Tulburarile articulatiei temporo-mandibulare (ATM)

Autor i-medic.ro

Tulburarile articulatiei temporo-mandibulare se manifesta ca urmare a unor probleme aparute la nivelul articulatiei maxilarului, a maxilarului si a muschilor faciali care controleaza procesul de masticatie si miscarea maxilarului.

Ce este articulatia temporo-mandibulara?

Articulatia temporo-mandibulara conecteaza maxilarul inferior (mandibula) de osul temporal al craniului, fiind atasata de fiecare parte a fetei, imediat sub ureche. Aceasta articulatie este flexibila permitand maxilarului sa se miste de sus in jos, in fiecare parte si facilitand procese ca vorbit, mestecat si chiar cascat. Muschii atasati in jurul articulatiei temporo-mandibulare controleaza pozitia si miscarea maxilarului.

Cauzele tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare

Desi cauza exacta de aparitie a tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare nu a fost stabilita cu exactitate, medicii stomatologi considera ca simptomele apar in momentul in care exista unele probleme ale articulatiei sau muschilor care o inconjoara. O alta cauza a tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare sunt leziunile severe la nivelul maxilarului, a articulatiei propriu-zise, precum si a muschilor de la nivelul capului si a gatului.

Alte cauze ale tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare sunt:

• scrasnitul sau inclestatul dintilor (bruxism), fapt care creste presiunea exercitata asupra articulatiei temporo-mandibulare;
• dislocarea discului moale situat intre osul alveolar si articulatia temporo-mandibulara;
• osteoartrita sau artrita reumatoida;
• stres. De cele mai multe ori persoanele care se afla in situatii tensionate tind sa incordeze muschii faciali si sa inclesteze dintii.

Simptomele tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare

In general persoanele cu tulburari ale articulatiei temporo-mandibulare se confrunta cu aparitia unei senzatii intense de durere si disconfort. Acestea se pot manifesta pentru perioade scurte de timp sau dimpotriva pot avea o durata mai lunga, de pana la cativa ani. Conform studiilor statistice, tulburarile articulatiei temporo-mandibulare detin o incidenta mai mare in randul femeilor cu varsta cuprinsa intre 20 si 40 de ani.

Tulburarile articulatiei temporo-mandibulare se manifesta clinic astfel:

• durere si sensibilitate la nivelul fetei, articulatiei maxilarului, a umerilor si a gatului, precum si in jurul sau in interiorul urechii atunci cand pacientul mesteca, vorbeste sau incearca sa deschida gura larg;
• limitarea capacitatii de a deschide gura larg;
• blocarea maxilarului atunci cand gura este deschisa sau dimpotriva inchisa;
• aparitia unor sunete asemenatoare pocniturilor atunci cand pacientul inchide sau deschide gura;
• senzatie de oboseala la nivelul fetei;
• dificultati de mestecare si senzatie de disconfort in momentul in care pacientul incearca sa muste din alimente. Aceasta senzatie este resimtita asemeni nepotrivirii dintilor superiori si ai celor inferiori;
• inflamatie la nivelul unei parti a fetei;
• dureri de dinti, dureri de cap, dureri la nivelul gatului si dureri la nivelul urechilor (dureri auriculare);
• senzatie de ameteala;
• probleme de auz;
• dureri la nivelul zonei superioare a umarului;
• tinitus (tiuit continuu in urechi).

Diagnosticarea tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare

Datorita faptului ca simptomele specifice tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare pot fi cauzate si de alte afectiuni ca dureri dentare, sinuzita, artrita sau afectiuni gingivale, medicul stomatolog va efectua un examen medical amanuntit si va consulta istoricul medical al pacientului.

Alte metode de diagnosticare a tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare sunt:

• efectuarea unui examen fizic in vederea descoperirii zonelor dureroase sau sensibile de la acest nivel, precum si a limitarii miscarilor maxilarului;
• examinarea gradului de functionare al muschilor din jurul maxilarului;
• efectuarea unei radiografii cu raze X la nivelul fetei. De asemenea medicul stomatolog poate cere efectuarea altor teste imagisitice precum RMN sau computer-tomograf (CT).

Tratamentul tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare

Tratamentul tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare variaza de la tehnici de ingrijire personala, pana la tratamente specializate nechirurgicale sau chiar chirurgicale.

Principalele metode de tratament ale tulburarilor articulatiei temporo-mandibulare

1. Aplicarea compreselor reci si calde. Timp de 10 minute, aplicati o compresa rece la nivelul fetei, efectuati exercitii de stretching pentru maxilar (acestea sunt indicate de medicul stomatolog), apoi aplicati timp de 5 minute o compresa calda.
2. Consumati alimente moi, precum iaurt, piure, branza cottage, supa, omleta, peste, legume si fructe gatite, fasole si cereale. Mancarea trebuie sa fie taiata in bucatele foarte mici, astfel incat sa fie mai usor de mestecat.
3. Tratament medicamentos pentru ameliorarea durerii si inflamatii, precum medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (aspirina sau ibuprofen). Daca este nevoie, medicul stomatolog va poate prescrie doze mai mari sau tratamente eliberate pe baza de reteta asa cum sunt cele narcotice. Alte tipuri de medicamente sunt cele pentru relaxarea muschilor (in cazul persoanelor diagnosticate cu bruxism), medicamente antianxietate sau antidepresive.
4. Terapie cu laser de energie mica pentru reducerea durerii si a inflamatiilor.
5. Purtarea gutierelor si atelelor dentare in timpul noptii, pentru prevenirea scrasnitului din dinti sau a inclestarii dintilor. Principala diferenta dintre atele dentare si gutiere dentare consta in faptul ca primele trebuie purtate 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana.
6. Tratament corectiv. Tratamentul corectiv consta in inlocuirea dintilor lipsa, folosirea coronitelor dentare, a puntilor dentare si a aparatelor ortodontice fixe.
7. Evitati miscarile bruste la nivelul maxilarului. Evitati mestecarea gumei, cascatul, tipatul sau cantatul.
8. Nu va sprijiniti barbia in palma, nu sustineti telefonul mobil intre umar si ureche.
9. Incercati sa nu apropiati dintii superiori de cei inferiori pentru ameliorarea presiunii la nivelul maxilarului.
10. Apelati la tehnici de relaxare pentru a controla tensiunea de la nivelul maxilarului.

Tratament controversate pentru tulburarile articulatiei temporo-mandibulare
Daca metodele enuntate mai sus nu va ofera rezultate satisfacatoare, medicul stomatolog va poate sugera una dintre urmatoarele forme de tratament:

1. Stimulare nervoasa electrica transcutanata (TENS). Aceasta forma de tratament presupune folosirea unui stimul electric de intensitate mica pentru ameliorarea durerilor si relaxarea muschilor de la nivelul maxilarului.
2. Tratament cu ultrasunete. Aceasta forma de tratament impune folosirea unei surse de caldura pentru cresterea gradului de mobilitate si ameliorarea inflamatiei.
3. Injectii la nivelul zonelor dureroase. Aceasta forma de tratament presupune injectarea medicamentelor pentru durere sau a unui anestezic la nivelul zonelor dureroase.
4. Radioterapie. Undele radio au capacitatea de a induce o unda de curent electric de intensitate mica, avand scopul de a creste gradul de vascularizare la nivelul maxilarului.

Interventii chirurgicale
Interventiile chirurgicale sunt recomandate numai in cazul in care toate formele de tratament nechirurgicale nu au oferit rezultatele scontate. Formele de interventie chirurgicala recomandate pentru tulburarile temporo-mandibulare sunt:

1. Artrocenteza, efectuata in cabinetul stomatologic sub anestezie general este recomandata pacientilor cu mobilitate redusa la nivelul articulatiei temporo-mandibulare. Aceasta interventie chirurgicala presupune introducerea unor ace la nivelul zonei afectate (punctie articulara) si spalarea maxilarului cu lichide sterile.
2. Artroscopie, de asemenea realizata sub anestezie generala, implica efectuarea unei incizii la nivelul urechii si introducerea unui instrument ce permite examinarea zonei articulatiei temporo-mandibulare.
3. Interventie chirurgicala deschisa, la randul sau efectuata sub anestezie generala, are un grad mai mare de invazivitate. Aceasta forma de tratament este necesara atunci cand:

• structurile osoase ale articulatiei se deterioreaza;
• in jurul articulatiei exista tumori;
• exista fragmente osoase dezlipite la nivelul articulatiei.