest tun a fost printre primele sisteme de armament modernizate. In primul rand calibrul armei a crescut de la 30mm la 35mm si deasemenea s-a updata-at radarul si TCP-ul(punct de comanda tactic).

Viforul 2x30mm, prototip
“VIFORUL”, este acum un sistem AA cu raza scurta, tractat, destinat sa lupte impotriva tintelor aeriene lente sau rapide, manevriere sau nu( drone, rachete, etc) si este deasemenea extreme de mobil si poate fi trecut, foarte repede, din pozitia de mars in cea de lupta.
Un division de de tunuri “Viforul”, cuprinde:
–radar tip Shorar TCP
–8 tunuri ( fiecare cu cate doua guri de foc, 2 X35)
–4 sisteme de conducere a focului Gun Star Night (GSN)
Dupa cum se poate observa, fata de sistemul elvetian GDF003, aflat si el in dotarea Armatei, “Viforul” are 8 tunuri cuplate la un radar si cate doua piese de artilerie la un FCU, sau mai pe romanest, unitate de control al focului . Sistemul are o cadenta de 550 lovituri/minut.
Bataia maxima(achizitie tinta) a radarului Shorar este de 25 km, iar raza de actiune pe sistemul “punct ochit, punct lovit”, este de 4 km, iar pe sistemul GSN raza de achizitie a tintelor este 8km., indiferente de zi sau noapte, in orice conditii meteotologice.
“Viforul” are doua moduri de functionare:
–in regim radar –detectarea tintei si identificarea IFF
–ochire
–evaluare pericol

Radarul shorar TCP destinat sistemului Viforul
–in regim GSN –ochire independenta sau impreuna cu GSN
–coordonarea focului

Aparatul pentru conducerea focului Gun Star

Radarul de tip SHORAR TCP, poate opera independent sau impreuna cu GSN si asigura urmarirea automata a tintei.
Sistemul Gun Star Night poate duce lupta in orice conditii meteo, ziua sau noapte, are in dotare telemetrul laser si camera IR.
Desi destinat luptei impotriva tintelor aeriene, “Viforul” este foarte util si in defensiva, prin capacitatea foarte mare de angajare in lupta a unitatilor de infaterie motorizata sau mecanizata inamice. Cu o foarte mare putere de foc, poate face zob orice TBT sau MLI, practic aproape orice vehicul inamic cu exceptia tancurilor. De asemenea poate folosi si munitie dedicata anti-vechicul, de tip “sageata”, dezvoltata deja in alte tari ale Aliantei.

Gun Star Fire Control Unit
Cu un numar de aproximativ 300 de subsisteme( tunuri) aflate in dotare, “Viforul” este una dintre cele mai letale si moderne arme din arsenalul romanesc. Intarit si cu cele 72 de tunuri(36 de baterii) GDF 003, la nivel de aparare cu raza scurta stam bine.

GDF 003
Cea ce nu stiu, si nici nu am reusit sa aflu pana acum, este ce radar are “Viforul”?! Si daca radarul de pe GDF003 a fost adus la standardul “3D”, adica din GDF 003 s-a transformat in 005!

O descriere a modului de functionare a sistemului: AICI

Pagini

Aerospatiale si tehnologii de varf..

Rate this:

Share this:

Satelitul Goliat pune Romania pe harta proiectelor spatiale europene. Misiunile celor sapte picosateliti lansati de racheta Vega

3

Aripi romanesti: IAR-XT

IAR-XT-Avion avansat de antrenament si de lupta usor(LCA).

IAR-XT -este disponibil în două configuraţii. IAR-XT-A, cu un singur pilot, este un avion de luptă uşor, gata pentru a efectua misiuni de poliţie aeriana. IAR-XT-B este un trainer cu două locuri, foarte avansat.

AMTA - Proiectul pentru avionul avansat de antrenament

Atât pilotul cat şi instructorul sunt echipati cu DASH, care se regaseste pe toate avioanele de luptă moderne.Casca, afiseaza informatii importante ale senzorilor de bord , armelor si confirmă pe ecranul vizierei atunci când au fost depistate si evaluate potentiale tinte.

Vizorul afişează de asemenea, datele de la HUD. O perspectivă infraroşu si NVG pot fi instalate pe casca. Configuraţia modulară de avionică şi instrumente permite viitoare sisteme de upgrade pentru a fi instalate.

SISTEMUL- ofera perfecţionare si cursuri de formare eficiente în scenariile de luptă, cost redus in formarea pilotilor de lupta. Sistemul de formare se bazează pe capacităţile existente, puse în aplicare pentru IAR-99 Şoim şi a procesului de tranziţie spre avioane de luptă moderne.

DIMENSIUNI

-anvergură 9,90 m

-lungime totală 11,35 m

-înălţime 3,85 m

-greutate gol 3010 kg

-Greutate maxima 5500 kg la sol

- combustibil intern 1300 kg

-combustibil maxim extern 1700 kg

-viteză maximă la nivelul mării nivel-peste 900 kmh

-rata maximă de urcare la nivelul mării 38 m / s

-service plafon 13200 m

-lungimea pistei de decolare 720 m

-intervalul maxim de zbor (combustibil interne numai, 10% din rezerva)-1500 km

-design de încărcare maxim structural, in limita -4G si + 7g.

IAR 99 Soim

Acest aparat a fost gandit pentru a inlocui, in cadrul FAR, aparatle Aero L-29 Delfin si L-39 Albatros, produse in Cehia.Principalul sau rol era acela de avion de antrenament avansat si trecere pe supersonic, dar deasemenea avea si unele posibilitati CAS, adica suport aerian apropiat.

Imagine bord IAR 99SOIM

Principale caracteristici:

Viteza-865km/h

Raza de actiune - pentru antrenament-1100km

- pentru atac la sol-967km

Armament: -tun in nacela-GSh-23 , de 23mm

-R550 Magic II AAM

-Python 3 AAM

-LGB, laser guided bomb

-Opher IR guided bomb

-alte tipuri de bombe clasice

Proiectul noului IAR este unul foarte bun si promitator, daca va fi construit ar putea avea destul succes pe pietele externe, fiind un avion foarte bine inarmat si proportionat…Plus ca industria romaneasca, de profil, ar avea o noua sansa de supravietuire si chiar dezvoltare!

Proiectile reactive nedirijate – PRND

La Uzina Mecanica Filiasi au fost produse proiectilele reactive nedirijate tip S-5M si S-5K, sub denumirea de PRN-57.

Ambele proiectile dispuneau de un focos de autodistrugere cu o temporizare de 6 secunde. Temperatura de utilizare era cuprinsa intre -50ºC….+50ºC.

Pentru utilizarea in lupta a acestor proiectile au fost realizate in tara, dupa modele sovietice dar cu tehnologie proprie, lansatoarele de proiectile reactive nedirijate de tipurile:

- LPR-57-32, dupa modelul sovietic UB-57-32, cu 32 tuburi de lansare, cu masa de 225 kg incarcat ( 226,5 dupa alte surse ), universal, pentru avioane si elicoptere

- LPR-57-16, dupa modelul sovietic UB-57-16, cu 16 tuburi de lansare cu masa de 126

kg incarcat, universal, pentru avioane si elicoptere

- LPR-57-12, original, cu 12 tuburi de lansare, vazut in dotarea elicopterelor

IAR-317 Airfox si IAR-316B Alouette III, unele surse indicandu-l ca fiind destinat si pentru dotarea unor avioane usoare (in fotografii nu apare in dotarea lui IAR 823 )

LPR-16-57

MIG-21 LanceR cu LPR-16-57

IAR 93 Vulturul, cu LPR-16-57

IAR 93 cu LPR-32-57

IAR 99 cu LPR-16-57

IAR 99Soim cu LPR-32-57

IAR 330 Puma Socat cu LPR-16-57