Alimente şi plante medicinale care favorizează savurarea stării de fericire (3)

de instructor ayurveda Andrei Gămulea

Citiţi partea a doua a acestui articol:
Alimente şi plante medicinale care favorizează savurarea stării de fericire (2)


HARITAKI

Fructul de HARITAKI (Terminalia chebula) este deloc întâmplător cunoscut şi apreciat în tradiţia tibetană sub numele de „regele remediilor naturale”. Pe de altă parte, în lucrările tradiţionale de AYURVEDA, fructele de HARITAKI sunt frecvent enumerate ca ingrediente de bază în cele mai multe dintre formulele terapeutice revitalizante, tocmai datorită multiplelor sale virtuţi vindecătoare. Tradiţia AYURVEDA subliniază faptul că fructele de HARITAKI prezintă o remarcabilă proprietate: dintre cele şase gusturi elementare cunoscute (dulce, sărat, acru, picant, amar şi astringent) şi care prin combinare, în diferite proporţii, dau naştere întregii diversităţi de gusturi existente în natură, fructele de HARITAKI prezintă cinci din cele şase gusturi (dulce, acru, picant, amar şi astringent). Această combinaţie specifică determină printre altele proprietăţile regenerante şi revitalizante ale fructelor de HARITAKI. Cercetări ştiinţifice recente au arătat că fructele de HARITAKI au importante proprietăţi antioxidante, care contribuie, în cazul utilizării lor constante, la îmbunătăţirea vieţii ţesuturilor vii din corpul uman. Fructele de HARITAKI au un bogat conţinut de vitamina C, care are un important rol de îmbunătăţire a funcţiilor psihomentale şi cognitive şi contribuie totodată la o cât mai bună adaptare a organismului la factorii generatori de stres.


BILVA

În tradiţia spirituală orientală, arborele BILVA (Aegle marmelors) reprezintă un simbol viu al vieţii spirituale, fiind cunoscut în India ca fiind „Arborele cel sacru al lui SHIVA”. În AYURVEDA, efectele binefăcătoare ale fructelor de BILVA sunt comparate cu virtuţile binefăcătoare ale ambroziei cereşti (AMRITA). Deloc întâmplător, arborele de BILVA este prezent în India în cele mai multe dintre grădinile templelor consacrate lui SHIVA şi este aproape nelipsit din ambianţa naturală în care se desfăşoară feluritele celebrări rituale ale tradiţiei spirituale a Indiei. Menţiunile referitoare la utilizarea în scop vindecător a fructelor de BILVA apar încă din vechile scrieri vedice şi continuă în aproape toate lucrările tradiţionale de AYURVEDA. Celebra lucrare de AYURVEDA „Charaka Samhita” face referire frecvent la proprietăţile reîntineritoare şi revitalizante ale acestor fructe, al căror aspect este impresionant, prin forma lor rotundă, al cărui diametru depăşeşte frecvent 10 cm. Cercetările ştiinţifice moderne au arătat că fructele de BILVA au un bogat conţinut de alfa-tocoferol, cel mai activ compus din clasa vitaminei E, a cărui acţiune antioxidantă face posibilă încetinirea proceselor de îmbătrânire. În plus, dacă sunt consumate periodic, fructele de BILVA îi pot ajuta, prin forma de vitamina E naturală pe care ele o conţin, şi pe cei care trăiesc în zone poluate şi de asemenea şi pe cei care, chiar dacă nu sunt fumători, ajung uneori să se expună accidental nocivităţii fumului de ţigară, care este uneori prezent în anumite spaţii publice.


AMALAKI

Binecunoscute în tradiţia sistemului milenar AYURVEDA, fructele de AMALAKI (Emblica oficinalis) reprezintă o importantă şi bogată sursă naturală de vitamina C: între 600 mg şi 1800 de mg la 100 g de fructe de AMALAKI. Fie că sunt folosite în stare proaspătă, fie că sunt folosite sub formă de pulbere uscată, fructele de AMALAKI generează un puternic efect reconfortant. Vitamina C pe care ele o conţin generează rapid efecte de stimulare a activităţii cerebrale. Cantităţile mari de vitamina C conţinute în fructele de AMALAKI sunt de mare ajutor pentru a preîntâmpina neajunsurile ce derivă de regulă în urma situaţiilor stresante, atunci când consumul de noradrenalină şi adrenalină este mult mărit. Tocmai de aceea, fructele de AMALAKI reprezintă un important mijloc natural de combatere a stresului şi de îmbunătăţire a funcţiilor psihice şi intelectuale. Deloc întâmplător, aceste fructe cu un gust acrişor pregnant şi plăcut, care după ce sunt bine mestecate fac să apară un surprinzător gust dulce, extrem de plăcut, persistent şi rafinat sunt folosite în formulele tradiţionale ayurvedice de reîntinerire şi regenerare.



ASHWAGANDHA

Cunoscută şi apreciată ca un veritabil „Ginseng indian”, rădăcina de ASHWAGANDHA (Withania somnifera) reprezintă un valoros revigorant general al organismului. În cadrul sistemului tradiţional AYURVEDA, rădăcina de ASHWAGANDHA este citată printre cele mai importante remedii care permit instalarea unei stări profunde de relaxare şi care totodată permite redobândirea în scurt timp a echilibrului emoţional. Cercetări biochimice şi studii clinice realizate recent arată că, din punct de vedere statistic, folosirea în scop terapeutic a rădăcinii de ASHWAGANDHA conduce la o considerabilă reducere a cortizonului şi a catecolaminelor prin intermediul secreţiei urinare, ori este cunoscut faptul că excesul acestora reprezintă una dintre cauzele instalării stărilor de stres. Rădăcina de ashvagandha conţine withaferina-A, alcaloid care stimulează activitatea acetilcolinei la nivel cerebral.
Tocmai de aceea, planta contribuie la îmbunătăţirea performanţelor memoriei şi la optimizarea proceselor cognitive şi de învăţare. De asemenea, glico-withanolidele conţinute în plantă contribuie la reducerea stărilor de nervozitate, a tensiunii, a anxietăţii şi a stărilor depresive. Rădăcina de ASHWAGANDHA are un uşor gust dulce plăcut, motiv pentru care ea poate fi folosită constant, pe perioade lungi de timp. Folosită astfel, ea poate contribui în mod eficient la redobândirea bunăstării emoţionale şi la amplificarea capacităţilor mentale. În plus, rădăcina de ASHWAGANDHA conferă o din ce în ce mai durabilă autonomie în menţinerea nealterată a stărilor psihice pozitive şi stenice.


KAMALA

Florile de lotus (Nelumbo nucifera) ocupă un rol important în cadrul diferitelor tradiţii de vindecare ale orientului. În AYURVEDA, florile de lotus (KAMALA) sunt apreciate ca fiind cel mai eficient calmant şi răcoritor, fiind tocmai de aceea folosite pentru reducerea stărilor infamatorii şi totodată pentru eliminarea stărilor de încordare, tensiune sau stres.
În tradiţia spirituală orientală, florile de lotus (KAMALA) reprezintă un simbol sacru al stărilor meditative înalte, care pot fi atinse în urma practicii consecvente a procedeelor YOGA. În cadrul sistemului milenar YOGA, florile de lotus (KAMALA) sunt în mod direct asociate cu stările de interiorizare şi de meditaţie yoghină profundă. Folosite de regulă sublingual, sub formă de pulbere uscată, florile de lotus (KAMALA) pot genera rapid o stare profundă de liniştire a minţii, de interiorizare, calm, pace lăuntrică şi astfel pot face să se instaleze rapid o stare sublimă de fericire fără obiect (ANANDA). Florile de lotus (KAMALA) conţin lotusină şi nuciferină, compuşi care determină un efect specific de stimulare cerebrală şi care generează o stare generală de relaxare extrem de plăcută, ce este resimţită aproape în întregul corp. Starea plăcută ce este generată prin folosirea florilor de lotus (KAMALA) este apreciată cel mai adesea ca fiind o stare de „bucurie încântătoare”.


BRAHMI

Binecunoscută mai ales în tradiţia milenară AYURVEDA, planta indiană BRAHMI (Bacopa monnieri) a devenit în prezent binecunoscută în aproape întreaga lume pentru multiplele sale efecte benefice pe care utilizarea ei le are asupra funcţiilor cerebrale. Studiile moderne au arătat că planta indiană BRAHMI contribuie la creşterea capacităţii de concentrare mentală, la amplificarea puterii de focalizare a atenţiei şi la îmbunătăţirea performanţelor memoriei. Planta conţine bacozide şi saponine triterpenoide, ambele fiind responsabile de îmbunătăţirea transmisiei nervoase. În particular, bacozidele, care sunt principalul ingredient conţinut în plantă, îmbunătăţesc activitatea sinaptică, ceea ce conduce la efectul general de creştere a puterii mentale. În tradiţia AYURVEDA, BRAHMI este descrisă ca fiind una dintre cele mai importante plante cu efect tonic cerebral. Folosirea ei constantă sub formă de pulbere uscată, sublingual, poate determina gradat apariţia unui efect global de îmbunătăţire a funcţiilor inteligenţei, care se traduce în mod special prin efectele de îmbunătăţire a funcţiilor mentale de planificare şi de soluţionare a problemelor, precum şi prin activarea tuturor proceselor cerebrale în care este necesară o prelucrare rapidă a informaţiei.


Ginko

Arborele de gingko (Gingko biloba) este originar din China, însă în prezent este cultivat în aproape întreaga lume. Chiar dacă are o creştere lentă, el poate ajunge până la înălţimea de 35 de metri. Răspândirea sa se datorează mai ales virtuţilor terapeutice ale frunzelor sale, despre care se ştie că erau folosite în medicina tradiţională chineză încă de acum 3000 de ani, pentru efectele lor reîntineritoare. Deloc întâmplător, în tradiţia medicinii chineze, arborele de gingko este cunoscut sub numele simbolic de „Fântâna tinereţii şi a vitalităţii”. Cercetările ştiinţifice moderne au arătat că frunzele de gingko conţin triptofan, ingredient esenţial pentru menţinerea echilibrului psihoemoţional şi a stării generale de bine. Frunzele de gingko conţin de asemenea o gamă largă de flavonoide a căror acţiune antioxidantă este responsabilă de menţinerea bunăstării generale. De asemenea, prin intermediul bioflavonidelor pe care le conţin, frunzele de gingko contribuie la îmbunătăţirea circulaţiei cerebrale şi a circulaţiei periferice. Datorită conţinutului lor specific, frunzele de gingko sunt totodată utile pentru îmbunătăţirea funcţiilor memoriei. Folosirea lor sub formă de pulbere, sublingual, ne poate ajuta la o rapidă redobândire a echilibrului psihomental şi ne permite totodată trezirea şi amplificarea stării de optimism.


Passiflora

Numele de passifora provine din expresia italiană „fior de la passione”. Impresionantă şi cuceritoare în special prin aspectul deosebit de frumos al florilor sale, passifora (Passifora incarnata) este un remediu valoros ce permite eliminarea stărilor de tensiune nervoasă, anxietate sau depresie. Passifora conţine o serie de flavonoide, care determină acţiunea relaxantă şi profund calmantă pe care planta o are asupra sistemului nervos. Studiile clinice şi cercetările ştiinţifice moderne ce au fost efectuate asupra conţinutului acestei plante au arătat că passifora are ca ingredient principal o monoflavoniodă, chrysina, care acţionează în mod specific asupra creierului, astfel încât frunzele şi florile acestei plante se dovedesc a fi deosebit de eficiente în eliminarea stărilor de frică fără obiect ori de panică, precum şi în eliminarea neajunsurilor şi a tulburărilor ce rezultă în urma stărilor accentuate de stres emoţional. Folosirea pulberii uscate de passifora face să se instaleze în fiinţă o stare profundă de pace şi calm.




Roiniţa

Având o aromă deosebit de plăcută, roiniţa (Melissa oficinalis) este una dintre plantele a cărei prezenţă vie în grădinile iubitorilor de plante este aproape nelipsită. Chiar şi o simplă atingere a frunzelor sale lasă o amprentă olfactivă extrem de plăcută şi de liniştitoare. Frunzele de roiniţă conţin geraniol, substanţă ale cărei efecte antioxidante au fost certificate de numeroasele studii ştiinţifice moderne. De altfel, atât geraniolul, cât şi acidul rosmarinic şi flavonoidele conţinute în frunzele de roiniţă determină existenţa unei game largi de efecte benefice pe care planta le exercită în sfera psiho-mentală. Dioscoride enumeră roiniţa printre cele mai eficiente plante vindecătoare ce erau folosite de vechii greci pentru tratarea tulburărilor nervoase. Folosirea sub formă de pulbere uscată a frunzelor de roiniţă îmbunătăţeşte performanţele memoriei, stabilizează fluctuaţiile emoţionale, reduce şi elimină stările de nervozitate şi tensiune psihică şi este un excelent calmant. În secolul al XVII-lea, John Evelyn, un celebru naturalist al acelor timpuri, aprecia Roiniţa pentru acţiunea ei puternic energizantă pe care o determină mai ales la nivel psihic şi mental. Folosită fie proaspătă, fie în stare uscată, roiniţa poate face să dispară rapid stările de melancolie, emotivitatea maladivă şi deprimarea, înlocuindu-le rapid cu o stare psihică stenică, plină de încredere şi bucurie.


Sunătoarea

Sunătoarea (Hypericum perforatum) a devenit celebră, mai ales în Occident, datorită virtuţilor ei antidepresive. Studii statistice recente arată că există în prezent milioane de americani care folosesc remediile naturale în care sunătoarea este principalul ingredient. Principalul scop al folosirii remediilor naturale pe bază de sunătoare este mai ales îmbunătăţirea stărilor psihice şi emoţionale şi eliminarea tendinţelor către stări depresive, care survin în special în rândul celor care locuiesc în marile aglomerări urbane. Cele mai multe persoane care folosesc remediile naturale pe bază de sunătoare o fac adesea în scop preventiv, tocmai pentru că sunătoarea le conferă o excelentă bunăstare psihică. Studiile ştiinţifice moderne au arătat că sunătoarea conţine cel puţin 10 compuşi care sunt responsabili de efectele benefice asupra sistemului nervos. De exemplu, hiperforina conţinută în sunătoare determină mai ales efectele de echilibrare emoţională. Sunătoarea mai conţine de asemenea şi hipericina şi flavonoide, toate acestea contribuind la menţinerea constantă a unei stări psihomentale pozitive, ce permite depăşirea cu bine a situaţiilor stresante, a nervozităţii, a tensiunii sau a anxietăţii. Folosită în mod constant sub formă de pulbere uscată, sunătoarea poate face să se menţină o stare predominantă de calm şi bună dispoziţie, care ne permite să ne bucurăm din plin de ceea ce este minunat şi fericit în viaţă.


Echinacea

Originară din America de Nord, echinacea (Echinacea purpurea) a ajuns să fie cunoscută aproape în întreaga lume pentru proprietăţile ei imunostimulente. Cercetările ştiinţifice moderne au arătat că planta conţine acid cicoric, un compus din grupa polifenolilor, despre care s-a constatat că sporeşte în mod considerabil eficienţa sistemului imunitar. Acidul cicoric creşte producţia de interferon şi imunoglobulină, contribuind prin aceasta la îmbunătăţirea imunităţii. În plus, acidul cicoric prezintă şi proprietăţi antioxidante. Tocmai de aceea, folosirea constantă pentru anumite perioade de timp a remediilor care conţin echinacea, conduce la o creştere rapidă a capacităţii naturale de apărare a organismului faţă de infecţiile bacteriene sau virale. În afară de aceasta, planta contribuie din plin şi la reducerea şi apoi la eliminarea stărilor de oboseală, a tulburărilor emoţionale şi a stărilor depresive. Efectul stimulator general pe care echinacea îl are, face ca să apară în scurt timp o stare stenică de bună dispoziţie, ce permite redefinirea rapidă a motivaţiei interioare de a fi activ şi încrezător în ceea ce este bun şi frumos.



Valeriana

Valeriana (Valeriana oficinalis) este una dintre cele mai eficiente plante vindecătoare cu efect calmant. Numele său provine din cuvântul latin „valere” care înseamnă „bunăstare”. În mod tradiţional rădăcina de valeriană este utilizată ca sedativ natural, care determină o acţiune eficientă de relaxare la nivelul întregului sistem nervos central. Studiată atent de către cercetători încă de la începutul secolului XX, rădăcina de valeriană conţine peste 150 de constituenţi. Dintre aceştia, un loc important îl are acidul gama-aminobutiric, aminoacid care este considerat a fi un inhibitor important al neurotransmiţătorilor şi care se găseşte în aproape 40% dintre sinapsele creierului. Numeroasele studii clinice au arătat că acest compus natural, ce este prezent în rădăcina de valeriană, determină îmbunătăţirea memoriei şi a funcţiilor cognitive şi face să dispară oboseala ori slăbiciunea asociată stărilor de nervozitate, anxietate sau stres. În plus, acidul gama-aminobutiric conţinut în rădăcina de valeriană are totodată şi o importantă valoare nutritivă. Tocmai de aceea, folosirea remediilor naturale care conţin valeriană face posibilă regenerarea funcţiilor sistemului nervos şi instalarea unei profunde stări de relaxare, ce favorizează totodată instalarea unui somn odihnitor. Aşa cum au arătat numeroasele cercetări şi studii clinice realizate asupra rădăcinii de valeriană, un fapt remarcabil trebuie reţinut şi anume acela că, până şi în cazul unei administrări repetate, pe durate mai lungi de timp, a rădăcinii de valeriană, ea nu are absolut deloc vreun impact negativ asupra stării de vigilenţă, asupra atenţiei sau asupra vitezei de răspuns la stimulii nervoşi, procese care se desfăşoară în mod normal în stările de veghe.


Salvia

Se spune că atunci când plantezi şi apoi îngrijeşti cu atenţie salvia în grădină, ea îţi va putea oferi apoi darul unei vieţi lungi şi fericite. În antichitate, salvia (Salvia oficinalis) era considerată a fi planta care îi ajută pe cei vârstnici să se bucure de viaţă, întocmai ca şi cei tineri. Încă din acele timpuri, frunzele de salvie erau folosite în numeroase preparate naturale pentru îmbunătăţirea memoriei. În limba latină numele ei înseamnă „a vindeca”, tocmai datorită faptului că frunzele de salvie prezintă virtuţi vindecătoare în aproape toate tipurile de afecţiuni, motiv pentru care a fost considerată un veritabil panaceu. Salvia face parte din grupa plantelor aromate. Alături de eucalipt, frunzele de salvie conţin şi alte substanţe cu rol antioxidant puternic. Studii fitochimice comparative au arătat că salvia are efecte antioxidante aproape la fel de puternice ca şi feluritele varietăţi de cimbru. Frunzele de salvie pot fi folosite în multiple moduri, atât în stare proaspătă, cât şi sub formă de pulbere uscată. Mestecate întregi, fie proaspete, fie uscate, frunzele de salvie pot genera rapid o stare de energizare psihică, alungând astfel uimitor de repede stările de anxietate, nelinişte, frică sau depresie. Folosită în mod sistematic de către cei care o cunosc, salvia poate conduce în scurt timp la îmbunătăţirea atenţiei şi a vigilenţei. Ea favorizează totodată rafinarea percepţiilor senzoriale şi poate contribui din plin la amplificarea inteligenţei creatoare benefice.


Cardamomul

Cardamomul (Elettaria cardamomum) este o plantă originară din sudul Indiei. Adus din Orient pentru gustul său deosebit de aromat şi pentru proprietăţile sale antitoxice, cardamomul ajunge să fie întrebuinţat în Europa şi la aromatizarea cafelei, datorită faptului că neutralizează, într-o anumită măsură, efectul nociv al cofeinei. Arabii, mari cunoscători ai puterilor plantei, sunt cei care au denumit-o „sămânţa dragostei”. Cardamomul este apreciat ca afrodiziac, retrezind nu numai apetitul sexual, ci mai ales „focul interior al dragostei”. Un preparat deosebit de simplu şi eficient în caz de oboseală fizică ori nervoasă sau de lipsă a apetitului sexual se obţine amestecând un gălbenuş de ou proaspăt cu o linguriţă de miere şi un vârf de cuţit de seminţe de cardamom măcinat. Un desert deosebit de gustos şi hrănitor este orezul integral cu lapte şi miere, condimentat cu scorţişoară, coriandru, ghimbir, şofran şi bineînţeles cu seminţe de cardamom, toate acestea în proporţii egale. Seminţele de cardamom sunt folosite de asemenea şi la prepararea prăjiturilor, cărora le conferă o savoare deosebită.


Busuiocul

Dintre plantele folosite în scop vindecător, busuiocul (Ocimum basilicum) este planta care este cunoscută şi apreciată în prezent aproape în întreaga lume. Încă din vremea vechilor greci, busuiocul a fost numit în mod semnificativ „regele plantelor de leac”, termenul grecesc „basileus” având întocmai semnificaţia de „rege”. Busuiocul este originar din India, cultivarea sa răspândindu-se încă din antichitate în sudul Europei. Având o aromă deosebit de plăcută şi rafinată, busuiocul a fost şi continuă să fie folosit la aromatizarea feluritelor preparate culinare, printre altele şi datorită proprietăţilor sale digestive. Uleiul volatil prezent în frunzele de busuioc conţine linalol, eugenol, eucaliptol şi anetol. Busuiocul este unanim apreciat ca plantă care poate să favorizeze trezirea spirituală. Aroma specifică a busuiocului generează în ambianţa imediată o inefabilă stare de sacralitate, producând pe această cale, în fiinţa celor care se lasă pătrunşi de aroma sa plăcută, o orientare spontană a minţii către gândurile bune şi luminoase. Folosirea constantă a pulberii uscate din frunze de busuioc este extrem de binefăcătoare pentru cei care urmăresc să trezească în universul lor lăuntric o stare de armonie între inimă şi minte.


Feniculul

Feniculul (Foeniculum vulgare) este apreciat ca fiind un excelent fortifiant, încă din vremea Greciei Antice. Feniculul poate înlocui cu succes orice altă plantă exotică, fiind un stimulent foarte puternic pentru digestie şi în general pentru funcţiile organismului. Feniculul este adeseori considerat a fi un aliment, care este totodată şi un valoros remediu natural. Seminţele de fenicul reprezintă un foarte bun aromatizant pentru dulciuri. Împreună cu seminţele de anason şi cu scorţişoara se poate obţine o combinaţie aromată deosebit de savuroasă pentru preparatele dulci, pentru prăjituri sau pentru salatele de fructe. Laptele dulce cu seminţe de fenicul este un remediu excelent pentru persoanele iritabile, certăreţe, nervoase sau angoasate. Reţeta de preparare este următoarea: într-un pahar de lapte dulce fierbinte se pune o linguriţă de pulbere măcinată fin de seminţe de fenicul, apoi se lasă să se răcească. Se bea imediat cu înghiţituri mici. Pulberea din seminţe de fenicul, administrată separat, generează o rapid o stare de energizare psihomentală, sporind astfel vigilenţa şi determinând instalarea unei stări de bună dispoziţie.


Rocoina

Prezentă în regiuni întinse din Asia şi Europa, rocoina (Stellaria media) este o plantă relativ comună, însă destul de puţin cunoscută şi apreciată în raport cu răspândirea sa largă. Cercetările ştiinţifice moderne au arătat că planta conţine triptofan, alături de flavonoide, cumarine, saponine, mucilagii, triterpenoide, siliciu, vitamina A şi vitamina C. Emolientă, fină şi cu un gust plăcut, rocoina generează efecte calmante asupra psihicului şi a minţii. Ea contribuie la o mult mai bună relaxare psihică şi mentală, conferă stare de calm şi ajută la instalarea unei stări profunde de interiorizare, caracterizată de luciditate mult mărită.








SRINGATAKA

SRINGATAKA (Trapa natans) sau „castana de apă” este cunoscută în tradiţia AYURVEDA ca fiind una dintre importantele plante cu virtuţi revitalizante. În India, în mediul rural, pulberea de fructe de SRINGATAKA era folosită ca substitut al făinii de cereale, mai ales de către cei care urmau anumite diete cu rol purificator. În comunităţile hinduse, făina din fructe de SRINGATAKA era inclusă în postul de dinaintea sărbătorilor religioase, pentru prepararea unor turtiţe sau mici pâini, uşor rumenite. Planta este bogată în elemente minerale, în special calciu (20 mg la 100 grame). În practica YOGA, pulberea de fructe de SRINGATAKA este folosită pentru amplificarea stării de vitalitate şi pentru stabilizarea fluctuaţiilor minţii. Folosirea pulberii de fructe de SRINGATAKA, conferă o profundă stabilizare a minţii şi permite intrarea într-o stare superioară de contemplare. Starea de „nemişcare” a minţii, care survine în urma folosirii pulberii din fructe de SRINGATAKA, face ca planta să fie utilă celor care urmăresc să se perfecţioneze în realizarea procedeului yoghin LAYA YOGA. Folosirea constantă a acestei plante vitalizante creează premizele unei dinamizări expansive la nivelul lui ANANDA-MAYA-KOSHA, facilitând astfel accesul la o stare de fericire interioară profundă.


Verbina

Cunoscută de peste 5000 de ani, verbina (Verbena oficinalis) este o plantă vindecătoare folosită în diferitele tradiţii ale lumii. De-a lungul timpului, verbina a fost apreciată ca „plantă a iubirii”. În Evul Mediu ea era utilizată pentru prepararea unor elixiruri magice, care erau capabile să îmblânzească firea pătimaşă a bărbaţilor războinici. Verbina este cunoscută şi folosită şi în tradiţia indiană. În medicina Yunani, verbina este folosită ca tonic, ca antifebril, dar mai ales ca sedativ, pentru tratarea tulburărilor nervoase. În China, verbina era folosită pentru tratarea stărilor de iritare, încordare şi tensiune nervoasă, deoarece era cunoscută pentru efect său profund calmant şi liniştitor, care conferă o stare foarte bună la nivel psihic şi mental. Ceea ce este remarcabil în cazul verbinei este mai ales capacitatea ei specială de a modela în sens binefăcător asperităţile specifice naturii masculine, ce este încă insuficient armonizată. Folosirea preparatelor naturale din verbină sau a pulberii uscate a acestei plante poate conduce la apariţia în fiinţa bărbaţilor a unei stări ample de deschidere afectivă faţă de natura feminină.


LAJJA

În Orient, LAJJA (Mimosa pudica) este o plantă foarte mult apreciată pentru frumuseţea florilor sale şi totodată pentru sensibilitatea pe care o are. LAJJA este o plantă sensibilă la atingere. Tradiţia vedică şi apoi şi cea AYURVEDA menţionează că această planta, dacă este folosită în mod înţelept, poate să transfere această proprietate specială a ei şi în structura subtilă a fiinţei umane care o foloseşte în mod corespunzător, amplificând astfel sensibilitatea tactilă şi rafinamentul percepţiei prin atingere. Cercetările moderne de laborator au arătat că LAJJA conţine calciu, mimosină, precum şi unele substanţe de tipul adrenalinei, care toate împreună pot conduce la o accentuare a receptivităţii senzoriale în cazul fiinţei umane. În tradiţia AYURVEDA, rădăcina de LAJJA este apreciată mai ales pentru virtuţile ei tonic-afrodiziace. Ca afrodiziac, rădăcina de LAJJA amplifică sensibilitatea şi rafinamentul erotic. Din punct de vedere gustativ, ea este este extrem de mucilaginoasă şi dulce. Folosită în mod constant, pentru o anumită perioadă de timp, rădăcina de LAJJA ajută foarte mult la amplificarea stării de coerenţă interioară şi de asemenea ea amplifică starea de armonie între sfera vitală şi cea emoţională.


KUMARIKA

Numele plantei indiene KUMARIKA (Smilax chinensis) provine din cuvântul sanscrit „kumari”, care înseamnă „fată tânără” sau „fecioară”. Numele sugerează starea intensă de puritate pe care planta o poate generă în fiinţa umană care o foloseşte într-un mod corect. Planta este folosită nu numai în tradiţia AYURVEDA, ci în întreaga zonă asiatică de est. Rădăcina de KUMARIKA este foarte mult apreciată pentru efectele ei regenerante. În AYURVEDA, rădăcina de KUMARIKA este caracterizată ca având un gust preponderent dulce-astringent. Planta conţine saponine şi flavonoide. Acestea generează efecte calmante şi conduc la armonizarea stării psihoemoţionale a fiinţei. Folosirea pulberii uscate din rădăcină de KUMARIKA facilitează instalarea în fiinţă a unei stări pregnante de calm şi de limpezire a minţii. În trecut, planta era folosită frecvent de către yoghini deoarece ea conferă o disponibilitate mult mărită de a percepe în mod clar energiile subtile elevate şi facilitează totodată concentrarea mentală, prin îndepărtarea fluctuaţiilor mentale parazite. În practica YOGA, rădăcina de KUMARIKA este foarte utilă atunci când aspirantul spiritual urmăreşte să genereze în universul său lăuntric o dispoziţie cât mai favorabilă pentru realizarea unor meditaţii profunde şi de lungă durată.

Articol preluat din Caietul spiritual al simpozionului Internaţional de YOGA Costineşti 2009

Citiţi şi:Terapiile naturale, medicina viitorului
Ayurveda-ştiinţa şi arta vindecării


yogaesoteric