Totul despre tainele hipnozei

publicat pe 10 Martie 2008

Hipnoza nu este o tehnica a a timpurilor moderne, comportamente sau tehnici asociate ei au fost cunoscute si folosite inca din timpurile stravechi in ritualuri magice ce vizau scopuri curative sau in ritualuri religioase.

Fiind asociata adeseori cu practici curative, dar si cu ocultism si forte magice, hipnoza a generat o serie de mituri, credinte cu un slab fundament stiintific dar puternic sustinute afectiv.



Termenul de “hipnoza” a fost impus acum mai bine de 150 de ani de catre chirurgul englez James Braid si deriva de la termenul grecesc “hypnos” care se traduce prin somn. Acest termen s-a pastrat desi cercetarile in domeniu au demonstrat in timp ca intre transa hipnotica si somn nu exista nicio legatura. Iar caracterul magic al hipnozei nici macar nu este luat in considerare in cercetarile academice.



Mai mult, oricat de suprinzator ar fi pentru necunoscatori, transa hipnotica este o realitate cotidiana, o stare naturala si spontana pe care oamenii o traiesc destul de frecvent. De exemplu atunci cand urmarim un film si suntem absorbiti de actiune ne detasam de ceea ce se intampla in jurul nostru, de trecerea timpului si de probleme. Aceasta este insa o forma de auto-hipnoza, intrarea spontana in transa fara interventia unei alte persoane.



Cand insa se incearca introducerea intentionata in transa de catra o alta persoana, cu obiective clar definite, demersul devine mult mai complicat. Aceasta a doua persoana devine un fel de ghid care orienteaza subiectul spre intrarea in transa, motiv pentru care colaborarea acestuia din urma este o conditie absolute necesara.



Tot James Braid a fost unul dintre primii cercetatori care au sesizat ca succesul hipnozei este conditionat in primul rand de trasaturile subiectului care este supus acestei tehnici si nu de catre hipnotizator.



Comunicarea in hipnoza



Intr-adevar in hipnoza se pune accentual pe anumite trasaturi ale celui care urmeza a fi hipnotizat. In stransa legatura cu hipnoza se vorbeste despre sugestie si sugestibilitate. Sugestia este considerata un process de comunicare prin care se obtine acceptarea cu convingere a informatiilor communicate chiar in absenta unei baze logice care sa le sustina. Relatia dintre hipnoza si sugestie a fost larg dezbatuta si a facut subiectul a numeroase cercetari insa nici in prezent nu s-a ajuns la un acord. Totusi sunt unanim acceptate anumite concluzii. Cea mai importanta este aceea ca, desi sugestia este prezenta in orice inductie hipnotica, nu se poate pune semnul egal intre sugestie si hipnoza, aceasta din urma implicand si alti factori, printre care: asteptarile personale, credinta celui hipnotizat, imaginatia sau flexibilitatea cognitiva.



Sugestiile care sunt folosite in timpul hipnozelor sunt alese atat in functie de personalitatea subiectului ce urmeaza a fi hipnotizat cat si in functie de obiectivele urmarite. Ion Dafinoiu si Jeno-Laszlo Vargha in cartea “Hipnoza clinica. Tehnici de inductie. Strategii terapeutice.” insista asupra rezonantei celui care este supus hipnozei la sugestie, subliniind faptul ca in procesul de comunicare hipnotica, prin care se urmareste mobilizarea resurselor inconstiente, soarta unui cuvant depinde mai degraba de urechea la care ajunge si nu de gura care il spune. Autorii arata ca hipnotizatorul nu foloseste cuvinte magice insa “cuvintele dobandesc o anumita putere doar daca intalnesc ceva anume in universul interior al pacientului: credinte, asteptari, experiente etc.”



Exista doua modalitati fundamentale prin care se poate realiza comunicarea hipnotica: prin sugestii directe si prin sugestii indirecte. Acestea sunt alese si in functie de personalitatea subiectului.



Sugestiile directe sunt specifice hipnozei traditionale si se bazeaza pe specificarea clara si concisa a rezultatelor asteptate. Pot sa fie eficiente in demersurile hipnotice care intra in acord cu credintele subiectului, acesta fiind o persoana mai degraba conformista si puternic motivata in legatura cu demersul hipnotic. Acest tip de sugestii au drept scop introducerea in mintea subiectului a unei idei anume, folosind un grad variabil de permisivitatea, mergand de la sugestii cu un grad crescut de constrangere (Inchide ochii!) pana la sugestii foarte permisive (As dori sa inchizi ochii).



Sugestiile indirecte se caracterizeaza prin mobilizarea unor resurse si mecanisme psihologice inconstiente. Ele nu au drept scop inducerea unei idei ci revelarea inconstientului, astfel incat continutul acestuia sa iasa la suprafata si sa se manifeste deschis in comportament. Pentru a realiza acest lucru, hipnotizatorul are nevoie de experienta. De exemplu o sugestie indirecta se poate realiza print evitarea formularii unei cereri directe avand insa grija sa fie inclus in formula, sugerat, comportamentul dorit (in loc de imperativul “Inchide ochii” se poate folosi o expresie permisiva de genul : “Ai putea sa inchizi ochii” care desi nu este o cerere directa transmite dorinta ca subiectul sa inchida ochii).



Pentru ca inducerea transei hipnotice sa fie posibila, este necesar insa un demers individualizat, specific fiecarui subiect in parte, de aceea de multe ori sugestiile directe sunt combinate cu cele indirecte atat in functie de personalitatea subiectului in cauza cat si luand in considerare derularea demersului.



Tehnici de inducere a transei



Exista numeroase tehnici de inducere a transei, de la cele traditionale la cele de adancire a transei. De exemplu unele metode se bazeaza pe concentrarea imaginatiei, subiectului sugerandu-i-se un loc imaginar in care acesta sa se simta securizat, folosind numeroase detalii senzoriale. Aceste detalii se bazeaza pe informatiile culese prin interviul anterior demersului. Este foarte important sa se urmareasca feedback-ul nonverbal al subiectului care ofera indicii importante in legatura cu sentimentele reale ale acestuia.



O alta tehnica se bazeaza pe focalizarea atentiei pe principalele grupe musculare oferind in acelasi timp sugestii de relaxare. Aceast tehnica este relative usor de folosit si foarte eficienta.

Uneori ea este combinata cu tehnica numararii, prin asocierea fiecarei grupe musculare care urmeaza sa se relaxeze a cate unui numar. De exemplu la 10 bratele se relaxeaza, la 9 bratele devin tot mai relaxate pana cand ajungand la 1 fiecare muschi devine tot mai relaxat.



Acetea sunt numai trei din numeroasele tehnici folosite, prezentate cu scop ilustrativ.



Vocea



Un element foarte important si interesant in inducerea transei hipnotice il constituie vocea. Cel care a descoperit secretul modificarilor de voce a fost celebrul Milton Hyland Erickson, personalitate marcanta in domeniul psihoterapiei si hipnozei. El a sesizat ca modificandu-si ritmul, intonatia si intensitatea vocii, se putea adresa simultan atat constientului cat si inconstientului. Prin caracteristicile vocii se poate induce starea de relaxare si cautare interna, cu alte cuvinte prin caracteristicile vocii putem sa inducem transa hipnotica. Adeseori terapeutii folosesc o intensitate scazuta tocmai pentru a focaliza atentia subiectului sau pentru a crea o ambianta familiara si securizata.



Manifestarile specifice



• Transa hipnotica se bazeaza pe disocierea constient-inconstient, urmarind facilitarea accesului la resursele inconstiente ale subiectului. Prin disociere, existenta globala este separata in mai multe parti si in functie de scopurile fixate unele dintre ele vor fi accentuate iar celelate dimpotriva, vor fi diminuate.



• Un alt element important al transei hipnotice este dat de modificarile amnezice care apar in urma acestui demers. Accesul la anumite amintiri se realizeaza foarte greu, deoarece intervine procesul firesc si uneori util al uitarii, anumite informatii nefiind stocate in memoria de lunga durata iar altele fiind chiar refulate, respinse. Insa amintirile nu dispar, nu sunt sterse total, ci sunt stocate in inconstient. Procesul de aducere a acestor informatii in campul constiintei este unul foarte dificil.



• Amneziile au insa si un rol protector, reprimarea fiind un mecanism de aparare, principala functie e acestor amnezii devenind astfel asigurarea echilibrului psihologic. Erickson a dezvoltat o serie de tehnici pentru a facilita tocmai aceste amnezii, reprimari ale amintirilor dureroase, bazandu-se pe forta pozitiva a inconstientului de a genera schimbari explorand mai multe alternative decat o poate face mintea constienta. Aceste amnezii induse nu presupun disparitia definitiva a amintirilor traumatizante ci respingerea lor intr-un loc din care sa nu mai poata sa influenteze viata subiectului.



• Referitor la modificarile amnezice, unui pacient in transa i se poate sugera chiar si disocierea unei amintiri in doua parti: evenimentul propriu-zis si starile afective de care a fost insotit. Erickson oferea un exemplu sugestiv in acest sens, povestind ca un pacient de-al sau a reactionat specific in timpul transei la trairile evocate de o gluma, adica a retrait starile afective determinate de aceasta, fara insa a-si aminti si gluma respectiva. Se realizase disocierea intre gluma si starea pozitiva pe care aceasta o crease.



• In transa hipnotica se obtine de fapt valorificarea la maximum a resurselor, in acest sens fiind posibila si hipermnezia, permitand subiectului retrairea unor episoade anterioare cu includerea unui important numar de elemente noi,care nu erau cunoscute in stare constienta. Totusi se impune o remarca si anume aceea ce aceste elemente pot sa fie si fictive.



• Specifica starii de hipnoza este si trairea subiectiva a timpului, accelerarea sau incetinirea lui. Mai mult, aceasta traire subiectiva este folosita ca indicator al instalarii transei hipnotice. Tot referitor la timp, insa intr-o alta acceptiune, prin transa hipnotica se poate obtine si regresia de varsta. Subiectului i se sugereaza evenimentele dintr-o anumita perioada a vietii lui pe care el le retraieste efectiv in timpul transei, fara niciun cadru temporal de referinta. Regresii de varsta experimentam si in mod spontan cand rasfoim de exemplu un album cu fotografii.



• Exista si reversul regresiei, adica progresia de varsta, care consta in trairea unei realitati psihologice ca desfasurandu-se in viitor, bazandu-se pe ideea ca formularile pe care le facem in timpul transei in legatura cu viitorul nostru se vor implini. Atat regresia cat si progresia de varsta au drept scop intarirea eului si integrarea starilor afective.



• Transa hipnotica este insotita si de halucinatii sau modificari senzoriale, facilitate prin utilizarea sugestiilor directe si indirecte. Acestea sunt folosite pentru a introduce subiectul intr-o situatie care nu poate sa fie reprodusa in realitatea obiectiva. De exemplu in timpul regresiilor de varsta subiectii pot experimenta halucinatii auditive sau vizuale, adica pot sa auda voci sau sa vada persoane din perioda evocata in timpul transei.



• Unul dintre cele mai caracteristice fenomene ale hipnozei este catalepsia. Aceasta presupune rigiditatea musculara, care permite corpului sa mentina pentru timp indelungat pozitia care i se da.Printre manifestarile cataleptice amintim: privirea fixa, imobilitatea generala, diminuarea ritmului respirator, rigiditatea musculara sau miscarile inconstiente. Acestea reprezinta un foarte bun indicator al profunzimii transei, raspunsurile cataleptice specifice devenind tot mai evidente pe masura ce subiectul este mai absorbit de procesele declansate de sugestii.



Un articol de Lucia Ionescu