Tehnologii secrete..

    

 

VIMANAS: fabuloasele nave zburatoare din India Antica

Mai tare decat Dan Brown! O carte scrisa cu mii de ani in urma descrie in amanuntime obiectele zburatoare care strabateau cerul Indiei. Un veritabil tratat de aeronautica OZN

Madras, iarna anului 2004: guvernatorul provinciei Tamil Nadu organizeaza o conferinta de presa pentru a comunica un eveniment cultural de exceptie. Imbracat in tinuta de gala, in holul unui palat somptuos mirosind a lemn de santal, el tine o carte in mana, arborand un zambet misterios. "Domnilor, iata o lucrare care o sa va dea cu totul peste cap ideea pe care v-ati facut-o despre istoria lumii", declara el triumfand. Este prima traducere in engleza a unei lucrari stiintifice foarte vechi, care a fost scrisa in limba sanscrita de catre un erudit, cu mii de ani in urma.
Guvernatorul a pus apoi cartea pe masa, lasand sa se vada titlulciudat: "Vaimanika aeronautics". Traducerea fusese facuta de catre Universitatea Oxford, dar nu fusese inca difuzata. Ziaristii prezenti au fost primii occidentali care au luat cunostinta de existenta ei. In secolul al XIX-lea, aparuse un scurt fragment din ea, intitulat "Vymaanika shaastra". Scrierea a fost descoperita in mod misterios si scoasa la lumina de catre un profesor indian, Subbaraya Shastri, prezent si el la intalnire. Dar ce putea oare sa contina misterioasa lucrare, pentru a justifica acea conferinta de presa, tinuta intr-un loc asa de fastuos?

Un tratat de aeronautica preistorica

Spre marea surpriza a invitatilor, era vorba despre un tratat de aeronautica preistorica, descriind mai multe feluri de obiecte zburatoare, precum si capacitatile lor, formele si functiile. La acestea se mai adaugau informatii despre construirea lor, materialele utilizate, modul de propulsie si carburantul folosit, dar si tipurile de masinarii care le permiteau sa zboare, precum si exercitiile de yoga cerute pentru a-i pregati pe pasageri pentru zboruri la altitudini foarte mari. De asemenea, mai erau descrise si costumele pilotilor, precum si regimul alimentar prescris pentru ei.
Partea pur tehnica continea 32 de secrete de pilotaj si de manuire a instrumentelor de zbor. Fiind scrisa in sanscrita, aceasta parte fost cel mai greu de tradus in termeni tehnici aeronautici contemporani.

In textele vechi indiene se vorbeste despre fiinte si obiecte venite din cer. Inteleptii spun ca si unele temple budiste au fost facute de extraterestri.

�

Cu toate acestea, s-a descifrat faptul ca acele nave puteau sa se deplaseze in toate directiile, iar unele dintre ele puteau decola chiar vertical. Aparatele de bord permiteau ca vasele sa fie facute invizibile pentru privirile inamicilor, de asemenea, permiteau captarea imaginilor din exterior si proiectarea lor pe un ecran intern, de asemeni trimiterea unor fascicule luminoase mortale, cu ajutorul unor oglinzi. Alte componente tehnice erau destinate captarii a 7 forme de energie diferite, necesare bunei functionari a navelor. Aceste energii poarta nume sanscrite si sunt greu de identificat, dar se pare ca energia solara si cea antigravitationala sunt mentionate.
Pe de alta parte, propulsia obiectului zburator era asigurata de niste motoare alimentate cu un carburant de culoare galbuie, ce trecea printr-o alta masinarie ce functiona pe baza de mercur, al carei rol inca nu a putut fi stabilit. Prezenta mercurului drept sursa de energie pare a fi o constanta in descrierea vaselor zburatoare "vimanas". Dar cel mai surprinzator lucru din cartea aceea sunt schitele si planurile care vin sa ilustreze textul: astfel, unele nave aveau aripi, altele semanau cu niste constructii mari, de forma conica, care puteau sa se ridice in aer pe verticala, in timp ce un alt tip era de dimensiuni uriase, putand sa transporte armate intregi. Motoare si echipamente tehnice apareau desenate atat pe planuri, cat si pe nave.



O stiinta pierduta

Cu toate acestea, este evident ca era imposibil sa se incerce construirea unor asemeni nave zburatoare doar prin intermediul elementelor din "Vymaanika". Ar fi ca si cum am incerca sa construim un avion Airbus doar utilizand un articol descriptiv dintr-o revista de popularizare.

Reproducere dupa un model de aparat zburator desenat de civilizatiile precolumbiene

�

Astfel de texte nu sunt decat urmele unei memorii stiintifice pierdute de mult, de la posibila prabusire a unei civilizatii care ar fi putut sa atinga un astfel de nivel tehnologic. Aceasta ne face sa ne gandim la Atlantida si la ipoteticul "Imperiu al lui Rama" care a precedat civilizatia hindusilor. Acele obiecte zburatoare puteau apartine unor civilizatii antediluviene, uitate. Doar memoria oamenilor si tenacea traditie orala au mai pastrat mici urme, care au fost incet-incet inghitite de catre miturile si legendele lumii. Carele zburatoare ale zeilor si minunile care se petrec in povestile traditionale pastreaza poate amintirea unui cer traversat de catre nave stralucitoare, pe care regii si eroii aveau dreptul sa le piloteze. In India, de foarte multe ori, diferenta dintre un erou si un zeu este infima: povestile despre ei, relatate inca de la originea civilizatiei, ii fac sa se intalneasca, sa se lupte sau sa se iubeasca ca niste simpli muritori. Zeii din istoria omenirii nu sunt, de fapt, decat niste oameni divinizati datorita realizarilor lor, de catre timp si legenda. Cu cat sunt mai vechi, cu atat se afla in sfere celeste mai inalte. Poate ca unii dintre zei sunt doar niste eroi civilizatori, veniti din alta parte...

O suta de sori si o suta de luni

Cea mai expresiva descriere a unei masini zburatoare se afla in cunoscuta poveste a lui Rama, regele Ayhodiei, si minunata sa sotie, regina Sita. Evenimentul se desfasoara catre sfarsitul povestii, cand Rama, ajutat de catre fratele sau Lakshmana si de catre prietenul sau Hanuman, a reusit, dupa o batalie infioratoare, sa il invinga pe regele din Lanka, care, impins de catre focul dorintei, o rapise pe frumoasa Sita la bordul unei nave zburatoare numita Puspaka.

Rama, cu arcul in mana, Sita, sotia lui, cu securea, si Hanuman, fratele lui Rama, purtand casca de cosmonaut

�

Iata fragmentul intr-o traducere aproximativa: "La venirea zorilor, Rama, luand carul ceresc Puspaka pe care i-l daruise Vibhishana, s-a pregatit de plecare. Acest car mergea de unul singur. Era mare si frumos ornat. Era inalt si avea doua etaje de camere cu ferestre... Cand s-a ridicat in aer si a pornit, in urma sa s-a auzit un sunet melodios. (...) carul Puspaka, care seamana cu soarele, apartine fratelui meu. El a fost cumparat de catre puternicul Ravanna. El zboara prin aer, putand sa ajunga oriunde vrea gandul tau. Seamana cu un nor luminos de pe cer si a fost construit de catre marele Vishvakarman. (...) Mai apoi, Rama, gata sa se intoarca acasa, in Ayhodia, in nordul Indiei, a invitat-o pe Sita, pe Lakshmana si pe Hanuman, precum si pe multi dintre razboinicii care au participat la lupta impotriva lui Ravanna, sa se urce la bord. In 3 zile, el a parcurs cei 5000 de kilometri care il desparteau de palatul sau".
Unii cercetatori ai istoriei antediluviene cred ca Rama se afla in fruntea unui imperiu care se intindea din Himalaya pana in Sri Lanka. Marile epopee ale Indiei, cum ar fi "Ramayana" si "Mahabharata", ar putea contine amintirea acestor evenimente majore, care au avut loc intr-un imperiu disparut. Si Mahabharata ne vorbeste despre "vimanas". Iata un fragment semnificativ: "Gurkha, zburand cu puternicul si rapidul sau Vimana, a aruncat catre cele trei orase ale vrishnilor si andhakas un proiectil incarcat cu toata puterea universului. O coloana de foc si de fum la fel de luminoasa ca mii de sori s-a ridicat in toata splendoarea sa. O stralucire de metal, un gigantic mesager al mortii, care a redus la cenusa locuitorii acestora. Corpurile lor erau arse. Parul si unghiile le cadeau, venele lor se spargeau din senin, iar pasarile s-au albit. Dupa cateva ore, intreaga lor mancare era stricata. Pentru a scapa de acest rug de foc, unii dintre soldati s-au aruncat in rau"...
"Aflat in carul sau zburator, Saubha s-a oprit pe cer la mare distanta. El a aruncat atunci sageti, topoare, lanci si flacari, fara incetare. Pe cer pareau sa fie o suta de sori, o suta de luni si miriade de stele. Nu se mai putea distinge ziua de noapte. Mai apoi, Krishna a raspuns la acest atac tragand cu propria sa arma : un disc de foc care a taiat in doua nava zburatoare a dusmanului, care a cazut pe pamant, zdrobindu-se".
Aceste relatari de lupte aeriene abunda, la fel ca si descrierea armelor devastatoare utilizate in timpul ostilitatilor. "O dara de foc incandescenta, fara fum... mii de sageti de foc au cazut asupra dusmanului. Intunericul s-a asternut peste intreaga lume. Din nori ploua cu cenusa, vantul batea cu putere, iar intreg pamantul s-a cutremurat sub puterea acelor arme. Elefantii au luat foc, iar animalele mureau tarandu-se." Sa fie vorba doar de fantezia unui rapsod popular?

Cuptorul cu mercur

Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in "Rig Veda", textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in "Puranas", cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.
O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: "Samaranganasutradhara". In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice. Astfel, se ofera sfaturi pentru construirea lor si aflam ca modul lor de propulsie este un rezervor cu mercur. "Corpul lui vimana trebuie sa fie solid si rezistent, precum o pasare uriasa, facuta din materiale usoare. In interior, trebuie instalat motorul cu mercur, cu furnalul de fier asezat deasupra. Gratie puterii continuta in mercur, este pusa in miscare elicea si astfel omul aflat in interior poate calatori o mare distanta pe cer. Vimana se poate misca si pe verticala, dar si inainte sau inapoi. Gratie acestor masinarii, oamenii pot zbura prin aer, iar fiintele celeste pot cobori pe Pamant".

Krishna, unul dintre cei mai populari zei ai hinduismului

�

Daca astfel de cunostinte stiintifice au putut inflori in antichitate, ele erau, ca si in zilele noastre, apanajul unei elite religioase si stiintifice. Ele trebuiau pastrate secrete, fiind transmise de la maestru la discipol. Din aceasta cauza, memoria colectiva a pierdut esentialul acestor cunostinte antice, nepastrand decat o amintire difuza, intrata in legenda. Cat despre tratatele tehnice, precum "Vymmanika shaastra", ele au ramas prea vagi pentru ca inginerii de astazi sa poate trage un real prostic stiintific de pe urma lor.
In orice caz, aceste cunostinte par sa fi fost intotdeauna protejate cu sfintenie de catre dinastiile initiatilor, ele transmitandu-se doar prin traditie orala. Imparatul budhist Ashoka, in secolul al III-lea inainte de Hristos, a infiintat un colegiu din 9 intelepti, pentru a reuni in 9 carti totalitatea stiintelor si tehnicilor cunoscute la vremea respectiva. Una dintre aceste lucrari trata antigravitatia. Ele au fost mai apoi ascunse intr-un loc sigur, pentru ca nimeni sa nu le poata folosi in scopul razboiului. Acum cativa ani, guvernul chinez a trimis la universitatea din Chandigarh un manuscris descoperit la o manastire budhista din Lhassa. Acesta a fost tradus de catre orientalistul britanic Ruth Reyna si trimis inapoi in China. Chinezii au afirmat ca il folosesc in cadrul programului lor spatial, pentru ca textul trata tehnici folosite in calatoriile catre alte planete. Reyna a afirmat ca tehnicile descrise se bazau pe antigravitatie, utilizand o forta care le permitea pilotilor yoghini avansati sa leviteze. Manuscrisul mai releva si secretul invizibilitatii si programa o expeditie catre Luna.

Vimana de pe malul marii

O intamplare extraordinara a avut loc intr-o dimineata din anul 1895, pe plaja Chowpathy, in apropiere de Bombay, in fata unei multimi aflate la o manifestatie, condusa de catre liderul nationalist Mahadeva Govinda Ranade. Un straniu obiect zburator s-a ridicat din ocean in aer, de unul singur, fara pilot, pana la peste 500 de metri deasupra oamenilor incremeniti, s-a clatinat pe cer, apoi s-a prabusit precum un meteorit pe nisipul plajei.
La vremea respectiva, evenimentul a fost comentat pe larg in ziarul "Poona", fiind reluat mai apoi in "Deccan Herald", pe 19 decembrie 2003. Autorul "minunii" era un sanscritist eminent: Shivkar Bapuji Talpade, nascut in Bombay, in 1864. Dar care este legatura intre studiul sanscritei si inventia unui aeroplan? Faimosul "Vymaanika Shaastra" despre care am vorbit mai sus, dar si alte tratate vechi despre vimanas, pe care Talpade le studiase inca din tinerete. Ceea ce l-a frapat imediat a fost combinarea motorului cu mercur cu energia solara. El a reusit astfel sa decripteze textele si sa construiasca un vimana pe care l-a facut sa zboare pana la 500 de metri altitudine. Obiectul sau a fost insa uitat, pentru ca autoritatile britanice nu au apreciat in mod deosebit evenimentul, interzicandu-i lui Talpade sa repete acea experienta. Resturile ramase din vimana au fost vandute unor cumparatori straini. Talpade a murit in 1916, fara sa cunoasca gloria pe care o merita.

Lhasa, capitala spirituala a budhismului. Multe manastiri tibetane ascund manuscrise vechi de mii de ani

�

Si mitologia chineza este plina de zeitati care calatoreau cu care zburatoare. Si din textele biblice putem afla ca poporul evreu a fost ghidat de catre faimosii elohimi, care s-au insurat cu fiicele oamenilor, pentru ca erau frumoase, despre bravul Ezechiel, care isi pazea linistit oile, cand un vimana, avand forma "unor roti de fonta cu ochi de jur imprejur", a aterizat chiar langa el. Cat despre Enoch, el a fost imbarcat intr-o nava zburatoare pilotata de catre "elohimi", care l-au dus astfel pana la Ierusalim. Foarte speriat, si tremurand de frica, el a vazut Pamantul rasturnandu-se, orizontul inclinandu-se la decolare.
Se pare ca si civilizatiile antice mesopotamiene au avut contacte permanente cu fiinte civilizatoare care calatoreau pe calea aerului. In Egipt, s-a gasit un obiect de lemn, avand forma unui avion. Acelasi tip de obiect, dar facut din metal, a fost descoperit si in America precolumbiana. In templul din Abydos, niste hieroglife stranii amintesc de propriile noastre avioane si elicoptere.
Unele picturi medievale europene arata niste vimanas pilotate de oameni plutind pe cer. Intrebarea esentiala ramane fara raspuns: cine sunt constructorii acestor obiecte zburatoare? Cine sunt autorii vimanas-urilor din India antica? Cine sunt acei elohimi civilizatori si toti acei zei veniti pe care celeste, pentru a se amesteca in destinul omenirii, batandu-se intre ei si incercand prin toate metodele sa le impuna legile lor oamenilor? Despre ce razboaie infioratoare vorbesc textele stravechi indiene si de unde veneau cei ce pilotau acele nave zburatoare, inarmate pentru un razboi al stelelor?

 

Publicat de https://sites.google.com/site/sardarovasite/ la 10:53

 

Armele electromagnetice şi drepturile omului (I)

de Peter Phillips, Lew Brown şi Bridget Thornton

 

Articol preluat din revista NEXUS New Times Anul II, nr.10

Un studiu al istoriei încălcării drepturilor omului de către agenţiile de informaţii ale SUA şi al cercetărilor din domeniul armelor electromagnetice

Complexul militar-industrial al Statelor Unite deţine un arsenal de arme electromagnetice pe care le poate utiliza pe câmpurile de luptă şi împotriva cetăţenilor, ca un mijloc de control social contrar drepturilor omului. Acest studiu explorează actualele posibilităţi ale armatei americane de a utiliza dispozitive electromagnetice (EM) pentru a hărţui, intimida sau ucide indivizi, precum şi cele de încălcare a drepturilor omului prin testarea şi lansarea acestor arme.

În anii ’50 şi ’60, CIA-ul a început să caute mijloace pentru a influenţa capacitatea de cunoaştere, sentimentele şi comportamentul uman. Considerând fiinţa umană un animal social şi folosindu-se de capacitatea de a manipula mediul unui subiect prin izolare, medicamente şi hipnoză, oamenii de ştiinţă americani au căutat mult timp o metodă mai bună de a controla comportamentul uman. Aceste cercetări ce s-au focalizat pe utilizarea dirijată a energiei electromagnetice, au fost încadrate în domeniul „războiului informaţional” sau al „armelor non-letale”.

Noi aptitudini tehnologice au fost dezvoltate de proiectele finanţate prin „bugete negre” de-a lungul ultimelor decenii; acestea includ capacitatea de a influenţa emoţiile umane, de a perturba procesele de gândire şi de a induce dureri groaznice prin manipularea câmpurilor magnetice.

Agenţiile secrete şi cele militare dispun de arme noi, de temut, arme care probabil au fost deja folosite şi/sau testate pe oameni, atât în SUA cât şi în străinătate şi care ar putea fi dirijate împotriva mulţimilor în situaţia unor proteste de masă sau a unor tulburări civile.

Drepturile omului aparţin întregii umanităţi. A crede că drepturile omului se aplică doar pentru unii şi nu şi pentru alţii reprezintă o negarea a umanităţii. Negarea acestor drepturi este exact lucrul pe care Congresul şi Preşedintele George W. Bush l-au realizat când au semnat Military Commissions Act în 2006. Prin noua politică a SUA, tortura şi amânarea procesului cuvenit sunt acceptabile pentru cei care sunt condamnaţi de preşedinte ca fiind terorişti sau susţinători ai terorismului. Acest document reprezintă o negare deschisă a drepturilor inalienabile ale omului, drepturi recunoscute de Declaraţia Drepturilor Omului. Mai mult, acţiunile lor au demonstrat lumii că SUA suspendă aceste drepturi pentru cei pe care îi consideră „răi”.

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a fost un ghid pentru dreptul internaţional aproape şase decenii şi astfel obligă Statele Unite la aplicarea principiilor sale generale.

Articolul 10 precizează: „Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî drepturile, obligaţiile şi temeinicia oricărei acuzaţii penale îndreptată împotriva sa”, iar articolul 5 interzice tortura, pedepsele şi tratamentele crude, inumane sau degradante. Ambele drepturi de bază au fost eliminate prin semnarea Military Commissions Act în 2006. În plus, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului susţine că orice om are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare. Aceasta înseamnă că oamenii au dreptul inalienabil de a gândi liber şi de a descoperi propriile adevăruri.

Libertatea de gândire sau libertatea cognitivă reprezintă dreptul natural al fiecărei persoane de a putea percepe lumea după propriile capacităţi. Pentru a beneficia de o adevărată libertate cognitivă într-o lume atât de complexă cum este cea în care trăim, trebuie, în primul rând, să avem acces la adevăr şi la informaţii imparţiale despre acţiunile altora şi despre starea generală a lumii. Centrul pentru Libertăţi Cognitive defineşte acest drept ca „dreptul fiecărui individ de a gândi independent şi autonom, de a folosi întreg spectrul minţii sale şi de a se angaja în multiple moduri de gândire”. Fără reprezentări corecte nu putem face alegeri independente, în deplină cunoştinţă de cauză. Este imperativ ca organismul uman şi mintea să fie considerate sfinte. Invadarea corpului unui individ fără consimţământul acestuia reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului.

Trăim într-o perioadă dominată de extremism, război permanent şi manifestări unilaterale ale etnocentrismului şi a puterii unei reţele de oameni din interiorul guvernului american. Aceste elite ale puterii operează de multe decenii şi nu doresc nimic mai puţin decât dominaţia militară totală a SUA asupra lumii. Pentru a-şi atinge scopurile ei sfidează valorile fundamentale ale poporului american. Acesta nu este însă un fenomen nou.

Ascensiunea clasei conducătoare

Oprimarea drepturilor omului fost prezentată de de-a lungul istoriei Statelor Unite. Un lung şir de cercetări sociologice documentează existenţa unei clase conducătoare dominatoare în SUA care stabileşte tactica şi determină priorităţile politicii naţionale.

Clasa conducătoare americană se perpetuează singură, păstrându-şi influenţa cu ajutorul unor instituţii cum ar fi Asociaţia Naţională a Producătorilor, Camera Naţională de Comerţ şi Industrie, Consiliul de Afaceri, Business Roundtable, Conference Board, American Enterprise Institute, Consiliul Relaţiilor Externe şi alte grupuri cu o politică centrată pe mediul de afaceri.

În cartea sa din 1956, „Puterea elitei”, C. Wright Mills demonstrează pe bază de documente modul în care cel de Al Doilea Război Mondial a consolidat în SUA o trinitate a puterii care încorporează elitele corporaţionaliste, militare şi pe cele ale guvernelor într-o structură de putere centralizată, motivată de interesele claselor şi lucrând la unison prin intermediul unor „cercuri înalte” de contacte şi înţelegeri. Mills a descris cum cei din elita puterii sunt cei care „decid ceea ce este de decis”.

Odată cu apariţia complexului militar-industrial după cel de Al Doilea Război Mondial, Preşedintele Eisenhower a observat în 1961 că o facţiune a puterii militar-industriale îşi consolida planurile de dominare pe termen lung a Americii, şi în final, a lumii.

Eisenhower nu era într-o poziţie din care să se poată lupta cu aceşti oameni, iar istoria a înregistrat părerile sale despre acest subiect în discursul său de rămas bun: „… Această îmbinare a unei imense organizaţii militare şi a unei mari industrii de armament este o experienţă americană nouă. Influenţa sa totală – economică, politică şi chiar spirituală – este resimţită în fiecare oraş, în fiecare stat, în fiecare birou al guvernului federal. Recunoaştem necesitatea imperativă a acestui progres. Însă nu trebuie să neglijăm implicaţiile sale grave. Truda noastră, resursele şi traiul nostru sunt implicate aici; este vorba deci, chiar de structura societăţii noastre.”

„Trebuie să avem grijă ca complexul militar-industrial să nu dobândească o putere de influenţă neîntemeiată în cadrul consiliului de guvernământ. Posibilitatea dezastruoasă ca o putere greşit folosită să apară, există şi va exista întotdeauna.”

„Nu trebuie să lăsăm greutatea acestei combinaţii să ne pericliteze libertăţile noastre sau progresul democratic. Nu trebuie să luam nimic de bun. Numai o societate alertă şi bine informată poate impune crearea unui angrenaj adecvat între imensa maşină industrială şi militară şi metodele şi scopurile noastre paşnice, astfel încât securitatea şi libertatea să poată prospera împreună.”

„Revoluţia tehnologică din ultimele decenii a fost în mare parte vinovată pentru schimbările impetuoase din industria militară. În această revoluţie, cercetarea are un rol central; ea a devenit mai riguroasă, mai complexă şi mai costisitoare. În mod constant, o parte a cercetărilor este alocată, pentru, de, şi la cererea guvernului federal…” Acum înţelegem că Eisenhower se referea la conjunctura redirecţionării banilor proveniţi din impozite pentru a finanţa noi tehnologii secrete ce au ca scop controlul puterii, la nivel mondial, de către elita militar-industrială. O anume facţiune de oameni ambiţioşi, anterior soldaţi ai Războiului Rece şi neo-conservatori, erau adepţi filozofului Leo Strauss. Acest grup de elită, care nu include numai generali şi industriaşi, ci şi filozofi, oameni de ştiinţă, academicieni şi politicieni, a devenit în prezent cea mai puternică organizaţie publică/privată cunoscută vreodată.

Strauss a îmbrăţişat o filozofie elitistă care-i linguşea pe cei care moşteniseră averi sau pe cei care trăiau o viaţă tihnită ce le permitea urmărirea oricărui interes propriu. Ideile lui  au fost transformate într-o ideologie serioasă, în care mass-media, religia şi guvernul sunt utilizate pentru a subjuga masele, în timp ce „nobilii” îşi urmează propriile interese fără a ţine cont de lege, aceasta existând doar pentru controlarea oamenilor de rând.

Strauss considera de asemenea necesară discreţia, impusă de necesitatea controlului, pentru că dacă oamenii inferiori ar fi aflat la ce erau supuşi, ar fi fost fără îndoială supăraţi. „Oamenii nu vor fi fericiţi să afle că există numai un singur drept natural: dreptul celor superiori de a-i domina pe cei inferiori, stăpânul asupra sclavului, soţul asupra soţiei şi puţinii înţelepţi asupra plebei.” În „Despre tiranie”, Strauss se referă la acest drept natural ca la o „învăţătură tiranică” preluată de la iubiţii săi antici. Leo Strauss, Albert Wohlstetter şi alţii de la Comitetul Gândirii Sociale al Universităţii din Chicago primesc onoruri pentru promovarea agendei neo-conservatorismului prin studenţii lor, Paul Wolfowitz, Allan Bloom şi studentul lui Bloom, Richard Perle.

Revista culturală canadiană Adbusters defineşte neo-conservatorismul drept: „convingerea că democraţia, oricâte defecte ar avea, a fost cel mai bine apărată de un public ignorant condus de naţionalism şi religie. Numai un stat naţionalist militant ar putea împiedica agresiunea umană… un asemenea naţionalism necesită o ameninţare exterioară şi, dacă ea nu poate fi găsită, atunci trebuie să fie confecţionată”. Filozofia neo-conservatoare a apărut ca o reacţie împotriva perioadei de revoluţii sociale a anilor 60. Numeroşi funcţionari şi asociaţi ai preşedinţilor Reagan şi George H. W. Bush au fost puternic influenţaţi de filozofia neo-conservatoare: John Ashcroft, Charles Fairbanks, Richard Cheney, Kenneth Adelman, Elliot Abrams, William Kristol şi Douglas Feith.

Înăuntrul administraţiei Ford a existat o ruptură între tradiţionaliştii Războiului Rece, care căutau să minimalizeze confruntările prin diplomaţie şi relaxarea relaţiilor dintre SUA, URSS şi China, şi neo-conservatori, care pledau în favoarea unei confruntări mai puternice cu „demonicul imperiu sovietic”.

Ultimul din cele două grupuri s-a consolidat atunci când George H. W. Bush a devenit directorul CIA-ului. Bush a permis formarea „Echipei B” condusă de Richard Pipes alături de Paul Wolfowitz, Lewis Libby, Paul Nizye şi alţii, care au format cel de-al doilea Comitet Asupra Pericolului Actual însărcinat cu creşterea atenţiei asupra ameninţării sovietice şi necesitatea continuă a SUA de a avea o politică de apărare agresivă şi puternică.
Eforturile acestora au dus la puternica atitudine antisovietică a administraţiei Reagan.

Astăzi, combinarea climatului politic cu posibilităţile tehnologice oferă condiţii prielnice nu numai pentru manipularea generală a mass-mediei cu ajutorul fluxului informaţional, dar şi pentru manipularea stărilor emoţionale şi capacităţilor cognitive ale populaţiei. Dacă elitele politice nu dau socoteală pentru acţiunile lor, şi dacă publicul a fost manipulat din punct de vedere emoţional pentru a le susţine, putem fi siguri că acestea vor abuza de poziţiile lor pentru a-şi atinge scopurile personale.

Războiul psihologic, informaţional şi controlul minţii pot părea subiecte exotice, însă impactul acestor tehnic este profund. Minţile noastre sunt influenţate de o serie de programe de lungă durată, ce au drept scop manipularea opinie publice cu ajutorul agenţiilor secrete, mass-mediei corporatiste şi armatelor de agenţii non-guvernamentale, create pentru generarea fricii, diviziunii şi incertitudinilor în interiorul publicului.

Manipularea mediatică, ce implică înscenarea artificială a realităţii noastre colective, nu are întotdeauna succes, însă operaţiunile psihologice (care au avut şi încă mai au loc şi astăzi) ce poartă numele de „război informaţional”, sunt dirijate atât împotriva inamicilor externi, cât şi asupra cetăţenilor americani.

Potrivit lui Mary C. Fizgerald de la Institutul Hudson, arme bazate pe noi principii, cum ar fi laserul, electromagnetismul, plasma, clima, genetica şi biotehnologia, duc la modernizarea apărării naţionale. Posibilitatea ca aceste arme să fie utilizate atât în scopuri bune, cât şi rele, merită să fie tratată cu o deosebită atenţie.

Mass-media este complice în omiterea de informaţii necesare pentru luarea unor decizii democratice. Un plan de dominare globală include penetrarea consiliilor corporaţiilor mediatice din Statele Unite.

O echipă de cercetători de la Universitatea din Sonoma din California a finalizat de curând o analiză a consiliilor directoare a celor mai mari 10 organizaţii din SUA şi a stabilit că numai 118 oameni alcătuiesc comitetele de conducere ale acestor firme gigant.
La rândul lor, aceşti 118 indivizi conduc 228 de corporaţii naţionale şi internaţionale. Patru din primele zece corporaţii media din SUA au în consiliile lor antreprenori ai Ministerului Apărării, incluzându-i pe William Kennard (New York Times, Carlyle Group), Douglas Warner III (G.E. [NBC], Bechtel), John Bryson (Disney [ABC], Halliburton) şi Douglas McCorkindale (Gannett, Lockheed Martin).

Având în vedere existenţa unei reţele mediatice interconectate, întreaga mass-media din SUA reprezintă de fapt interesele corporaţiilor americane. Elita mass-mediei, o componentă cheie a elitelor politice din SUA, este paznicul mesajelor ideologice acceptabile, controlorul conţinutului ştirilor şi informaţiilor şi cea care ia decizii cu privire la resursele mediatice.

Războiul psihologic şi programele finanţate prin „bugetul negru”

Operaţiunile psihologice moderne erau destul de dezvoltate în cel de-al II-lea Război Mondial şi au dus în anii ’50 la formarea unei reţele răspândite de sociologi, jurnalişti, politicieni, specialişti militari şi agenţi secreţi. Operaţiunile psihologice erau utilizate pentru a promova o varietate de programe ce cooperau cu complexul militar-industrial. Piesa de rezistenţă a războiului informaţional era ameninţarea „roşie” comunistă.

La sfârşitul anilor ’50, un grup de oameni de dreapta din interiorul CIA-ului se ocupau cu crearea unor arme secrete, cu plănuirea de asasinate şi conceperea de planuri generale pentru dominarea lumii, planuri ce sunt aplicate şi în zilele noastre.

Operaţiunea Gladio este un exemplu bine documentat şi în sfera internaţională, prin care membrii de dreapta ai comunităţii secrete a SUA au creat armate care „au rămas în urmă” în multe din statele europene. Acele armate au reuşit să se infiltreze în cele mai înalte structuri politice (în special în Italia, unde termenul de Gladio se referă la o sabie cu două tăişuri) şi au fost făcute responsabile pentru numeroase atentate teroriste din anii 1980 şi 1990. Teroarea şi propaganda merg deseori mână în mână cu elementele extremiste din interiorul comunităţilor militare şi ale agenţiilor secrete.

Departamentul apărării al SUA a dezvăluit la 24 ianuarie 2007 o nouă armă revoluţionară. Active Denial System este o armă cu raze de energie de înaltă putere, testată în 24 ianuarie 2007 la Moody Air Force Base, Ga. Sistemul proiectează o rază invizibilă de energie ce face ca oamenii să se simtă ca şi cum ar fi cuprinşi de flăcări. Oficialii guvernamentali spun că arma este „sigură” şi „umană”. Aceeaşi oficiali susţin că sistemul nu va fi operaţional înainte de 2010.

În anii ’50, un grup numit Primul comitet asupra pericolului actual, a provocat o serie de „crize false”. Criza bombelor, criza rachetelor, criza spaţială, criza spălării creierului şi criza psihotronică au fost utilizate pentru a justifica creşterea cheltuielilor militare. Congresul a fost făcut să creadă că sovieticii erau o ameninţare mult prea mare decât erau în realitate şi că o nouă armă înspăimântătoare a fost dezvoltată pentru a ameninţa America. Ei au fost astfel convinşi să voteze aproape toate propunerile de tipul „bugetelor negre”, ce le-au fost prezentate.

Sub conducerea primului director civil al CIA-ului, Allen Welsh Dulles, Agenţia şi-a continuat planurile de a obţine consimţământul poporului american pentru perpetuarea industrializării războiului. Dulles era un individ cu relaţii puternice, un spion de succes pentru OSS în Elveţia pe parcursul războiului, înrudit cu trei secretari de stat şi consilierul şef al lui Dewey când acesta a candidat pentru preşedinţie în 1948. Dulles avea acces la planurile politice de înalt nivel, printre prietenii săi numărându-se şi Henry Luce, editorul revistei Time.
Bazându-se în special pe contacte din interiorul elitelor media, Dulles a recrutat membri cheie ai mass-mediei pentru a lucra direct cu CIA-ul în operaţiunea Mockingbird – o campanie de dezinformare psihologică îndreptată împotriva poporului american.

Într-o campanie care a dus la acceptarea secretului din motive de „securitate naţională”, „Cicatricea Roşie” a devenit scuza perfectă pentru cheltuirea unor sume enorme de bani pentru sisteme de armament şi pentru operaţiuni secrete atât în străinătate cât şi în interiorul Statelor Unite. În anii ’50 şi ’60, filmele, articolele din ziare, cărţi, programe radio şi TV erau îmbibate cu mesaje şi imagini anticomuniste pentru a produce o acceptare a politicilor promovate de către maşinăria de propagandă a elitelor.

Toate aceste activităţi erau suficiente pentru a înspăimânta publicul şi pentru a încuraja politicieni să accepte o viziune asupra lumii ce avea în centru Războiul Rece. Aceasta a permis preşedintelui Truman să convingă Senatul să accepte o triplare a bugetului, fapt ce a permis sponsorizarea cercetărilor secrete şi trecerea cu vederea a operaţiunilor secrete autorizate sub denumirea de „încătuşarea” Războiului Rece, dirijate pentru a submina naţiuni, de altfel paşnice, şi a instiga războaie şi asasinate în ţări diverse precum Iran, Guatemala sau Indochina.

Evenimentele postbelice din Europa, în special retragerea Marii Britanii din Grecia, l-au făcut pe Truman să decidă că era necesară prezenţa americană pe vechiul continent pentru a contracara influenţele comuniste. Secretarul de stat, generalul George C. Marshall, a conceput un plan vast care a implicat asistenţă economică şi acţiuni secrete, planul urmărind stabilizarea democraţiilor şi asigurarea că alegătorii din aceste ţări vor face „alegerea corectă”.

Directiva 10/2 a Consiliului Naţional de Securitate,scrisă în mare de George Kennan, ambasadorul Statelor Unite în URSS, a făcut oficială crearea reţelei anticomuniste.
În această perioadă critică, Truman, prin aplicarea actului de securitate naţională din 1947 şi prin intermediul noului Consiliul de Securitate, a autorizat un număr vast de proiecte secrete ce implicau experimente chimice, biologice, nucleare şi electromagnetice.

Foşti nazişti au fost puşi în fruntea majorităţii programelor şi a facilităţilor. Army Ballistic Missile Agency a fost încredinţată fostului ofiţer SS, Werner von Braun.

Kurt Debus, un alt fost ofiţer SS, a dirijat Cape Canaveral. În acest timp, oamenii de ştiinţă au început să lucreze la diverse proiecte „negre”, inclusiv la încercarea de a dezvolta teoriile „pierdute” ale lui Nikola Tesla, fizicianul american de origine sârbă, şi a le utiliza în cadrul unor aplicaţii militare.

Tesla a dezvoltat o metodă de a telecomanda un avion de la distanţă încă din 1915, prevestind avioanele fără pilot la bord utilizate pe câmpurile de luptă din ziua de azi. În 1934, Tesla s-a oferit să construiască o „rază letală” care ar fi putut neutraliza puterea aeriană a adversarilor. Aceasta este prima declaraţie înregistrată ce se referă la o armă bazată pe dirijarea energiei.

Oferta lui Tesla de a construi acest dispozitiv pentru guvernul SUA, la un preţ ce urma să fie negociat, a fost refuzată de oficialităţi care au preferat să pompeze bani în noul US Army Corps, care a condus la formarea actualului complex al aviaţiei militare.

Înainte de război, industria aviatică nu avea un rol important în economia SUA. Însă, prin intermediul unor contracte imense încheiate pe parcursul războiului, puterea unor corporaţii precum Hughes, McDonneell Douglas, Lockheed sau Northrop a crescut rapid. Aceste companii au format miezul „complexului militar-industrial”. Investitorii şi managerii lor au început să-şi consolideze influenţa în cercurile politice pentru a menţine naţiunea într-o stare de război economic. O armă simplă şi foarte puternică ce ar fi putut face avioanele, bombele, rachetele şi toate celelalte irelevante, ar fi fost cu siguranţă văzută ca o ameninţare directă la adresa creşterii puterii arsenalului militar. În loc de aceasta, a fost pusă în mişcare un program finanţat de „bugetul negru”, program ce exploata munca lui Robert Oppenheimer, Albert Einstein şi a altora.

„Proiectul Manhattan”, iniţiat de Ministerul Apărării SUA în 1942, a generat o armă extrem de distructivă, care necesita atât o industrie aerospaţială bine fondată şi extrem de scumpă, cât şi nivele de discreţie şi autonomie fără precedent în raport cu Congresul şi cu publicul.

 

Citiţi continuarea articolului:

Armele electromagnetice şi drepturile omului (II)

 

 

Citiţi şi:

Experimente realizate pe oameni – o incursiune în culisele murdare ale puterii

Operaţiunea Paperclip a dus în SUA 1600 de oameni de ştiinţă nazişti

 

 

yogaesoteric

 

 

 

 

 

 

                                                          Tehnologii secrete.. 

Prima pagină › D:News

vezi toate articolele din D:News › D:News

Armata americană a conceput gândaci-cyborg dotaţi cu baterii (FOTO)

Trimite pe email

14.01.2012 | 9 Comentarii

+ zoom Armata americană a conceput gândaci-cyborg, dotaţi cu baterii (FOTO) Galerie foto (2)

Cercetătorii americani sunt cu un pas mai aproape de crearea insectelor-cyborg destinate spionajului, după ce o echipă de oameni de ştiinţă finanţată de armata SUA a conceput o baterie specială, care se alimentează cu ajutorul proceselor chimice ce au loc în corpul insectelor.

Bateria ataşată permite alimentarea ataşamentelor robotice ce au fost fixate pe corpul insectelor.

Reuşita a fost finanţată de aripa de cercetare a armatei americane, DARPA, constituind un pas înainte spre ziua în care insectele vor putea fi dotate cu aparate de înregistrare, senzori şi alte dispozitive electronice ce vor permite folosirea acestora ca mini-spioni.

"Albinele au fost folosite pentru detectarea minelor şi a armelor de distrugere în masă. Programul nostru are ca scop conceperea de tehnologii care să permită preluarea controlului asupra locomoţiei insectelor, aşa cum hăţurile sunt necesare pentru a controla locomoţia cailor", se explică pe site-ul DARPA.

Noua tehnologie, prin care insectele alimentează ataşamentele electronice folosind procesele chimice din propriul corp, ar putea constitui un pas crucial spre transformarea lor în mini-spioni. Spre deosebire de realizările de până acum, aceasta permite alimentarea ataşamentelor pentru o durată lungă de timp, uneori chiar până la moartea insectelor.

Daniel Scherson, profesor de chimie la Universitatea Case Western şi conducătorul acestei cercetări, spune că aplicaţiile practice sunt nelimitate.

"O insectă dotată cu un senzor ar putea pătrunde într-o cameră pentru a măsura cantitatea de gaz otrăvitor din aer, ar putea transmite wireless măsurătoarea, iar apoi bateria s-ar putea reîncărca de-a lungul unei ore, ca apoi să reia acest proces de la început", a explicat Scherson.

Cercetătorii încearcă acum să facă bateria cât mai mică, pentru ca insectele să se poată deplasa şi chiar să zboare, fără a fi incomodate. Calculele oamenilor de ştiinţă arată că bateria poate produce 100 de microwaţi pe centrimetru pătrat la 0,2 volţi.

Sursa: Daily Mail

VIMANAS: fabuloasele nave zburatoare din India Antica

Mai tare decat Dan Brown! O carte scrisa cu mii de ani in urma descrie in amanuntime obiectele zburatoare care strabateau cerul Indiei. Un veritabil tratat de aeronautica OZN

Madras, iarna anului 2004: guvernatorul provinciei Tamil Nadu organizeaza o conferinta de presa pentru a comunica un eveniment cultural de exceptie. Imbracat in tinuta de gala, in holul unui palat somptuos mirosind a lemn de santal, el tine o carte in mana, arborand un zambet misterios. "Domnilor, iata o lucrare care o sa va dea cu totul peste cap ideea pe care v-ati facut-o despre istoria lumii", declara el triumfand. Este prima traducere in engleza a unei lucrari stiintifice foarte vechi, care a fost scrisa in limba sanscrita de catre un erudit, cu mii de ani in urma.

Guvernatorul a pus apoi cartea pe masa, lasand sa se vada titlulciudat: "Vaimanika aeronautics". Traducerea fusese facuta de catre Universitatea Oxford, dar nu fusese inca difuzata. Ziaristii prezenti au fost primii occidentali care au luat cunostinta de existenta ei. In secolul al XIX-lea, aparuse un scurt fragment din ea, intitulat "Vymaanika shaastra". Scrierea a fost descoperita in mod misterios si scoasa la lumina de catre un profesor indian, Subbaraya Shastri, prezent si el la intalnire. Dar ce putea oare sa contina misterioasa lucrare, pentru a justifica acea conferinta de presa, tinuta intr-un loc asa de fastuos?

Un tratat de aeronautica preistorica

Spre marea surpriza a invitatilor, era vorba despre un tratat de aeronautica preistorica, descriind mai multe feluri de obiecte zburatoare, precum si capacitatile lor, formele si functiile. La acestea se mai adaugau informatii despre construirea lor, materialele utilizate, modul de propulsie si carburantul folosit, dar si tipurile de masinarii care le permiteau sa zboare, precum si exercitiile de yoga cerute pentru a-i pregati pe pasageri pentru zboruri la altitudini foarte mari. De asemenea, mai erau descrise si costumele pilotilor, precum si regimul alimentar prescris pentru ei.

Partea pur tehnica continea 32 de secrete de pilotaj si de manuire a instrumentelor de zbor. Fiind scrisa in sanscrita, aceasta parte fost cel mai greu de tradus in termeni tehnici aeronautici contemporani.

In textele vechi indiene se vorbeste despre fiinte si obiecte venite din cer. Inteleptii spun ca si unele temple budiste au fost facute de extraterestri.

�

Cu toate acestea, s-a descifrat faptul ca acele nave puteau sa se deplaseze in toate directiile, iar unele dintre ele puteau decola chiar vertical. Aparatele de bord permiteau ca vasele sa fie facute invizibile pentru privirile inamicilor, de asemenea, permiteau captarea imaginilor din exterior si proiectarea lor pe un ecran intern, de asemeni trimiterea unor fascicule luminoase mortale, cu ajutorul unor oglinzi. Alte componente tehnice erau destinate captarii a 7 forme de energie diferite, necesare bunei functionari a navelor. Aceste energii poarta nume sanscrite si sunt greu de identificat, dar se pare ca energia solara si cea antigravitationala sunt mentionate.

Pe de alta parte, propulsia obiectului zburator era asigurata de niste motoare alimentate cu un carburant de culoare galbuie, ce trecea printr-o alta masinarie ce functiona pe baza de mercur, al carei rol inca nu a putut fi stabilit. Prezenta mercurului drept sursa de energie pare a fi o constanta in descrierea vaselor zburatoare "vimanas". Dar cel mai surprinzator lucru din cartea aceea sunt schitele si planurile care vin sa ilustreze textul: astfel, unele nave aveau aripi, altele semanau cu niste constructii mari, de forma conica, care puteau sa se ridice in aer pe verticala, in timp ce un alt tip era de dimensiuni uriase, putand sa transporte armate intregi. Motoare si echipamente tehnice apareau desenate atat pe planuri, cat si pe nave.

O stiinta pierduta

Cu toate acestea, este evident ca era imposibil sa se incerce construirea unor asemeni nave zburatoare doar prin intermediul elementelor din "Vymaanika". Ar fi ca si cum am incerca sa construim un avion Airbus doar utilizand un articol descriptiv dintr-o revista de popularizare.

Reproducere dupa un model de aparat zburator desenat de civilizatiile precolumbiene

�

Astfel de texte nu sunt decat urmele unei memorii stiintifice pierdute de mult, de la posibila prabusire a unei civilizatii care ar fi putut sa atinga un astfel de nivel tehnologic. Aceasta ne face sa ne gandim la Atlantida si la ipoteticul "Imperiu al lui Rama" care a precedat civilizatia hindusilor. Acele obiecte zburatoare puteau apartine unor civilizatii antediluviene, uitate. Doar memoria oamenilor si tenacea traditie orala au mai pastrat mici urme, care au fost incet-incet inghitite de catre miturile si legendele lumii. Carele zburatoare ale zeilor si minunile care se petrec in povestile traditionale pastreaza poate amintirea unui cer traversat de catre nave stralucitoare, pe care regii si eroii aveau dreptul sa le piloteze. In India, de foarte multe ori, diferenta dintre un erou si un zeu este infima: povestile despre ei, relatate inca de la originea civilizatiei, ii fac sa se intalneasca, sa se lupte sau sa se iubeasca ca niste simpli muritori. Zeii din istoria omenirii nu sunt, de fapt, decat niste oameni divinizati datorita realizarilor lor, de catre timp si legenda. Cu cat sunt mai vechi, cu atat se afla in sfere celeste mai inalte. Poate ca unii dintre zei sunt doar niste eroi civilizatori, veniti din alta parte...

O suta de sori si o suta de luni

Cea mai expresiva descriere a unei masini zburatoare se afla in cunoscuta poveste a lui Rama, regele Ayhodiei, si minunata sa sotie, regina Sita. Evenimentul se desfasoara catre sfarsitul povestii, cand Rama, ajutat de catre fratele sau Lakshmana si de catre prietenul sau Hanuman, a reusit, dupa o batalie infioratoare, sa il invinga pe regele din Lanka, care, impins de catre focul dorintei, o rapise pe frumoasa Sita la bordul unei nave zburatoare numita Puspaka.

Rama, cu arcul in mana, Sita, sotia lui, cu securea, si Hanuman, fratele lui Rama, purtand casca de cosmonaut

�

Iata fragmentul intr-o traducere aproximativa: "La venirea zorilor, Rama, luand carul ceresc Puspaka pe care i-l daruise Vibhishana, s-a pregatit de plecare. Acest car mergea de unul singur. Era mare si frumos ornat. Era inalt si avea doua etaje de camere cu ferestre... Cand s-a ridicat in aer si a pornit, in urma sa s-a auzit un sunet melodios. (...) carul Puspaka, care seamana cu soarele, apartine fratelui meu. El a fost cumparat de catre puternicul Ravanna. El zboara prin aer, putand sa ajunga oriunde vrea gandul tau. Seamana cu un nor luminos de pe cer si a fost construit de catre marele Vishvakarman. (...) Mai apoi, Rama, gata sa se intoarca acasa, in Ayhodia, in nordul Indiei, a invitat-o pe Sita, pe Lakshmana si pe Hanuman, precum si pe multi dintre razboinicii care au participat la lupta impotriva lui Ravanna, sa se urce la bord. In 3 zile, el a parcurs cei 5000 de kilometri care il desparteau de palatul sau".

Unii cercetatori ai istoriei antediluviene cred ca Rama se afla in fruntea unui imperiu care se intindea din Himalaya pana in Sri Lanka. Marile epopee ale Indiei, cum ar fi "Ramayana" si "Mahabharata", ar putea contine amintirea acestor evenimente majore, care au avut loc intr-un imperiu disparut. Si Mahabharata ne vorbeste despre "vimanas". Iata un fragment semnificativ: "Gurkha, zburand cu puternicul si rapidul sau Vimana, a aruncat catre cele trei orase ale vrishnilor si andhakas un proiectil incarcat cu toata puterea universului. O coloana de foc si de fum la fel de luminoasa ca mii de sori s-a ridicat in toata splendoarea sa. O stralucire de metal, un gigantic mesager al mortii, care a redus la cenusa locuitorii acestora. Corpurile lor erau arse. Parul si unghiile le cadeau, venele lor se spargeau din senin, iar pasarile s-au albit. Dupa cateva ore, intreaga lor mancare era stricata. Pentru a scapa de acest rug de foc, unii dintre soldati s-au aruncat in rau"...

"Aflat in carul sau zburator, Saubha s-a oprit pe cer la mare distanta. El a aruncat atunci sageti, topoare, lanci si flacari, fara incetare. Pe cer pareau sa fie o suta de sori, o suta de luni si miriade de stele. Nu se mai putea distinge ziua de noapte. Mai apoi, Krishna a raspuns la acest atac tragand cu propria sa arma : un disc de foc care a taiat in doua nava zburatoare a dusmanului, care a cazut pe pamant, zdrobindu-se".

Aceste relatari de lupte aeriene abunda, la fel ca si descrierea armelor devastatoare utilizate in timpul ostilitatilor. "O dara de foc incandescenta, fara fum... mii de sageti de foc au cazut asupra dusmanului. Intunericul s-a asternut peste intreaga lume. Din nori ploua cu cenusa, vantul batea cu putere, iar intreg pamantul s-a cutremurat sub puterea acelor arme. Elefantii au luat foc, iar animalele mureau tarandu-se." Sa fie vorba doar de fantezia unui rapsod popular?

Cuptorul cu mercur

Vehiculele zburatoare sunt o constanta in textele sacre indiene. Ele sunt intalnite in "Rig Veda", textul cel mai vechi, in epopeele deja citate, in "Puranas", cat si in paginile numeroaselor texte mitologice ce il vizeaza pe Krishna. Alte texte si legende populare au aparut in India medievala, vorbind, de asemenea, despre vehicule aeriene sau masinarii celeste.

O lucrare mai speciala ii este atribuita regelui Bhoja, un monarh din secolul al XI-lea: "Samaranganasutradhara". In aceasta carte exista un capitol despre masinariile zburatoare, foarte bogat in informatii tehnice. Astfel, se ofera sfaturi pentru construirea lor si aflam ca modul lor de propulsie este un rezervor cu mercur. "Corpul lui vimana trebuie sa fie solid si rezistent, precum o pasare uriasa, facuta din materiale usoare. In interior, trebuie instalat motorul cu mercur, cu furnalul de fier asezat deasupra. Gratie puterii continuta in mercur, este pusa in miscare elicea si astfel omul aflat in interior poate calatori o mare distanta pe cer. Vimana se poate misca si pe verticala, dar si inainte sau inapoi. Gratie acestor masinarii, oamenii pot zbura prin aer, iar fiintele celeste pot cobori pe Pamant".

Krishna, unul dintre cei mai populari zei ai hinduismului

�

Daca astfel de cunostinte stiintifice au putut inflori in antichitate, ele erau, ca si in zilele noastre, apanajul unei elite religioase si stiintifice. Ele trebuiau pastrate secrete, fiind transmise de la maestru la discipol. Din aceasta cauza, memoria colectiva a pierdut esentialul acestor cunostinte antice, nepastrand decat o amintire difuza, intrata in legenda. Cat despre tratatele tehnice, precum "Vymmanika shaastra", ele au ramas prea vagi pentru ca inginerii de astazi sa poate trage un real prostic stiintific de pe urma lor.

In orice caz, aceste cunostinte par sa fi fost intotdeauna protejate cu sfintenie de catre dinastiile initiatilor, ele transmitandu-se doar prin traditie orala. Imparatul budhist Ashoka, in secolul al III-lea inainte de Hristos, a infiintat un colegiu din 9 intelepti, pentru a reuni in 9 carti totalitatea stiintelor si tehnicilor cunoscute la vremea respectiva. Una dintre aceste lucrari trata antigravitatia. Ele au fost mai apoi ascunse intr-un loc sigur, pentru ca nimeni sa nu le poata folosi in scopul razboiului. Acum cativa ani, guvernul chinez a trimis la universitatea din Chandigarh un manuscris descoperit la o manastire budhista din Lhassa. Acesta a fost tradus de catre orientalistul britanic Ruth Reyna si trimis inapoi in China. Chinezii au afirmat ca il folosesc in cadrul programului lor spatial, pentru ca textul trata tehnici folosite in calatoriile catre alte planete. Reyna a afirmat ca tehnicile descrise se bazau pe antigravitatie, utilizand o forta care le permitea pilotilor yoghini avansati sa leviteze. Manuscrisul mai releva si secretul invizibilitatii si programa o expeditie catre Luna.

Vimana de pe malul marii

O intamplare extraordinara a avut loc intr-o dimineata din anul 1895, pe plaja Chowpathy, in apropiere de Bombay, in fata unei multimi aflate la o manifestatie, condusa de catre liderul nationalist Mahadeva Govinda Ranade. Un straniu obiect zburator s-a ridicat din ocean in aer, de unul singur, fara pilot, pana la peste 500 de metri deasupra oamenilor incremeniti, s-a clatinat pe cer, apoi s-a prabusit precum un meteorit pe nisipul plajei.

La vremea respectiva, evenimentul a fost comentat pe larg in ziarul "Poona", fiind reluat mai apoi in "Deccan Herald", pe 19 decembrie 2003. Autorul "minunii" era un sanscritist eminent: Shivkar Bapuji Talpade, nascut in Bombay, in 1864. Dar care este legatura intre studiul sanscritei si inventia unui aeroplan? Faimosul "Vymaanika Shaastra" despre care am vorbit mai sus, dar si alte tratate vechi despre vimanas, pe care Talpade le studiase inca din tinerete. Ceea ce l-a frapat imediat a fost combinarea motorului cu mercur cu energia solara. El a reusit astfel sa decripteze textele si sa construiasca un vimana pe care l-a facut sa zboare pana la 500 de metri altitudine. Obiectul sau a fost insa uitat, pentru ca autoritatile britanice nu au apreciat in mod deosebit evenimentul, interzicandu-i lui Talpade sa repete acea experienta. Resturile ramase din vimana au fost vandute unor cumparatori straini. Talpade a murit in 1916, fara sa cunoasca gloria pe care o merita.

Lhasa, capitala spirituala a budhismului. Multe manastiri tibetane ascund manuscrise vechi de mii de ani

�

Si mitologia chineza este plina de zeitati care calatoreau cu care zburatoare. Si din textele biblice putem afla ca poporul evreu a fost ghidat de catre faimosii elohimi, care s-au insurat cu fiicele oamenilor, pentru ca erau frumoase, despre bravul Ezechiel, care isi pazea linistit oile, cand un vimana, avand forma "unor roti de fonta cu ochi de jur imprejur", a aterizat chiar langa el. Cat despre Enoch, el a fost imbarcat intr-o nava zburatoare pilotata de catre "elohimi", care l-au dus astfel pana la Ierusalim. Foarte speriat, si tremurand de frica, el a vazut Pamantul rasturnandu-se, orizontul inclinandu-se la decolare.

Se pare ca si civilizatiile antice mesopotamiene au avut contacte permanente cu fiinte civilizatoare care calatoreau pe calea aerului. In Egipt, s-a gasit un obiect de lemn, avand forma unui avion. Acelasi tip de obiect, dar facut din metal, a fost descoperit si in America precolumbiana. In templul din Abydos, niste hieroglife stranii amintesc de propriile noastre avioane si elicoptere.

Unele picturi medievale europene arata niste vimanas pilotate de oameni plutind pe cer. Intrebarea esentiala ramane fara raspuns: cine sunt constructorii acestor obiecte zburatoare? Cine sunt autorii vimanas-urilor din India antica? Cine sunt acei elohimi civilizatori si toti acei zei veniti pe care celeste, pentru a se amesteca in destinul omenirii, batandu-se intre ei si incercand prin toate metodele sa le impuna legile lor oamenilor? Despre ce razboaie infioratoare vorbesc textele stravechi indiene si de unde veneau cei ce pilotau acele nave zburatoare, inarmate pentru un razboi al stelelor?

0 comentarii: 

 

 

"Experimentul Philadelphia"

Primul meu contact cu Experimentele Philadelphia şi Montauk în 1989, a fost când un cercetător OZN pe nume Bill  mi-a trimis o caseta video. El ma întrebat dacă sin interesat si daca sursa de informaţii a fost valabila. Părea să simtă că în cazul în care informaţiile au fost reale - ar putea schimba cursul istoriei.

Banda a fost un interviu făcut în casa cuiva în Long Island. Trei barbati  in fata la o foaie albă sau un perete alb  vorbeau despre ceva numit Experimentul Montauk. Prima persoană am văzut a fost un om pe nume Preston Nichols.

Când am văzut pe Preston Nichols - sufletul meu  şi corpul meu tot a intrat în modul de frica. Nu puteam să cred ce reacţie are sufletul meu - ca eu sunt foarte rar o persoana fricoasa şi nu am văzut pe acest om înainte. Am avut intentia de a opri banda ca m-am întrebat de ce am avut o astfel de reacţie violentă la el şi ceea ce spunea.

Câteva minute mai târziu m-am întors pentru a viziona filme şi asculta la informaţii privind experimentele de călătorie în timp -, etc Toate aceste a declanşat amintiri din viaţa trecuta  din copilărie. Întotdeauna am am vazut ca un fizician de sex masculin în timpul al doilea război mondial Germania - care lucrează într-un laborator subteran, cu oameni de ştiinţă a remarcat de zi - cu privire la experimentele de călătorie în timp. Deoarece varsta de cinci ani am indicat întotdeauna că am fost aici pentru a face ceva conectat la călătorie în timp şi Marea Piramidă. Ceva despre acest om vedea şi auzi cuvintele lui au fost declansand amintiri suflet care ar proces în următoarele săptămâni şi luni să urmeze.

În cursul de timp pe care - mi-ar întâlni cu alte persoane care au împărtăşit amintiri de a lucra în laboratoare cu mine - am făcut experimente acolo - înainte şi în timpul războiului - şi ceea ce facem acum în această linie de timp. Mi-ar întâlni, de asemenea, şi de a conlucra cu actorii cheie din Philadelphia si Montauk Experimente - care legătură într cumva cu mine - dar toţi avem agende diferite.

Din 1991 - 1993 am fost gazda talk-show de televiziune "Experienţa metafizice" în New York City. Printre oaspeţii mei erau Preston Nichols, Duncan Cameron, şi Al Bialek - toate din care pretinde a fi parte din Experimente Philadelphia şi Montauk. Preston şi Duncan, de asemenea, a venit la casa mea de a preda poveşti de clasă şi a cotei cu elevii mei despre calatoria in timp.

Note privind Experimentul Philadelphia

Experimentul Philadelphia, altfel cunoscut sub numele de Proiectul Rainbow, a fost subiectul unor lungi controverse si dezbateri. A fost o încercare de Marina pentru a crea o navă care nu putea fi detectat de minele magnetice si-sau de radar.

Nu a fost, de asemenea, vorbim de proiecte de invizibilitate şi experimente de control al minţii. Adevărul din spatele acestui proiect nu va fi niciodată la cunoştinţa opiniei publice. Acesta este doar unul dintre acele declanseaza care le întâlnim, care propulsează in constiinta ca ceea ce suntem la un nivel de suflet.

Cu toate acestea, rezultatele acestor experimente au devenit mult mai diferite si mai periculoase decat au asteptat Fortele navale. Desi povestea in sine parea prea bizara pentru a fi adevărate, prea multe coincidente au apărut pentru a nu se bazează pe unele mici frântură de adevăr. Datele tehnice care, de asemenea, a fost prezentat cu acest subiect pareau prea credibile ca sa fie ignorate. Multe din povestirile asociate cu acest experiment mai putin faimos sunt salbatice: soapte ale oamenilor "inghetati" in timp luni de zile, zvonuri legate de oameni calatorind in timp, povesti de groaza despre oameni blocat in peretii sau chiar pe podeaua navei în sine. (În filmul cu acelaşi nume - vizuală a oamenilor care fac parte de deasupra punţii - şi partea îngropat în pachetul de - este uimitor Acest gen de lucruri a fost făcut pe "X-Files", precum şi atunci când au făcut-o poveste. despre anomaliile temporale.

În anii 1930 Nikola Tesla s-au implicat cu un grup cu a fost experimentat cu deplasează prin continuumul Timp / Spatiu. La începutul anilor 1930, la Universitatea din Chicago, a investigat posibilitatea de invizibilitate, prin utilizarea energiei electrice.

In 1939 acest proiect a fost mutat la Institutul Princeton lui de Studii Avansate - acest lucru nu este departe de Philadelphia. Acolo au fost capabili sa faca invizibile obiecte de mici dimensiuni. Ei au prezentat aceasta tehnologie Guvernului. Militar, pentru că am fost la război, a vrut să-l continue în direcţia lor.

Tesla a ajuns la aceeaşi concluzie pe care Einstein a făcut ca această tehnologie dacă este dezvoltat nu ar fi utilizate în beneficiul omenirii.

În 1943, guvernul a efectuat un test folosind animale domestice pe o navă. Nava care a fost în cele din urmă folosit pentru experiment, USS Eldridge, a fost comandat la Santierul Militar New York pe August 27,1943 (Departament al Marinei). Animalele au fost plasate în cuşti de metal pe USS Eldridge. Nava a devenit invizibilă, dar atunci când este materializat multe dintre animale lipseau la radiaţii a avut şi alte semne arde pe ele. Oamenii nu au fost pentru a fi testate.

Cu toate acestea, în 12 august 1943, USS Eldridge, cu un echipaj complet la bordul a suferit relatărilor Experimentul Philadelphia. Oamenii nu au ştiut ce avea să se întâmple. Generatoarele au fost concediaţi în sus. Switch-uri au fost aruncate. Nava a disparut si totul parea bine.

Cu toate acestea, sunt altii care sustin ca experimentul a avut loc pe 28 octombrie 1943. Puncte de probe substanţiale de data octombrie ca fiind mult mai precise. Marina a inceput Jurnalul lui Eldridge si jurnalul de razboi punte şi în nici un moment a fost Eldridge in Philadelphia. Cu toate acestea, înregistrările ar fi putut fi schimbat.

Jurnalul lui Eldridge este scris asa de război: Eldridge a ramas in New York si Long Island Sound pana pe 16 septembrie, atunci când a plecat spre Bermude. De pe 18 septembrie pana pe 15 octombrie este facut antrenamente si incercari pe mare. La 18 octombrie, a plecat in convoi spre New York şi a rămas acolo până la 1 noiembrie. Din noiembrie de la 1 la 2, aceasta a mers pe un convoi inspre Norfolk si pe 3 noiembrie stânga într-un convoi spre Casablanca. Eldridge a ajuns in Casablanca pe 22 noiembrie si a ramas acolo pana pe 29 noiembrie, cand a plecat spre New York, din nou într-un alt convoi. Eldridge a ajuns la New York pe 17 decembrie.

Incepand cu 17 decembrie la 31 decembrie a calatorit catre Norfolk cu patru alte nave (Departament al Marinei). Desi acest lucru nu este intregul Jurnal de razboi, este Jurnalul navei în timpul suspectată a avut loc experimentul (28 octombrie, după cum sa menţionat mai sus).

S-ar părea că Marina nu a facut niciodata experimente pe nava Eldridge, în orice moment, dar guvernul a fost cunoscut de a acoperi din cauza securităţii naţionale înainte. Un exemplu de o astfel de situaţie ar fi proiectul Manhattan. Acest proiect secret consta in construirea a bombei atomice si nici un cuvant sa spus vreodată despre ea până când a fost evident că am avut o bombă atomică.

Marina, într-o căutare pentru un răspuns plauzibil, a sugerat că, probabil, Experimentul Philadelphia a fost confundat cu experimentele făcut încercarea de invizibilitate a minelor magnetice. Acesta a fost un proces cunoscut sub numele de degaussing.

Dar nava a disparut din port timp de aproximativ 4 ore, nu doar câteva minute. Legenda spune că nava a fost transportata in spatiu si timp. Acesta arced prin spatiu / timp.

Patru ore mai tarziu a revenit la locul său original. Nu a fost o ceata verzuie pe punte. Unii dintre marinari au fost pe foc. Unele părea nebun. Toate au fost bolnavi. Unii au avut atacuri de cord. Unii au fost morţi. Unii au fost parte din structura super-a navei, ingropati in puntea sau peretii navei. Unele rapoarte a spus ca barbatii doar păreau să dispară şi nu au fost niciodată văzut din nou.

Dar de unde au plecat nava timp de 4 ore? Unii martori la plasat în Norfolk Harbor. Alţii spun că voyaged 40 ani în viitor şi de lichidare de la Montauk, New York.

Marina a negat totul si a spus ca oamenii s-au pierdut pe mare. Poate că într-o zi adevarul va fi cunoscut.

Experimentul Montauk pretinse legături mai multe dintre aceste marinari la Montauk, New York, cu o buclă de timp până în 1983.

Marina a mai facut un alt experiment pe uzina generatoare USS Timmerman în anii 1950. Experimentul incerca sa obtina 1,000 Hz in locul celor 400 Hz standard de la generator (Departament al Marinei). Aceasta sa concretizat în descarcari electrice. Aceste evacuări de lumină poate să fi fost martor Carlos Miguel Allende şi a provocat-l sa inceapa sa scrie scrisori unor oameni importanti din comunitatea stiintifica. Marina considera ca Allende a confundat experimentul facut la Timmerman cu Experimentul Philadelphia.

Carlos Miguel Allende, de asemenea, cunoscut sub numele de Carl Allen, era un om ciudat. El a fost nascut pe 31 mai 1925 într-un mic orasel din afara Pennsylvania. La 14 iulie 1942, Allende sa inrolat in Marina Militara si a fost externat pe 21 mai 1943 (preluat din cartea intitulata Experimentul Philadelphia, pag. 99). El sa alăturat apoi in Marina Comerciala si a fost repartizat pe SS Andrew Furuseth. Acesta a fost pe acest vas, care a pretins pentru a vedea Eldridge in actiune.

Povestea lui Allende era bizara; el a declarat că a fost martor atunci cand Eldridge a fost transportata instantaneu din Philadelphia la Norfolk şi înapoi din nou într-o chestiune de minute. In urma cercetarii ulterioare mai amanuntite a aflat de unele intamplari ciudate asociate cu proiectul si a scris o însumare de bază de cunoştinţe său nou învăţate într-o scrisoare catre Dr. Morris K. Jessup. Dr. Jessup era astronom, iar Allende a fost în audienţă la unul din seminariile Dr. Jessup. Aparent, unele având în respectul faţă de om, el a decis să încredinţeze Dr. Jessup cu cunostintele sale. Scrisorile erau scrise ciudat: cu litere mari, punctuatie si sublinieri situate in diferite locuri.

Scrisorile au fost, de asemenea, scrise în mai multe culori. În scrisorile sale, Allende dezvăluit detalii infioratoare despre Experimentul Philadelphia la Dr. Jessup. Deoarece Dr. Jessup a fost ceva de un credincios in fenomenele ciudate nu a respins in totalitate ideile care ii fusesera prezentate. El a scris inapoi lui Allende si ia cerut noi informatii. Adresa de întoarcere la scrisoarea nu a existat niciodată în funcţie de serviciul de poştă electronică, dar totusi Allende a primit inca raspunsul Dr. Jessup. Allende ia raspuns cu scrisori mai detaliate insa corespondenţa în cele din urmă au întrerupt tratamentul datorită Dr. Jessup care credea ca o farsa.

În timpul Dr. Jessup şi corespondenţa lui Allende, Dr. Jessup a avut doar recent publicat o carte intitulata Cazul OZN-urilor. Dupa ce Allende ia scris Dr. Jessup, această carte a fost trimisa la Marina si a avut note scrise de mana in interiorul carte. Notele au fost, în scris, aceeaşi ca şi în scrisorile trimise către Dr. Jessup si in cele din urma Dr. Jessup a fost chemat de Marina pentru a vizualiza notele.

Dr. Jessup a recunoscut imediat scrisul, insa a fost oarecum mirat deoarece el ajunsese inainte la concluzia că acesta a fost doar o farsa pentru al pacali. Notele din carte erau mult mai detaliate decat scrisorile si erau foarte intuitive, astfel Dr. Jessup în cele din urmă le creada si a cercetat problema. Din pacate, Dr. Jessup nu a putut găsi orice fel de cabluri noi. Doar un indiciu tentant a aparut.

Doi membrii ai echipajului au fost de mers pe jos într-un parc si un om tras la fata sa apropiat de ei. Omul le-a spus o poveste fantastica despre un experiment in care majoritatea echipajului a murit sau a suferit efecte secundare teribile. El a spus că guvernul a sustinut ca toti membrii echipajului erau nebuni astfel incat atunci cand au venit înainte, ar fi respins doar ca un grup de oameni nebuni care au avut inventasera o poveste fantastica. Dupa aceasta conversatie, un membru al echipajului a fost convins, în timp ce celălalt nu a fost. În cele din urmă, membrul care fusese convinsa la contactat pe Dr. Jessup si ia spus povestea. Deşi acest lucru a fost un avans substanţial, Dr. Jessup nu ajunsese prea departe şi a constatat că reputaţia în comunitatea ştiinţifică a fost agravarea. Confruntandu-se cu cote copleşitoare, Dr. Jessup sa sinucis pe 20 aprilie 1959, considerand ca "o alta existenta a universului este mai buna decat aceasta lume mizerabila." (Experimentul Philadelphia, 79). Unii considera ca sinuciderea lui a fost de fapt un asasinat de către agenţiile guvernamentale pentru a pastra secret acest experiment.

Din pacate pentru Dr. Jessup, un indiciu major a iesit la iveala la scurt timp după moartea sa. Acest indiciu a fost un om pe nume Alfred D. Bielek.

Povestea lui Bielek este si mai bizara decat cea a lui Allende. El susţine că el a fost transportat la timp la viitor şi că aici, în viitor, ia fost spalat creierul de catre Marina. Această îndoctrinare a condus-l să creadă că numele lui a fost Alfred Bielek, mai degrabă decât numele său adevărat, Edward Cameron. La a descoperit adevarata identitate, el a dat de urma fratelui său, care a avut, de asemenea, au participat la experiment. Bielek sustinea ca fratele sau calatorise in anul 1983 si pierduse "timp de blocare". Ca rezultat, pe fratele său în vârstă de o ani la fiecare oră şi în cele din urmă a murit. Bielek sustinea si ca fratele sau a reinviat. Inutil să spun, doar un grup mic de oameni au crezut si aproape toata lumea a crezut ca povestirile sale sunt bazate pe adevar, dar ca a exagerat adevarul din motive personale. Aceasta opinie populara pare să fi consolidat cu ocazia Bielek Începe aminte de anumite lucruri doar dupa ce vizionase filmul "Experimentul Philadelphia". Bielek are un doctorat în Fizică, aşa că are o oarecare experienta tehnica. El este, de asemenea, un inginer pensionar electric cu treizeci de ani de experienţă. Datorita inteligentei sale si a priceperii, el nu poate fi dezaprobat in totalitate. Bielek sustinea ca tehnologia folosita in Experimentul Philadelphia ni sa dat de către străini. Cu toate acestea, tranzistorul cu germaniu, despre care Bielek sustinea ca fusese folosit, a fost inventat de Thomas Henry Moray.

Bielek a afirmat că, de asemenea, Dr. Albert Einstein, Dr. John von Neumann, si Dr. Nikola Tesla au fost implicati in proiect. O oarecare controversa a aparut in legatura cu participarea lui Tesla deoarece acesta a murit în New York City pe 07 ianuarie 1943, care a fost doar o perioadă de două luni de timp după finalizarea proiectului a avut loc. Einstein, pe de altă parte, a sugerat un astfel de proiect în care acest lucru pentru a Marinei în mai multe rânduri. Din acest motiv, el a fost probabil implicat in proiect. În ceea ce priveşte von Neumann, nu există nicio dovadă pentru a respinge sau de a promova participarea sa activă în materie. Există dovezi care sustin faptul ca mai tarziu acesta a continuat experimentul la un moment dat diferite.

Principiul care a reiesit in urma Experimentului Philadelphia este Teoria Campurilor Unificate. Aceasta teorie sustine ca gravitatia si magnetismul sunt corelate, asa cum si masa si energia sunt corelate prin formula E = mc2. Einstein nu a rezolvat niciodata Teoria Campurilor Unificate, dar chiar natura Experimentului Philadelphia sugereaza contrariul. Este probabil ca aceasta teorie a devenit un secret de stat, deoarece este capabil de a face multe lucruri, poate chiar calatoria in spatiu fara ajutorul rachetelor.

Într-o căutare pentru datele reale tehnice cu privire la experiment, nu de mult informaţii pot fi găsite că nu este patata cu îndoială şi speculaţii. Designul de bază are două bobine Tesla mari (electromagneţi) plasate pe fiecare coca navei. Bobinele sunt activate intr-o secventa de construcţii şi forţa lor magnetică este atât de puternice încât pot deforma gravitatea sine. Bielek spune că, de asemenea, pe 12 august la fiecare douăzeci de ani, campul magnetic al Pamantului atinge un vârf şi permite sincronizarea între bobine Tesla. Oscilator care Bielek susţine că a rula bobine într-un model special seamănă mai mult cu o armată de refrigerare domeniul bucătărie decât orice altceva. Mulţi cred că este exact ceea ce este şi povestea lui Bielek este doar o farsă. Bielek a dat un nume tehnic cu toate acestea: "Zero de referinţă Generator Time". Oscilatoare va sincroniza cu unghi reglabil de fază şi a creat o scala de tip val (Anderson). Oamenii de stiinta mai multe azi au atacat mărturia lui Bielek pe aceasta, ca ei cred ca un val vector ar fi fost mai eficiente şi mai probabilă. Bielek, de asemenea, nu face clar în cazul în care puterea este folosita AC sau DC, impulsuri sau rotative, şi ceea ce microunde şi frecvenţele radar sunt. Cu alte cuvinte, aproape că nu Bielek oferă informaţii exacte tehnice care pot fi utilizate.

Rick Anderson toate acestea, pot fi în măsură să facă lumină asupra acestui subiect. El afirmă că patru transmiţătoare RF au fost pe etape pentru a produce un câmp de rotaţie. Acest domeniu a fost în impulsuri la un ciclu de utilizare de 10%. În loc de două bobine, el spune ca patru bobine ar fi fost stabilite pe puntea navei şi va fi condusă de două generatoare de impulsuri care au fost într-o mişcare contra-sensul acelor de ceasornic. Anderson precizează că bobine Tesla utilizarea un total de 7.500 de metri, sau 1.42 mile de sârmă magnet # 16. Din cauza acestei cantităţi enorme, nimeni nu a întreprins privat experimentului; sârmă ar fi prea scump şi, de asemenea, trebuie să fie lichidată într-un mod special (Anderson). Alti oameni de stiinta cred ca rezonanţa magnetică nucleară şi ştiinţa de Experimentul Philadelphia sunt conectate.

Rezonanţa magnetică nucleară este, de asemenea, cunoscut sub numele de imagistica prin rezonanţă magnetică, sau RMN. Totuşi, un alt om de ştiinţă pe nume Alexander S. Fraser consideră că toată lumea este greşită despre calităţile electromagnetice ale experimentului. El crede că aceasta nu a fost niciodată făcut cu electromagnetismul, dar cu câmpuri termică. Acest câmp termic ar putea avea ca efect cauzat mirajul optic care mai mulţi martori au raportat. Fraser spune ca Allende a vorbit de o "pârli" câmp, foc, şi şovăială optice, toate din care sunt produse de un câmp termic. În ceea ce priveşte partea cu privire la dispariţia Eldridge in fata ochilor lor, în anumite condiţii meteorologice au fost cunoscute în ocean pentru a provoca insule, precum şi să dispară. Aceste condiţii meteorologice au loc în ziua a experimentului. Cu toate acestea, un alt om de ştiinţă consideră că undele sonice si ultrasonice au fost utilizate.

Valurile sonic ar fi putut fi folosite pentru a crea o "pătură de aer" în jurul navei, care este în concordanţă cu rapoarte. Au fost mai multe experimente efectuate în anii 1940, cu valuri de mare putere cu ultrasunete, ceea ce indică o probabilitate ridicată de Experimentul Philadelphia fiind una dintre ele. Câmpuri puternice Sonic sunt cunoscute pentru că au efecte secundare grave asupra omului, care este, de asemenea, in concordanta cu rapoartele. Ceaţă verde, care a fost probabil în jurul valorii de nava a fost cauzată de "apă incitante mare incadrand cu ultrasunete puternice -." Sonoluminescense "şi fenomenele asociate" (Anderson) câmp ultrasonic ar fi cauzat echipajului să treacă afară şi să facă drumul de la Philadelphia la Norfolk par să dureze doar câteva minute. Inutil să mai spunem, aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia sunt o chestiune de dezbatere fierbinte printre oamenii de stiinta si nimeni nu pare a fi în măsură să furnizeze orice dovezi solide. În ceea ce Rick Anderson îl pune pe bună dreptate: "O persoană electronice ştie că, fără o teorie detaliată, zboruri în spatele banc set-up, el nu va şti cum să setaţi tensiuni şi curenţi, nivele de putere, frecvenţe, forme de undă, latime puls sau cicluri de funcţionare. Dacă există o şansă un circuit nu va funcţiona, legea lui Murphy dictează că acesta nu va mai des decât nu. "

În cazul în care tehnice ale experimentului sunt vagi şi o chestiune de controversă, rezultatele experimentului sunt la fel de ceaţă. Un fapt care toată lumea pare să fie de acord este faptul că pe un câmp a fost prelungită de metri de multe, probabil până la o sută, în afara navei şi în apă (Anonim). Totul în interiorul acestei sfere a fost vag în formă şi forma vizibila doar a fost coca Eldridge în apă. Această rubrică părea să aibă o culoare verzuie şi a fost înceţoşat. Un alt fapt toată lumea este de acord că a fost Eldridge nu funcţioneze corect după experiment şi a devenit o sursă de probleme.

Ultimul element toata lumea crede că este efecte secundare teribile s-au manifestat pe membrii echipajului. Cu toate acestea, atunci când o delves mai adânc în acest subiect special, nimeni nu este de acord asupra a ceea ce detaliile specifice sunt. Unii martori, Allende şi Bielek, în special, faptul că materia însăşi a fost schimbat şi că oamenii au putut sa se plimbe prin obiecte fizice. În cazul în care domeniu a fost oprit, unii membri ai echipajului s-au găsit blocat în pereţii de compartimentare, alţii în podea. Unii au fost găsite cu balustrade navei blocat prin organele lor. A fost o privelişte îngrozitoare. Marinarii presupune că a fost nebun după această percheziţionat şi un bar.

Ei au spus servitoarea bara de povestea lor şi complet ei îngroziţi. Potrivit lui Allende, un articol de ziar a fost scris pe raid, dar nu anumită dată a fost numit, astfel încât articol nu poate fi găsit. Cei mai mulţi membri ai echipajului au înnebunit, dar câteva păstrat minţile lor, doar pentru a fi forţa de tracţiune în situaţii mai rău. Un bărbat se aşeză la masă cu soţia şi copilul, dar apoi se ridică de la masă, umblat prin zid, şi a fost niciodată văzut din nou. Două alţii pur şi simplu au dispărut în aer subţire şi nu au fost niciodată observate, de asemenea, din nou. Un alt membru al echipajului a dispărut în mijlocul unei lupte, mai mult spre surprinderea adversarului său. Toate cele trei incidente au avut mai mulţi martori.

Cu toate acestea, reacţiile adverse au fost mai rău, atunci când oamenii au "blocat". Noţiuni de bază blocat constat de a deveni invizibil şi de a fi incapabil să se mişte, să vorbească, sau interacţiona cu alte persoane pentru o perioadă de timp. Acest lucru a fost spus de către Allende în scrisorile sale către Dr. Jessup. Noţiuni de bază blocat de către membrii echipajului a fost cunoscut sub numele de "Iadul Incorporated". (Experimentul Philadelphia, 42). Acesta a fost, de asemenea, cunoscut sub numele de Freeze. O îngheţare comună ar dura minute sau ore şi a fost deteriorarea psihologic, dar nu a cauzat nebunie. Un om ar putea veni doar din Freeze dacă alţi membri ai echipajului au pus mâinile peste el să-i dea putere. Din păcate, într-o instanţă a "punerea mainilor", doi bărbaţi care au încercat să pună mâna pe om a izbucnit în flăcări şi a ars timp de optsprezece zile (Experimentul Philadelphia, 44). Incendiile nu putea fi oprit, în ciuda mai multe încercări pentru a stinge flăcările. Inutil să mai spunem, punerea mainilor a fost întrerupt din acel moment. Apoi, oamenii au început a intra în Deep Freeze, atunci când un om ar fi îngheţate timp de câteva zile la câteva luni.

În acest timp, omul este complet conştient de alţii şi a acţiunilor lor, dar nu a reuşit să comunice sau să le interacţiona cu ei. Bărbaţi în Deep Freeze pot fi văzute numai de către alţi membri ai echipajului. Este nevoie de doar două zile pentru un om pentru a merge complet nebun în Deep Freeze. Îngheţarea primul profundă a durat şase luni şi cinci milioane de dolari în valoare de cercetare şi a echipamentelor pentru a corecta (Experimentul Philadelphia, 43).

Omul care a fost blocat timp de şase a fost complet nebun de timp el a ieşit. Carlos Allende a scris: "De obicei un om un Deep Freeze merge raving Mad, Stark, Gibbering, alergare MAD, dacă îngheţare Lui este cu mult mai mult de o zi în timpul nostru." (Experimentul Philadelphia, 42) Rick Anderson descoperit de cercetare care afirmă acest dispariţia sau îngheţarea de oameni este efectul Zeeman. "Zeemanising - Efectul Zeeman este definit ca raspandire din liniilor spectrale de atomi de sub influenţa unui câmp magnetic puternic." (Anderson) marinari câteva rămase au un factor de mare PSI, care este intensificat de teama sau de hipnoză. Din pacate, toate au fost evacuate din marina mental improprii.

Experimentul Philadelphia a devenit o saga de evenimente stranii şi coincidenţe specifice. Trebuie remarcat faptul că Allende este ferm convins Marinei a fost complet conştient de reacţiile adverse Experimentul Philadelphia ar putea produce pe membrii echipajului. Allende este, de asemenea citat ca afirmând: "Eu cred că în continuare experimente s-ar fi produs în mod natural de transport controlate din tonajele mare la viteze ultra-rapide până la un punct dorit instantanee este dorit." (Allende). Un raport complet al experimentului a fost dat la Congres şi membrii au fost atat de oripilati ca acestea să desfiinţat proiectul imediat. Cu toate acestea, cercetarea a continuat la Proiectul Montauk, alias Proiectul Phoenix, care a fost condus de Dr. John von Neumann, care a regizat, de asemenea, Experimentul Philadelphia. Proiectul Montauk axat mai ales pe modul în care mintea reactioneaza la calatorii interdimensionale. Acesta a avut loc la Brookhaven National Laboratories. Von Neumann a încercat să legătură într-computere cu minţile şi a fost aparent de succes dincolo de cele mai indraznete vise lui. Folosind această legătură într-calculator-umane, Von Neumann ar putea afecta mintea altora şi în cele din urmă a fost în măsură să deschidă un vortex timp înapoi la 1943, Experimentul Philadelphia. El a făcut chiar şi susţine că mintea ar putea crea Materie în orice punct în timp. De asemenea, el a susţinut că a trimis un om pe nume Preston B. Nichols prin intermediul a doua linii de ori, fapt care a fost de fapt confirmat de Duncan Cameron în 1985 (Montauk). Cameron a fost instruit de către Agenţia Naţională de Securitate, astfel încât mărturia lui este valabil. Mulţi oameni cred că Proiectul Montauk continuă să se această zi, deşi o mare parte din informaţiile disponibile despre acesta este doar zvon.

Acest scenariu întregul este umplut cu întrebări care nu va fi niciodată un răspuns cât persoanelor implicate au propria versiune asupra evenimentelor.

Sufletul meu este legat de WW II, Germania - o evadare dintr-un laborator subteran după ce a furat documente cu formule matematice, despre calatoria in timp - fuga cu vaporul la Philadelphia şi lucrează cu alţii într-un laborator - ascunde lucrări într-un recipient din Philadelphia -, apoi mor în laborator atunci când aceasta a explodat.

Eldridge Astazi - Unele rapoarte spun că nava a fost demontată. Alţii spun raport VT a fost luat în Grecia şi a redenumit Leon. Un om pe nume George N. Pantoulas susţine că a fost dat ca ajutor militar din SUA către Grecia cândva între sfârşitul anilor 40 si inceputul anilor 50, unde a servit în marina greacă până în 1990 şi este demn mare astăzi. Acesta este pretinse situat în Golful Suda Naval Station, în Creta. George spune ca a vizitat nava. El a văzut fire ciudat care merg nicăieri. El spune că oamenii care servesc la bordul navei simtiti energiile ciudat şi au iluzii ciudate.

Publicat de https://sites.google.com/site/sardarovasite/ la 10:03

 

 

 

Crezi ca suntem singuri in Univers? Crezi ca in infinitatea spatiului si a timpului nu au mai evoluat si nu traiesc si alte creaturi inteligente? In ultimii 10 ani, marturiile despre aparitia OZN-urilor au explodat: zilnic, in intreaga lume, in mass media apar stiri despre obiectele zburatoare neidentificate. Una dintre cele mai conservatoare institutii de pe Terra, Biserica Catolica, admite chiar posibilitatea existentei extraterestrilor. Iar serviciile secrete au inceput sa declasifice dosarele OZN mai vechi de anul 1950. Crezi ca ni se pregateste ceva?

In luna decembrie a anului 2007, ministrul Apararii din Japonia, Ishiba Shigeru, dadea publicitatii o declaratie surprinzatoare cu privire la posibilitatea unui atac al fortelor extraterestre asupra Terrei. Stirea facea atunci rapid inconjurul lumii, poate si pentru faptul ca era insotita de o la fel de surprinzatoare confirmare venita din partea sefului de cabinet Nobutaka Machimura, fost ministru de Externe in precedentul guvern Abe. Ministrul Ishiba declara, nici mai mult nici mai putin, ca nu exista niciun motiv pentru a nega ulterior ca UFO exista si ca ele sunt controlate de o alta forma de viata, precizand ca si-a propus sa verifice daca armata japoneza este intr-adevar capabila sa faca fata unui atac al aliens-ilor, intrucat “chiar si in filmele cu Godzilla sunt in fapt tot trupele nipone cele care intra in actiune”.

Tonul interventiei a starnit stupoarea publicului, si nu doar pentru referirea la Godzilla, ci si din cauza seriozitatii cu care ministrul a parut a aborda riscul invaziei extraterestre. In realitate, departe de a constitui o recunoastere a existentei creaturilor extraterestre, cum au sustinut la acea vreme multi asa-zisi experti in “ufologie”, declaratia ministrului nipon avea motive de ordin politic, si anume intarirea rolului militar al Japoniei pe tabla de sah internationala. De altfel, in aceeasi interventie, Ishiba si preciza ca nu intelege motivul pentru care in legislatia Japoniei nu exista nicio directiva pentru eventualitatea unei invazii extraterestre.

Dincolo de acest exemplu de utilizare a fricii de necunoscut a publicului larg in cheie politico-nationalista, pana in clipa de fata s-a depasit cu mult milionul de dovezi (mai mult sau mai putin indirecte) ale existentei UFO si aliens-ilor: marturii, fotografii, filmari, documente. Practic, spun unii, mai in gluma mai in serios, exista mai multe probe legate de existenta extraterestrilor decat dovezi ale existentei fiecaruia dintre noi in parte. In intreaga lume se descopera continuu obiecte artificiale si amprente datand din epoci in care omul nu exista pe Terra, sustinandu-se ca ele trebuie sa fi fost abandonate de aliens-ii aflati in trecere pe-acolo dintr-un motiv sau altul. Autenticitatea acestui tip de relicve este considerata certa.

In 1974, in Romania, la 2 km de Aiud, un grup de muncitori aflati pe malurile raului Mures au dat peste 3 obiecte ingropate in nisip, intr-o groapa cu adancimea de circa 10 metri. Doua dintre aceste relicve s-au dovedit a fi oase de mastodont, vechi de cateva milioane de ani, datand dintr-o perioada intre Miocen (acum 20 mil de ani) si Pleistocenul Mijlociu (cu circa 1 mil de ani in urma); in schimb, al treilea obiect s-a dovedit a fi un bloc de metal, foarte asemanator partii superioare a unui ciocan de mari dimensiuni. Acest obiect a fost trimis spre expertiza la Institutul de Arheologie din Cluj-Napoca, iar analizele au aratat ca este vorba despre un obiect artificial compus dintr-un aliaj de 12 elemente diferite, aluminiul fiind prezent in cea mai mare cantitate (89 %).

Ulterior, toate tipurile de analize realizate asupra obiectului in cauza au sustinut natura lui artificiala si antica, de altfel destul de evidenta din aspectul exterior si aliajul de aluminiu din care este alcatuit. Aluminiul nu se gaseste liber in natura, ci combinat in anumite minerale, iar de-abia acum 1.000 de ani a fost pusa la punct tehnica necesara prelucrarii lui.

Tinand cont de analizele tuturor particularitatilor obiectului, cercetatorii au considerat ca acest “corp delict” ar fi un soi de dispozitiv de aterizare al unui vehicul zburator, de dimensiuni reduse, precum modulele lunare sau sonda Viking. In sustinerea acestei teorii, ar fi venit forma obiectului, cavitatile ovale, zgarieturile din partea inferioara si de la colturi, precum si compozitia materialului, adica aluminiul usor. In ultima instanta, obiectul a fost descris drept talpa unui picior mecanic de aterizare al unui obiect zburator.

Cu siguranta, s-a spus, acest picior metalic apartine uneia dintre numeroasele astronave extraterestre care inca din epoci indepartate au vizitat si au operat pe planeta noastra, fiind vorba doar de unul dintre numeroasele obiecte artificiale complexe descoperite pana in clipa de fata.

Din Antichitate pana in Evul Mediu

- In toata lumea exista desene preistorice unde stramosii nostri, printre altele, infatiseaza astronave si fiinte extraterestre cu semnalmente care corespund perfect celor existente in studiile moderne despre UFO.

- In sudul Frantei exista picturi rupestre datand de acum 15.000 de ani, care infatiseaza discuri zburatoare de diferite tipuri.

- Popoare antice evoluate precum egiptenii, grecii si romanii notau cu meticulozitate toate evenimentele survenite, printre care semnalari ale unor astronave de obicei cu o forma sferica sau de disc, descrise precum niste coloane de foc, nori luminosi, sfere in flacari, care survolau si faceau manevre deasupra cetatilor antice. In scrierilor multor istorici faimosi ai Antichitatii exista semnalari de astfel de aparitii. .

- Intr-un text egiptean se mentioneaza o astronava tubulara scanteietoare, ca un sarpe de mari dimensiuni, care a aterizat de-a lungul versantului unui munte.

- Ramses II s-a servit in razboi de o arma care i-ar fi fost daruita de zeul Amon, cu care a exterminat mii de dusmani de unul singur si fara nicio protectie.

- In 329 i. Hr., armata lui Alexandru cel Mare a fost “atacata” de doua scuturi argintate zburatoare, care au surprins armata greaca in timp ce traversa fluviul Jaxartes, in India

- Homer vorbeste si el de care zburatoare.

- In timpul Imperiului Roman, OZN-urile au fost vazute adeseori in vazduh, dar si aterizand si decoland, fiind clasificate in principal ca scuturi de foc, torte fumegand, globuri aurii.

- Istoricul latin Titus Livius, in a sa “Storia di Roma”, prezinta marturii ale unor obiecte in forma de scuturi circulare care zburau pe cer si care ar fi fost vazute deasupra multor orase ale Imperiului. El adauga ca al doilea rege al Romei, Numa Pompilio, a fost martor al caderii din cer al unuia dintre aceste “scuturi zburatoare”, si ca l-a inclus printre obiectele de cult ale practicilor religioase pe care le propovaduia.

- Cronicarul Carcopino povesteste ca luna iulie dupa asasinarea lui Cezar, vreme de 7 zile la rand, inainte de apusul soarelui, deasupra Romei s-a putut vedea un OZN luminos care se deplasa catre nord.

- Semnalari similare exista in operele lui Plutarh, Valerio Massimo, Seneca, Eschil, si altii.

- In tratatul sau de Stiinte ale Naturii, Seneca povesteste, cu lux de amanunte, despre inexplicabilele “barne luminoase” care apareau pe neasteptate in vazduhul oraselor antice. “Barnele” ramaneau nemiscate zile in sir, pentru a disparea apoi la fel de brusc, la fel cum aparusera.

- Manuscrisele de la Marea Moarta datand din secolul I i. Hr., vorbesc despre oameni sositi din cer pe Pamant si despre altii care au fost luati de pe Terra si dusi in cer.

- In vremurile lui Carol cel Mare sunt descrise evenimente de unde rezulta ca nave spatiale i-ar fi luat la bord pe unii locuitori pentru a le arata cum traieste poporul din ceruri.

- In secolul IX, arhiepiscopul di Lyon primeste numeroase reclamatii de la enoriasi ca regiunea ar fi invadata de “marinari ceresti” care debarcau din nori si devastau pomii fructiferi, viile si campurile de cereale.

- In incunabilul Liber Chronicorum (Cronica de la Nuremberg) exista una dintre primele reprezentari grafice ale unui OZN in Europa. Autorul, Hartmann Schedel, descrie o sfera de foc, vazuta in 1034, sagetand vazduhul in linie dreapta de la sud catre est, si indreptandu-se apoi catre soare. Ilustratia care insoteste povestirea infatiseaza un corp in forma unui trabuc, inconjurat de flacari, care inainteaza pe un cer albastru, deasupra delurilor verzi.

- In timpul Dinastiei Sung, 960-1127 d.Hr., un invatat pe nume Shen Kuo povesteste intr-o opera de-a sa despre un obiect “stralucitor ca o perla”, care se deplasa “ca si cum ar fi zburat” pe suprafata unui lac aflat in apropiere de Yangzhou. Potrivit lui Shen Kuo, misteriosul obiect a fost vazut foarte frecvent: de departe parea a fi de marimea unui pumn si emana “o lumina argintie care lumina imprejurimile pe o orie de circa 5 km”. De asemenea, el precizeaza ca obiectul zburator parea uneori ca se mareste si se deschide in 2 emisfere; si ca aparitiile lui periodice s-ar fi produs vreme de circa 20 de ani.

- Incepand din 1300 incep sa fie reproduse in picturi “aparitii” OZN.

- In 1338, in Franta a fost vazut un enorm OZN sferic. Imaginea evenimentului este infatisata in cartea “Le Livre Des Bonnes Moeurs” de Jacques Legrand.

- In 1350 a fost pictata o scena a crucificarii deasupra altarului manastirii Visoki Decani din Kosovo. La dreapta si la stanga crucii se vad pe cer farfurii zburatoare, cu persoane care le piloteaza in interior.

- In 1492, Cristofor Columb vede cazand din cer o “ramura de foc”. In jurnalele sale, el mentioneaza in mai multe ocazii aparitia unor insolite fenomene astronomice si trecerea unor dare de foc pe cer.

Renasterea si secolul XVII

- In 1500, Giordano Bruno a fost ars pe rug de Inchizitie pentru ca a indraznit sa afirme ca exista alte lumi locuite, in urma detectarii unor vehicule zburatoare pilotate de fiinte in mod vadit extraterestre.

- Si in picturile Renasterii apar diferite tipuri de OZN, integrate in buna parte in lucrarile cu subiect religios pentru ca se credea ca OZN erau manifestari divine.

- In 1544 a avut loc un important eveniment ufologic, consemnat intr-o colectie aflata la Biblioteca Centrala din Zurich. “In anul 1544 au fost vazute semne pe Soare si pe Luna; de aceea oamenilor a inceput sa le fie frica, temandu-se ca Dumnezeu ar putea pedepsi Terra pentru pacatele lor”. Aparitia neasemuitelor semne a fost precedata de un cutremur.

- Intr-o cronica medievala se povesteste ca in 1561, pe 14 aprilie, la rasaritul Soarelui, mai multe grupuri de obecte zburatoare neidentificate, cu forme cilindrice, au aparut in Germania, pe cerul Nurnberg-ului, si au inceput sa se lupte intre ele. Evenimentul a avut rezonanta in toata lumea.

Secolul XVIII si XIX

- In secolul XVIII se dezlantuie aparitiile de astronave extraterestre care fac manevre in vazduh si sunt denumite in general nave zburatoare.

- In martie 1716, astronomul Edmund Halley detecteaza o serie de vehicule zburatoare enigmatice, dintre care unul se spune ca a luminat cerul “a giorno” timp de doua ore cu o asemenea intensitate incat Halley a putut citi la lumina lui.

Extraterestrii zilelor noastre

In 2009, fanii misterelor au intrat in fibrilatie cand Barack Obama a promis sa vorbeasca Americii despre OZN, anuntand ca urmeaza a desecretiza dosarele top-secret ale guvernului pe tema farfuriilor zburatoare si a intalnirilor de taina cu extraterestrii, pentru a pune capat, odata pentru totdeauna, indelungatei istorii de suspiciuni, indiscretii, insinuari si fantezii, mai mult sau mai putin fondate, pe tema existentei acestora.Cu toate acestea, depozitia lui Obama inca se lasa asteptata

Se poate spune ca obsesia fara margini a oamenilor pentru OZN a inceput oficial in iunie 1947, dupa ce pilotul american Kenneth Arnold si-a povestit intalnirea de gradul III cu cele noua obiecte zburatoare neidentificate, care s-ar fi ridicat in vazduh in apropiere de Rainier, in statul Washington. Apoi, doar cateva zile mai tarziu, a venit randul accidentului de la Roswell, in New Mexico, unde a fost gasita presupusa epava a unei “farfurii” zburatoare, cu tot cu piloti la bord, “extrasi” imediat si transportati intr-un loc de maxima siguranta. Era vorba despre faimoasa Area 51, o baza secreta aflata in mijlocul desertului Nevada, utilizata pentru experimentarea de noi tehnologii aeronautice. Mai marii Aviatiei Militare Americane s-au grabit sa clarifice ambele episoade: OZN-urile de pe muntele Rainier ar fi fost in realitate prototipuri de avioane “cu coada zburatoare”, testate in zona respectiva, iar cat priveste presupusii aliens de la Roswell, acestia ar fi fost doar niste simple manechine utilizate in cadrul lansarilor de parasute de la cota inalta. Si totusi, in pofida (sau tocmai de aceea!) dezmintirilor oficiale, supozitiile pe tema extraterestrilor n-au incetat. O serie de circumstante “favorabile”, influenta mass-media si chiar cea a progresului stiintific, au dus toate la explozia si raspandirea unei manii autentice, din Statele Unite in toata lumea.

Aparitiile de obiecte zburatoare neidentificate s-au multiplicat in mod exponential, alimentand o dezbatere in care, de-a lungul timpului s-au implicat fizicieni (interesati sa readuca fenomenul pe fagasul stiintei), astronomi si chiar un psihanalist de talia lui Carl Jung, autor al unei teorii care prezinta UFO drept “arhetipuri ale psihicului”, proiectii si obiectivari ale unui inconstient reprimat de certitudinile rationale ale stiintei si tehnicii.

Asa a aparut “ufologia”, o stiinta, sau mai corect spus o pseudo-stiinta, care-si propune sa clasifice fenomenele OZN si sa le explice cauzele; o suita de ipoteze fanteziste si pozitii mai riguroase, aflate peren la “doar” un pas de a gasi argumentul decisiv si a demonstra existenta extraterestrilor si prezenta lor pe Terra.

Nu ne-am propus sa te convingem de existenta sau inexistenta OZN-urilor, ci doar sa te informam: maratonul “Descopera extraterestrii printre noi” te provoaca sa gandesti liber, sa lasi prejudecatile de o parte si sa-ti formulezi o opinie in privinta posibilei existente a extraterestrilor, in cunostiinta de cauza. Daca inca crezi ca fenomenul OZN este de luat in ras, revino maine pentru a citi despre “stenogramele OZN” – o serie de marturii, de la presedinti de stat la lideri religiosi, de la cercetatori de renume mondial la sefi de servici secrete, care trateaza dilema existentei extraterestrilor cat se poate de serios.

In urma Disclosure Project, demarat in 1993 de Steven M. Greer in Statele Unite, peste 500 de martori, fosti demnitari, militari, ofiteri de informatii si cercetatori, s-au prezentat la National Press Club din Washington DC pentru a confirma existenta formelor de viata extraterestre si a tehnologiei UFO. Greutatea acestor marturii evidentiaza realitatea fenomenului UFO, comenta Greer, convins – in urma analizarii informatiilor adunate – ca exista motive foarte precise in spatele misterului din jurul aliensilor si a vointei autoritatilor de a nu admite oficial prezenta lor pe planeta noastra.

- Seful FBI, J. Edgar Hoover, scrie acest memo dupa incidentul de la Roswell, in 1947, ca raspuns la ordinul de guvern de a tine FBI-ul departe de afacerea OZN: “As vrea sa fac acest lucru, dar inainte de a ma conforma noi trebuie sa insistam pe accesul total la discurile recuperate. De exemplu, in cazul lui La, armata l-a sustras si nu ne-a permis nici macar un examen superficial”. In 1949, intr-un document FBI se mai afirma: “OZN sunt considerate top secret de ofiterii de informatii din cadrul armatei si aeronauticii militare”.

- Locotenentul Walter Haut, ofiter de la biroul de presa al Roswell Army Air Base: “Eram efectiv in posesia unui disc zburator, a fost gasit intr-un ranch la nord de Roswell. Informatia mi-a fost transmisa de colonelul Blanchard. Acoperirea a fost orchestrata foarte eficient si rapid de la Washington prin diferite canale. Trebuia sa spunem ca era totul fals, ca era doar un balon meteorologic”.

- Harry S. Truman, presedinte SUA: “Pot sa va asigur ca discurile zburatoare, in ipoteza ca ele exista, nu sunt construite de nicio putere de pe Terra”.

- Robert McLaughlin, responsabil cu Cercetarea Balistica a USAF si comandant al bazei White Sands din New Mexico,1949: “Discurile zburatoare nu au nicio legatura cu niciun experiment facut de cercetatorii americani sau de oricine altcineva pe Terra. Daca aceste lucruri sunt adevarate, ele provin de pe o alta planeta, unde creaturile sunt mult mai avansate decat noi in utilizarea stiintei”.

- Dr. H. Marshall Chadwell, asistent-sef al Biroului de Informatii Stiintifice al CIA, 1952: “Detectarea unor obiecte inexplicabile la mare altitudine, care calatoresc cu viteze mari in proximitatea instalatiilor de aparare ale SUA sunt de o asemenea natura incat nu pot fi atribuite unor fenomene naturale sau unor tipuri de avioane cunoscute.

- Lord Hugh Dowding, ofiter, comandant al Royal Air Force in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, declara in 1954 : “Cu siguranta, OZN sunt reale si sunt de origine interplanetara. Dovezile acumulate cu privire la existenta lor sunt o multime, iar eu accept realitatea existentei lor. Peste 10.000 de aparitii OZN au fost raportate, majoritatea neputand fi explicate facand apel la vreo explicatie stiintifica, si nici utilizand faptul ca au fost halucinatii, reflexii, meteoriti, roti cazute din avioane si alte asemenea. Aceste OZN au fost semnalate pe ecranele radarelor, iar vitezele observate erau de peste 14.481 km/ora (9000 mph). Sunt convins ca aceste obiecte exista si ca nu au fost fabricate de natiuni de pe Terra. Eu nu vad alta alternativa decat acceptarea faptului ca sunt de natura extraterestra.”

- Allen Dulles, sef CIA, 1955: “Tema OZN este strict secreta”.

- Generalul Douglas MacArthur, 1955: “Natiunile lumii vor trebui sa faca front comun, avand in vedere ca urmatorul razboi va unul interplanetar.”

- Generalul Benjamin Chidlaw de la Comandamentul Apararii Aeriene (Air Defense Command): “Noi detinem o mare cantitate de rapoarte pe tema discurilor zburatoare. Le analizam cu seriozitate din moment ce am pierdut multi oameni si avioane in incercarea de a le intercepta.”

- Amiralul S. Fahrney, seful Departamentului de control al proiectilelor balistice din Marina Americana, 1957: “Potrivit unor informatii din surse de incredere, in atmosfera ajung obiecte controlate de inteligente constiente. Niciun vehicul, nici in Statele Unite nici in Uniunea Sovietica, nu este in clipa de fata capabil sa atinga vitezele atribuite acestor obiecte de radare si tehnicieni. Potrivit rapoartelor, aceste obiecte zboara in formatie si fac manevre care par a indica faptul ca nu sunt complet controlate de un echipament automat. Aceste obiecte sunt incontestabil rezultatul unor cercetari indelungate si al unui ansamblu de cunostinte tehnologice exceptionale”.

- William H. Ayres, membru in Congresul SUA, 1958: “Investigatiile comisiilor Congresului sunt inca ferme legat de problema OZN, una in masura sa starneasca un mare interes. Deoarece mare parte din materialul prezentat comisiilor este clasificat,s sedintele nu au fost niciodata inregistrate”.

- Capitanul Kervendal, Jandarmeria Frantei: “Se intampla ceva in spatiile aeriene ce noi nu putem intelege. Daca toti pilotii civili si militari care au vazut OZN si uneori le-au urmarit au suferit de halucinatii, atunci la foarte multi piloti ar trebui sa li se interzica sa zboare.”

- Inginerul Wilbert Smith, seful Proiectului Magnet, prima ancheta a guvernului canadian pe tema OZN, in anii ’50: “Chestiunea OZN este lucrul cel mai secret pentru guvernul SUA, mai secret chiar decat Bomba H. Discurile zburatoare exista. Modul lor de a opera este necunoscut, dar un studiu aprofundat a fost facut de un mic grup condus de Dr. Vannevar Bush. Intreaga chestiune este considerata de autoritatile americane de o importanta enorma”.

- Vice-Amiralul R.H. Hillenkoetter, Comandant al Intelligence-ului in Pacific, in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, si ulterior sef al CIA, declara in 1960: “In culise, ofiterii de rang inalt din Air Force sunt serios ingrijorati in ceea ce priveste OZN. Dar printr-o politica oficiala de secretizare si ridiculizare, multi cetateni sunt inclinati sa creada ca OZN ar fi niste prostii.”

- Colonelul Joseph J. Bryan III, fondator al unui departament dedicat razboaielor psihologice in cadrul CIA, asistent special al secretarului Air Force, consultant al NATO: “Aceste OZN sunt aparate interplanetare care tin sistematic sub observatie Terra, si sunt pilotate de echipaje sau controlate la distanta.”

- Barry Goldwater, senator SUA si general al Air Force Reserve: “Cu siguranta eu cred ca exista extraterestrii in spatiu, si ca ei fac cu adevarat vizite pe planeta noastra. Ei ar putea sa nu fie ca noi, iar eu cred ca sunt avansati dincolo de orice imaginatie.”

- Colonelul Hayashi, comandant al Air Transport Wing din cadrul Air Self-Defense Force a Japoniei, anii ’60: “Existenta OZN este imposibil de negat…e foarte ciudat ca n-am reusit sa le identificam originea dupa 20 de ani de cercetari”.

- Air Marshall Nurjadin Roesmin, comandant sef al Fortelor Aeriene indoneziene in 1967: “OZN detectate in Indonezia sunt identice cu cele detectate de alte natiuni. Uneori ridica probleme in ceea ce priveste apararea noastra aeriana si intr-o imprejurare am fost obligati sa deschidem focul asupra lor.”

- Generalul Lionel M Chassin, Fortele Aeriene Franceze, coordonator al Apararii Fortelor Aeriene ale tarilor membre NATO: “Numarul de persoane rationale, inteligente si educate, in deplinatatea facultatilor mintale, care au declarat ca <au vazut ceva> si au descris acel lucru creste pe zi ce trece. Noi putem in mod categoric sa spunem ca obiecte misterioase au aparut incontestabil si apar si in continuaare pe cer”.

- Gerald Ford, presedinte SUA: “Recomand cu tarie constituirea unei comisii de investigare a fenomenului OZN. Cred ca le datoram oamenilor credibilizarea OZN si trebuie sa producem cat mai multe clarificari posibile pe aceasta tema.”

- Jimmy Carter, presedinte SUA: “Sunt convins ca OZN exista deoarece am vazut unul. Era lucrul cel mai straniu pe care l-am vazut vreodata, era enorm, foarte luminos, si isi schimba culoarea. Un lucru e sigur: nu voi mai glumi niciodata pe seama celor care spun ca au vazut un OZN pe cer”.

- Michail Gorbaciov, ultimul presedinte al URSS, 1990: :”Fenomenul OZN este real si trebuie tratat cu seriozitate”.

- Ronald Reagan, 1988, urcand in avion: “Daca mi se va intampla ceva, ei bine, eu sper ca toate popoarele de pe Terra se vor uni in cazul unei invazii extraterestre”.

- Lordul Hill-Norton, Ministru al Apararii Marii Britanii, Seful Comisiei militare NATO, amiral al Flotei britanice: “Am fost frecvent intrebat de ce o persoana cu background-ul meu, ministru al Apararii si sef al Comisiei Militare NATO, crede ca exista o musamalizare a faptelor privitoare la OZN. Guvernele se tem ca daca ar dezvalui aceste fapte oamenii ar intra in panica, dar eu nu cred ca acest lucru s-ar intampla. Exista o probabilitate mare ca noi sa fim vizitati de fiinte extraterestre. De noi depinde sa descoperim cine sunt, de unde vin si ce vor”.

- Colonelul Philip Corso, consilier pentru Siguranta Nationala in timpul mandatului lui Eisenhower: “Razboiul impotriva OZN a continuat vreme de peste 50 de ani, pe parcursul carora am incercat sa ne aparam de invaziile lor.”; “Noi – Statele Unite si URSS – stiam ca adevaratul obiectiv al SDI (Strategic Defense Initiative, “scutul stelar”) erau OZN, navele extraterestre care faceau netulburate incursiuni in atmosfera noastra, distrugandu-ne sistemele de comunicatii, deregland zborurile spatiale, mutiland animale in oribilele lor experimente biologice, rapind fiinte umane in experimente medicale si de hibridizare a speciei…si ceea ce este cel mai grav este ca le-am permis sa le faca deoarece nu aveam arme pentru a ne apara”.

- Paul Hellyer, fost Ministru al Apararii Canadei (intre 1963 si 1967 a participat la reuniunile cu usile inchise ale Aliantei Atlantice): “O declar public pentru prima oara: ceea ce numim obiecte zburatoare neidentificate este real, iar lumea ar trebui sa stie acest lucru, din cauza implicatiilor existentei acestora si a faptului ca ne tin sub observatie planeta de mai bine de o jumatate de secol. Intentionez sa demasc musamalizarea pusa in act de guvern cu privire la descoperirile derivate din cercetarile asupra tehnologiei extraterestre. Sunt cu adevarat ingrijorat de consecintele unui razboi intergalactic care ar putea izbucni in orice moment.”

- Acelasi Paul Hellyer, intr-o declaratie ulterioara: “OZN zboara de peste jumatate de secol in totala libertate in vazduhurile planetei, guvernul Statelor Unite dezvolta arme secrete pentru a face fata posibile atacuri provenite din cosmos, in orice moment ar putea izbucni un razboi intergalactic si adevaratul motiv pentru care NASA a primit ordinul de a realiza o baza pe Luna pana in 2020 este intentia Casei Albe de a monitoriza de aproape vehiculele extraterestre care vin si pleaca de pe Terra”.

- In 2008, Paul Hellyer a revenit asupra temei OZN, declarand: “In urma cu cateva zeci de ani, vizitatori de pe alte planete ne-au avertizat cu privire la directia in care am pornit-o, si s-au oferit sa ne ajute. Insa noi, sau cel putin unii dintre noi, am interpretat vizitele lor drept o amenintare, si am decis ca mai intai sa tragem asupra lor si apoi sa punem intrebari. Rezultatul a fost ca unele dintre avioanele noastre au disparut; dar cate disparitii au fost repre

Articol scris de: pacpac.eu