Osteopatia sau Călcatura monahală..

Osteopatia sau Călcatura monahală

- Chiropractie - Osteopatie

Medicina osteopatica este o stiinta, o arta si o filozofie a pastrarii sanatatii. Filozofia sa înglobeazà trei principii. Specificitatea sa constà în faptul cà tehnicile sale manuale vizeazà rearmonizarea mobilitàtii tesuturilor din corp precum si a fluctuatiei tuturor lichidelor din organism. In conditii de sànàtate acestea se aflà într-o miscare permanentà în interiorul anumitor ritmuri precise. Mentinerea corpului la aceste ritmuri garanteazà sànàtatea. Corpul uman este un tot care pulseazà continuu. La nivel fizic aceastà pulsatie poartà numele de miscare. Aceastà miscare este prezentà în permanentà si nu poate fi oprità atâta timp cât corpul este viu. Ea poate fi doar îngreunatà sau blocatà în anumite zone, ceea ce genereazà încet, încet durere, disfunctii, "boalà" sau degenerare fizicà. Osteopatia restabilieste mobilitatea si motilitatea structurilor permitând acestora de a-si reface functia prin propria lor fortà de viatà care pulseazà în corp. Osteopatia dupa cum ii spune si numele se ocupa de terapia articulatiilor si oaselor. Ea previne si corecteaza deficientele fizice produse prin deformari ale corpului cauzate de rahitism, o serie de boli organice, osteoarticulare etc. In perioada prepubertara si mai ales postpubertara datorita cresterii bruste in inaltime a corpului si in lungime a segmentelor osoase fara o dezvoltare corespunzatoare a musculaturii, apar unele deficiente caracteristice ale coloanei vertebrale, ale omoplatilor. Prin diverse tehnici specifice osteopatii nostri reusesc sa rezolve cu succes diverse deficiente de postura, ca urmare a dereglarilor, pozitiilor osoase si a deviatiilor acestora. Prin osteopatie tratam: SISTEMUL NERVOS Migrene, cefalee, nevralgii faciale, cervico-brachiale, intercostale, nevralgia Arnold, torticolis, cruralgie, sciatalgie, sciaticà, meralgie parestezicà. SISTEMUL RESPIRATOR, O.R.L., OFTALMOLOGIE Sinuzite, ameteli, echilibru instabil, sindromul lui Ménière, astm (amelioreazà), bronsite, rinite, acufene, lacrimàri, ochi uscat, migrene oftalmicà. SISTEMUL CARDIO-VASCULAR Sentiment de apasare toracicà, palpitatii, tulburàri circulatorii ale membrelor inferioare, congestie venoasa si portalà, hemoroizi. SISTEMUL DIGESTIV Aerofagie, meteorisme, dispepsie, hernie hiatala, gastrite si consecintele hiperaciditàtii gastrice, tulburàri functionale hepato-biliare, colite, constipatie, ptoza visceralà (rinichi, stomac, vezicà urinarà). SISTEMUL GENITO-URINAR Dureri si difunctii ginecologice, cistite, sterilitate functionalà, ptozà uterinà sau a vezicii urinare, tulburàri ale functiei sexuale, enurezis, prostatite, cistite, urmàrirea osteopaticà a sarcinii. SISTEMUL LOCOMOTOR Dureri ale coloanei vertebrale (cervicalgii, dorsalgii, lombalgii, sacralgii, coxalgii), dureri, inflamatii (periartrite scapularà) restrictii de mobilitate ale tuturor articulatiilor periferice, disfunctii ocluzale si temporo-mandibulare, tendinite, tenis elbow, entorse, scolioze si atitudini scoliotice. SISTEMUL NEURO-VEGETATIV Stàri depresive, hipernervozitate, anxietate, stres, tulburàri ale somnului, spasmofilie. SECHELE POSTTRAUMATICE SI CHIRURGICALE Cicatrice, fracturi inainte sau dupà deghipsare, entorse, càzàturi, accidente rutiere,precum si altele: Boli ale coloanei vertebrale: cifoze scolioze lordoze spondiloze spina bifida deficiente si dereglari ale pozitiei bazinului genunchi in valgum (x) genunchi in varus (o) genunchi in ghilimele (k) picior plat entorse contuzii luxatii luxatii congenitale coxofemurale corectarea atitudinilor vicioase si deficientele fizice la copii deconectarea musculaturii si articulatiilor bolnave corectarea deficientelor capului si gâtului corectarea deficientelor umerilor, omoplatilor si membrelor superioare corectarea deficientelor trunchiului corectarea deficientelor membrelor inferioare elongatii si elasticizari boli cauzate de dereglarea posturilor osteoarticulare: Boli cardiovasculare complicatii ale infarctului miocardic hiper si hipotensiune Boli respiratorii: dispnee raceala bronsita, astm Boli digestive: greturi, litiaza biliara, colita, obezitate, constipatie, pancreatita, afectiuni gastro-hepatice, ulcer duodenal Boli urogenitale: enurezis, cistita, sterilitate, hemoroizi Boli kinestezice: parkinson; convulsii; dureri articulare – sold, genunchi; dureri de nervi – trigemen, occipital, nerv intercostal, lombalgie, dorsalgie, torticolis, hemiplegie Boli ale nervilor vegetativi: transpiratii insuficiente sau abundente, sforait, boli de piele si mucoase, alopecie, par alb, bataturi, eczeme, riduri, dermatite Alte boli: astenie, oboseala, iritabilitate, apatie, insomnie, amnezie, somnolenta, agitatie, febra, anemie. Asadar, medicina osteopatica vizeaza pastrarea sanatatii si prevenirea bolii, precum si îndepartarea cauzelor care au condus la pierderea acestora. Este o terapie manuală bazată pe manipularea tuturor structurilor anatomice: schelet, muşchi, ligamente şi ţesuturi moi – cu scopul de a restabili mobilitatea articulaţiilor, de a diminua durerile şi de a reda pacientului o stare de sănătate globală. Se bazează pe principiul unităţii tuturor elementelor din corp. Contracţiile musculare şi deplasările structurilor osoase, datorate unui traumatism direct, postură incorectă sau emoţii negative ca teama şi angoasa, stânjenesc organismul. Pentru ca organismul să-şi regăsească mobilitatea naturală, libertatea de mişcare şi să se elibereze de boală, trebuie ca aceste piedici să fie eliminate cu ajutorul manipulării aparatului muscularo - scheletic. I se acordă o atenţie deosebită coloanei vertebrale, cea care protejează măduva spinării, care la rândul său are un rol cheie în organism: face legătura între sistemul nervos central şi creier, controlează mişcările reflexe şi voluntare şi înregistrează toate senzaţiile. Osteopatia consideră fiinţa umană ca un ansamblu unitar a cărui structură, funcţii organice, creier şi spirit sunt într-o interdependenţă reciprocă. Orice dereglare structurală afectează, deci, corpul în întregul său. La fel, problemele interne pot altera integritatea aparatului muscularo – scheletic, care îşi va modifica poziţia sa normală pentru a se adapta efectelor durerii, inconfortului sau bolii sau pentru a le diminua. Sarcina osteopatiei constă în a repera (prin palpare) şi apoi a elimina contracţiile musculare care consumă multă energie, reducând mobilitatea ţesutului şi inhibând funcţiile organice. Muşchii, datorită contracţiilor fizice sau stresului psihologic, devin hiperexcitabili şi mai vulnerabili la agresiuni. Contracţiile acestora inhibă circulaţia sanguină şi limfatică. Astfel, o intervenţie asupra muşchilor diafragmei şi cutiei toracice permite sporirea ventilaţiei pulmonare şi deblocarea tensiunilor responsabile de bolile respiratorii – astm, bronşită cronică. Toate aceste manipulări osteo-musculare permit tratarea aproape a tuturor patologiilor, în măsura în care se acţioneaza adecvat si intr-o faza nu foarte avansata a bolii. – Ce afectiuni se pot trata prin aceasta metoda? – In special, afectiuni tipice ale scheletului: luxatii, cifoza, scolioza, torticolis, spondiloza, discopatii, lombosciatica si altele. Dar se pot trata si unele disfunctii somatice: ulcerul gastric si hipertensiunea arteriala fiind doar doua exemple. – In cadrul hipertensiunii, sistemul cardiovascular este reglat de sistemul nervos simpatic prin segmentele coloanei vertebrale cu ganglionii paraleli cordonului spinal. Daca una dintre vertebre este deplasata, este afectata functia ganglionilor simpatici, influentind astfel presiunea sanguina. De asemenea, pozitionarea incorecta a celei de-a cincea vertebre dorsale are ca efect o meteosensibilitate cu manifestari cardiace, senzatie de presiune in zona cordului si, uneori, simptome tipice de angina pectorala, investigatiile demonstrind ca, de fapt, nu este vorba despre angina. Deplasarea segmentului toracal T2-T3 afecteaza cavitatea atriala provocind adesea tulburari de ritm cardiovascular, asa-numitele palpitatii. Pozitionarea incorecta a ultimelor trei vertebre poate determina enurezisul, constipatia cronica sau unele afectiuni ginecologice. De asemenea, pozitionarea incorecta a unor vertebre cervicale poate determina, datorita modificarilor circulatorii la acest nivel, afectiuni cum ar fi cefaleea, ametelile, tulburarile de auz si de vedere, lipsa de concentrare. EFECTELE: – Realizeaza o reglare rapida a acestora. De multe ori, se aude un pocnet cauzat de vaporizarea fluidului de la nivel articular, atunci cind se extinde spatiul la acest nivel. Datorita acestei reglari rapide, rezultatele terapiei se observa imediat, exceptie facind afectiunile cronice instalate de multa vreme. TEHNICILE OSTEOPATICE Osteopatia este o medicina holisticà, neconventionalà care vizeazà restabilirea sànàtàtii prin restabilirea micromobilitàtii fiziologice în zonele afectate care au fost descoperite prin diagnosticul osteopatic specific (DOS). Separarea pe familii de tehnici tine cont de modalitatea lor de executie, o sedintà de osteopatie presupunând adesea un amestec al acestora, iar predominarea unei familii în cadrul unui tratament nu este decât rezultatul preferintelor terapeutului si sensibilitàtii sale. Tehnicile osteopatice sunt aplicate în urma unui diagnostic osteopatic, coroborat de principiile si filozofia osteopaticà. Ele urmàresc restabilirea unui echilibru global, fiecare tratament luând în considerare unitatea corpului uman si unicitatea sa în momentul tratamentului. TEHNICILE FUNCTIONALE- necesità participarea activà a pacientului si se fac în sensul leziunii, cu sau fàrà pârghie. Ele au drept scop stimularea facultàtilor de autovindecare. TEHNICILE STRUCTURALE- mobilizeazà strucutura osoasà si sunt adesea însotite de un "poc" caracteristic. Osteopatul respectà întotdeauna barierele fiziologice, scopul acestora fiind restabilirea tensiunilor periarticulare si repozitionarea de facto a articulatiilor. TEHNICI CRANIENE - au apàrut în urma descoperirii Respiratiei Primare si a consecinetei sale Micarea Respiratorie Primarà la nivelul oaselor craniene si a sacrului. Aceste tehnici sunt salutare la bebelus, imediat dupà nastere. TEHNICI VISCERALE - la nivel visceral existà o dinamicà precisà. Acestea tind sà restabileascà aceastà dinamicà afectatà de multiple cauze (pshihice, alimentare, posturale, traumatice, chirurgicale, etc.) Prin restabilirea dinamicii organului se restabilieste functia organului. TEHNICI FASCIALE - fasciile sunt locul unei miscàri perpetue, jucând un rol fundamental: structural, biomecanic, cardiac, respirator, circulator, în metabolismul gràsimilor, în cicatrizare defensiv, neurologic, în conducerea si emiterea mesajelor, în conducerea si fluctuatia L.C.R., interfatà energeticà si de schimb cu mediul înconjurator. Tehnicile fasciale foarte numeroase tind sà restabileascà mobilitatea fascialà, actionând în felul acesta la toate aceste niveluri. Următor >CHIROPRAXIA (Vertebroterapia) Tratamente - Chiropractie - Osteopatie CHIROPRAXIA (Vertebroterapia) este considerata de catre practicienii ei atat o stiinta, cat si o arta. Terapeutii acestei stiinte se specializeaza in tratarea unor varietati de maladii legate de sistemul muscular si articular prin manipularea coloanei vertrebrale si articulatiilor. Terapia nu include insa numai manipularea propriu zisa ci si folosirea mainilor pentru a localiza anumite zone pe coloana vertrebrala. Scopul terapeutului este de a trata problema fundamentala a pacientului si nu doar simptomele de durere, discomfort pe care pacientul le simte pe moment. Terapeutul pune un diagnostic initial dupa o anamneza detaliata si dupa o atenta examinare fizica si psihica. Dupa aceasta va palpa coloana vertrebrala si anumite articulatii pentru a determina unde anume este o disfunctie a mobilitatii normale. O astfel de disfunctie sugereaza existenta unei probleme delicate de natura biomecanica mai profunda si care odata corectata poate contribui la imbunatatirea starii generale a pacientului. CHIROPRAXIA (Vertebroterapia), asa cum este folosita in prezent in cabinetele de masaj locale utilizeaza, in functie de capacitatile si de influentele anterioare ale terapeutului, manevre si proceduri din: •  “osteopatie”, terapie dezvoltata mai ales in mediile medicale din Europa, •  “terapia coxalelor” a dr Yumeiho (care foloseste manipularea osteoarticulara si multiple elemente din Shiatsu), •  “chiropraxie” , tehnica ruseasca care foloseste “incalzirea” prin masaj viguros al meridianelor energetice si in special a zonelor de langa coloana vertebrala si abia apoi manipularileosteo-articulare pentru ca asa numita “memorie a muschiului” sa se retina ca fiind o stare de relaxare, permitand astfel organismuluiun ragaz de mentinere a pozitiei corecte a articulatiei cu efecte curative sporite. •  “kinetoterapia monahala”, dupa cum ii spune si numele a fost dezvoltata in mediul preotilor, constand in principal din manevre si proceduri de masaj executate cu talpa piciorului, avand influente certe din tehnicile stravechi numite “ calcarea pe prag ”. •  “masaj thailandez terapeutic”, tehnica orientala care foloseste un masaj bland al meridianelor energetice (de tip Shiatsu), urmat de elongatii, presiuni, rasuciri si trageri ale articulatiilor si ale coloanei vertebrale, executate in maniera relaxata obtinand efecte de durata asupra eficientelor articulare si o relaxare profunda a zonelor din imediata apropiere a acestora, permitand organismului o regenerare rapida prin resurse proprii. •  “strecing”, tehnica occidentala cu aplicabilitate pe partea de flexibilizare a articulatiilor, cu rezultate excelente in reducerea durerilor si a contracturilor musculare. •  “posturi si rasuciri” de tip Hatha Yoga, cu influente din Yoga traditionala, avand rezultate in corectatea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale. Fiecare terapeut, in functie de cunostiintele sale, de practicile sale curente si de experienta, poate alege sau recomanda, in beneficiul pacientului, unele dintre aceste tehnici sau o combinatie din toate.