Ion Popescu, tatăl omuleţului Gopo

Ion Popescu, tatăl omuleţului Gopo

de Elena Şerban

Gopo. Două silabe cunoscute în întreaga lume şi care vorbesc despre doi oameni. Unul, Ion Popescu Gopo, un artist plastic şi creator de desene animate, născut la 1 mai 1923, la Bucureşti. Al doilea, omuleţul lui Gopo, personajul imaginat de artist, mulţumită căruia, acesta a obţinut în 1957 Premiul „Palme d’Or” la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes.
Pseudonimul Gopo provine de la numele părinţilor săi: Gorenco (mama) şi Popescu (tatăl).
A debutat în presă în anul 1939, publicând caricaturi. Apoi, la 18 ani, s-a înscris la Academia de Arte din Bucureşti, instituţie pe care nu a terminat-o. După absolvirea unui curs de profil, la Moscova, a început să lucreze la Studioul Cinematografic Bucureşti, în cadrul secţiei de animaţie.
Printre desenele animate pe care le-a produs se numără „Răţoiul neascultător”, „Albina şi porumbelul”, „Doi iepuraşi” şi „Galateea”. La un moment dat a realizat că nu are cum să concureze cu tehnicile americane de la studiourile Disney, aşa că a creat omuleţul care-i poartă numele. Acesta este un personaj nud, schiţat din câteva linii, care interpretează însă perfect problemele lumii contemporane.
În paralel cu filmele sale de animaţie, Gopo a realizat şi producţii cu actori, cele mai cunoscute fiind: „Maria Mirabela” sau „Rămăşagul”. A interpretat şi câteva roluri în filmele proprii, „Galax” sau „Rămăşagul”, dar şi în filme ale altor regizori precum: „O noapte de pomină” sau „Dimitrie Cantemir ”.
Marele cineast a decedat la data de 29 noiembrie 1989, din cauza unui infarct. O dată cu Gopo a murit şi animaţia românească.