Biomecanica

1
Universitatea Spiru Haret
Facultatea de EducaŃie Fizică si Sport
BIOMECANICA
Titular de disciplină
Conf. univ. dr. Georgeta Nenciu
Anul universitar 2007 - 2008
2
ConŃinut
LecŃia 1 ForŃele implicate în miscările corpului
LecŃia 2 Cupluri si lanŃuri cinematice
LecŃia 3 ArticulaŃiile - caracteristici generale si clasificare
LecŃia 4 ArticulaŃiile capului
LecŃia 5 ArticulaŃiile coloanei vertebrale
LecŃia 6 ArticulaŃiile toracelui
LecŃia 7 Centura scapulară si articulaŃia scapulo-humerală
LecŃia 8 ArticulaŃia humero-cubito-radială (articulaŃia cotului)
LecŃia 9 ArticulaŃiile antebraŃului
LecŃia 10 ArticulaŃiile gâtului mâinii si ale mâinii
LecŃia 11 Centura pelviană si articulaŃia coxo-femurală
LecŃia 12 ArticulaŃiile genunchiului
LecŃia 13 Gamba – articulaŃii si miscări
LecŃia 14 ArticulaŃiile gleznei si piciorului
3
LecŃia 1 ForŃele implicate în miscările corpului
ForŃele implicate în miscările corpului sunt de două feluri: interne si externe
1) ForŃele interne sunt reprezentate prin impulsul nervos, contracŃia musculară si pârghiile osteo-articulare.
a) Impulsul nervos este fenomenul ce se transmite pe traseul unui arc reflex care la rândul lui prezintă
receptori, cale aferentă, centru nervos, cale eferentă si placa motorie (sinapsa neuro-musculară) prin care se
transmite impulsul motor celulei musculare. Mecanismule care stau la baza miscărilor sunt de natură
neuromusculară, sunt acte reflexe. Un arc reflex, cel mai elementar, specific impulsului nervos motor este alcătuit
din: receptori (proprioceptori), cale aferentă (de transmitere a sensibilităŃii proprioceptive), centrii nervosi
(medulari si supramedulari), căile eferente (motorii) si placa motorie (sinapsa neuromusculară) prin care se
transmite comanda motorie, efectorilor (muschii). Proprioceptorii se găsesc la nivelul tuturor organelor aparatului
locomotor ( oase, articulaŃii, muschi), reprezintă elementele materiale ale sensibilităŃii proprioceptive, sunt deosebit
de numerosi si au funcŃii polivalente, înregistrând modificările cele mai variate: termice, mecanice, chimice,
osmotice, inclusiv alungirea muschiului si rata acesteia. Împreună cu analizatorii vizual si acustico-vestibular aduc
o mare contribuŃie în orientare, în modificările de poziŃie si de tonus muscular, fiind indispensabili în menŃinerea
echilibrului si realizarea corectă a miscărilor.
Rolul cerebelului este deosebit în aceste funcŃii, intervenind în procesele de coordonare a miscărilor
voluntare si în păstrarea echilibrului. Tot el coordonează colaborarea armonioasă a muschilor antagonisti, sinergici
si fixatori. Sub controlul cerebelului sunt si viteza de execuŃie, forŃa, amplitudinea, direcŃia si continuitatea miscării.
Rolul scoarŃei cerebrale este major, la nivelul ei excitaŃiile proprioceptive sunt transformate în senzaŃii în
urma analizei si sintezei diferitelor impulsuri nervoase. La nivelul ei, se realizează legătura dintre căile aferente si
cele eferente, apare comanda motorie care va fi transmisă eferent prin:
a) sistemul piramidal (direct sau încrucisat) neuronilor motori alfa din coarnele anterioare
ale măduvei spinării si de aici muschilor, pentru miscările voluntare
b) sistemul extrapiramidal pentru miscările involuntare si automate si pentru reglarea
tonusului, comandă transmisă tot la nivelul motoneuronilor din coarnele anterioare ale măduvei
spinării. De aceea acesti neuroni motori se mai numesc si “cale finală comună” (Sherrington)
Placa motorie (sinpsa neuromusculară) este formaŃiunea anatomo-funcŃională prin care impulsul nervos motor se
transmite celulei musculare prin intermediul mediatorului chimic acetilcolina.
În coarnele anterioare ale măduvei spinării, pe lângă motoneuronii alfa, există si motoneuroni gamma,
aflaŃi în legătură cu fusurile neuromusculare prin asa numitele bucle gamma prin care se măreste reactivitatea
motoneuronilor alfa. Buclele gamma sunt interesate în toate activităŃile motorii, fie ele tonice sau fazice. Prin
modificarea activităŃii lor, se asigură reglarea sensibilităŃii la întinderea fusurilor neuromusculare, deci se reglează
reflexul miotatic care este suportul tonusului postural.
În miscările voluntare, activitatea gamma precede activitatea alfa. Sistemul piramidal acŃionează într-o
primă etapă asupra motoneuronului gamma, ceea ce atrage o crestere a reactivităŃii motoneuronului alfa si numai
într-o a doua fază asupra motoneuronului alfa, producând activitatea motorie.
b) ContracŃia musculară este a doua forŃă interioară care intervine
în realizarea miscării, ca o reacŃie de răspuns la stimulare, prin impulsul nervos.
Motoneuronul alfa primeste toate impulsurile motorii, indiferent de originea lor si când starea de excitaŃie care
rezultă din această sumaŃie a atins un prag suficient, neuronul reacŃionează stereotip, trimiŃând un impuls motor
fibrelor musculare pe care le inervează prin terminaŃiile sale. Conform legii ”tot sau nimic”, fiecare fibră
musculară răspunde printr-o contracŃie totală si eliberează astfel, maximum de energie de care este capabilă în acel
moment. Întregul muschi se contractă cu intensităŃi variabile, activitate explicabilă prin două mecanisme: prin
sumaŃie în timp, în legătură cu frecvenŃa cu care se succed impulsurile si prin sumaŃie în spaŃiu, în legătură cu un
număr din ce în ce mai mare de unităŃi motorii care intră în acŃiune.
ContracŃia musculară reprezintă o manifestare legată de schimbarea elasticităŃii musculare. Ea se manifestă fie ca o
întărire a muschiului, fie ca o modificare si de tărie si de formă a acestuia. Deosebim mai multe feluri de contracŃii:
- contracŃii izometrice (statice), sunt contracŃii de întărire a muschiului. Ele produc - cresterea
volumului si a greutăŃii muschiului (deci a forŃei), prin mărirea cantităŃii de sarcoplasmă din fibrele
musculare si o redistribuire a nucleilor care din poziŃia marginală devin centrali. Prin aceste contracŃii
izometrice lungimea muschiului nu se schimbă ceea ce înseamnă abolirea miscării, asigurarea echilibrului
sau a poziŃiei statice.
- contracŃii izotonice (dinamice), sunt contracŃii de scurtare a muschiului si de deplasare a
segmentelor, în care se păstrează constantă tensiunea mecanică din muschi pe toată durata scurtării
lungimii muschiului. Ele produc o crestere minimă a cantităŃii de sarcoplasmă, iar nucleii îsi păstrează
dispoziŃia marginală.
- contracŃii în alungire care se produc când forŃa care se opune depăseste forŃa musculară si întinde
muschiul.
4
- contracŃii izokinetice care se realizează cu viteză constantă (izokinetică). Toate miscările
naturale ale aparatului locomotor, precum si alte numeroase contracŃii obisnuite ale musculaturii umane nu
au viteză constantă, în primul rând datorită acceleraŃiei din faza de demarare, iar apoi datorită schimbărilor
de poziŃie în pârghiile lanŃurilor cinematice, schimbări raportate la greutatea proprie sau la greutatea
deplasată. ContracŃiile izokinetice se pot realiza cu aparate speciale, mai ales pentru antrenamentele
sportive, care elimină sau limitează acceleraŃiile.
- contracŃii auxotonice în care atât viteza miscării cât si forŃa rezistivă variază independent, fiind
posibile nenumărate reguli empirice de legătură între ele. Majoritatea miscărilor care se desfăsoară cu
putere maximă sunt contracŃii auxotone. Se consideră că, practic, toate miscările de locomoŃie si cele
naturale ale omului sunt auxotone. PuŃinele excepŃii sunt miscările izometrice, izokinetice, izotonice.
Din punct de vedere biomecanic, în executarea unei acŃiuni musculare, pe lângă muschiul care execută
miscarea (muschiul agonist) mai intervin si alte grupe musculare cu rol bine definit în sincronizarea acŃiunilor
musculare. Asfel, deosebim următoarele grupe musculare participante:
1. Agonistul este motorul principal, muschiul care face miscarea.
2. Antagonistul este muschiul care controlează efectuarea continuă si gradată a miscării. Ex: când
bicepsul se contractă pentru a flecta antebraŃul pe braŃ, în acelas timp se contractă si tricepsul brahial care
moderează miscarea (legea lui Sherrington).
3. Muschii de fixare susŃin segmentul în poziŃia cea mai utilă si conferă astfel, forŃă miscării. Ex: o
aruncare nu se poate face numai cu forŃa antebraŃului ci si cu fixarea cotului si a umărului în poziŃia cea
mai convenabilă.
4. Muschii neutralizatori, ce suprimă miscarea secundară a motorului principal, intervin după
terminarea miscării, ei sunt de fapt tot antagonisti.
5. Muschii nu acŃionează izolat, ci în lanŃuri musculare.
Ex: a). În miscarea de aplecare a capului,
- întâi pielosul apleacă bărbia
- apoi sterno-cleido-mastoidianul flectează capul
b). Când ne asezăm pe scaun, următorii muschi acŃionează
astfel: - muschii spatelui îndoaie corpul înainte;
- muschii intercostali blochează toracele;
- muschii abdominali trag trunchiul spre bazin;
- psoasul flectează coapsa.
c) Pârghiile osteo-articulare reprezintă cea de a treia forŃă internă care intervine în realizarea
miscării. Impulsurile nervoase produc contracŃii musculare, care la rândul lor atrag deplasarea segmentelor osoase
la nivelul inserŃiilor musculare transformând astfel, energia chimică în energie mecanică. Segmentele osoase asupra
cărora acŃionează muschii se comportă, la prima vedere, ca pârghiile din fizică.
În mecanică, pârghia este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct de sprijin. Asupra oricărei
pârghii se aplică două forŃe: forŃa activă (F) si forŃa de rezistenŃă (forŃa rezistivă, R). Fiecare dintre ele acŃionează la
o anumită distanŃă de punctul de sprijin (axa de rotaŃie, fulcrum), formând un moment al forŃei corespunzător
pentru braŃul forŃei si un moment al rezistenŃei pentru braŃul rezistenŃei. DistanŃa de la axa de rotaŃie la momentul
forŃei sau al rezistenŃei se numeste braŃul forŃei, respectiv braŃul rezistenŃei.
Pârghiile în mecanică sunt folosite pentru efectuarea unor activităŃi cum ar fi: ridicarea unei greutăŃi, transportul de
greutăŃi (cu roaba) sau chiar vâslitul.
Tot pârghii sunt si oasele corpului care au axa de rotaŃie în articulaŃii, forŃa activă este dată de muschi, iar
forŃa de rezistenŃă este dată de greutatea corpului sau a segmentelor sale. Pârghiile au rolul de a transmite miscarea,
de la muschi si tendoane la sarcina rezistivă, mărind eficienŃa ei.
Aplicând la mecanismul pârghiilor condiŃia de echilibru fundamentală a forŃelor, constatăm că în stare de
repaus sau de rotaŃie uniformă a pârghiei, fără frecare, momentul forŃei care roteste pârghia într-un sens este egal cu
momentul forŃei care o roteste în sens contrar. Din raportul care se stabileste între braŃul forŃei si braŃul rezistenŃei,
rezultă regula de aur a mecanicii: ce se câstigă în forŃă se pierde în viteza de deplasare si invers.
Folosind pârghiile ca unelte nu câstigăm lucru mecanic, dar aplicăm o forŃă mai mică pentru învingerea
unei rezistenŃe mai mari.După felul cum se dispun cele două forŃe (activă si de rezistenŃă) faŃă de punctul de sprijin,
există trei feluri de pârghii:
Pârghii de gradul I
Pârghiile de gradul I sunt pârghiile la care punctul de sprijin este situat între cele două momente de aplicare
a forŃei si a rezistenŃei; ambele forŃe sunt îndreptate în acelasi sens. (ex: în mecanică este balanŃa). În corpul
omenesc sunt numeroase: la nivelul articulaŃiei dintre craniu si coloana vertebrală (atlanto-occipitală), punctul de
sprijin se află în articulaŃie , forŃa activă este dată de muschii cefei, iar rezistenŃa de greutatea capului. La nivelul
articulaŃiei coxo-femurale (în poziŃie stând) se află punctul de sprijin (axa de rotaŃie), iar în plan ventral si dorsal
cele două puncte de aplicare a forŃei active si a forŃei de rezistenŃă.
5
In corpul omenesc toate pârghiile de gradul I au braŃe inegale, de aceea si forŃele care le echilibrează sunt
inegale. Astfel, la craniu, braŃul forŃei este mai scurt decât cel al rezistenŃei, musculatura cefei care-l manevrează
este mai dezvoltată decât musculatura ventrală a gâtului, care mânuieste un braŃ mai lung. Pârghiile de gradul I sunt
pârghii de echilibru.La pârghiile de gradul II si III, cele două forŃe au direcŃii contrarii, iar punctul de sprijin se află
la unul din capetele pârghiei.
Pârghii de gradul II
Pârghiile de gradul II sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt, forŃa la celălalt capăt, iar
rezistenŃa între ele, de ex: roaba, sau ridicarea unei greutăŃi mari cu o rangă de fier. În corpul omului acest gen de
pârghii este contestat; majoritatea autorilor admit că ar exista un singur exemplu, la articulaŃia talocrurală, în poziŃia
- stând pe vârfuri, unde punctul de sprijin este în vârful piciorului, forŃa se exercită pe calcaneu de către muschii
care acŃionează tendonul lui Achile, iar rezistenŃa este dată de greutatea corpului care se transmite acestei pârghii
prin oasele gambei. Acestea sunt pârghii de forŃă.
Pârghii de gradul III
Pârghiile de gradul III sunt pârghiile care au punctul de sprijin la un capăt al pârghiei, rezistenŃa la celălalt
capăt, iar forŃa intre acestea. Ex: pedala tocilarului, clestele de cărbuni. În corpul omenesc, acest gen de pârghii este
foarte răspândit. Ele acŃionează cu pierdere de forŃă si câstig de deplasare. Ex: articulaŃia cotului, unde punctul de
sprijin este în articulaŃie, rezistenŃa la celălalt capăt (dată de greutatea antebraŃului si a mâinii), iar forŃa este între
ele (dată de muschii flexori ai antebraŃului pe braŃ). Acestea sunt pârghii de viteză.
Principalii muschi care acŃionează ca forŃe active, pe pârghii de gradul III sunt mentionaŃi in tabelul urmator:
Nr. Crt Muschiul sectiunea orientativa (cm2)
1 Gluteus maximus 58
2 Soleus 47
3 Vastus lateralis 41
4 Diaphragm 36
5 Levitor scapulae 35
6 Levator scapulae 35
7 Subscapularis 20
8 Triceps brahii longus 14
9 Flexor digitorum profundus 10
Dar acŃiunea muschiului nu se execută numai cu scopul mobilizării pârghiilor osoase. Prin tonusul sau prin
contracŃia lor voluntară, muschii reprezintă unul din principalele mijloace de unire si de contenŃie ale segmentelor
osoase articulate. După paralelogramul forŃelor, forŃa unui muschi se descompune în două componente: una
musculară si alta articulară, de menŃinere a suprafeŃelor osoase. Deci o parte din forŃa musculară se consumă pentru
realizarea contracŃiei propriu-zise, iar altă parte, pentru menŃinerea “în contact” a suprafeŃelor articulare.
2) ForŃele externe implicate în realizarea miscării
a) forŃa gravitaŃiei – este manifestarea unei legi universal valabile în natură. În conformitate cu legea atracŃiei
universale, pământul atrage corpurile si în acelasi timp este atras si el de acestea. În condiŃii normale, atrage
continuu spre sol corpul si segmentele sale care nu scapă acŃiunii legii gravitaŃiei universale. Pământul fiind turtit la
poli (polii sunt deci mai aproape de centrul pământului), forŃa gravitaŃiei va fi mai mare la poli decât la acuator. La
poli, forŃa gravitaŃiei este maximă, iar la ecuator, minimă. ForŃa gravitaŃiei acŃionează totdeauna vertical de sus în
jos. Împotriva ei, forŃele interne cumulate acŃionează exact în sens invers, de jos în sus. ForŃa superioară de miscare
care încearcă să învingă forŃa gravitaŃiei este săritura. Înainte de a face săritura, corpul se adună, si îsi concentrează
forŃele. Învingerea ei presupune un mare consum de energie. Numai în imponderabilitate acŃiunea forŃei
gravitaŃionale este anihilată si în acest caz contracŃia musculară se realizează cu o forŃă egală cu forŃa absolută de
contracŃie.
b) greutatea corpului acŃionează întodeauna vertical, de sus în jos asupra centrului de greutate al corpului sau al
segmentului. Valoarea acestei forŃe este legată de volumul, lungimea, densitatea segmentului care se deplasează sau
de numărul segmentelor angajate în miscare.
c) presiunea atmosferică reprezintă indirect tot o formă de acŃiune a forŃei gravitaŃionale. Ea apasă asupra
corpului cu o intensitate variabilă în funcŃie de viteza de deplasare. Ex: în repaus, asupra corpului omenesc
acŃionează o presiune atmosferică de peste 20.000 kg. ArticulaŃia coxofemurală are o suprafaŃă de 16 cm2.
Cavitatea ei articulară reprezintă un spaŃiu virtual si este vidă. Presiunea atmosferică acŃionează asupra ei cu
16,537 kg. Greutatea membrului inferior este de 9-10 kg. Presiunea atmosferică poate menŃine singură capul
femural în cavitatea cotiloidă chiar după secŃionarea tuturor muschilor periarticulari. AcŃiunea presiunii
atmosferice asupra corpului este compensată de presiunea internă a marilor cavităŃi, care are valori identice cu cele
ale presiunii atmosferice.
d) rezistenŃa mediului este cea a mediului extern în care se
6
desfăsoară exerciŃiile fizice care pot fi practicate atât în aer liber cât si în apă. De aceea segmentele corpului
omenesc sau corpul în întregime vor trebui să învingă rezistenŃa acestora. Ea depinde de mărimea suprafeŃei
frontale pe care corpul o opune mediului.
e) inerŃia este forŃa care tinde să prelungească si să susŃină o
situaŃie dată. Astfel, un corp în repaus tinde să rămână în repaus, iar un corp în deplasare tinde să se deplaseze în
continuare.
f) forŃa de reacŃie a suprafeŃei de sprijin (reazem) este statică
atunci când corpul este imobil si este egală cu greutatea statică a corpului si este dinamică atunci când corpul este
în miscare si este egală cu greutatea statică a corpului plus inerŃia.
g) forŃa de frecare este proporŃională cu greutatea corpului (G) care alunecă pe o suprafaŃă de sprijin si cu
coeficientul de frecare (K). F = G * K ForŃele interne si externe sunt indisolubil legate între ele si în continuă
interacŃiune. Întreaga activitate a omului se desfăsoară cu ajutorul acestor forŃe, în care rolul hotărâtor îl are
contracŃia musculară dirijată de scoarŃa cerebrală.
Întrebări de autoevaluare
Care sunt forŃele interne implicate în miscarea corpului ?
Care sunt externe implicate în miscarea corpului ?
Ce sunt pârghiile osteo-articulare ?
Ce caracteristici au pârghiile de gradul I, ?
Ce caracteristici au p\rghiile de gredul II ?
Ce caracateristici au p\rghiile de gradu III ?
LecŃia 2 Cupluri si lanŃuri cinematice
Mecanismele activităŃii neuromusculare pentru asigurarea posturală si a miscărilor sunt foarte complexe
din cauză că, articulaŃiile corpului formează cupluri si lanŃuri cinematice care permit mai multe grade de libertate.
Cuplul cinematic este format din două segmente articulate mobil, de ex: braŃul si antebraŃul, coapsa si gamba.
LanŃul cinematic se constituie dintr-o însiruire de mai multe segmente articulate mobil, capabile să execute
numeroase miscări, fie proprii fiecărui cuplu cinematic în parte, fie mai multor cupluri care intră în compunerea
lanŃului cinematic. Deosebim două feluri de lanŃuri cinematice: deschise si închise.
LanŃul cinematic deschis reprezintă o însiruire de cupluri cinematice articulate între ele, având o extremitate liberă.
Ex: membrul superior în aruncare, sau membrul inferior când loveste mingea acŃionează ca lanŃuri cinematice
deschise.
LanŃul cinematic închis se formează atunci când extremitatea (mâna sau piciorul) se sprijină pe sol sau pe un
aparat. Ex: în poziŃia atârnat sau atârnat cu sprijin, membrul superior este un lanŃ cinematic închis, iar în poziŃia
stând, membrul inferior acŃionează ca un lanŃ cinematic închis.
Grupe si lanŃuri musculare După cum am văzut, cuplurile si lanŃurle cinematice sunt formate din pârghii
osoase articulate mobil. Ele au ca organe de miscare muschii striaŃi dispusi în jurul articulaŃiilor.
Grupa musculară este formată din mai mulŃi muschi care mobilizează un cuplu cinematic si este
reprezentativă pentru fiecare grad de libertate al acestuia; ex: la articulaŃia cotului care are un grad de libertate,
există două grupe musculare: a flexorilor si a extensorilor, care actionează concomitent, acŃiunea lor inversându-se.
Când unii sunt agonisti (flexorii), alŃii (extensorii) sunt antagonisti, iar articulaŃia acŃionează ca o pârghie de gradul
III ( de viteză).In extensie, extensorii sunt agonisti, flexorii fiind antagonisti, articulaŃia acŃionează ca o pârghie de
gradul I (de sprijin).La articulaŃiile cu mai multe grade de libertate, există mai multe grupe musculare; ex: la
articulaŃia coxofemurală sunt sase grupe musculare: a flexorilor, a extensorilor, a abductorilor, a adductorilor, a
rotatorilor mediali si a rotatorilor laterali.
LanŃurile musculare sunt o înlănŃuire de grupe musculare cu acŃiune sinergică sau antagonistă.
Caracteristic lanŃurilor musculare este modalitatea foarte variată de legătură funcŃională ce se stabileste între
diferitele grupe musculare. PuŃine sunt miscările complexe care să fie efectuate de acelasi lanŃ muscular, deoarece
pentru fiecare variaŃie a miscării se adaugă alte componente ale miscării. Exemplu de lanŃ muscular care intervine
constant în miscările de impulsie de la sol, caracteristice mersului, alergării, săriturii este lanŃul triplei extensii,
format din contracŃia concomitentă a muschilor extensori ai coapsei pe bazin, ai gambei pe coapsă si a flexorilor
plantari. Alt exemplu: pentru lovirea mingii de fotbal, lanŃul muscular este format din flexorii coapsei pe bazin,
extensorii gambei pe coapsă si flexorii dorsali ai labei piciorului.
În funcŃie de modul în care se grupează în jurul articulaŃiilor, muschii îndeplinesc roluri diferite; ei pot fi
agonisti, sinergici sau antagonisti.
Muschii agonisti execută aceeasi miscare: de flexie, extensie, abducŃie adducŃie etc., în această categorie
intră puŃini muschi deoarece majoritatea muschilor produc sau pot participa la mai multe categorii de miscări.
Muschii sinergici îndeplinesc în comun anumite miscări, dar fiecare în parte poate efectua acŃiuni diferite.
Din însumarea lucrului lor mecanic rezultă miscarea respectivă. Ei neavând aceeasi direcŃie de tracŃiune, joacă si
rolul de orientare a miscărilor, de reglare a direcŃiei miscării în cadrul miscărilor complexe ale lanŃurilor
7
cinematice. Ex: marele pectoral si marele dorsal în miscarea de coborâre a centurii scapulare si marele pectoral,
marele dinŃat si scalenii acŃionează sinergic la ridicarea coastelor.
Muschii antagonisti execută miscări opuse în articulaŃiile pe care le mobilizează. Ei sunt consideraŃi
principala frână a miscărilor. În cazul când acestia nu au timp suficient să amortizeze miscarea datorită rapidităŃii
cu care se execută, solicitarea se transmite ligamentelor si capsulei articulare care pot suferi traumatisme. Dar, ei
trebuie priviŃi si ca o adaptare în scopul realizării unei reglări cât mai fine si mai precise a acŃiunilor. Adaptarea
apare si se dezvoltă în antrenament, fiind dependentă si controlată de scoarŃa cerebrală.
Principalele lanŃuri musculare ale corpului
Asigurarea posturală si miscările corpului sunt efectuate de către musculatura dispusă în jurul articulaŃiilor
sub formă de grupe musculare si lanŃuri. Cum majoritatea miscărilor omului sunt complexe, există întotdeauna o
îmbinare între activitatea dinamică cu elemente de activitate statică.
Astfel, când se execută o miscare împotriva gravitaŃiei, cum ar fi: respiraŃia, flexia coapsei pe bazin, flexia
cotului, a genunchiului, grupele musculare agoniste în aceste articulaŃii dezvoltă o acŃiune de învingere, iar cele
antagoniste o acŃiune de cedare. Dacă miscarea se produce în acelas sens cu forŃa de gravitaŃie, ca la flexia coloanei
vertebrale, expiraŃie, extensia coapsei din poziŃie de flexie, grupele musculare antagoniste sensului miscării execută
miscarea printr-o acŃiune de cedare , iar cele ce acŃionează în acelasi sens cu miscarea participă în mod pasiv.
LanŃurile musculare ale trunchiului execută activitatea în funcŃie de mobilitatea coloanei vertebrale.
Regiunile
Coloanei
vertebrale
Flexie
Extensie Înclinări
laterale
Răsucire
Reg. cervicală
Reg. dorsală
Reg. lombară
Miscări globale
700
500
400
1600
600
550
300
1450
300
1000
350
1650
750
400
50
1200
Pe faŃa dorsală a trunchiului se află cele două lanŃuri musculare puternice ale extensorilor coloanei
vertebrale, care prin direcŃia multiplă a muschilor sanŃurilor vertebrale participă la toate miscările coloanei; astfel,
sistemul interspinos execută extensia, sistemul intertransvers înclinările laterale, sistemul transversospinos rotaŃia
de partea opusă, iar sistemul spinotransvers rotaŃia de aceeasi parte. Când lucrează în acelasi sens cu gravitaŃia,
muschii sanŃurilor vertebrale asigură flexia printr-o contracŃie de cedare. În miscările de răsucire a coloanei,
lanŃurile musculare ale sistemului transversospinos si spinotransvers se continuă pe faŃa ventrală a trunchiului cu
muschii oblici ai pereŃilor abdomonali.
Pe faŃa ventrală a trunchiului pe lângă cele două lanŃuri musculare verticale ale drepŃilor abdominali,
antagoniste muschilor extensori ai coloanei vertebrale, există două lanŃuri musculare puternice oblice, care se
întretaie, formând cu cele oblice ale feŃei dorsale a trunchiului niste lanŃuri spirale. Astfel, lanŃul muscular al
oblicului extern dintr-o parte se continuă cu direcŃia fibrelor oblicului intern de partea opusă, iar în partea dorsală a
trunchiului cu sistemul transversospinos de aceeasi parte.În general, pentru efectuarea miscării de răsucire, grupele
musculare ale trunchiului formează două spirale care îl încercuiesc de la apofiza mastoidă până la bazin si toŃi
muschii care au fibrele paralele cu direcŃia spiralei vor fi sinergici în miscarea de răsucire la dreapta sau la stânga a
trunchiului.
LanŃurile musculare ale trunchiului se continuă cu cele ale membrelor superioare si inferioare, solidarizând
astfel întreg corpul în executarea miscărilor sau asigurarea poziŃiilor.
LanŃurile musculare ale membrelor superioare sunt capabile să asigure la om cele mai precise si mai
complexe miscări care s-au perfecŃionat în procesul muncii, astfel:
a) Miscarea de prindere (de apucare) si de apropiere a membrelor superioare de trunchi, ex: prinderea
adversarului la lupte este asigurată de lanŃul muscular al flexorilor degetelor, de flexorii carpului, ai cotului, de
pronatorii antebraŃului si adductorii braŃului. Apropierea de trunchi o fac muschii pectorali si dorsalul mare,
înlănŃuind trunchiul atât ventral (pectoralii mari) cât si dorsal (marele dorsal si marele rotund).
b) Miscarea de împingere se execută de regulă cu participarea trunchiului care o amplifică si a membrelor
inferioare care fixează corpul de sol. Ex: la ridicarea halterei, lanŃul muscular care sigură ridicarea înaltă a braŃului
(elevaŃia) este format din muschii care basculează lateral scapula (marele dinŃat si trapezul), abductorii în articulaŃia
scapulohumerală (deltoidul si supraspinosul) si extensorii cotului; la nivelul mâinii se produce o blocare în flexie.
c) Miscarea de lovire este asociată de regulă cu miscări de răsucire a trunchiului. Participă lanŃul muscular care
basculează lateral scapula, anteductorii centurii scapulare si ai humerusului, extensorii cotului, flexorii carpului si
ai degetelor.
d) Miscarea de aruncare adică o impulsie energică a membrului superior, amplificată de miscările trunchiului cu
participarea membrelor inferioare pentru sprijin.
8
e) Miscarea de sprijin superior (atârnat) cu: flexorii degetelor (care depun o activitate statică de menŃinere),
grupele musculare antagoniste (flexorii si extensorii) ale articulaŃiei radiocarpiene si ale cotului, anteductorii si
retroductorii humerusului, iar la nivelul centurii scapulare, muschii care execută bascula medială (romboizii,
pectoralul mic si ridicătorul scapulei) care depun o activitate de menŃinere.
f) Miscarea de sprijin inferior (stând pe mâini) cu muschii basculei mediale a scapulei (romboizii, pectoralul mic
si ridicătorul scapulei) care depun o activitate statică de menŃinere, restul musculaturii membrelor superioare
formează două lanŃuri antagoniste, care fixează articulaŃiile (activitatea statică de fixare).
LanŃurile musculare ale membrelor inferioare
FuncŃia de susŃinere a corpului în poziŃie verticală precum si mersul biped au dus la o dezvoltare puternică
a musculaturii, pentru a corespunde efortului sporit. La acestea s-au adăugat si funcŃii de coordonare nervoasă a
echilibrului corpului în diferite poziŃii si în executarea miscărilor.Modificări substanŃiale a suferit laba piciorului
prin dispunerea sub formă de boltă dublă a pieselor scheletice ce o compun. Laba piciorului este solicitată cel mai
mult în efortul static de asigurare a poziŃiilor corpului. Ea are si o mobilitate destul de mare, care creste cu cât este
solicitată mai mult în activitatea sportivă. În articulaŃia talocrurală sunt posibile doar flexia plantară (ridicarea pe
vârfuri) si flexia dorsală (ridicarea pe călcâie). În celelalte articulaŃii sunt posibile miscări de supinaŃie, îmbinate cu
o usoară adducŃie si de pronaŃie îmbinate cu o usoară abducŃie.În flexia plantară, laba piciorului acŃionează ca o
pârghie de gradul I, unde punctul de sprijin este articulaŃia talocrurală, braŃul forŃei este perpendiculara coborâtă din
axul de miscare pe direcŃia de tracŃiune a tricepsului sural si este mai mic decât braŃul rezistenŃei care este
perpendiculara coborâtă din axul de miscare pe direcŃia reacŃiei reazemului, care se aplică pe capetele
metatarsienelor. De aceea, miscarea se face cu pierdere de forŃă, dar cu câstig de viteză. Laba piciorului
acŃionează si ca pârghie de gradul II, atunci când luăm în considerare ceilalŃi muschi flexori plantari: tibialul
posterior, fibularii, flexorul lung al degetelor si flexorul propriu al halucelui, care se inseră pe faŃa plantară a labei
piciorului. BraŃul forŃei este mai mic decât braŃul rezistenŃei; în plus, unghiul de tracŃiune al muschilor este ascuŃit
si din această cauză avem o pierdere de forŃă si un câstig de viteză, ceea ce favorizează viteza în cazul miscării de
impulsie.În alcătuirea lanŃurilor musculare ale membrelor inferioare apare dispunerea flexorilor si extensorilor sub
forma a două lanŃuri antagoniste, la care participă câte trei grupe de muschi, motiv pentru care ele au fost numite
lanŃul triplei flexii si al triplei extensii.
LanŃul muscular al triplei flexii este format din grupele musculare ale: flexorilor coapsei pe bazin
flexorilor gambei pe coapsă
flexorilor dorsali ai labei piciorului
(care fac ridicarea pe călcâie)
LanŃul muscular al triplei extensii este format din grupele musculare ale:
extensorilor coapsei pe bazin
extensorilor gambei pe coapsă
flexorilor plantari
Specificul staŃiunii bipede a impus la om o dezvoltare considerabilă a lanŃului triplei extensii, încât raportul
dintre greutatea muschilor extensori si flexori este de 2 : 1 la membrul inferior si de 1 : 1 la membrul superior, ceea
ce demonstrează participarea mai puternică a lansului triplei extensii la asigurarea staticii si dinamicii corpului
omenesc
LanŃurile musculare ale membrelor inferioare îndeplinesc importante funcŃii statice, precum si diferite miscări.
a. miscarea de impulsie este întâlnită în mers, alergare, sărituri si este îndeplinită de lanŃul muscular al
triplei extensii; concomitent acŃionează musculatura care asigură fixarea segmentelor pentru păstrarea
echilibrului.
b. amortizarea prin care se frânează viteza miscării respective; este
efectuată tot de lanŃul triplei extensii (ca la impulsie) cu deosebirea că la impulsie se depune o
activitate dinamică de învingere, iar la amortizare o activitate dinamică de cedare, care anihilează
treptat forŃa reacŃiei reazemului. Membrele inferioare se comportă la aterizare ca niste resorturi
elastice datorită contracŃiei lanŃului triplei extensii; în aterizare gresită rolul de resort elastic este
micsorat sau suprimat si pot interveni accidente, uneori foarte grave.
c. miscarea de lovire cu membrele inferioare (fotbal) este asigurată de flexorii coapsei pe bazin,
extensorii gambei si flexorii dorsali ai labei piciorului
d. asigurarea staŃiunii (posturale) se efectuează printr-o contracŃie statică a musculaturii, în care rolul
principal îl are lanŃul triplei extensii, la care participă si muschii adductori ai coapsei, care acŃionează
asupra lanŃului cinematic închis, reprezentat prin cele două membre inferioare si bazin.
Întrebări de autoevaluare
Care sunt principalele lanŃuri musculare ale corpului ?
Din ce este format lanŃ muscular al triplei flexii ?
Din ce este format lanŃul triplei extensii ?
Ce muschi fac miscarea de impulsie ?
Ce muschi fac amortizarea ?
9
LecŃia 3 ArticulaŃiile - caracteristici generale si clasificare
ArticulaŃiile reprezintă legătura dintre două sau mai multe oase prin intermediul unui aparat fibros si
ligamentar. Altfel spus, ele sunt un ansamblu de părŃi moi si dure prin care se unesc două sau mai multe oase
vecine. După gradul lor de mobilitate, articulaŃiile sunt de mai multe feluri:
1. ArticulaŃii fixe (sinartroze) sin - împreună
Sunt articulaŃiile în care oasele nu pot executa nici o miscare sau fac miscări foarte reduse. Se întâlnesc la
oasele cutiei craniene si la oasele cutiei toracice. Legătura dintre oase la acest tip de articulaŃii se face prin Ńesut
cartilaginos, Ńesut conjunctiv fibros si Ńesut osos. De aceea, după felul Ńesutului care leagă oasele unei sinartroze
deosebim:
a). Sincondroze în care legătura dintre oase se face prin Ńesut cartilaginos ce îi conferă un oarecare grad de
mobilitate. Ex:
- articulaŃia dintre lama perpendiculară a etmoidului cu vomerul
- articulaŃia dintre prima coastă si stern
b). Sindesmoze în care legătura dintre oase se face prin Ńesut conjunctiv fibros.
Exemple: - articulaŃiile sacro-iliace
- articulaŃiile dintre epifizele distale ale tibiei si fibulei
- articulaŃiile dintre oasele cutiei craniene
c). Sinostoze în care oasele sunt legate prin Ńesut osos. Ele derivă fie din sincondroze, fie din sindesmoze, articulaŃii
la care Ńesutul de legătură s-a osificat, mai ales la vârstă înaintată. Ex: sinostoza craniană apare la o vârstă înaintată,
când Ńesutul de legătură dintre oasele cutiei craniene se osifică.
2. ArticulaŃii semimobile (amfiartroze)
Sunt articulaŃiile cu miscări ceva mai ample, deci semimobile.
La nivelul coloanei vertebrale, legătura dintre corpii vertebrelor se face printr-un disc fibrocartilaginos.
Discul are forma corpurilor vertebrale si prezintă la periferie o serie de lame concentrice de Ńesut fibrocartilaginos
(inelul fibros), iar în centru o substanŃă gelatinoasă (nucleul pulpos).
3. ArticulaŃii mobile (diartroze)
Sunt articulaŃiile cele mai răspândite în organism. Ele au o cavitate articulară în care se găseste o mică
cantitate de lichid sinovial, o capsulă articulară căptusită în interior de membrana sinovială si cartilajul
hialin.Diartrozele după gradul de libertate al miscărilor, în raport cu cele trei planuri ( transversal, sagital si
longitudinal), pot fi:
ArticulaŃii cu un singur grad de libertate
a) ArticulaŃii plane cu suprafeŃe articulare congruente si în care miscarea este numai de alunecare; ex:
- articulaŃiile dintre apofizele articulare toracale
- articulaŃiile dintre oasele carpiene
b) ArticulaŃii cilindroide (asemănătoare balamalelor)
- articulaŃia trohleară - articulaŃia cotului (dintre humerus si ulnă)
- articulaŃia trohoidă - articulaŃia radio-cubitală superioară
·  ArticulaŃii cu două grade de libertate
a) articulaŃia elipsoidală - articulaŃia genunchiului
b) articulaŃia selară - articulaŃia carpo-metacarpiană
·  ArticulaŃii cu trei grade de libertate - sferoidale (enartroze)
a) articulaŃia scapulo-humerală
b) articulaŃia coxo-femurală
Diartrozele - caracteristici morfo - funcŃionale
Aceste articulaŃii sunt alcătuite din mai multe elemente componente cum sunt: suprafeŃele articulare,
mijloace de unire si mijloace de alunecare.
1. SuprafeŃele articulare. Ele pot avea diferite forme: sferice,
eliptice, cilindrice sau plane si sunt acoperite de un cartilaj articular hialin, care se mulează perfect pe toată
suprafaŃa de articulaŃie.
Cartilajul hialin (cartilaj articular) este cel mai vechi Ńesut din
organism din punct de vedere filogenetic, care s-a transmis fără modificări de la vertebratele primitive la om. Este
un Ńesut conjunctiv cu fibre colagene si se prezintă ca o suprafaŃă lucioasă, alb-gălbuie la centru, alb-albăstruie la
periferie, în funcŃie de grosime. Grosimea este mai mare în punctele de maximă presiune (centru) până la 6 mm si
mai subŃire la periferie. Grosimea mai depinde si de momentul opririi osificării complete a cartilajului de crestere.
Înlesneste miscările, durează tot timpul vieŃii, mai gros la tineri, se subŃiază treptat cu vârsta.
Cartilajul hialin nu are vase de sânge, se hrăneste prin imbibiŃie din lichidul sinovial. O mică parte din
nutriŃie este asigurată prin continuitate hidrică din osul subiacent prin unele orificii. Fără această sursă cartilajul
10
degenerează si moare. Neavând vase de sânge, nu are posibilitatea de cicatrizare sau regenerare. Are un metabolism
foarte scăzut, de aceea rezistă mai bine ca Ńesutul osos la factorii agresivi.
Numărul redus de fibre colagene din substanŃa fundamentală a cartilajului hialin îl face puŃin rezistent la
factorii mecanici (de încovoiere, de îndoire). De aceea el se fisurează destul de frecvent mai ales la nivelul
meniscurilor genunchiului si se vindecă foarte greu, neavând o circulaŃie activă (prin vase sanguine). În schimb,
este rezistent la presiuni. Cu cât presiunea este mai mare, grosimea lui este mai mare.
artilajul hialin este compresibil (amortizor pentru Ńesutul osos care s-ar eroda prin frecare). Întrucât
presiunile continue se opun difuzării substanŃelor nutritive acestea duc la apariŃia tulburărilor trofice ( de nutriŃie).
De aceea este necesar ca presiunile să fie intermitente pentru a se asigura nutriŃia cartilajului.
Cartilajul hialin este elastic. Această elasticitate este legată de conŃinutul în apă care în mod normal este de
50-60%. Deshidratarea atrage reducerea elasticităŃii si în consecinŃă generează artroze.
Cartilajul hialin este poros. El se îmbibă cu lichid sinovial ca un burete. Vârsta, traumatismele, infecŃiile
duc la deshidratare si apoi la ramolire. Când presiunile si tracŃiunile articulare normale scad sau nu se mai exercită,
cartilajul hialin este invadat de vase, care transportă celule ce vor construi Ńesut osos, pe măsură ce cartilajul se
resoarbe. Astfel, se ajunge la anchiloză (proces degenerativ).
Când suprafeŃele articulare nu concordă perfect (una este mai mare si alta mai mică) este nevoie de
corecŃia lor cu ajutorul fibrocartilajelor, care sunt de două feluri:
a) fibrocartilaj de mărire (burelet articular) ex: fibrocartilajul de pe cavitatea glenoidă a scapulei
b) fibrocartilaje de restabilire ex: - discul interarticular (care separă complet cele
două suprafeŃe articulare) în cazul articulaŃiei temporo-mandibulare
- meniscul interarticular care este un fibrocartilaj
incomplet, prezentând un orificiu la nivelul căruia suprafeŃele articulare vin în contact ex: meniscurile articulaŃiei
genunchiului.
Diartrozele după forma suprafeŃelor articulare si după gradul de mobilitate sunt de mai multe feluri:
ArticulaŃii sferice (enartroze) care au o suprafaŃă articulară sferică si alta concavă (cavitate glenoidă). În funcŃie de
conformaŃia oaselor, pot avea capul articular mai mic decât o jumătate de sferă, ex: articulaŃia scapulo-humerală si
capul articular mai mare decât o jumătate de sferă ex: articulaŃia coxo-femurală.
·  Trohleartroză (Ginglimul) care are una din suprafeŃe sub formă de trohlee (mosor), iar
cealaltă de formă concavă pentru a primi trohleea, ex: articulaŃia cotului.
·  ArticulaŃia elipsoidală în care una din suprafeŃe este de
formă elipsoidală, iar cealaltă este o cavitate glenoidă,
ex: articulaŃia radio-carpiană;
articulaŃia atlanto- occipitală.
·  ArticulaŃia în sa are suprafeŃele articulare de formă concavă într-un sens si de formă convexă
în alt sens,
ex: articulaŃiile între oasele carpiene.
·  ArticulaŃie în pivot cu suprafeŃe articulare ca un cilindru osos, ex: articulaŃia radio-ulnară.
·  ArticulaŃii planiforme cu suprafeŃe articulare plane,
ex: articulaŃiile apofizelor articulare ale vertebrelor toracice
2. Mijloacele de unire ale articulaŃiilor sunt: capsula articulară,ligamentele si muschii.
a) capsula articulară se prezintă ca un manson fibros, care uneste cele două oase ale articulaŃiei, creind
cavitatea articulară. Ea are rolul de a asigura rezistenŃa articulaŃiei la factorii mecanici de tracŃiune si de a
proteja articulaŃia de agenŃii microbieni din mediul extern. Deschiderea accidentală a acesteia produce
infecŃii serioase ale articulaŃiei respective. Are vascularizaŃie si inervaŃie bogate.
b) ligamentele sunt benzi fibroase provenite
fie din îngrosarea capsulei articulare
fie din transformarea unor tendoane în ligamente
fie din fibre musculare atrofiate.
c) muschii au rol important în articulaŃii, menŃin contactul între
suprafeŃele articulare, fiind muschi periarticulari, au rol de ligamente active.
3. Mijloacele de alunecare sunt: membrana sinovială si lichidul sinovial.
a) membrana sinovială este fină, netedă si lucioasă, tapetând
suprafaŃa internă a capsulei articulare. Este bogat vascularizată si inervată. Pe lângă rolul de etansare a cavităŃii
articulare are si rol secretor, ea producând lichidul sinovial care unge si hrăneste structurile articulare. Iritarea
mecanică sau microbiană a sinovialei duce la cresterea cantităŃii de lichid sinovial si la dureri în timpul miscărilor.
Integritatea si sănătatea ei asigură calităŃile nutritive si tribologice (de ungere) ale lichidului sinovial. Nu prezintă
formaŃiuni limfoide, deci nu are rol de protecŃie antimicrobiană. Prin vascularizaŃia ei bogată, reglează temperatura
si presiunea articulară, creând condiŃii favorabile funcŃiei articulare. Prin reversul secreŃiei, reabsoarbe lichidul
sinovial si deseurile articulare (microscopice) care pot fi în suspensie.
11
b) lichidul sinovial are dublă origine. Este produs prin transudatul
lichidului plasmatic din pereŃii capilarelor (atât în repaus, cât mai ales în timpul miscărilor) si din produsele de
descuamare de pe faŃa superficială a sinovialei si a cartilajelor articulare care rezultă prin frecare în timpul
miscărilor. Miscarea este deci factorul principal de producere a lichidului sinovial. El este un lichid de culoare
gălbuie, vâscos, transparent, cu pH = 7,4. ConŃine monocite 47 %, limfocite 25 %, granulocite 7 % si alte celule 2
%. Majoritatea celulelor au proprietăŃi fagocitare.
VascularizaŃia articulaŃiilor este dată vasele articulare din care se desprind mai multe ramuri ce
formează o reŃea periarticulară din care iau nastere ramuri epifizare, capsulare si sinoviale.
InervaŃia articulaŃiilor provine din nervii ce inervează oasele, muschii si tegumentul regiunii respective.
ArticulaŃiile sunt bogat inervate în special în zonele capsulare care sunt cele mai solicitate de forŃele mecanice. În
ele se găsesc proprioceptori (Golgi-Manzoni, Krause, Ruffini, Vater-Pacini), de la care, pe căi aferente se transmit
informaŃii referitoare la funcŃia articulaŃiei respective spre cordoanele dorsale ale măduvei spinării, la cerebel apoi
la scoarŃa cerebrală. Nervii articulari sunt nervi senzitivi formaŃi din fibre aferente. Unicele fibre nervoase eferente
care pătrund în articulaŃie, însoŃind vasele sanguine, sunt de natură vegetativă si au rol în vasomotricitate.
Mobilitatea articulară
Deplasarea segmentelor osoase angrenează în lanŃul mecanismelor motorii si participarea obligatorie a
articulaŃiilor. Forma si gradele de libertate de miscare pe care le oferă articulaŃiile reprezintă factori importanŃi, care
dirijează direcŃia si sensul miscărilor si care limitează amplitudinea lor. De aceea, mobilitatea articulară este un
factor activ, care participă la realizarea miscărilor. De altfel, la unele articulaŃii, cum ar fi cea a cotului, conducerea
direcŃiei miscărilor este legată exclusiv de conformaŃia segmentelor osoase. Muschii sunt cei care efectuează
miscarea, dar direcŃia miscării este imprimată de orientarea anatomică a sanŃului trohleei humerale.
Axele biomecanice ale articulaŃiilor.
ArticulaŃiile prezintă miscări în jurul unor axe biomecanice, care corespund libertăŃii de miscare a
articulaŃiei. La o articulaŃie mobilă, în miscarea sa, una dintre suprafeŃele articulare este imobilă iar cealaltă se
miscă. Axa biomecanică reprezintă linia situată într-un anumit plan, în jurul căreia una din componentele osoase se
deplasează faŃă de cealaltă. Ea poate fi fixă sau mobilă, atunci când se deplasează odată cu segmentul osos (cum se
întâmplă la genunchi). Miscările articulaŃiilor pot fi active si/sau pasive.
Miscarea activă este miscarea executată de subiectul examinat cu ajutorul propriilor sale grupe musculare. Prin ea
se poate determina si capacitatea funcŃională a muschiului.
Miscarea pasivă este miscarea executată de o forŃă exterioară, de obicei mâna examinatorului, la care subiectul
examinat nu participă activ, deci nu îsi contractă muschii. În general, amplitudnea articulară a miscărilor pasive
este mai mare decât a miscărilor active.
Întrebări de autoevaluare
Ce caracteristici generale au articulaŃiile Ă
Ce fel de articulaŃii există după gradul de mobilitate ?
Ce fel de articulaŃii există după gradele de libertate ?
Ce proprietăŃi are cartilajul hialin ?
Care sunt elementele componente ale unei diartroze ?
LecŃia 4 ArticulaŃiile capului
Toate oasele capului se unesc între ele prin articulaŃii fixe (sinartroze).
Singura articulaŃie mobilă a capului este articulaŃia temporo-mandibulară.
ArticulaŃia temporo-mandibulară. Ea uneste partea superioară a ramurilor verticale ale mandibulei cu
zona mijlocie a craniului si permite miscarea (Fig.24).
1. Structura funcŃională a articulaŃiei temporo-mandibulară
a) SuprafaŃa articulară a mandibulei prezintă de fiecare parte câte un condil cu o faŃă anterioară si una
posterioară, îndreptat oblic din afară-înăuntru si dinainte-înapoi.
SuprafaŃa anterioară a temporalului are un condil temporal, ce pleacă de la baza apofizei zigomatice si o
cavitate glenoidă (de formă elipsoidală). Si condilul si cavitatea sunt orientate oblic, înăuntru si înapoi.
b) Deoarece atât condilul mandibular, cât si suprafaŃa glenoidă a temporaului sunt convexe, ele nu
respectă principiul congruenŃei articulare si de aceea, au între ele un menisc de formă eliptică.
c) Cele două suprafeŃe articulare sunt unite între ele printr-o capsulă, întărită prin două ligamente laterale:
intern si extern. Meniscul aderă la faŃa interioară a capsulei care este acoperită de membrana sinovială.
Muschii capului sunt reprezentaŃi de două grupe mari de muschi:
a) muschii pielosi ai capului, cu legături întinse cu pielea craniului si a feŃei (muschii mimicii):
- muschii pielosi ai craniului: muschiul frontal, muschiul
occipital legaŃi între ei de aponevroza epicraniană.
- muschii pielosi ai pleoapelor (orbicularul pleoapelor)
- muschii pielosi ai gurii (orbicularul buzelor)
-muschii pielosi ai nasului
12
(piramidalul, transversul, dilatatorul)
b) muschii masticatori (4 ridicători si 4 coborâtori ai mandibulei):
- ridicătorii mandibulei (ai capului): temporalul, maseterul, pterigoidianul intern, pterigoidianul extern.
- coborâtorii mandibulei (ai gâtului): pielosul gâtului,
digastricul, milo-hioidianul, gonio-hioidianul.
Biomecanica articulaŃiei temporo-mandibulare
ArticulaŃia te mporo-mandibulară are trei grade de libertate. Mandibula poate efectua trei feluri de miscări:
de coborâre si de ridicare, de proiecŃie înainte si înapoi si de lateralitate. Se comportă ca o pârgie de gradul III, cu
punctul de sprijin în articulaŃie, rezistenŃa este dată de greutatea mandibulei si de duritatea bolului alimentar, iar
forŃa este dată de muschii masticatori. BraŃul forŃei este mai mic decât braŃul rezistenŃei si de aceea, pârghia pierde
din forŃă, câstigă în viteză ceea ce duce la scurtarea timpului de masticaŃie.
a). Miscările de coborâre si de ridicare se fac în jurul axei transversale ce trece prin mijlocul ramurilor verticale
ale mandibulei.
- miscarea de coborâre se face sub acŃiunea gravitaŃiei si ajutată de muschii gâtului (digastric, milo-hioidian,
genio-hioidian si pielosul gâtului). Acesti muschi au punct fix de inserŃie pe capetele lor distale, se contractă
izotonic, si acŃionează prin capetele lor proximale asupra mandibulei.
- miscarea de ridicare se face cu muschii: temporal, maseter si pterigoidian, ce au puncte fixe de inserŃie pe
capetele lor proximale, se contractă izotonic si acŃionează prin capetele lor distale asupra mandibulei.
b). Miscările de proiecŃie înainte si înapoi se execută în plan antero-posterior.
- miscarea de proiecŃie înainte se face prin contracŃia simultană a celor doi pterigoidieni externi, în care condilii
mandibulei părăsesc cavităŃile glenoide temporale.
- miscarea de proiecŃie înapoi se face prin contracŃia produsă de digastric si temporal.
c) Miscările de lateralitate (miscări de diducŃie) sunt miscările prin care mentonul se îndreaptă la dreapta si la
stânga. Mentonul este proeminenŃa osoasă pe linia mediană a mandibulei (pe faŃa sa externă). În aceste miscări,
când un condil mandibular părăseste cavitatea glenoidă, celălalt rămâne pivot si invers. Muschii ce asigură aceste
miscări sunt pterigoidienii interni si externi. Când cei de o parte se contractă izotonic, cei de partea opusă se
contractă izometric si invers.
Întrebări de autoevaluare
Care este structura funcŃională a articulaŃiei temporo-mandibulare ?
Care sunt grupele de muschi ai capului ?
Care sunt miscările articulaŃiei temporo – mandibulare ?
Ce muschi fac proiecŃia înainte a mandibulei ?
Ce muschi ridică mandibula ?
LecŃia 5 ArticulaŃiile coloanei vertebrale
1. Structura funcŃională a coloanei vertebrale
Coloana vertebrală este cel mai important segment al aparatului locomotor. De ea sunt legate toate celelalte
segmente, care alcatuiesc trunchiul (toracele si bazinul) si tot de ea se articulează membrele superioare si membrele
inferioare. Ea ne conferă simetria corpului si direcŃia de miscare. Tot ea face posibilă atât mobilitatea cât si
stabilitatea corpului.
Coloana vertebrală este un segment complex, cu o mare importanŃă funcŃională. Este alcătuită din 33-34
vertebre, 344 suprafeŃe articulare, 24 discuri intervertebrale si 365 ligamente cu 730 inserŃii musculare.
Coloana vertebrală este alcătuită din suprapunerea pieselor osoase numite vertebre.
O vertebră este alcătuită dintr-o parte anterioară numită corp si o parte posterioară numită arc. Aceste două
părŃi închid între ele canalul vertebral. Cunoscând alcătuirea unei vertebre, în cadrul articulaŃiilor coloanei
vertebrale vom vorbi despre articulaŃiile corpilor vertebrali, articulaŃiile apofizelor articulare, articulaŃiile lamelor
vertebrale, articulaŃiile apofizelor spinoase si articulaŃiile apofizelor transverse.
- ArticulaŃiile corpilor vertebrali
a) suprafeŃele articulare sunt date de feŃele superioară si inferioară, usor concave ale corpilor vertebrali. Între
aceste suprafeŃe osoase se găsesc discurile intervertebrale.
b) discurile intervertebrale sunt formaŃiuni fibro-cartilaginoase alcătuite dintr-o porŃiune fibroasă periferică (inelul
fibros) si o porŃiune centrală (nucleul pulpos). Discul intervertebral începe să se constituie încă de la embrionul de
40 mm. RezistenŃa inelului fibros creste de la centru spre periferie. Inelul fibros este format din lame de fibre
conjunctive care se inseră profund pe zona compactă osoasă. Nucleul pulpos se comportă fizic ca un gel care pierde
apă si îsi diminuează fluiditatea în raport direct cu presiunea ce se exercită asupra lui.
Rolul discurilor intervertebrale este multiplu:
- contribuie, prin rezistenŃa lor, la menŃinerea curburilor coloanei;
- favorizează, prin elasticitatea lor, revenirea la starea de echilibru după terminarea miscării;
- transmit, în toate direcŃiile, greutatea corpului diferitelor segmente ale coloanei;
13
- amortizează socurile sau presiunile la care fiecare segment este supus în mod special în cursul miscărilor si
eforturilor.
Exemplu: simpla trecere de la poziŃia culcat la verticală provoacă o suprapresiune de 45,5 kg la nivelul
nucleului pulpos. În miscarea de redresare după o flexie a corpului, suprapresiunea suportată de nucleul pulpos
ajunge la 90-135 kg. În poziŃie ortostatică asupra discului C6-C7 va apăsa o greutate de 3 kg; asupra discului D4-
D5 o greutate de 17 kg si asupra discului L4-L5 o greutate de 47 kg. Dacă subiectul din poziŃia ghemuit încearcă să
ridice o greutate de 10 kg, asupra apofizelor spinoase ale coloanei lui lombare acŃionează o forŃă de tracŃiune de
141 kg. Menajarea discurilor intervertebrale faŃă de solicitările inerente reprezintă o obligativitate faŃă de corpul
nostru. Chiar si în sederea pe un scaun, când speteaza este înclinată înapoi, lordoza lombară normală dispare,
articulaŃia coxo-femurală se extinde si solicitarea discurilor intervertebrale este mai mare. În mod corect, se sade
astfel, încât lordoza lombară să se menŃină, ceea ce atrage o mai bună echilibrare a coloanei vertebrale.
În toată lungimea coloanei vertebrale se întind două ligamente:
- ligamentul vertebral comun anterior pus în tensiune în timpul extensiei coloanei, pe care o limitează
- ligamentul vertebral comun posterior pus în tensiune de miscarea de flexie a coloanei pe care o limitează.
ArticulaŃiile apofizelor articulare
Aceste articulaŃii sunt plane si permit doar simpla alunecare a
suprafeŃelor articulare una pe cealaltă.
ArticulaŃiile lamelor vertebrale
Acestea nu sunt articulaŃii propriu-zise.
Ele sunt unite prin ligamente speciale, numite ligamente galbene, care prin structura lor permit apropierea
si depărtarea lamelor vertebrale una faŃă de alta.
ArticulaŃiile apofizelor spinoase
Apofizele spinoase sunt unite între ele prin două feluri de
ligamente: ligamentele interspinoase (între două apofize spinoase) si ligamentul supraspinos (pe toată lungimea
coloanei vertebrale). În regiunea cervicală posterioară, ligamentul are rolul de a menŃine pasiv capul si gâtul, pentru
a nu se flecta înainte.
ArticulaŃiile apofizelor transverse
Apofizele transverse sunt unite prin ligamentele intertransverse.
ArticulaŃia occipito-atlantoidă
Este o diartroză bicondiliană. SuprafeŃele articulare sunt, pe de o
parte, cei doi condili occipitali care privesc în jos, înainte si în afară si au formă convexă si pe de altă parte, cele
două cavităŃi glenoide ale atlasului, care privesc în sus, înainte si înăuntru si au formă concavă. SuprafeŃele
articulare sunt acoperite de un strat subŃire de cartilaj hialin si sunt unite între ele printr-o capsulă subŃire, întărită de
două ligamente, anterior si poaterior.
Segmentul motor al coloanei vertebrale este alcătuit din :
- discul intervertebral si ligamentele sale
- găurile de conjugare
- articulaŃiile interapofizare
- apofizele spinoase cu ligamentele lor
Partea anterioară a segmentului motor este mai puŃin mobilă, mai solidă, are rare inserŃii musculare si
susŃine pasiv coloana.Partea posterioară a segmentului motor are multe inserŃii musculare si este principalul
element motor al coloanei vertebrale.
2. Muschii implicaŃi în miscările coloanei vertebrale sunt:
a. Muschii gâtului
sternocleidomastoidianul situat pe faŃa laterală a gâtului,
pe sub muschiul pielos al gâtului si îndreptat diagonal de sus în jos dinapoi înainte si din afară înăuntru. Proximal
se inseră pe apofiza mastoidă a osului temporal, iar distal se inseră prin două capete: unul pe manubriul sternal
(capătul sternal) si unul pe partea internă a claviculei (capătul clavicular). Acest muschi flectează capul pe coloană,
îl înclină (apleacă) lateral de partea lui si îl rotează îndreptând bărbia în partea opusă.
 scalenii (anterior, mijlociu si posterior) se întind de la
apofizele transverse ale ultimelor sase vertebre cervicale la primele două coaste. Când iau punct fix pe capetele
distale, înclină de partea lor coloana vertebrală cervicală. Când iau punct fix pe capetele proximale, devin muschi
inspiratori
b. Muschii prevertebrali: ei se găsesc pe faŃa anterioară a coloanei vertebrale.
 dreptul anterior al capului se inseră proximal pe osul occipital, înaintea găurii occipitale; se împarte în patru
fascicule si se inseră distal pe tuberculii anteriori ai vertebrelor cervicale 3,4,5,6. Este flexor al capului pe coloana
cervicală.
 micul drept anterior al capului situat imediat înapoia
14
precedentului, se inseră proximal pe osul occipital, iar distal, pe masele laterale si pe apofizele transverse ale
atlasului. Flectează capul pe coloană.
 lungul gâtului se întinde de la tuberculul anterior al
atlasului până la corpii vertebrali ai primelor trei vertebre dorsale. Este flexor si rotator al coloanei vertebrale
cervicale.
c. Muschii abdominali antero-laterali (Fig. 29 si 30).
 marele drept al abdomenului; cele trei fascicule ale sale se inseră proximal pe cartilajele costale ale coastelor
5,6,7. Distal, se inseră pe marginea superioară a pubisului. Când ia punct fix pe pubis, coboară coastele (muschi
expirator) si flectează toracele pe bazin. Când ia punct fix pe coaste, flectează bazinul pe torace. Prin contracŃia lui
ajută împreună cu ceilalŃi muschi la comprimarea viscerelor si expulzarea conŃinutului acestora (micŃiune,
defecaŃie, vomă).
marele oblic al abdomenului (oblicul extern) este muschi
superficial. Se inseră proximal pe ultimele 7-8 coaste, iar distal, pe marginea crestei iliace, pe spina iliacă anterosuperioară,
pe marginea anterioară a osului coxal, pe pubis si pe linia albă care este o bandă conjunctivă rezistentă
care se întinde pe linia mediană de la pubis la apendicele xifoid si rezultă din încrucisarea aponevrozelor muschilor
largi ai abdomenului. Când ia punct fix pe bazin coboară coastele (muschi expirator) flectează toracele pe bazin si
comprimă viscerele abdominale. Când ia punct fix pe torace, este un flexor al bazinului pe torace. Când se
contractă de o singură parte, este un rotator al coloanei vertebrale.
 micul oblic al abdomenului (oblicul intern) este situat sub
marele oblic. Se inseră distal, pe spina iliacă antero-superioară, pe creasta iliacă, pe apofizele transverse ale primei
vertebre sacrate si ale ultimelor vertebre lombare. Are acŃiune asemănătoare cu cea a marelui oblic.
transversul abdomenului fasciculele lui pornesc de la
ultimele coaste, apofizele transverse ale coloanei lombare, marginea internă a crestei iliace. Anterior ele formează o
aponevroză largă ce se inseră pe linia albă, la care participă. Comprimă viscerele abdominale, iar secundar este
muschi expirator.
d. Muschii lombo-iliaci închid posterior cavitatea abdominală.
 pătratul lombelor situat pe laturile coloanei lombare cu trei grupe de fascicule: ilio-costale, ilio-transversale si
costo transversale. De la coasta 12-a la creasta iliacă. Când ia punct fix pe creasta iliacă coboară ultimele coaste
(muschi expirator) si înclină coloana lateral. Când ia punct fix pe torace, înclină bazinul lateral pe torace.
 psoasul iliac situat în partea posterioară a abdomenului, în fosa iliacă internă si în partea anterioară a coapsei.
Este format din două porŃiuni: psoasul si iliacul. Ambele porŃiuni se inseră distal, printr-un tendon pe micul
trohanter al extremităŃilor superioare ale femurului. Are acŃiuni foarte importante:
flectează coapsa pe bazin
flectează coloana vertebrală si bazinul pe coapsă
flectează trunchiul pe bazin
rotator al coloanei.
Împreună cu muschii abdominali, cu cei ai spatelui si cu ischio-gambierii asigură echilibrul trunchiului pe coapsă.
e. Muschii posteriori ai coloanei vertebrale sunt în număr mare
trapezul, prin baza lui se inseră pe linia mediană de la protuberanŃa occipitală externă, pe ligamentul cervical
posterior si pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale inferioare si ale celor dorsale. Prin vârful lui se inseră pe
cele două oase ale centurii scapulare (claviculă, acromion, spina omoplatului). Rolul lui: mobilizează centura
scapulară si umărul ridicându-le si apropiind omoplatul de coloană, înclină capul lateral, înclină coloana cervicală
lateral si înclină coloana dorsală spre omoplatul de aceeasi parte.
 marele dorsal, prin baza lui se inseră pe ultimele 4 coaste, pe apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale si
lombare si pe buza externă a crestei iliace. Rolul lui: este adductor, proiector înapoi si rotator înăuntru al braŃului;
tracŃionează asupra coastelor (muschi expirator), tracŃionează asupra trunchiului spre braŃ (ca în miscarea de
atârnare sau căŃărare).
 romboidul situat în partea inferioară a cefei si în partea superioară a regiunii dorsale. Rolul lui: trage omoplatul
înăuntru si îl basculează, apropiind vârful omoplatului de coloană; trage coloana spre omoplat.
 unghiularul situat pe partea laterală a cefei. Proximal, se inseră pe apofizele transverse ale primelor 5 vertebre
cervicale, iar distal, pe unghiul supero-intern al omoplatului. Rolul lui: trage omoplatul în sus, înclină lateral
coloana cervicală pe partea lui.
 micul dinŃat postero-superior, situat sub romboid. De la apofizele C5-D3 până pe coastele 2-5. Este muschi
inspirator.
 micul dinŃat postero-inferior. De la apofizele spinoase D11-L3 până pe ultimele 4 coaste. Este muschi inspirator.
 muschii cefei. SituaŃi sub trapez, romboid si micul dinŃat, deasupra unghiularului, sunt în număr de 8. Cel mai
important este muschiul splenius. Sunt muschi de extensie, înclinaŃie laterală si de rotaŃie a capului.
15
 muschii spinali se găsesc în sanŃurile vertebrale formate din apofizele spinoase si coaste. (ilio-costalul, lungul
dorsal, spino-transversalul). La nivelul regiunii lombare inferioare alcătuiesc sacro-spinalul. Rolul lor: sunt muschi
extensori ai coloanei si menŃin echilibrul extrânsec al acesteia.
- muschii intertransversali înclină coloana lateral de partea lor
- muschii interspinosi sunt extensori ai coloanei.
3. Biomecanica coloanei vertebrale
Miscările coloanei vertebrale sunt miscări complexe. Ele se realizează prin cumularea usoarelor deplasări
ale corpurilor vertebrale (la nivelul discurilor intervertebrale si la nivelul articulaŃiilor). Aceste miscări sunt limitate
de rezistenŃa ligamentelor si a articulaŃiilor intervertebrale si de gradul de compresibilitate a Ńesutului
fibrocartilaginos din care este compus discul.
Miscarea de flexie
În miscarea de flexie, porŃiunea anterioară a discurilor intervertebrale este comprimată, în timp ce
ligamentul vertebral comun posterior, ligamentele galbene, ligamentele interspinoase, ligamentul supraspinos si
muschii spatelui sunt pusi sub tensiune. Muschii care iniŃiază miscarea sunt cei ai peretelui abdominal in special
dreptul abdominal si cei doi oblici, psoasul iliac si muschii subhioidieni si sternocleidomastoidienii. Odată iniŃiată
miscarea, grupul antagonist al flexorilor (extensorii coloanei) intră în acŃiune si gradează flectarea trunchiului,
învingând forŃele gravitaŃionale.
Miscarea de extensie
În miscarea de extensie, porŃiunile posterioare ale discurilor intervertebrale sunt comprimate, în timp ce
ligamentul vertebral comun anterior este pus sub tensiune. Extensia este blocată în ultima fază de intrarea în contact
a apofizelor articulare si apoi a apofizelor spinoase. Muschii sanŃurilor vertebrale, deci muschii extensori, sunt cei
care iniŃiază miscarea, care apoi este controlată de grupul anterior. Mai intervin în extensie si: spleniusul capului,
muschii posteriori ai gâtului, interspinosii si muschii sacrospinali.
Miscarea de înclinare laterală (îndoire).
Această miscare are maximum de amplitudine în segmentul dorsal. Muschii în înclinare sunt: pătratul
lombelor, psoasul, intertransversalii si dreptul lateral al capului. Mai pot interveni si muschii sanŃurilor vertebrale si
în special sistemul transverso-spinos, sternocleidomastoidianul (SCM), scalenii, muschii cefei, trapezul, marele si
micul oblic abdominal.
Miscarea de rotaŃie (răsucire).
Este maximă în regiunea cervicală. Coloana dorsală se rotează puŃin si nuumai dacă se înclină si lateral.
Coloana lombară se răsuceste când este în extensie. Muschii care execută miscarea sunt: oblicii abdominali,
intercostalii, sistemul spino-transvers al muschilor sanŃurilor vertebrale. Răsucirea de aceeasi parte se face prin:
marele dorsal, spleniusul, lungul gâtului si micul oblic abdominal. Răsucirea de partea opusă se face prin: spinotransvers
si marele oblic abdominal.
4. Biomecanica articulaŃiei occipito-atlantoidiene
ArticulaŃia acŃionează ca o pârghie de gradul I, cu punctul de sprijin în articulaŃie, plasat între forŃa dată de
muschii cefei si rezistenŃa dată de greutatea capului care tinde să cadă înainte. Ea permite miscări de flexie cu
amplitudinea de 20o, de extensie de 30o si de înclinare laterală de 15o.
Muschii flexori sunt: marele si micul drept anterior ai capului si dreptul lateral al capului.
Muschii extensori sunt: trapezul, splenius, marele complex, marele si micul drept posterior ai capului.
Muschii pentru înclinare sunt: trapezul, spleniusul, micul complex, STM, dreptul lateral al gâtului.
5. Biomecanica articulaŃiei atlanto-axoidiene
Este articulaŃia dintre prima si a doua vertebră cervicale. (atlas si axis). Vertebra atlas nu are corp vertebral
si nici apofize articulare inferioare, acestea fiind reduse la simple suprafeŃe articulare, aflate pe feŃele inferioare ale
maselor lui laterale. Împreună cu acestea, apofizele articulare superioare ale axisului realizează articulaŃiile atlantoaxoidiene
laterale, articulaŃii plane ca si cele dintre apofizele articulare ale celorlalte vertebre. Prin ea se realizează
numai miscarea de rotaŃie a capului cu o amplitudine de 30o de o parte si de alta. La rotaŃii de amplitudini mai mari
iau parte si articulaŃiile vertebrelor subiacente.
Întrebări de autoevaluare
Care sunt articulaŃiile coloanei vertebrale ?
Ce rol au discurille intervertebrale ?
Care sunt grupele de muschi implicaŃi în miscările coloanei ?
Ce miscări poate face coloana vertebrală ?
LecŃia 6 ArticulaŃiile toracelui
1. Structura funcŃională a toracelui
ArticulaŃiile toracelui se realizează între diferitele segmente osoase ale toracelui (coloana vertebrală, coaste si
stern). Acestea sunt:
16
ArticulaŃiile costo-vertebrale sunt plane si ele se realizează între faŃetele articulare ale capetelor costale si faŃatele
articulare ale corpilor vertebrali dorsali. Ele au o capsulă articulară întărită de un ligament costo-vertebral anterior
si un ligament costo-vertebral posterior. În interiorul articulaŃiei se mai găseste si un ligament interosos.
ArticulaŃiile costo-transversale sunt plane si se realizează între faŃetele articulare ale tuberozităŃilor costale si
faŃetele articulare ale apofizelor transverse. Segmentele osoase sunt menŃinute în contact de 4 ligamente dispuse
astfel: anterior, posterior, superior si inferior.
ArticulaŃiile costo-condrale sunt articulaŃii fixe. În cadrul lor, periostul coastelor se continuă cu pericondrul
cartilajului costal.
ArticulaŃiile condro-sternale sunt articulaŃii plane, realizate între faŃetele articulare ale extremităŃile anterioare ale
cartilajelor costale si faŃetele articulare de pe marginile laterale ale sternului. Segmentele articulare sunt menŃinute
în contact de o capsulă articulară întărită de două ligamente condro-sternale: anterior si posterior. In interiorul
articulaŃiei se mai afla si un ligament interosos.
2. Muschii implicaŃi în miscările toracelui
Muschii care acŃionează asupra toracelui fac parte din mai multe grupe si anume:
a. muschii gâtului (descrisi anterior)
b. muschii abdominali (descrisi anterior)
c. muschii toracelui sunt- muschii costali deservesc miscările coastelor. Ei sunt: diafragma, intercostalii
si supracostalii.
diafragma este un muschi larg, asezat transversal, care separă trunchiul în două mari cavităŃi: toracică si
abdominală. Are forma unei bolte (bolta diafragmatica). În expiraŃie profundă el urcă până în dreptul coastelor 4 si
5. În centru, diafragmul prezintă o aponevroză foarte rezistentă numită centru frenic. De la această aponevroză
pornesc radiar o serie de fascicule musculare care se inseră pe primele trei vertebre lombare si în jurul segmentelor
inferioare ale feŃei inferioare ale cavităŃii toracice. Centrul frenic mai aderă si la faŃa inferioară a pericardului, care
se continuă în sus cu ligamentul suspensor al inimii. De aceea, centrul frenic rămâne aproape imobil la miscările
diafragmei. Miscările diafragmei sunt importante în respiraŃie; în inspiraŃie bolta se turteste, mărindu-se diametrul
longitudinal, iar în expiraŃie bolta se accentuează.
muschii intercostali sunt situaŃi între marginea inferioară a coastei supraiacente si marginea superioară a coastei
subiacente. Se consideră că au rol modest fie în inspiraŃie fie în expiraŃie (sunt doar niste pereŃi elastici ai cutiei
toracice) dar rolul lor important apare în miscările de rotaŃie ale coloanei vertebrale.
muschii supracostali sunt mici, în număr de 12, dispusi oblic si în afară, de la vârful apofizelor transverse la faŃa
posterioară a extremităŃii posterioare a coastelor subiacente. Sunt muschi inspiratori.
- muschii toraco-brahiali sunt cei care leagă toracele de
centura scapulară si de extremitatea superioară a humerusului.
marele pectoral este muschi superficial, de formă
triunghiulară. Cu baza lui se inseră pe marginea anterioară a ceor două treimi interne ale claviculei, pe faŃa
anterioară a sternului si pe cartilajele primelor 7 coaste. Toate aceste fascicule converg către un tendon comun de
formă patrulateră, care trece prin faŃa axilei si se inseră pe buza interioară a culisei bicipitale. Când ia punct fix pe
torace, marele pectoral face adducŃia braŃului si duce umărul înainte; când ia punct fix pe humerus, ridică trunchiul
(ca în poziŃia atârnat).
micul pectoral este situat sub marele pectoral si se inseră proximal pe apofiza coracoidă, iar distal pe faŃa
externă a coastelor 3,4,5. Când ia punct fix pe torace, coboară umărul; când ia punct fix pe apofiza coracoidă, este
un muschi inspirator.
subclavicularul se întinde transversal de la prima coastă la faŃa inferioară a claviculei. Când ia
punct fix pe torace, coboară clavicula; când ia punct fix pe claviculă, este unmuschi inspirator.
marele dinŃat este un muschi lat, situat pe faŃa laterală a toracelui. Se inseră înapoi pe marginea
internă a omoplatului, trec printre acesta si grilajul costal si se inseră înainte, pe primele 10 coaste, printr-o serie de
digitaŃii ce se încrucisează cu digitaŃiile marelui oblic abdominal. Când ia punct fix pe torace trage omoplatul
înainte; când ia punct fix pe omoplat tracŃionează asupra coastelor si este deci un muschi inspirator.
3. Biomecanica toracelui
Miscările pe care le realizează diversele segmente osoase ale toracelui, datorită articulaŃiilor dintre ele, sunt
foarte importante pentru respiraŃie. RespiraŃia se realizează în doi timpi: inspiraŃia si expiraŃia. InspiraŃia presupune
pătrunderea unei cantităŃi mari de aer în plămâni, extinderea plămânilor si deci mărirea volumului cavităŃii toracice.
ExpiraŃia este mecanismul invers.Pentru aceasta, cavitatea toracică trebuie să aibă un oarecare grad de mobilitate.
Cum coloana vertebrală si sternul sunt rigide, rămân coastele care, prin articulaŃiile lor cu vertebrele si sternul, pot
efectua miscări de ridicare si coborâre. Datorită dispoziŃiei anatomice a articulaŃiilor, aceste miscări nu sunt simple.
Ex: la ridicarea coastelor, se execută si o miscare de proiectare înainte, de îndepărtare si de rotaŃie a fiecărei
coaste. Astfel, în inspiraŃie, se măresc toate diametrele cutiei toracice.
În aceste miscări, coastele se comportă ca niste pârghii de gradul III (S.F.R) în care: punctul de sprijin (S)
este în articualŃia costo-vertebrală
17
forŃa activă (F) este dată de inserŃia muschiului pe coastă
forŃa de rezistenŃă (R) este dată de partea anterioară a coastelor.
Miscările coastelor mobilizează pasiv sternul care este puternic atasat de coaste. ExperienŃa lui Braus:
împreunăm mâinile inaintea toracelui si arcuim membrele superioare astfel ca ele să formeze un cerc. Presupunem
că acest cerc reprezintă circumferinŃa cutiei toracice, mâinile împreunate reprezintă sternul, toracele nostru ar fi
coloana vertebrală, iar membrele superioare ar fi coastele.
Muschii inspiratori (care ridică coastele) sunt: diafragma, scalenii (anterior si posterior), supracostalii,
pectoralii (mare si mic), marele dinŃat.
Muschii expiratori (care coboară coastele) sunt: marele drept abdominal, marele oblic abdominal, micul
oblic, transversul abdomenului, micul dinŃat postero-inferior si marele dinŃat (fascicolul mijlociu).
Intrebari de autoevaluare
Care sunt articulaŃiile toracelui ?
Ce grupe de muschi sunt implicaŃi în miscările toracelui ?
Cum se realizează miscarea de inspiraŃie ?
Cum se realizează miscarea de expiraŃie ?
LecŃia 7 Centura scapulară si articulaŃia scapulo-humerală
I. Structura funcŃională a centurii scapulare
Legătura dintre partea superioară a trunchiului si membrele superioare este realizată de centura scapulară.
Scheletul centurii scapulare este alcătuit din două oase: clavicula si omoplatul. Clavicula este un os lung, turtit,
asezat transversal, deasupra toracelui între manubriul sternal si acromionul omoplatului. Omoplatul (scapula) este
un os lat, triunghiular, cu baza în sus, turtit antero-posterior, aplicat pe faŃa postero-externă a toracelui, între primul
si al optulea spaŃiu intercostal.
ArticulaŃiile centurii scapulare sunt: articulaŃia sterno-claviculară
articulaŃia acromio-claviculară
articulaŃia scapulo-toracică
Biomecanica articulaŃiei sterno-claviculare
ArticulaŃia sterno-claviculară este o diartroză prin dublă îmbucare,
deci o articulaŃie selară, are două grade de libertate: permite claviculei miscări de ridicare si coborâre si miscări de
proiectare înainte si înapoi, iar ca o rezultantă a acestora si miscări de circumducŃie. Adevăratul pivot al acestor
miscări este ligamentul costo-clavicular în jurul căruia se realizează aceste miscări.
ExtremităŃile claviculei, în diversele miscări, se deplasează concomitent, dar în sens invers, astfel:
- în miscarea de proiecŃie înainte a claviculei extremitatea ei internă basculează înapoi, iar cea externă -înainte.
- în miscarea de proiecŃie înapoi a claviculei, extremitatea ei internă basculează înainte, iar cea externă -înapoi..
- în miscarea de circumducŃie, extremitatea internă are o amplitudine mai mică, iar cea externă o amplitudine mai
mare.
Muschii motori ai articulaŃiei sterno-claviculare sunt:
-muschii ridicători ai claviculei /
muschii pentru proiecŃia înapoi a claviculei
- trapezul
- sternocleidomastoidianul (capătul clavicular)
-muschii coborâtori ai claviculei /
muschii pentru proiecŃia înainte a claviculei:
-marele pectoral, deltoidul, subclavicularu
Biomecanica articulaŃiei acromio-claviculare.
ArticulaŃia acromio-claviculară este o artrodie (capul articular este mai mic decât o jumătate de sferă). Are
miscări de alunecare, care desi foarte limitate, permit omoplatului basculări de mare amplitudine. Această
articulaŃie conferă centurii scapulare o anumită supleŃe. Fără ea miscările claviculei ar antrena miscări bruste si
necoordonate ale omoplatului pe torace..
Biomecanica articulaŃiei scapulo-toracice Omoplatul se sprijină indirect pe torace, prin intermediul
claviculei, la nivelul articulaŃiei sterno-claviculare.
Ridicarea omoplatului este realizată de fasciculele superioare ale trapezului, de romboid si unghiular.
Realizată concomitent si bilateral, contribuie la ridicarea braŃelor prin înainte, sus.
Coborârea omoplatului se realizează de fasciculele inferioare ale trapezului, de dinŃatul mare si dorsalul
mare. Realizată concomitent si bilateral, contribuie la realizarea poziŃiei stând (poziŃia de drepŃi).
II. ArticulaŃia scapulo-humerală (articulaŃia umărului).
1. Structura funcŃională a articulaŃiei scapulo-humerale
18
Această articulaŃie este o enartroză (capul articular este mai mic decât o jumătate de sferă).
a). suprafeŃele articulare sunt: capul humerusului, si cavitatea glenoidă a omoplatului, ambele acoperite cu
cartilaj hialin. Cavitatea glenoidă este înconjurată de bureletul glenoidian, care-i măreste capacitatea.
b). cele două suprafeŃe sunt menŃinute în contact de o capsulă articulară întărită în partea superioară de un
ligament coraco-humeral si anterior de trei ligamente gleno-humerale (Fig. 34).
2. Muschii care participă la miscările umărului sunt:
a. muschii posteriori ai coloanei vertebrale (descrisi anterior)
b. muschii toraco-brahiali (descrisi anterior).
c. muschii scapulo-brahiali:
deltoidul este cel mai voluminos. Prin baza lui, se inseră proximal pe treimea externă a marginii anterioare a
claviculei, pe marginea externă a acromionului si pe buza inferioară a marginii posterioare a spinei omoplatului.
Toate aceste fascicule converg spre tendonul distal, care se inseră pe buza superioară a amprentei deltoidiene de pe
faŃa externă a humerusului. AcŃiunea lui este complexă, in totalitatea lui. Dacă ia punct fix pe centura scapulară,
este abductor al braŃului. Când ia punct fix pe humerus, deltoidul trage centura scapulară si toracele, cum se
întâmplă în poziŃia atârnat si în miscările de căŃărare.
coraco-brahialul se inseră proximal pe apofiza coracoidă impreuna cu scurta portiune a bicepsului, iar distal în
treimea mijlocie a feŃei interne a humerusului. Când ia punct fix pe apofiza coracoidă este proiector înainte,
adductor si rotator în afară a humerusului, iar când ia punct fix pe humerus, îl apropie pe acesta de apofiza
coracoidă si deci de omoplat, ca în poziŃia atârnat si in miscarile de căŃărare.
supraspinosul are o formă triunghiulară, se inseră intern pe fosa supraspinoasă a omoplatului si extern pe faŃeta
superioară a marii tuberozităŃi a extremităŃii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este abductor
al braŃului, iar când ia punct fix pe humerus, trage omoplatul către acesta.
subspinosul se inseră intern pe fosa subspinoasă a omoplatului si extern pe faŃeta mijlocie a marii tuberozităŃi a
extremităŃii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este rotator în afară al braŃului si când ia punct
fix pe humerus trage omoplatul către braŃ.
micul rotund situat imediat în afara subspinosului, se inseră intern pe fosa subspinoasă a omoplatului si extern pe
faŃa inferioară a marii tuberozităŃi a extremităŃii superioare a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este rotator
în afară al humerusului si când ia punct fix pe humerus trage omoplatul către braŃ
marele rotund este un muschi puternic, se inseră intern pe unghiul inferior al omoplatului, se îndreaptă în sus, în
afară si înainte, ocoleste faŃa internă a extremităŃii superioare a humerusului si se innseră pe buza posterioară a
culisei bicipitale a humerusului. Când ia punct fix pe omoplat, este un adductor al braŃului, iar când ia punct fix pe
humerus este un ridicător al omoplatului.
subscapularul se inseră intern în fosa subscapulară si extern pe mica tuberozitate a extremităŃii superioare a
humerusului. Când ia punct fix pe omoplat este un rotator înăuntru si un adductor al braŃului, iar când ia punct fix
pe humerus trage omoplatul către braŃ.
3. Biomecanica articulaŃiei scapulo-humerale
ArticulaŃia scapulo-humerală este cea mai mobilă articulaŃie. Are trei grade de libertate: Ea acŃionează în
strânsă corelaŃie funcŃională cu articulaŃiile centurii scapulare, mărindu-se astfel amplitudinea de miscare a
membrului superior faŃă de trunchi.
Miscarea de abducŃie (de îndepărtare a braŃului). În această miscare cele două extremităŃi ale humerusului suferă o
deplasare în sens invers. Extremitatea inferioară urcă iar cea superioară coboară. Miscarea se face până când marea
tuberozitate se loveste de porŃiunea superioară a bureletului glenoidian. În acest moment, suprafaŃa articulară a
capului humeral părăseste aproape cavitatea glenoidă si intră în contact cu porŃiunea inferioară a capsulei articulare.
muschii abductori ai umărului sunt:
- deltoidul cu toate fasciculele lui;
- supraspinosul (chiar singur în afara deltoidului)
- lunga porŃiune a bicepsului brahial (are un rol secundar)
Miscarea de abducŃie se poate face numai până la un unghi de 900. Peste această valoare, ridicarea humerusului nu
este posibilă datorită prezenŃei acromionului. Ridicarea braŃului peste 900 se face numai cu ajutorul miscării de
basculă laterală a scapulei.
Miscarea de adducŃie se face în sens invers, un rol important revine greutăŃii membrului si gravitaŃiei, miscarea
fiind controlată tot de muschii abductori care, prin contracŃia lor izometrică, dirijează apropierea membrelor
superioare de trunchi.
muschii adductori ai umărului sunt: pectoralul mare,
dorsalul mare, rotundul mare, rotundul mic, subscapular, coraco-brahial, biceps brahial (cu scurta porŃiune),
triceps brahial (cu lunga porŃiune).
Miscările de proiecŃie înainte (anteducŃie) si înapoi (retroducŃie)
19
Ele se fac: cu bascularea capului humeral înapoi, în anteducŃie si cu bascularea capului humeral înainte, în
retroducŃie, in timp ce extremitatea inferioara a humerusului se deplaseaza in sens invers, pe un arc de cerc dispus
sagital.Amplitudinea proiecŃiei înainte este de 950 iar cea a proiecŃiei înapoi de
200. Amplitudinea lor se poate mări prin intervenŃia centurii scapulare si a coloanei vertebrale până la 180o în
anteducŃie si 35o în retroducŃie.
În anteducŃie intervin muschii: - marele pectoral
- coraco-brahialul
- deltoidul (fascicule claviculare)
În retroducŃie intervin muschii: - deltoidul (fascicule spinale)
- marele dorsal
Miscările de rotaŃie înăuntru (mediană) si în afară (laterală)
Ele se realizează în jurul unui ax longitudinal ce trece prin capul
humeral in jurul axei anatomice lungi a humerusului. Amplitudinea lor este de 800 pentru rotaŃia externă si 950
pentru rotaŃia internă.In miscarea de rotatie inăuntru, capul humerusului alunecă dinainte – înapoi pe cavitatea
glenoidă. Miscarea este produsă de muschii supraspinos, rotundul mare, subscapular. În miscarea de rotaŃie în
afară, capul humerusului alunecă dinapoi – înainte pe cavitatea glenoidă. Miscarea este produsă de muschii
subspinos si micul rotund.
Miscarea de circumducŃie
Această miscare însumează miscările precedente care se execută in jurul celor trei axe. Capul humeral
descrie un mic cerc urmărind conturul cavităŃii glenoide, în timp ce extremitatea inferioară a humerusului descrie
un cerc mare, dar în sens invers. Între articulaŃiile centurii scapulare si articulaŃia scapulo-humerală este o strânsă
legătură în miscările variate si ample ale membrului superior.
Intrebari de autoevaluare
Care este structura funcŃională a centurii scapulare ?
Care este structura funcŃională a articulaŃiei scapulo-humerale ?
Ce fel de articulaŃie este articulaŃia scapulo-humerală ?
Câte grade de libertate are articulaŃia scapulo-humerală ?
Care sunt muschii implicaŃi în miscările umărului ?
Ce miscări se fac în articulaŃia scapulo-humerală ?
LecŃia 8 ArticulaŃia humero-cubito-radială (articulaŃia cotului)
1. Structura funcŃională a articulaŃiei
ArticulaŃia humero-cubito-radială este o trohleartroză, are un singur grad de libertate si permite numai
executarea miscărilor de flexie si extensie, a antebraŃului pe braŃ. Se întâlnesc aici trei oase iar suprafeŃele articulare
sunt:
- extremitatea inferioară a humerusului (trohleea, condilul humeral si epicondilul),
- extremitatea superioară a cubitusului prezintă o scobitură semilunară (marea cavitate sigmoidă), apofiza
coronoidă în partea anterioară a cavităŃii sigmoide si tuberozitatea (olecranul) în partea posterioară a cavităŃii
sigmoide. La marginea externă a acestei cavităŃi se află o altă scobitură semilunară (mica cavitate sigmoidă) care ia
parte la alcătuirea articulaŃiei radio-cubitale superioare.
- extremitatea superioară a radiusului prezintă o scobitură (cupula radială) care se adaptează pe condilul
humeral.
Capul radial, prin faŃa sa superioară contribuie la alcătuirea articulaŃiei cotului, iar prin faŃa sa laterală
contribuie la alcătuirea articulaŃiei radio-cubitale superioare.
Trohleea humerală vine în raport cu incizura cubitusului, iar condilul humeral cu foseta capului radial.
SuprafeŃele articulare sunt acoperite de cartilajul hialin.
Mijloacele de unire sunt capsula articulară, care leagă humerusul cu cubitusul (ulna) si radiusul. Capsula
articulară este laxă si întărită lateral de patru ligamente mai puternice dispuse anterior, posterior, lateral extern si
lateral intern.
Membrana sinovială este ca o foiŃă subŃire, înveleste pe dinăuntru capsula articulară. Ea este comună atât
articulaŃiei humero-cubito-radiale, cât si articulaŃiei radio-cubitale superioare.
2. Muschii implicaŃi în miscările cotului sunt flexori si extensori.
a. Muschii flexori sunt
bicepsul brahial, cu două capete superioare (de unde si numele) si unul inferior. Proximal, se inseră cu un cap
(scurta porŃiune a bicepsului) pe vârful apofizei coracoide, printr-un tendon comun cu coraco-brahialul; cu celălalt
cap, (lunga porŃiune a bicepsului) se inseră pe suprafaŃa de deasupra cavităŃii glenoide. Prin unirea celor două
porŃiuni se formează corpul muscular care descinde vertical în faŃa humerusului si a cotului si se inseră distal,
printr-un tendon puternic, pe tuberozitatea bicipitală a radiusului.
Când ia punct fix pe omoplat are mai multe acŃiuni:
20
-proiectează înainte si rotează înăuntru braŃul;
- flectează antebraŃul supinat pe braŃ;
- rotează antebraŃul în afară (supinaŃie);
-este adductor al braŃului (prin porŃiunea scurtă)
- este abductor al braŃului (prin porŃiunea lungă)
AcŃiunea cea mai importantă este cea de supinaŃie si pe plan secundar de flexor al antebraŃului pe braŃ.Când ia
punct fix pe antebraŃ (ca în poziŃia atârnat), flectează braŃul pe antebraŃ si apropie omoplatul.
brahialul anterior este situat sub biceps. Se inseră proximal pe buza inferioară a amprentei deltoidiene si pe faŃa
internă si externă a jumătăŃii inferioare a humerusului. Se îndreaptă în jos si după ce trece de faŃa anterioară a
articulaŃiei cotului, se inseră distal pe o mică suprafaŃă rugoasă, situată pe faŃa internă a bazei apofizei coronoide a
cubitusului.
Când ia punct fix pe humerus, flectează antebraŃul pe braŃ;
Când ia punct fix pe cubitus flectează braŃul pe antebraŃ
muschii epicondilieni sunt în număr de patru:
- brahio-radial
- primul brahial extern
- al doilea brahial extren
- scurtul supinator
b. Muschii extensori sunt:
tricepsul brahial este un muschi voluminos, ocupă
singur faŃa posterioară a braŃului. Are trei capete superioare (de unde si numele) si unul inferior. Din cele trei
capete unul este lung (lunga porŃiune a tricepsului) si se inseră pe suprafaŃa rugoasă sub cavitatea glenoidă a
omoplatului. Celelate două sunt scurte: vastul extern si vastul intern.
Când ia punct fix proximal, este un extensor al antebraŃului pe braŃ,
Prin lunga porŃiune este un adductor al braŃului.
Când ia punct fix pe olecran, este fie un coborâtor, fie un ridicător
al omoplatului, după cum membrul superior este orientat în jos sau în sus.
anconeul este un muschi scurt si trunghiular, situat pe
faŃa posterioară a cotului. Se inseră proximal, prin baza sa, pe faŃa posterioară a epicondilului. Se îndreaptă în jos si
înăuntru si se inseră distal, prin vârful său, pe marginea externă a olecranului.
Când ia punct fix pe humerus, este extensor al antebraŃului pe braŃ;
Când ia punct fix pe cubitus este un extensor al braŃului pe antebraŃ.
În plus, el joacă un rol important în miscările de lateralitate ale cubitusului, în timpul prono-supinaŃiei.
muschii extensori ai degetelor vor fi studiaŃi la antebraŃ.
3. Biomecanica articulaŃiei cotului
ArticulaŃia humero-cubito-radială este o trohleartroză si are un singur grad de libertate. Ea permite numai
executarea miscărilor de flexie si extensie. Flexia si extensia active au o amplitudine medie normală de 1500, dintre
care 900 revin extensie si 600 flexiei.
Miscarea de flexie este apropierea antebraŃului de braŃ. Are o amplitudine
activă normală de aproape de 1500. În faza finală a miscării, mâna nu se orientează spre umăr ci spre torace,
deoarece axa antebraŃului nu se suprapune axei braŃului, ci este dirijată faŃă de acesta înăuntru. ExplicaŃia constă în
orientarea oblică în sus si înăuntru a jgheabului trohleei humerale.
muschii flexori sunt: brahialul anterior, bicepsul brahial si muschii epicondilieni.
Miscarea de extensie este miscarea de îndepărtarea a antebraŃului de
braŃ. Amplitudunea este de 900. Miscarea de extensie este limitată de vârful olecranului si de ligamentul anterior al
cotului care este pus sub tensiune.
muschii extensori sunt: tricepsul brahial, si anconeul (în mod accesoriu).
Prin contracŃia lor, antebraŃul acŃionează ca o pârghie de gradul I, în care punctul de sprijin este în
articulaŃia cotului.
Intrebari de autoevaluare
Care este structura funcŃională a articulaŃiei cotului ?
Câte grade de libertate are articulaŃia cotului ?
Ce miscări se realizează în articulaŃia cotului ?
Care sunt muschii flexori ai cotului ?
Care sunt muschii extensori ai cotului ?
21
LecŃia 9 ArticulaŃiile antebraŃului
1. Structura funcŃională a antebraŃului
Cele două oase ale antebraŃului se articulează între ele prin cele două extremităŃi ale lor, formând astfel, două
articulaŃii radio-cubitale: superioară si inferioară.
a. ArticulaŃia radio-cubitală superioară:
ArticulaŃia este o cilindroidă de tip trohoid, cu un grad de libertate
SuprafeŃele articulare sunt reprezentate de mica cavitate sigmoidă a extremităŃii superioare a cubitusului,
de incizura radială a cubitusului completată de ligamentul inelar si de capul radial. Ambele au fost descrise la
oasele cotului.Cele două suprafeŃe articulare sunt menŃinute în contact de ligamentul inelar si de ligamentul pătrat
(al lui Denucé). Sinoviala articulaŃiei este dependentă de sinoviala articulaŃiei humero-cubito-radiale.
b. ArticulaŃia radio-cubitală inferioară ArticulaŃia este tot o trohoidă cu un grad de libertate.
SuprafeŃele articulare reprezentate de cavitatea sigmoidă a
radiusului de pe extremitatea inferioară si mediană si o suprafaŃă convexă de pe partea mediană si inferioară a
capului cubital. Ele sunt acoperite de cartilaj hialin si unite prin intermediul unei
capsule fibroase, un ligament triunghiular si două ligamente radio-cubitale.
Sinoviala este foarte laxă si comunică în 40% din cazuri cu sinoviala articulaŃiei radio-carpiene.
Ligamentul interosos radio-cubital este o membrană fibroasă care se întinde între diafizele celor două oase ale
antebraŃului pe toată lungimea lor.
2. Muschii antebraŃului se împart în trei grupe:
a. muschii anteriori:
rotundul pronator se inseră proximal pe faŃa anterioară a epitrohleei si pe marginea internă a apofizei coronoide;
în continuare se îndreaptă în jos si în afară si se inseră distal pe faŃa externă a porŃiunii mijlocii a radiusului. Este un
muschi pronator si accesoriu un flexor al antebraŃului pe braŃ.
marele palmar se inseră proximal pe faŃa anterioară a epitrohleei, se îndreaptă în jos si în afară si se inseră distal
pe faŃa anterioară a bazei celui de al doilea metacarpian. Este flexor al mâinii pe antebraŃ si al antebraŃului pe braŃ.
Accesoriu este un abductor, pronator si fixator al mâinii în timpul miscării de prehensiune.
micul palmar se inseră proximal pe faŃa anterioară a epitrohleei, se îndreaptă în jos si puŃin în afară si se
inseră distal pe ligamentul inelar al carpului si aponevroza palmară. Este flexor al mâinii pe antebraŃ.
cubitalul anterior se inseră proximal pe epitrohlee si pe marginea internă a olecranului si distal pe osul pisiform.
Este flexor al mâinii pe antebraŃ si un fixator al mâinii în prehensiune.
flexorul comun superficial al degetelor se inseră proximal pe epitrohlee, ligamentul lateral intern al articulaŃiei
cotului, marginea internă a apofizei coronoide si marginea anterioară a radiusului. Corpul lui ocupă toată lăŃimea
antebraŃului. În treimea mijlocie a antebraŃului se ramifică în 4 fascicule musculare care se continuă fiecare cu câte
un tendon. Cele 4 tendoane trec pe sub ligamentul inelar al carpului si se îndreapă către ultimele 4 degete pe care se
inseră la nivelul bazelor falangelor doi. Este flexor al falangelor doi pe primele falange, un flexor al degetelor pe
mână, al mâinii pe antebraŃ si al antebraŃului pe braŃ.
flexorul comun profund al degetelor se inseră proximal pe treimea superioară a feŃei anterioare, pe treimea
superioară a marginii interne si a feŃei interne a cubitusului, pe ligamentul interosos cubito-radial si pe faŃa
anterioară a radiusului, sub tuberozitatea bicipitală, formează 4 tendoane care alunecă pe sub ligamentul inelar al
carpului si se îndreaptă spre ultimele 4 degete. Ele se inseră distal pe baza celei de a treia falange. Este flexor al
falangei a treia pe a doua falangă si accesoriu al falangei a doua pe prima, al degetelor pe mână si al mâinii pe
antebraŃ
lungul flexor propriu al policelui se inseră proximal pe cele 3 / 4 superioare ale feŃei anterioare a radiusului si
pe marginea externă a apofizei coronoide, apoi se îndreaptă vertical în jos, trece pe sub ligamentul inelar anterior al
carpului si se inseră distal pe baza ultimei falange a policelui. Este flexor al ultimei falange pe prima.
pătratul pronator situat la partea inferioară a antebraŃului, între marginea anterioară a cubitusului si marginea si
faŃa anterioară a radiusului. Este pronator, când ia punct fix pe cubitus.
b. muschii posteriori:
extensorul comun al degetelor se inseră proximal pe faŃa posterioară a epicondilului, formează 4 tendoane, care
după ce trec pe sub ligamentul inelar carpian posterior, se îndreaptă spre ultimele 4 degete. Este extensor al falangei
a treia pe falanga a doua, al falangei a doua pe prima, al primei pe metacarp, al mâinii pe antebraŃ si al antebraŃului
pe braŃ.
extensorul propriu al degetului mic se inseră proximal pe faŃa posterioară a epicondilului si la nivelul degetului
mic se uneste cu tendonul extensorului comun al acestuia. Este extensor al degetului mic.
cubitalul posterior se inseră proximal pe faŃa posterioară a epicondilului, pe pe faŃa si marginea posterioară a
cubitusului si distal, se inseră pe faŃa internă a bazei metacarpianului al cincilea. Este extensor si abductor al mâinii
pe antebraŃ.
anconeul a fost studiat la muschii cotului.
22
lungul abductor al policelui se inseră proximal pe feŃele posterioare ale cubitusului, radiusului si lifamentului
interosos, trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior si se inseră distal pe faŃa externă a bazei primului
metacarpian. Este abductor al policelui si abductor si supinator al mâinii.
scurtul extensor al policelui se inseră proximal tot pe feŃele posterioare ale cubitusului, radiusului si
ligamentului interosos. Trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior si se inseră distal pe faŃa posterioară a
bazei celei de a doua falange a policelui. Este extensor al falangei a doua a policelui pe prima, a primei pe
metacarpian si a metacarpianului pe carp lungul extensor al policelui se inseră proximal
pe faŃa posterioară a cubitusului, coboară oblic în afară spre gâtul mâinii, alunecă prin sanŃul extern al feŃei
posterioare a radiusului, delimitează tabachera anatomică si trece pe faŃa posterioară a primului metacarpian si a
falangei proximale a policelui, pentru a se insera distal pe faŃa posterioară a bazei falangei distale a policelui. Este
extensor al policelui.
extensorul propriu al indexului se inseră proximal pe faŃa posterioară a cubitusului si a ligamentului interosos,
trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior si se inseră distal pe tendonul extensorului comun pentru index.
Este extensor al indexului.
c. muschii externi:
brahio-radialul se inseră proximal pe marginea externă a humerusului iar distal, pe apofiza stiloidă a radiusului.
Este flexor al antebraŃului pe braŃ si accesoriu intervine în miscarea de pronaŃie si supinaŃie.
primul radial extern se inseră proximal pe marginea externă a humerusului, sub lungul supinator, si distal se
inseră pe faŃa posterioară a bazei celui de al doilea metacarpian. Este extensor si abductor al mâinii pe antebraŃ.
al doilea radial extern se inseră proximal pe epicondil si distal pe faŃa posterioară a bazei celui de al treilea
metacarpian. Este extensor al mâinii pe antebraŃ si accesoriu abductor al mâinii pe antebraŃ.
scurtul supinator se inseră proximal pe marginea externă a cubitusului, înconjoară treimea superioară a
radiusului si se inseră distal pe faŃa anterioară si externă a radiusului, deasupra rotundului pronator. Este supinator
al antebraŃului.
3. Biomecanica articulaŃiilor radio-cubitale
Miscările în aceste articulaŃii permit pronaŃia (faŃa palmară orientată posterior) si supinaŃia (cu faŃa palmară
orientată anterior), la nivelul antebraŃului. Ele asigură rotaŃia radiusului în jurul cubitusului.
În miscarea de pronaŃie, antebraŃul se răsuceste înăuntru, faŃa palmară a mâinii priveste posterior, iar policele este
medial;
muschii pronatori sunt:- rotundul pronator, pătratul pronator, palmarul mare (accesoriu), anconeul
(accesoriu), brahio-radialul (accesoriu)
În miscarea de supinaŃie, antebraŃul se răsuceste în afară, faŃa palmară a mâinii priveste anterior, iar policele este
lateral.
muschii supinatori sunt: supinatorul scurt, bicepsul brahial, brahio-radialul (accesoriu)
Cele două articulaŃii radio-cubitale acŃionează concomitent pentru realizarea acestor miscări deci,
funcŃional ele formează o singură articulaŃie găsindu-se totdeauna într-o poziŃie similară de pronaŃie sau supinaŃie.
Subiecte de verififcare
Ce articulaŃii sunt la nivelul antebraŃului ?
Care este structura funcŃională a celor două articulaŃii ?
Care sunt muschii anteriori ai antebraŃului ?
Care sunt muschii posteriori ai antebraŃului ?
În ce constă miscarea de pronaŃie ?
În ce constă miscarea de supinaŃie ?
LecŃia 10 ArticulaŃiile gâtului mâinii si ale mâinii
1. Structura funcŃională a acestor articulaŃii
Prin gâtul mâinii înŃelegem regiunea care face legătura între antebraŃ si mână, care împreună formează un tot
funcŃional. Cele 27 de oase care alcătuiesc scheletul gâtului mâinii si al mâinii sunt reprezentate de trei grupe:
Oasele carpiene: (8 la număr), dispuse pe două rânduri:
- rândul superior: scafoid, semilunar, piramidal, pisiform
- rândul inferior: trapez, trapeziod, osul mare, osul cu cârlig
Oasele metacarpiene (5 la număr) sunt lungi, asezate cu extremitatea lor proximală (baza) spre rândul
metacarpian, iar cu extremitatea lor distală (cap) se continuă cu oasele degetelor. Se numerotează din afară
înăuntru.
Oasele degetelor (falange) continuă direcŃia metacarpienelor. Degetul mare (policele) are doar două falange,
celelalte patru (indexul, mijlociul, inelarul si degeteul mic) au câte trei falange.
Segmentele osoase se articulează între ele prin 30 de articulaŃii. Acestea sunt: articulaŃiile intercarpiene,
radio-carpiană, medio-carpiană, carpo-metacarpiene, intermetacarpiene, metacarpo-falangiene, interfalangiene.
Toate articulaŃiile mâinii sunt întărite de către un manson capsular si de ligamente dispuse lateral, de o parte si de
alta a capsulei.Degetele sunt segmente de membru formate din piele si os cu articulaŃii si curele de transmisie
23
(tendoane) acŃionate de la distanŃă, pe de o parte, de muschii antebraŃului si, pe de altă parte, de muschii intrinseci
ai mâinii.
2. Muschii implicaŃi în biomecanica acestor articulaŃii
a. muschii antebraŃului descrisi anterior) reprezintă grupul muschilor de forŃă ai mâinii. Ei acŃionează asupra
degetelor dar si asupra articulaŃiei gâtului mâinii, contribuie la miscările mâinii dar si la miscarea si fixarea
articulaŃiei gâtului mâinii în poziŃiile cele mai convenabile executării miscărilor degetelor.
b. muschii intrinseci ai mâinii (19 muschi proprii) reprezintă grupul muschilor de fineŃe si precizie ai mâinii. Ei
sunt:
-muschii tenarieni se găsesc în regiunea tenară, la partea supero-externă a palmei: -scurtul abductor al policelui
-scurtul flexor al policelui
-opozantul
-adductorul policelui
-muschii hipotenarieni se găsesc în regiunea hipotenară aflată în partea internă a palme -palmarul cutanat
-adductorul degetului mic
-scurtul flexor al degetului mic
-opozantul degetului mic
- muschii lojei mijlocii se găsesc între eminenŃa tenară si eminenŃa hipotenară, ei sunt: -muschii lombricali
(flexori ai primei falange si extensori ai ultimelor două falange ale degetelor 2-5).
-muschii interososi.(flexori ai primei falange si extensori ai ultmelor două falange ca si lombricalii dar, în
acelasi timp sunt si adductori si abductori ai degetelor 2-5).
3. Biomecanica articulaŃiei gâtului mâinii si a mâinii
Complexul osteo-articular al gâtului mâinii este astfel structurat încât permite efectuarea mai multor
miscări. Rolul cel mai important revine articulaŃiei radio-carpiene si medio-carpiene care sunt articulaŃii condiliene
cu două grade de libertate. Miscările sunt de flexie-extensie, de abducŃie-adducŃie si de circumducŃie de mică
amplitudine, la nivelul gâtului mâinii si de flexie-extensie, de înclinare laterală si de circumducŃie la nivelul
degetelor II, III, IV, V. La nivelul policelui, miscările sunt de: flexie, extensie, abducŃie, adducŃie, opoziŃie (policele
priveste cu faŃa lui palmară, faŃa palmară a degetelor 2-5) si de circumducŃie. Policele se suprapune peste celelalte
4 degete putând transforma mâna într-o adevărată pensă care permite prehensiunea. Flexia si extensia se execută în
plan sagital, în jurul unei axe transversale care trece prin capul osului mare. Însumate, miscările de flexie si
extensie active au o amplitudine medie de 1650, iar cele pasive de 175o. Miscările de abducŃie si adducŃie active au
o amplitudine de 550, iar cele pasive au amplitudinea de 650.
Membrul superior ca lanŃ cinematic
Centura scapulară umărul, braŃul, cotul, antebraŃul,gâtul măiniisi mâna pot acŃion a în cursul diferitelor
miscări fie ca un lanŃ cinematic deschis , fie ca unul închis.
Ca lanŃ cinematic deschis membrul superior acŃionează în poziŃia ortostatică în:
- ridicarea si coborârea braŃelor prin lateral, prin înainte sau prin înapoi.
- răsucirea înăuntru si în afară,
- rotaŃia dinainte înapoi si dinapoi înainte
- apucarea, împingerea, aruncarea, lovirea
Ca lanŃ cinematic închis membrul superior acŃionează în:
- susŃinerea corpului în poziŃiile atârnat, atârnat sprijinit si stând pe mâini
Intrebari de autoevaluare
Care este structura funcŃională a articulaŃiei gâtului mâinii ?
Care este structura funcŃională a mâinii ?
Care sunt muschii intrinseci ai mâinii ?
Ce miscări se pot face aceste articulaŃii ?
Din ce este format membrul superior ca lanŃ cinematic ?
LecŃia 11 Centura pelviană si articulaŃia coxo-femurală
I. Structura funcŃională bazinului
B a z i n u l este o formaŃiune anatomică complexă. El face legătura între coloana vertebrală si membrele
inferioare. Datorită poziŃiei lui si prin analogie cu centura scapulară a membrului superior, bazinul se mai numeste
si centura pelvină. Spre deosebire însă de centura scapulară care este deosebit de mobilă, centura pelvină este
rigidă. Rolul ei este numai de a transmite greutatea corpului spre membrele inferioare si de a susŃine viscerele
abdominale. Are deci, un rol static prin excelenŃă.
Scheletul bazinului
Scheletul bazinului este alcătuit din cele două oase coxale, reunite anterior prin simfiza pubiană si posterior
prin segmentul sacro-coccigian al coloanei vertebrale, cu care oasele coxale se articulează strâns.
24
Osul coxal este un os plat, de formă patrulateră, alcătuit din trei piese osoase: iliacul situat în sus si în
afară; pubisul situat înainte si ischionul situat în jos. Toate aceste piese converg spre centrul osului coxal, care
prezintă pe faŃa lui externă cavitatea cotiloidă (acetabulum).
Osul coxal are: două feŃe – externă si internă
patru margini - superioară, inferioară,
- anterioară, posterioară
FaŃa externă are în centrul ei cavitatea cotiloidă de formă sferoidă delimitată de o margine (sprânceana)
cotiloidiană în care se articulează capul femurului. Deasupra cavităŃii cotiloide este fosa iliacă externă, pe care se
inseră muschii fesieri:
fesierul mic, în zona anterioară,
fesierul mijlociu, în zona mijlocie;
fesierul mare, în zona posterioară
Sub cavitatea cotiloidă este gaura obturatoare.
FaŃa internă are la mijlocul ei o proeminenŃă liniară linia nenumită îndreptată oblic în jos si înainte.
Deasupra acesteia se află fosa iliacă internă pe care se inseră porŃiunea iliacă a muschiului psoas-iliac. Sub ea si
înapoia ei, întâlnim: tuberozitatea iliacă pe care se inseră puternicele ligamente sacro-iliace, faŃeta auriculară a
coxalului si suprafaŃa de inserŃie a obturatorului intern.
Marginea superioară (creasta iliacă) are inseraŃi pe ea marele oblic abdominal, micul oblic abdominal si
transversul abdomenului. Anterior ea se termină cu spina iliacă antero- superioară pe care se inseră croitorul.
Marginea anterioară are o scobitură nenumită si o spină iliacă anterioară pe care se inseră tendonul
dreptului anterior al cvdricepsului femural.
Marginea inferioară are o faŃetă pubiană pentru articulaŃia cu celălalt os coxal o
suprafaŃă de inserŃie pentru marele adductor (muschi al coapsei). Ea se termină cu corpul ischionului (marea
tuberozitate ischiatică) care este segmentul cel mai gros al osului coxal care suportă greutatea corpului în poziŃie
sezândă. Pe ea se inseră:
- marele adductor al coapsei;
- muschii ischio-gambieri: - semitendinosul
- semimembranosul
- bicepsul femural
- muschii posteriori ai soldului: - gemenul inferior
- pătratul femural
Marginea posterioară de jos în sus prezintă: mica scobitură sciatică, spina sciatică pe care se inseră
muschiul gemen superior, marea scobitură sciatică si spina iliacă postero-superioară de la care începe marginea
superioară a osului coxal.
Sacrul este un os median si simetric, format din sudura vertebrelor sacrate. El închide partea posterioară a
bazinului. Este îndreptat oblic în jos si înapoi. Formează cu ultima vertebră lombară un unghi care proemină
anterior, numit promontoriu. Are patru feŃe: (anterioară, posterioară si două laterale), o bază si un vârf.
FaŃa anterioară este concavă si prezintă 4 linii transversale (nivelele de sudură ale vertebrelor). La capul
lor, de o parte si de alta sunt găurile sacrate anterioare prin care ies ramurile anterioare ale nervilor sacraŃi.
FaŃa posterioară este convexă si prezintă găurile sacrate prin care ies ramurile posterioare ale nervilor
sacraŃi.Cu feŃele laterale se articulează cu oasele coxale.
Baza sacrului priveste în sus si puŃin înainte si se articulează cu a 5
vertebră lmbară.
Vârful sacrului se articulează cu coccisul.
Coccisul este situat sub sacru, rezultă din sudura celor 4 sau 5 vertebre coccigiene. Are forma unei
piramide triunghiulare cu baza în sus.
ArticulaŃiile bazinului.
ArticulaŃiile bazinului sunt:
- simfiza pubiană (articulaŃie semimobilă)
- articulaŃiile sacro-iliace (articulaŃii semimobile)
-articulaŃia sacro-coccigiană (artrodie) fără importanŃă funcŃională.
ConformaŃia generală a bazinului
Bazinul are forma unui trunchi de con cu baza în sus. Inelul format anterior de marginea superioară a
simfizei pubiene, lateral de liniile nenumite de pe feŃele interne ale coxalelor si posterior de promontoriu împarte
bazinul în două părŃi: marele bazin si micul bazin, cu strâmtoarea superioară si strâmtoarea inferioară. Diametrele
lor transversale, oblice, si antero-posterioare joacă la femeie un rol important în desfăsurarea normală a nasterii,
2. Biomecanica bazinului În mod normal, la adult, oasele coxale se miscă concomitent cu sacru si practic bazinul
poate fi considerat ca un întreg rigid.În realitate însă, chiar în aceste condiŃii; se produc unele miscări minime la
nivelul articulaŃiilor sacro-iliace, mai accentuate la tineri. Ele constau din o serie de miscări de basculă ale sacrului,
25
în jurul unei axe transversale care trece prin partea superioară a osului. Aceste miscări sunt: miscări de nutaŃie si
miscări contranutaŃie.
Miscarea de nutaŃie este miscarea prin care baza sacrului se îndreaptă în jos si înainte, iar vârful se îndreaptă în sus
si înapoi.
Miscarea de contranutaŃie este miscarea prin care baza sacrului se îndreaptă în sus si înapoi, iar vârful lui se
îndreaptă în jos si înainte.În condiŃii fiziologice deosebite (în timpul nasterii), aparatele capsulo-ligamentare ale
tuturor articulaŃiilor corpului se îmbibă cu lichid interstiŃial si se relaxează sub acŃiunea unui hormon special de tip
relaxina. Relaxarea aparatelor capsulo-ligamentare are efecte imediate, în special la nivelul coloanei vertebrale si
bazinului. La nivelul coloanei vertebrale apar rahialgiile (dureri vertebrale) gravidelor si chiar hernii de disc. La
nivelul bazinului relaxarea capsulo-ligamentară duce la mărirea amplitudinii miscărilor articulaŃiilor sacro-iliace si
simfizei pubiene, ceea ce usurează desfăsurarea normală a sarcinii.
II. ArticulaŃia coxo-femurală (articulaŃia soldului)
1. Structura funcŃională a soldului
Prin intermediul soldului, centura pelvină se continuă cu membrul inferior. Soldul este structurat astfel,
încât să permită membrului inferior îndeplinirea celor două funcŃii contradictorii:
- oscilaŃia în faza de pendulare
- stabilizarea în faza de propulsie a mersului, alergării sau săriturii.
În alcătuirea articulaŃiei soldului participă două segmente osoase: osul coxal si extremitatea superioară a
femurului, de o parte si de alta. Osul coxal a fost descris anterior.
F e m u r u l este os lung, pereche si nesimetric. El reprezintă scheletul coapsei. Are un corp si două
extremităŃi (superioară si inferioară).
Cu extremitetea superioară intră în articulaŃia soldului.
Extremitatea superioară a femurului prezintă un cap articular,
un gât si două proeminenŃe: o tuberozitate mare (marele trohanter) si o tuberozitate mică (micul trohanter). Cele
două tuberozităŃi sunt voluminoase, pe ele se inseră muschi puternici.
Capul articular reprezintă 2/3 dintr-o sferă, este perfect rotunjit si orientat în sus, înainte si înăuntru. PuŃin
sub centrul lui se află foseta ligametului rotund.
Gâtul femurului uneste capul femurului cu cele două extremităŃi. Axa lungă a gâtului este inclinată faŃă de
axa lungă a corpului femural cu 125-135o, unghiul fiind unghiul de înclinaŃie. Axa lungă a gâtului face si cu planul
frontal un unghi de 15-25o, acesta fiind unghiul de declinaŃie.
Marele trohanter este o proeminenŃă partulateră, care continuă în sus corpul osului. Pe el se inseră: pe faŃa
externă - fesierul mijlociu
pe faŃa internă - obturatorul extern
- obturatorul intern
- cei doi gemeni
pe marginea superioară - piramidalul
pe marginea inferioară – vastul extern
pe marginea anterioară – fesierul mic
pe marginea posterioară – pătratul femural
Micul trohanter este situat la partea postero- inferioară a gâtului femural si dă inserŃie psoasului-iliac.
Asupra extremităŃii superioare se exercită eforturi de presiune si tracŃiune deosebit de puternice si de aceea
structura ei este adecvată acestor sarcini. Fasciculele trabeculare sunt bine individualizate.
Corpul femurului este îndreptat oblic de sus în jos si dinafară
înăuntru. Axa lui lungă este axa anatomică si nu se confundă cu axa biomecanică. Aceasta pleacă de la centrul
capului femural si se întâlneste cu axa anatomică în partea centrală a extremităŃii inferioare a femurului. Cele două
axe fac între ele un unghi de 8-100, deschis în sus. Pe el se prind următorii muschi
pe faŃa anterioară - muschiul crural (partea profundă a cvadricepsului)
- muschiul tensor al sinovialei genunchiului
pe faŃa externă - vastul extern al cvadricepsului
pe faŃa internă - vastul intern al cvadricepsului.
Marginea posterioară este foarte dezvoltată, se numeste linia aspră. Pe ea se inseră vastul extern, vastul
intern, iar în lungul zonei mijlocii, cei trei adductori ai coapsei si scurta porŃiune a bicepsului femural. În partea
superioară, linia aspră se trifurcă într-o creastă externă (spre marele trohanter) pentru inserŃia marelui fesier, o
creastă mijlocie (spre micul trohanter) pentru inserŃia pectineului si o creastă internă (spre partea inferioară a
gâtului) pentru inserŃia vastului intern.
Extremitatea inferioară va fi prezentată la studiul genunchiului.
ArticulaŃia coxo-femurală este o enartroză cu trei grade de libertate si o deosebită importanŃă în statică si
locomoŃie. Este construită în asa fel, încât să ofere, în acelasi timp, maximum de stabilitate si de mobilitate.
26
a) SuprafeŃele articulare sunt: capul femurului si cavitatea cotiloidă a coxalului. Cavitatea cotiloidă nu
poate cuprinde singură capul femurului, de aceea este mărită de jur împrejur de un burelet fibro-cartilaginos. Acesta
trece peste scobitura pubo-ischiatică si formează ligamentul transvers, sub care se găseste un orificiu plin cu Ńesut
celulo-grăsos si câteva arteriole si venule pentru ligamentul rotund si osul coxal.
b) Cele două suprafeŃe articulare sunt menŃinute în contact prin bureletul fibro-cartilaginos si o capsulă
fibroasă. Capsula este formată din fibre: unele superficiale, longitudinale si altele profunde, circulare. Fibrele se
grupează formând ligamentele ce au rol de întărire a capsulei, asigurând soliditatea extremităŃilor inferioare în
timpul staŃiunii verticale, în timpul mersului, alergării si săriturii. Ligamentele sunt:
1. ligamentul ilio-femural, important în menŃinerea poziŃiei ortostatice, se opune căderii corpului înapoi. În această
poziŃie, soldul se extinde si ligamentul pus sub tensiune strangulează gâtul femural, apăsând capul femurului în
cavitatea cotiliodă.
2. ligamentul pubo-femural limitează abducŃia si rotaŃia externă
3. ligamentul ischio-femural limitează rotaŃia internă si adducŃia
4. fibrele circulare profunde ale capsulei formează un inel care înconjoară colul, susŃinându-l.
5. ligamentul rotund este intraarticular cu rol secundar în biomecanica soldului.
La nivelul articulaŃiei coxo-femurale, un rol important în menŃinerea suprafeŃelor articulare îl are presiunea
atmosferică. SuprafaŃa articulaŃiei coxo-femurale măsoară 16 cm2 si reprezintă un spaŃiu virtual. Asupra ei
acŃionează o presiune atmosferică de 16, 537 kg. Cum greutatea unui membru inferior este de 9-10 kg, presiunea
atmosferică, singură, poate menŃine capul femurului în cavitate chiar după secŃiunea tuturor părŃilor moi.
c) Sinoviala tapetează faŃa internă a capsulei.
2. Muschii care intervin în mobilizarea soldului sunt
a. muschii lombo-iliaci descrisi la coloana vertebrală. Dintre
acestia doar psoasul –iliac intervine direct asupra soldului. El se suprapune ca direcŃie, axei biomecanice a
membrului inferior. InserŃia lui pe primele vertebre lombare se suprapune centrului de greutate, apoi se îndreaptă în
afară si în jos, trece prin faŃa capului femural, înapoi formează un unghi de aproximativ 400 si se inseră pe micul
trohanter. Realizează astfel, o puternică chingă anterioară, care impinge capul femural dinainte-înapoi si reprezintă
astfel, principalul stabilizator anterior al soldului. Acest muschi are acŃiuni complexe
- când se contractă în totalitate, luând punct fix pe inserŃiile proximale, flectează coapsa pe bazin si în acelasi timp
imprimă coapsei o usoară miscare de adducŃie si rotaŃie externă.
- când ia punct fix pe inserŃia distală, flectează coloana vertebrală si bazinul pe coapsă (este deci, un flexor al
coloanei)
- când se contractă de o singură parte, este tot flexor dar în acelasi timp imprimă coloanei vertebrale si o miscare de
înclinare laterală.
Ca flexor al coapsei pe bazin el intervine în special după ce coapsa depăseste amplitudinea de flexie de 900. De
aceea, valoarea lui funcŃională se determină asezând subiectul pe un scaun si punându-l să facă flexia coapsei pe
bazin. Dacă nu poate face flexia coapsei dincolo de 90o, muschiul este deficitar.
Ca rotator al coapsei, acŃiunea lui diferă după poziŃia acesteia. Când coapsa este flectată pe bazin, micul trohanter
fiind situat posterior faŃă de axa femurului, pasoasul-iliac este rotator extern. Când coapsa este extinsă pe bazin,
muschiul este un rotator intern. Muschiul psoasul-iliac este unul din cei mai importanŃi muschi în statica si
dinamica trunchiului. El împreună cu muschii abdominali, muschii spatelui si muschii ischio-gambieri asigură
echilibrul trunchiului pe coapsă. Tot el, în mers, efectuează izotonic miscarea de flexie a coapsei pe bazin, iniŃiind
deci faza de pendulare si gradează extensia coapsei pe bazin, spre sfârsitul fazei de pendulare.
b. muschii bazinului
fesierul mare – cel mai voluminos muschi al bazinului. Se inseră proximal pe partea posterioară a fosei iliace
externe, se îndreaptă oblic în jos si în afară si se inseră distal pe creasta externă a liniei aspre, imediat sub marele
trohanter. Când ia punct fix pe bazin este rotator în afară al coapsei. Intervine în miscarea de extensie atunci când
subiectul poartă greutăŃi sau urcă pe un plan înclinat.
fesierul mijlociu, prin baza lui se inseră proximal pe porŃiunea mijlocie a fosei iliace mijlocii, se îndreaptă
vertical în jos si prin vârful lui se inseră distal pe faŃa externă a marelui trohanter. Când se contractă în totalitate si
ia punct fix pe bazin, este abductor si rotator în afară al coapsei. Când ia punct fix pe femur înclină lateral bazinul.
El apasă pe faŃa laterală a marelui trohanter, înfundând astfel capul femurului în cavitatea cotiloidă si este
principalul stabilizator lateral al soldului,
fesierul mic, prin baza lui se inseră proximal pe porŃiunea anterioară a fosei iliace externe, se îndreaptă aproape
orizontal în afară si prin vârful lui se inseră distal pe marginea anterioară a marelui trohanter. Când ia punct fix pe
bazin este rotator înăuntru si un adductor al coapsei, când ia punct fix pe femur este un proiector înainte al jumătăŃii
bazinului de partea opusă.
 gemenul superior se inseră medial pe spina sciatică, se îndreaptă în afară, se uneste cu tendonul gemenului
inferior si se inseră lateral pe cavitatea de pe faŃa internă a marelui trohanter. Este un rotator în afară al coapsei.
27
 gemenul inferior se inseră medial pe tuberozitatea ischionului, se indreaptă în afară si se uneste cu tendonul
gemenului extern. Este un rotator în afaraă al coapsei.
obturatorul intern se inseră medial pe faŃa internă a membranei obturatoare care umple gaura obturatoare a
osului coxal si pe conturul ei osos, trece prin mica scobitură sciatică a marginii posterioare a coxalului, iese din
micul bazin, se îndreaptă în afară si se inseră lateral pe cavitatea de pe faŃa internă a marelui trohanter. Este un
rotator în afară al coapsei si un stabilizator posterior al soldului.
obturatorul extern se inseră medial pe faŃa externă a membranei obturatoare si pe conturul ei osos trece prin
spatele articulaŃiei coxo-femurale si se inseră lateral pe cavitatea de pe faŃa internă a marelui trohanter. Este rotator
în afară al coapsei si un principal stabilizator inferior al soldului.
pătratul femural se inseră medial pe tuberozitatea ischiatică, se îndreaptă în afară, trece prin spatele articulaŃiei
coxo-femurale si se inseră lateral pe marginea posterioară a marelui trohanter. Este un rotator în afară al coapsei.
piramidalul (pisiformul) se inseră medial pe faŃa anterioară a sacrului, în jurul găurilor sacrate anterioare, se
îndreaptă în afară, iese din bazin prin marea scobitură sciatică si se inseră lateral pe marginea superioară a marelui
trohanter. Când ia punct fix pe bazin, rotează coapsa în afară. Este snergic cu gemenii. Este un stabilizator
posterior al soldului.
c. muschii coapsei se îndreaptă vertical de la bazin la coapsă, iar unii dintre ei la extremităŃile
superioare ale oaselor gambei. După topografia lor se împart în trei grupe: anteriori, mediali si posteriori.
-muschii anteriori ai coapsei
tensorul fasciei lata, muschi superficial, se inseră proximal pe spina iliacă antero-superioară si pe buza externă a
treimii anterioare a crestei iliace. Are un corp aplatizat, se întinde pe treimea superioară a coapsei, se continuă cu
un tendon lat si se inseră distal pe tuberozitatea externă a extremităŃii superioare a tibiei. Are rol deosebit în statică,
(în sprijinul unilateral) si în mers. Este rotator în afară al coapsei.
croitorul, muschi superficial, se întinde diagonal de sus în jos si din afară-înăuntru. Se inseră proximal pe spina
iliacă antero-superioară si distal pe tuberozitatea internă a extremităŃii superioare a tibiei, prin laba de gâscă. Este
flexor al gambei pe coapsă si flexor, adductor si rotator în afară al coapsei pe bazin, realizând poziŃia de lucru a
vechilor croitori, de unde si numele nuschiului
cvadricepsul, muschi larg care ocupă toată partea anterioară a coapsei. Este alcătuit din patru fascicule
musculare: dreptul femural, vastul lateral, vastul medial si femuralul (cruralul). InserŃiile proximale ale acestor
fascicule sunt diferite. Dreptul anterior se inseră pe bazin prin două tendoane: unul direct pe spina iliacă anteroinferioară
si unul pe sprânceana cotiloidă. Celelalte trei porŃiuni se inseră pe femur. Toate cele patru fascicule se
unesc între ele si formează tendonul cvadricipital, care înglobează rotula si de la aceasta în jos se continuă cu
tendonul rotulian, care se inseră distal pe tuberozitatea anterioară a tibiei. Este axtensor al gambei pe coapsă.
- muschii mediali ai coapse
 dreptul intern (muschiul gracilis) este foarte subŃire, se inseră proximal pe unghiul pubisului si distal, prin
intermediul labei de gâscă, pe partea superioară a feŃei interne a tibiei. Este flexor si adductor al coapsei
 pectineul se inseră proximal pe spina pubisului, se
îndreaptă oblic în jos si în afară si se inseră distal pe creasta mijlocie a liniei aspre. Este flexor, adductor si rotator
în afară al coapsei.
 adductorul mare se inseră proximal pe ramura
ischio-pubiană si tuberozitatea ischiatică a coxalului, iar distal pe tuberculul supero-intern al condilului intern al
extremităŃii inferioare a femurului.
 adductorul mijlociu se inseră proximal pe unghiul
pubisului, se îndreaptă în afară si în jos si se inseră distal pe zona mijlocie a liniei aspre a femurului.
adductorul mic se inseră proximal pe unghiul
pubisului si distal pe creasta internă, superioară a liniei aspre.
ToŃi cei trei adductori au o direcŃie aproximativ oblică în afară si în jos si sunt paraleli ca direcŃie cu psoasul-iliac.
Sunt adductori si flexori ai coapsei.
- muschii posteriori ai coapsei alcătuiesc grupul muschilor ischio-gambieri. Ei sunt
muschi biarticulari si au o deosebită importanŃă în statică, mers, alergare si sărituri. Ei extind coapsa pe bazin si au
asupra gambei o acŃiune caracteristică: fiind flexori ai gambei pe coapsă de la 10o la 1550 si devin extensori ai
gambei pe coapsă pe amplitudinea dintre 00-100
Acestia sunt:
semitendinosul se inseră proximal pe
tuberozitatea ischionului, împreună cu lunga porŃiune a bicepsului femural si distal, prin intermediul labei de gâscă,
pe partea superioară a feŃei interne a tibiei.
 semimembranosul se inseră proximal pe faŃa
posterioară a tuberozităŃii ischiatice si distal pe cei doi condili tibiali. Ambii muschi sunt flexori si rotatori înăuntru
ai gambei pe coapsă si extensori ai coapsei pe bazin.
28
 bicepsul femural se inseră proximal prin două capete care se numesc: lunga porŃiune ce se inseră pe
tuberozitatea ischiatică, împreună cu semitendinosul si scurta porŃiune ce se inseră pe partea externă a liniei aspre a
femurului. Cele două porŃiuni se unesc si se inseră distal, printr-un tendon comun, pe capul peroneului. Este flexor
al gambei pe coapsă, extensor al coapsei pe bazin
Muschiul tensor al sinovialei genunchiului este sub femural
3. Biomecanica articulaŃiei coxo-femurale
ArticulaŃia coxo-femurală este o enartroză, are trei grade de libertate si permite efectuarea miscărilor de
flexie / extensie, abducŃie / adducŃie, rotaŃie si circumducŃie, cu amplitudinile evidenŃiate în tabelul următor:
Flexia Extensia
Abductiaadductia
Rotatia interna Rotatia externa
Activ 90-1200 300 60-700 350 150
Pasiv 110-1500 500 70-800 400 200
Diferenta 20-300 200 100 50 50
Miscările de flexie si extensie
Dacă miscările de flexie si extensie ar fi pure, ar trebui să se realizeze în jurul unei axe transversale care ar
trece prin vârful marelui trohanter si prin foseta ligamentului rotund. Cum însă flexia se însoŃeste si de miscarea de
rotaŃie înăuntru, iar extensia se însoŃeste de o miscare de rotaŃie în afară, axa biomecanică corespunde axei centrale
a cavităŃii cotiloide. Amplitudinea acestor miscări este legată de poziŃia genunchiului.Când genunchiul este extins,
flexia soldului este limitată la 900, prin punerea sub tensiune a muschilor posteriori ai coapsei Când genunchiul este
îndoit, flexia soldului atinge 1200.
flexorii principali sunt: dreptul anterior, psoasul-iliac, tensorul fasciei lata, croitorul. Flexia este limitată de muschii
posteriori ai coapsei. Muschii flexori sunt mai puternici decât muschii extensori.
extensorii principali sunt: ischio-gambierii, fasciculele posterioare ale fesierului mijlociu si fesierul mic. Extensia
este limitată de partea anterioară a capsulei si de ligamentul ilio-femural. Hiperextensia este posibilă numai prin
flexia articulaŃiei opuse si accentuarea curburii lombare.
Miscările de abducŃie si adducŃie
Ele se realizează în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural si sunt însoŃite
de miscări de rotaŃie ale coapsei.
Când coapsele sunt extinse, amplitudinea maximă de abducŃie este de 600, astfel că ambele coapse
formează între ele un unghi de 120o. În flexia maximă a coapselor, abducŃia atinge 700, între ambele coapse se
formează un unghi de 140o.
AbducŃia se realizează de către: tensorul fasciei lata, fesierul mijlociu si croitorul.
AdducŃia se realizează de către: psoasul-iliac, fesierul mic, dreptul intern, pectineul, cei trei adductori,
semitendinosul, semimembranosul.
Ambele miscări au o amplitudine activă de 600-700 si pasivă de 700-800. În miscarea de sfoară laterală,
abducŃia reală a coapsei pe bazin nu depăseste 700 de fiecare parte, dar miscarea devine posibilă datorită înclinării
bazinului înainte si unei lordoze accentuate, ceea ce face ca abducŃia să se transforme în miscare de flexie.
Miscările de rotaŃie externă si internă
Aceste miscări se realizează în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului. Amplitudinea
rotaŃiei externe active este de 150 si pasive 200 iar a rotaŃiei interne active este de 350 si pasive de 400.
muschii rotatori externi sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele posterioare), fesierul mare, cei doi gemeni ai
coapsei (superior si inferior), piramidalul, cei doi obturatori, pătratul femural, pectineul, dreptul intern si croitorul.
muschii rotatori interni sunt: fesierul mijlociu (cu fasciculele anterioare), fesierul mic, semitendinosul si
semimembranosul.
Miscarea de circumducŃie
Această miscare rezultă din trecerea coapsei prin toate poziŃiile descrise anterior. În realizarea ei intervin
toate grupele musculare ale soldului.
- capul femural se învârte în cavitatea cotiloidă
- diafiza femurului descrie un con.
- epifiza distală a femurului descrie un cerc
Intrebari de autoevaluare
Care este structura funcŃională a bazinului ?
Care sunt articulaŃiile bazinului ?
Cum se numesc miscările bazinului ?
Care este structura funcŃională a articulaŃiei soldului ?
Ce muschi sunt implicaŃi în mobilizarea soldului ?
Ce miscări se pot face în articulaŃia coxo-femurală ?
29
LecŃia 12 ArticulaŃiile genunchiului
Genunchiul este segmentul mobil al aparatului locomotor care leagă coapsa de gambă. Scheletul
genunchiului este format din extremitatea inferioară a femurului, extremităŃile superioare ale celor două oase ale
gambei: tibia si peroneul si osul propriu al regiunii, rotula.
a) Extremitatea inferioară a femurului prelungeste corpul la partea lui
distală, mărindu-si progresiv dimensiunile atât în sens transversal, cât în sens antero-posterior. Anterior, ea prezintă
o trohlee (mosor), posterior, sanŃul trohleei se continuă cu o scobitura intercondiliană care imparte extremitatea
inferioară a femurului într-un condil extern si un condil intern, ultimul terminându-se mai jos decât primul.
Pe feŃele interne ale celor doi condili se inseră extremităŃile proximale ale ligamentelor încrucisate. FaŃa
laterală a condilului intern are o tuberozitate pe care se inseră ligamentul lateral intern al articulaŃiei genunchiului.
Tot pe această faŃă se mai află si tuberculul pe care se inseră marele adductor si o mică fosetă pe care se inseră
gemenul intern al tricepsului sural.
FaŃa laterală a condilului extern prezintă si ea o tuberozitate, pe care se inseră ligamentul lateral extern al
articulaŃiei genunchiului. Înapoia acestei tuberozităŃi se inseră gemenul extern al tricepsului sural si popliteul.
b) etxremităŃile superioare ale tibiei si peroneului vor fi studiate la gambă.
c) rotula (patela) un os scurt, situat la faŃa anterioară a genunchiului.
Văzută din faŃă ea are o formă aproximativ triunghiulară, cu baza asezată proximal, iar vârful, distal. FaŃa
anterioară este convexă si vine în contact cu fascia genunchiului si cu tegumentele. FaŃa posterioară este concavă si
articulară. Pe baza si marginile ei se inseră tendonul cvadricipital, iar la vârf, tendonul rotulian. Rotula este astfel
înglobată în largul tendon distal al cvadricepsului.
La nivelul genunchiului se găsesc trei articulaŃii: femuro-tibială (articulaŃia propriu-zisă a genunchiului),
femuro-rotuliană (care participă la alcătuirea articulaŃiei genunchiului) si articulaŃia tibio peronieră superioară care
va fi descrisă la gambă.
I. ArticulaŃia femuro-tibială
1. Structura funcŃională a articulaŃiei femuro-tibiale
Această articulaŃie este cea mai voluminoasă articulaŃie a corpului si cea mai puternică. Structural, ea este o
trohleartroză imperfectă si de accea are în constituŃia ei două meniscuri.
a) Extermitatea inferioară a femurului are cei doi condili, separaŃi de
scobitura intercondiliană si de trohlee si acoperiŃi la suprafaŃă de un cartilaj hialin.
b) Extremitatea superioară a tibiei prezintă două cavităŃi glenoide
acoperite de cartilaj hialin, separate între ele de doi tuberculi (intern si extern) ai masivului osos ce aparŃin spinei
tibiale. Pe spina tibială se inseră capetele distale ale ligamentelor încrucisate.
c) FaŃa posterioară a rotulei este divizată în două faŃete laterale de către
o creastă tesită si este acoperită de cartilaj hialin.
d) Deoarece între suprafeŃele osoase articulare ale femurului si tibiei nu
există congruenŃă perfectă, intre ele s-a dezvoltat, pe fiecare cavitate glenoidă câte un menisc. Meniscul extern are
o formă circulară, iar cel intern forma literei C.
Meniscul intern, prin cornul său anterior, se fixează la marginea anterioară a platoului tibial, imediat înintea
ligamentului încrucisat anterior, iar prin cornul său posterior, pe suprafaŃa retrospinală, imediat inapoia inserŃiei
ligamentului încrucisat posterior.
Meniscul extern, prin cornul său anterior, se fixează pe suprafaŃa prespinală, imediat înaintea spinei si pe
faŃa externă a ligamentului încrucisat anterior, iar prin cornul său posterior, se fixează pe tuberculul intern al spinei
tibiale. Cele două meniscuri sunt reunite la partea lor anterioară de o formaŃiune delicată numită ligamentul
transvers (jugal) care este înconjurat de pachetul celular grăsos anterior al genunchiului.
Aceste meniscuri nefiind strict cartilaginoase, au o elasticitate si o deformabilitate mai mare decât a
cartilajului obisnuit. Partea internă a meniscului nu conŃine vase, dar în partea capsulară acestea sunt abundente.
e) Segmentele osoase din articulaŃie sunt menŃinute între ele de o capsulă articulară întărită de sase
ligamente.
Capsula articulară este un manson fibros, care se fixează de jur împrejur, foarte apropiat de limita
cartilajelor articulare, lateral pe meniscuri si înainte pe ligamentul jugal, ajungând la tibie. Este foarte rezistentă,
poate suporta tracŃiuni mai mari de 300 kg.
Cele sase ligamente sunt:
1. ligamentul anterior (rotuluian) – reprezintă tendonul terminal al cvadricepsului, se întinde de la rotulă la
tuberozitatea anterioară a tibiei, este lăŃit transversal, gros si foarte rezistent.
2. ligamentul posterior (Winslov) – se confundă cu inserŃiile muschilor gemeni (ai tricepsului sural). Partea
mijlocie este în scobitura intercondiliană si se confundă cu inserŃiile ligamentelor încrucisate.
3. ligamentul lateral intern - se inseră sus pe tuberozitatea condilului femural intern, iar jos, pe partea cea mai de
sus a feŃei interne a tibiei.
30
4. ligamentul lateral extern - se inseră sus pe tuberozitatea condilului femural extern, iar jos, pe partea anteroexternă
a capului peroneului.
Ligamentele încrucisate se găsesc în scobitura intercondiliană.
5. ligamentul încrucisat anterior se inseră sus, pe porŃiunea posterioară a condilului extern si se îndreaptă în jos,
înainte si înăuntru pentru a se insera pe partea antero-internă a spinei tibiale si pe suprafaŃa rugoasă prespinală, între
inserŃiile cornurilor anterioare ale meniscurilor.
6. ligamentul încrucisat posterior se inseră pe porŃiunea posterioară a condilului intern si se îndreaptă în jos, înainte
si înăuntru pentru a se insera înapoia spinei tibiale.
f) sinoviala genunchiului tapetează faŃa interioară a capsulei; se adaptează la toate fundurile de sac
capsulare si se întrerupe la nivelul inserŃiei meniscurilor, împărŃindu-se în două porŃiuni: una suprameniscală, care
reprezintă aproape întreaga sinovială si alta submeniscală, mult mai redusă ca dimensiuni. Sinoviala genunchiului
comunică în aproape 10 % din cazuri cu sinoviala articulaŃiei tibio-peroniere superioare.
2. Biomecanica articulaŃiei femuro-tibiale.
ArticulaŃia femuro-tibială are un singur grad de libertate si în consecinŃă prezintă două miscări principale:
flexia si extensia gambei pe coapsă, miscări la care se adaugă si altele secundare ca: rotaŃie internă si rotaŃie
externă. ArticulaŃia mai prezintă si miscări de înclinare laterală foarte reduse ca amplitudine. Amplitudinea medie
a miscărilor active de flexie si extensie este 1350, iar a celor pasive de 1500. Miscările se execută în plan sagital, în
jurul unei axe transversale care trece prin cei doi condili femurali.
ArticulaŃia femuro-tibială acŃionează după principiul unei pârghii de gradul III, prin deplasarea femurului
pe tibia fixată (ca în sprijinul pe sol), prin deplasarea tibiei pe femurul fixat (ca în poziŃia sezând) sau prin
deplasarea simultană a celor două oase (ca în mers, când gamba este pendulată).
Miscarea de flexie este aceea prin care faŃa posterioară a gambei se apropie de faŃa posterioară a coapsei. Se
execută în jurul mai multor axe. Începutul miscării de flexie se face mai mult prin rostogolire, iar sfârsitul mai mult
prin rotaŃie pe loc în jurul unei axe fixe. Când flexia ajunge la 700 , se asociază si o miscare de rotaŃie internă, care
poate ajunge până la 200 amplitudine.
muschii motori pentru flexie sunt: bicepsul femural si semimembranosul, ca muschi principali, iar în mod
accesoriu intervin si semitendinosul, gemenii, popliteul, plantarul subŃire, dreptul intern si croitorul. Limitarea
miscării de flexie este realizată de întâlnirea feŃei posterioare a gambei cu faŃa posterioară a coapsei.
Miscarea de extensie este aceea prin care faŃa posterioară a gambei se depărtează de faŃa posterioară a coapsei. La
începutul miscării are loc rotarea extremităŃii femurului, apoi rostogolirea lui pe platoul tibial, până când axa lungă
a gambei ajunge să continue axa lungă a coapsei (văzute din profil). Miscării de extensie i se asociază si o miscare
de rotaŃie în afară a gambei pe coapsă.
muschii motori ai extensiei sunt în primul rând cvadricepsul si tensorul fasciei lata. Ei realizează,
împreună cu tendonul cvadricipital, rotula, aripioarele rotuliene si tendonul rotulian, un aparat complex de extensie
a genunchiului. Extensorii acŃionează cu toată forŃa lor atunci când se face extensia forŃată a genunchiului flectat
sau când se execută o miscare forŃată de blocare a genunchiului în usoară flexie, ca în activitatea fizică. Astfel, în
aceste situaŃii se poate rupe aparatul extensor al genunchiului la diferite nivele, ajungându-se la ruptură de tendon
cvadricipital (mai ales la fotbalisti si rugbisti), la o fractură de rotulă, la o ruptură de ligament rotulian (la alpinisti)
sau la o smulgere de apofiză tibială anterioară.
Miscarea de extensie este limitată de ligamentul posterior al articulaŃiei, de ligamentul încrucisat anterior,
iar în mod accesoriu de ligamentul încrucisat posterior, de muschii ischio-gambieri si de ligamentele anterioare care
se extind în momentul extensiei.
Miscările de rotaŃie înăuntru si în afară
Aceste miscări se asociază miscărilor de flexie si extensie. Mai intervin si ligamentele încrucisate, care
rotează gamba în afară în poziŃia finală de flexie si înăuntru în poziŃia finală de extensie. Amplitudinea miscării de
rotaŃie activă este de 150 – 200, iar de rotaŃie pasivă de 350 – 400 .
RotaŃia în afară se face de bicepsul femural, iar rotaŃia înăuntru se face de: semimembranos, semitendinos,
popliteu, drept intern si croitor.
În rotaŃia externă ligamentele laterale se extind, iar ligamentele încrucisate se relaxează, în timp în rotaŃia
internă se întind ligamentele încrucisate si se destind ligamentele laterale.
Miscările de lateralitate sunt limitate de ligamentele laterale în special în mers, când sunt puse sub tensiune
maximă odată cu extensia genunchiului. În flexia completă, ligamentul lateral extern se relaxează, dar cel intern se
menŃine usor destins. În semiflexie, însă, se obŃine o relaxare maximă a ligamentelor.Ligamentele încrucisate
limitează deplasarea înainte si înapoi a platoului tibial pe condilii femurali, când genunchiul este extins.Ligamentul
încrucisat anterior limitează deplasarea înainte, iar cel posterior – deplasarea înapoi.Ligamentul încrucisat anterior
se întinde în extensie, se relaxează în flexia usoară si se întinde din nou în hiperextensie. El se poate rupe în
extensia genunchiului, în flexia de 900 a genunchiului, sau prin trecerea forŃată de la flexie la extensie cu
genunchiul rotat extern Ligamentul încrucisat posterior se întinde în flexie completă, se relaxează în semiflexie si
se întinde din nou usor în extensie. El se rupe foarte rar, când lovitura pe gambă surprinde genunchiul în flexie.
31
3. Meniscurile: biomecanica si rolul lor
Desi solitare pe tibie, meniscurile se deplasează în flexie, dinainte înapoi pe platoul tibial, dar se apropie
usor si între ele, prin extremităŃile posterioare. În extensie, meniscurile se deplasează în sens invers, adică dinapoi
înainte, ating marginile anterioare ale platoului tibial si se depărtează usor unul de altul. Tot ele se mai deplasează
si odată cu platoul tibial faŃă de condilii femurali, ele situându-se mereu pe acea parte a platoului care suportă
presiunea condililor. Astfel, în extensie, condilii alunecă înainte, împingând meniscurile înaintea lor, iar în flexie,
condilii alunecă înapoi, împingând meniscurile înapoia lor.În rotaŃia gambei în afară, partea anterioară a meniscului
intern urmează capsula la care aderă si se deplasează dinapoi înainte si dinăuntru în afară, în timp ce partea sa
posterioară este împinsă înapoi de condilul femural, ceea ce are drept rezultat o puternică distensie a meniscului.
Meniscul extern poate suferi o deplasare asemănătoare, dar de sens invers, în timpul miscării de rotaŃie externă. El
este mai rezistent si mai mobil.
Rolul meniscurilor.
1. Completeză spaŃiul liber dintre suprafaŃa curbă a femurului si suprafaŃa
plană a tibiei si împiedică astfel protruzia sinovialei si capsulei în cavitatea articulară, în cursul miscărilor.
2. Centrează sprijinul femururlui pe tibie în cursul miscărilor.
3. Participă la lubrefierea suprafeŃelor articulare, asigurând
repartizarea uniformă a sinovialei pe suprafaŃa cartilajelor.
4. Joacă rolul unui amortizor de soc între extremităŃile osoase,
mai ales în miscările de hiperextensie si hiperflexie.
5. Reduc în mod important frecarea dintre extremităŃile osoase.
Majoritatea rupturilor de menisc se produc în miscări rapide si puternice sau în miscări care îsi modifică
direcŃia în timpul efectuării lor, când meniscurile sunt supuse unor presiuni foarte mari.
II. ArticulaŃia femuro-rotuliană
1. Structura functionala a articulatiei
Această articulaŃie este o trohleartroză fiind alcătuită din trohleea extremităŃii inferioare a femurului si faŃa
posterioară articulară a rotulei. Aparatul capsulo-ligamentar se confundă cu cel al feŃei anterioare a articulaŃiei
femuro-tibiale.
Muschii implicaŃi în miscările genunchiului sunt: a) muschii coapsei (anteriori: cvadricepsul, tensorul
fasciei lata, dreptul intern, croitorul si posteriori: ischio-gambierii), muschi biarticulari, care au fost descrisi la
muschii soldului si b) muschii gambei, dintre care ca muschi accesori în miscările genunchiului intervin cei doi
gemeni ai tricepsului sural, popliteul si plantarul subŃire, care vor fi descrisi la muschii gambei.
2. Biomecanica articulaŃiei femuro-rotuliene
Rotula este menŃinută pe locul ei, de un sistem complicat de frâuri, de origine musculară, ligamentară si
tendinoasă.
În sens vertical, este fixsată de tendonul rotulian si de tendonul cvadricipital care numai el este motor si
solicită rotula, trăgând-o în afară si aplicând-o puternic în sanŃul trohlean. Aceste tendoane fac între ele un unghi
deschis în afară (unghiul Q). Închiderea lui favorizează apariŃia luxaŃiei rotulei.
În sens transversal, rotula este menŃinută de cele două aripioare rotuliene. Aripioara internă se întinde de la
marginea internă a rotulei, la faŃa internă
a condilului intern, este întărită de inserŃia vastului intern si de ligamentul menisco-rotulian intern si este deosebit
de solicitată.
Aripioara externă se intinde de la marginea externă a rotulei, la faŃa externă a condilului extern, este întărită
de vastul extern, fascia lata si ligamentul menisco-rotulian extern si este mai slab dezvoltată.
În afara acestor formaŃiuni, o serie de elemente fibroase se încrucisează peste rotulă, formând o veritabilă
reŃea. Este vorba de expansiunile directe si încrucisate ale vastilor, expansiunile croitorului, fasciei lata,
aponevrozei gambiere si ale dreptului anterior.
3. Rolul rotulei
- în extensie, menŃine tendonul la distanŃă de trohleea femurală
- măreste braŃul de pârghie al cvadricepsului, deplasând tendonul cvadricipital faŃă de axa de rotaŃie a
genunchiului, usurând activitatea acestui muschi.
- în flexie, fiind trasă de tendonul rotulian, rotula ia contact progresiv cu suprafaŃa articulară a trohleei si se
înscrie în sanŃul trohlean; pornind de sus si usor din afară ea coboară spre linia mediană, trece peste linia verticală a
trohleei, apoi, odată cu intrarea în sanŃul dintre cei doi condili, se îndreaptă din nou în afară, pentru ca la sfârsitul
miscării de flexie să acopere exclusiv condilul extern.
4. Statica genunchiului
La omul normal, când sprijinul se repartizează în mod egal pe ambele membre inferioare, greutatea
corpului se transmite prin capetele femurale la genunchi si de aici la plante, linia de forŃă tercând prin mijlocul
capului femural, prin mijlocul genunchiului si prin mijlocul articulaŃiei gleznei.
32
Axa biomecanică a femurului care, trece prin centrul capului femural si prin scobitura intercondiliană, face
cu axa anatomică a corpului femural un unghi de 100 deschis în sus.
FaŃă de axa anatomică a tibiei, axa anatomică a femurului se găseste usor înclinată în afară, formând astfel
un unghi deschis în afară de 1700 – 1770 (genu valgum fiziologic).
Intrebari de autoevaluare
Care este structura funcŃională a articulaŃiei femuro-tibiale ?
Câte ligamente are articulaŃia femuro-tibială ?
Ce miscări se execută în această articulaŃie ?
Ce rol au meniscurile ?
Ce rol are rotula ?
LecŃia 13 Gamba – articulaŃii si miscări
Gamba este segmentul care leagă coapsa de picior. După coapsă, ea reprezintă a doua pârghie importantă a
membrului inferior. În alcătuirea articulaŃiilor gambei intră două oase lungi: tibia si peroneul.
1. Structura funcŃională a articulaŃiilor gambei
Cele două oase ale gambei se articulează între ele atât prin extremităŃile lor superioare cât si prin cele distale,
formând două articulaŃii tibio-peroniere (superioară si inferioară).
a. ArticulaŃia tibio-peronieră superioară este o artrodie.
a) SuprafeŃele articulare sunt plane si acoperite de cartilaj
b) Capsula fibroasă este întărită de două cartilaje (anterior si
posterior) si menŃine în contact cele două suprafeŃe articulare.
c) Sinoviala tapetează faŃa interioară a capsulei si în 10 % din
cazuri comunică cu sinoviala articulaŃiei femuro-tibiale.
b. ArticulaŃia tibio-peronieră inferioară este tot o artrodie.
a) SuprafeŃe articulare sunt plane si acoperite de un strat subŃire de cartilaj hialin.
b) Capsula fibroasă este întărită de trei ligamente, anterior, posterior si unul intraarticular,
interosos, care se continuă proximal cu membrana interosoasă tibio-peronieră.
c) Această articulaŃie nu prezintă nici cartilaj, nici sinovială. Este o articulaŃie strict ligamentară.
Membrana interosoasă tibio-peronieră împreună cu cele două oase, împarte gamba într-o lojă anterioară si
una posterioară. Pe faŃa ei anterioară se inseră gambierul anterior, extensorul comun al degetelor si extensorul
propriu al halucelui. Pe faŃa ei posterioară se inseră gambierul posterior si flexorul peronier al degetelor.
2. Muschii implicaŃi în miscările gambei
Gamba prezintă 12 muschi dispusi în trei loje: anterioară, externă si posterioară. Ei sunt:
1. Muschii lojei anterioare
a) gambierul anterior se inseră proximal pe tuberozitatea
externă a tibiei, pe tuberculul lui Gerdy, pe cele două treimi superioare ale feŃei externe a tibiei si pe partea superointernă
a feŃei anterioare a membranei interosoase. Corpul muscular se continuă ca un tendon puternic, care trece
prin faŃa gleznei, pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului si se inseră distal pe faŃa internă a primului cuneiform
si a bazei primului metatarsian. Când ia punct fix pe tibie, flectează, adduce si rotează înăuntru piciorul.
b) extensorul comun al degetelor este un muschi aplatizat.
Se inseră proximal pe tuberozitatea externă a tibiei, pe cele două treimi superioare ale feŃei interne a peroneului si
pe parrtea externă a membranei interosoase. Tendonul lui trece pe sub ligamentul inelar al tarsului si se împarte în
patru tendoane secundare, care se îndreaptă către ultimele patru degete. Când ia punct fix pe gambă, extensorul
comun al degetelor este un extensor al ultimelor 4 degete pe picior si flexor, abductor si rotator extern al piciorului
pe gambă.
c) extensorul propriu al halucelui se află între primii doi
muschi si se inseră proximal pe treimea mijlocie a feŃei interne a peroneului si pe partea corespunzătoare a
membranei interosoase. Tendonul distal trece si el pe sub ligamentul inelar anterior al tarsului si se îndreaptă spre
haluce, pe a cărui falangă se inseră distal. Când ia punct fix pe gambă, extensorul propriu al halucelui este extensor
al halucelui pe picior si flexor, adductor si rotator intern al piciorului pe gambă. Este sinergic cu gambierul anterior.
d) peronierul anterior este cel mai extern muschi al lojei
anterioare, se inseră proximal pe jumătatea inferioară a feŃei anterioare a peroneului, tendonul lui trece pe sub
ligamentul inelar anterior al tarsului si se termină distal pe baza celui de al cincilea metatarsian. Când ia punct fix
pe gambă, peronierul anterior este flexor, abductor în afară al piciorului pe gambă. Este sinergic cu extensorul
comun al degetelor, al cărui fascicol extern poate fi considerat.
2. Muschii lojei externe
 lungul peronier lateral este muschiul cel mai superficial. Se inseră proximal pe faŃa externă si pe marginea
anterioară si externă a peroneului. Se continuă cu un tendon lung si puternic, care coboară înapoia maleolei externe,
33
o înconjoară, se îndreaptă spre mijlocul marginii externe a piciorului, trece pe faŃa inferioară a scheletului piciorului
pe care o străbate oblic înainte si înăuntru si se termină pe tuberculul extern al bazei primului metatarsian. Când ia
punct fix pe peroneu, muschiul este extensor, abductor si rotator în afară al piciorului pe gambă. Participă la
susŃinerea bolŃii plantare.
scurtul peronier lateral este situat sub lungul peronier lateral. Se inseră proximal pe cele două treimi inferioare
ale feŃei externe si pe marginea anterioară si marginea externă a peroneului. Tendonul lui coboară tot prin spatele
maleolei externe, dublând tendonul lungului peronier, pe care-l însoŃeste până la marginea externă a piciorului,
unde se termină însă pe baza celui de al cincilea metatarsian.
3. Muschii lojei posterioare .
tricepsul sural cel mai voluminos muschi al gambei, este alcătuit din: cei doi gemeni (intern si extern) si
solearul
- gemenul extern (gastrocnemianul extern) se inseră
proximal pe faŃa postero-externă a condilului femural extern.
- gemenul intern (gastrocnemianul intern) se inseră
proximal pe faŃa postero-internă a condilului femural intern
- solearul este un muschi lat si gros, situat înaintea celor
doi gemeni. Se inseră proximal atât pe tibie, cât si pe peroneu.
Toate cele trei fascicule musculare converg către un tendon care le continuă direcŃia, tendonul lui Achile.
Acesta trece prin spatele articulaŃiei tibio-astragaliene si se inseră pe jumătatea inferioară a feŃei posterioare a
calcaneului. Prin intermediul tendonului lui Achile, tricepsul sural are o mare importanŃă în acŃiunile motorii ale
gambei si gleznei. Când ia punct fix pe inserŃiile superioare, tricepsul sural este flexor plantar al piciorului pe
gambă si în mod accesoriu (prin cei doi gemeni), este flexor al gambei pe coapsă. Când ia punct fix pe calcaneu,
în poziŃie ortostatică, în mod accesoriu, ajută la menŃinerea poziŃiei de extensie a genunchiului.
plantarul subŃire este un muschi filiform, asezat la partea internă a tendonului lui Achile pe care-l dublează. Se
inseră proximal pe condilul extern al femurului, se îndreată oblic în jos si înăuntru si coborând pe lângă marginea
internă a tendonului lui Achile, se inseră distal fie pe acest tendon, fie pe faŃa posterioară a calcaneului. Acest
muschi este flexor plantar al piciorului pe gambă, fiind sinergic cu tricepsul sural.
popliteul este scurt, plat, are o formă triunghiulară, fiind situat pe faŃa posterioară a articulaŃiei femuro-tibiale,
înaintea gemenilor si a plantarului subŃire. Se inseră proximal pe condilul femural extern, se îndreaptă oblic în jos si
înăuntru si se inseră pe faŃa posterioară a tibiei, deasupra liniei oblice a tibiei si pe buza superioară a acesteia. Este
flexor si rotator înăuntru al gambei pe coapsă.
flexorul comun al degetelor se inseră proximal pe buza inferioară a liniei oblice a tibiei si pe treimea mijlocie a
feŃei posterioare a tibiei, apoi coboară si se continuă cu un tendon care înconjoară maleola internă, după care îsi
schimbă direcŃia îndreptându-se înainte în regiunea plantară, unde se împarte în patru tendoane terminale,
inserându-se pe bazele ultimelor falange. Când ia punct fix pe tibie, este flexor al ultimelor 4 degete pe picior si
extensor al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe degete, în poziŃie ortostatică, susŃine gamba să nu se flecteze
pe picior. Este deci si un sinergist al tricepsului sural.
flexorul lung al halucelui se inseră proximal pe cele două treimi inferioare ale feŃei posterioare a peroneului si
pe membrana interosoasă tibio-peronieră si se continuă cu un lung tendon care alunecă pe faŃa posterioară a
extremităŃii inferioare a tibiei, pe faŃa posterioară a astragalului, pe faŃa internă a calcaneului si ajunge în regiunea
plantară. Aici se îndreaptă oblic înainte si înăuntru, încrucisează tendonul flexorului comun, cu care se uneste si
ajunge să se insere distal pe baza celei de a doua falange a halucelui. Când ia punct fix pe peroneu, este flexor al
halucelui si al celorlalte degete, precum si un extensor al piciorului pe gambă.Când ia punct fix pe inserŃiile distale,
în ortostatism, susŃine gamba să nu se flecteze pe picior. Este sinergic cu tricepsul sural si cu flexorul propriu
gambierul posterior este situat profund între cei doi flexori, imediat înapoia membranei interosoase. Se inseră
proximal pe buza inferioară a liniei oblice a tibiei, pe faŃa posterioară a tibiei, pe cele două treimi superioare ale
membranei interosoase si pe faŃa internă a peroneului, înapoia crestei interosoase. Tendonul lui se îndreaptă
înăuntru, încrucisează tendonul flexorului comun, trece pe marginea internă a acestuia, alunecă înapoia maleolei
interne, pe care o înconjoară si se inseră distal pe tuberculul scafoidului. Când ia punct fix pe gambă este extensor,
adductor si rotator înăuntru al piciorului pe gambă. Când ia punct fix pe scafoid, în ortostatism, susŃine gamba să nu
se flecteze pe picior. Este sinergic cu tricepsul sural, cu flexorul comun si cu flexorul lung al halucelui.
3. Biomecanica articulaŃiilor gambei
a. Biomecanica articulaŃiei tibio-peroniere superioare
ArticulaŃia nu permite decât miscări de alunecare de mică amplitudine a celor două suprafeŃe articulare una
faŃă de cealaltă. Aceste miscări sunt indispensabile dinamicii articulaŃiei tibio-peroniere inferioare si gleznei de care
sunt funcŃional strâns legate.
b. Biomecanica articulaŃiei tibio-peroniere inferioare
34
ArticulaŃia intervine în miscările de flexie si extensie ale piciorului pe gambă, mosorul astragalului rulează
înainte si înapoi pe faŃa articulară a pensei tibio-peroniere. Este o articulaŃie ligamentară, fără cartilaj articular si
fără sinovială. Rolul ligamentelor este acela de a menŃine în contact cele două extremităŃi ale oaselor gambei în
miscările piciorului si în statică.
4. Statica si biomecanica gambei
În ortostatism, gamba, a cărei axă longitudinală prelungeste axa biomecanică a coapsei, transmite greutatea
corpului la picior.Când membrul inferior acŃionează ca un lanŃ cinematic închis, cu piciorul fixat pe sol, segmentul
gambei se comportă ca o pârghie de gradul I, cu punctul de sprijin la mijloc. Când membrul inferior acŃionează ca
un lanŃ cinematic deschis (piciorul nu este fixat pe sol), gamba se comportă ca o pârghie de gradul III, cu punctul
de aplicare al forŃei la mijloc, deci este o pârghie de viteză.
Intrebari de autoevaluare
Care este structura funcŃională a gambei ?
Care este structura funcŃională a celor două articulaŃii ?
Ce muschi intervin în miscările gambei ?
Care sunt miscările în cele două articulaŃii ?
LecŃia 14 ArticulaŃiile gleznei si piciorului
1. Structura funcŃională a acestor două segmente
Aceste două elemente alcătuiesc un tot funcŃional, situaŃie asemănătoare cu cea întâlnită la gâtul mâinii si
mână.Piciorul reprezintă, după coapsă si gambă, a treia pârghie principală a membrului inferior. El este elementul
de legătură dintre corp si sol, cu o structură adecvată acestor funcŃii. Piciorul, în structura sa complexă, este format
din 26 de oase scurte, legate între ele prin ligamente relativ scurte, dar foarte puternice, cu 32 de articulaŃii, cu
inserŃii a 11 muschi ai gambei si a 20 proprii piciorului. Scheletul piciorului este format din 7 oase tarsiene, 5
metatarsiene si 14 falange.
Oasele tarsiene sunt:
astragalul situat între pensa bimaleolară si calcaneu
calcaneul situat sub astragal, cel mai voluminos os al tarsului, pe faŃa lui posterioară se inseră tendonul lui
Achile
cuboidul situat înaintea calcaneului, între acesta si bazele ultimelor două metatarsiene.
scafoidul situat medial faŃă de cuboid. Se articulează posterior cu capul astragalului si anterior cu feŃele
posterioare ale celor trei cuneiforme
cuneiformele, în număr de trei, au forma unor colŃuri, introduse între scafoid, cuboid si bazele ultimelor
patru metatarsiene.
Oasele metatarsiene sunt oase lungi care prezintă o extremitate proximală (bază), un corp si o extremitate distală
(cap).
Falangele reprezintă scheletul degetelor piciorului, au si ele o extremitate proximală (bază), un corp si o
extremitate distală (cap). Fiecare deget are trei falange cu excepŃia halucelui care are numai două.
ArticulaŃiile gleznei si piciorului
Aceste articulaŃii sunt numeroase, se pot grupa astfel:
ArticulaŃia gleznei este o articulaŃie trohleană.
a) suprafeŃele articulare sunt: pensa tibio-peronieră si faŃa superioară si feŃele articulare ale astragalului
(faŃa inferioară a extremităŃii inferioare a tibiei si faŃa externă a maleolei tibiale; suprafaŃa externă a maleolei
tibiale = interne = este plană si intră în contact cu faŃa internă a astragalului).
b) capsula este fibroasă si întărită lateral de un ligament intern si unul extern.
c) sinoviala căptuseste interiorul capsulei si formează funduri de sac.
ArticulaŃia astragalo-calcaneană este articulaŃia dintre faŃa inferioară a astragalului si faŃa superioară a
calcaneului. SuprafeŃele sunt menŃinute în contact de trei ligamente ( interosos, extern si posterior).
ArticulaŃia medio-tarsiană uneste cele două oase ale tarsului posterior ( astragalul si calcaneul) cu primele oase
ale tarsului anterior (scafoidul si cuboidul).
ArticulaŃiile intertarsiene ale celor 5 oase ale tarsului anterior sunt între: scafoid si cuboid, între scafoid si cele
trei oase cuneiforme, între cele teri oase cuneiforme între ele, între cuboid si al treilea cuneiform, toate articulaŃiile
fiind artrodii.
ArticulaŃia tarso-metatarsiană uneste cuboidul si cele trei oase cuneiforme cu baza celor cinci metatarsiene. Toate
articulaŃiile sunt artrodii si prezintă o serie de ligamente interosoase, dorsale si plantare.
ArticulaŃiile intermetatarsiene sunt între ultimele 4 metatarsiene
care se unesc prin bazele lor (trei artrodii) iar la capetelor lor au o bamdeletă fibroasă transversală (ligamentul
transvers al metatarsului).
35
ArticulaŃiile metatarso-falangiene sunt articulaŃii condiliene, realizate de capul rotunjit al metatarsienelor si de
baza falangelor proximale, care prezintă câte o cavitate glenoidă, mărită în jos si înapoi de un fibrocartilaj.
ExtremităŃile osoase sunt legate de o capsulă întărită de câte două ligamente laterale.
ArticulaŃiile interfalangiene sunt articulaŃii trohleene. În linii mari, dispoziŃia segmentelor osoase si a articulaŃiilor
respectă structura mâinii, cu deosebirea că halucele nu dispune de aceeasi mobilitate si nu poate executa miscarea
de opoziŃie.
Aponevroza plantară.
Întreaga structură arhitectonică a piciorului este susŃinută de două formaŃiuni fibroase complexe situate în
plante (aponevroze). Ele sunt: una superficială si alta profundă. Cea mai importantă fiind cea superficială. Are o
formă triunghiulară, cu vârful spre calcaneu si baza spre degete, este foarte rezistentă si contribuie la menŃinerea
bolŃii plantare în ortostatism.
2. Muschii implicaŃi în miscările piciorului
a. muschii gambei (descrisi anterior)
b.muschii proprii ai piciorului
-muschii regiunii dorsale – singurul muschi în regiunea dorsală este
pediosul se inseră pe partea antero- superioară a
calcaneului, se îndreaptă înainte si înăuntru, se împarte în patru fascicule musculare, continuate cu un tendon
subŃire ce se inseră pe primele patru degete. Extinde primele patru degete pe metatarsiene si este sinergic cu lungul
extensor comun al degetelor.
- muschii regiunii plantare interne se inseră proximal pe oasele tarsiene si distal pe baza primei
falange a halucelui. Ei sunt: adductorul halucelui, scurtul flexor al halucelui si abductorul halucelui.
- muschii regiunii plantare mijlocii
scurtul flexor plantar se inseră proximal pe tuberozitatea internă a feŃei inferioare a calcaneului. Se împarte în
patru tendoane si se inseră distal pe bazele falangelor mijlocii ale ultimelor 4 degete. Este flexor al falangelor
mijlocii pe primele falange ale ultimelor 4 degete si un flexor al degetelor pe metatarsiene.
accesoriu lungului flexor se inseră proximal pe cele două tuberozităŃi ale feŃei inferioare a calcaneului si distal
pe tendonul flexorului comun al degetelor. Flectează ultimele 4 degete pe metatarsiene.
lombricalii piciorului sunt identici ca număr, dispoziŃie si acŃiune cu cei ai mâinii. Sunt în număr de 4 si
flectează prima falangă, extinzând concomitent celelalte două falange ale ultimelor 4 degete.
interososii piciorului si ei sunt identici ca număr, dispoziŃie si acŃiune cu cei ai mâinii. Sunt 7 interososi (3
plantari si 4 dorsali) care se inseră proximal pe feŃele laterale ale metatarsienelor si distal pe primele falange ale
degetelor. Sunt flexori ai primelor falange pe metatarsiene si extensori ai falangelor a doua si a treia pe prima
falangă, deci sinergici cu lombricalii.
- muschii regiunii plantare externe sunt: abductorul degetului mic, scurtul flexor al degetului mic
si opozantul degetului mic. ToŃi acesti muschi se inseră proximal pe feŃele infero-externe ale oaselor tarsiene si ale
ultimului metatarsian si distal pe baza primei falange a degetului mic.
BolŃile piciorului
Cele trei bolŃi ale piciorului sunt două lungi (internă si externă) si o boltă scurtă (transversală anterioară).
Prin ele este posibilă biomecanica complexă a piciorului, în mers, alergare, sărituri, dans.
Bolta internă este formată din calcaneu, astragal, scafoid si cele trei cuneiforme si primul metatarsian. Este întărită
de ligamentul calcaneo- scafoidian plantar si de tendoanele muschilor gambei. Ea serveste la miscare.
Bolta externă (principală) este formată din calcaneu, cuboid si metatarsienele IV si V si serveste la sprijin.
Bolta transversală este scurtă, se ridică de la marginea externă a piciorului prin cuboid, are maximum de înălŃare în
dreptul celui de al doilea cuneiform si coboară puŃin către marginea internă prin primul cuneiform
Amprenta plantară
În mod normal, datorită existenŃei bolŃilor plantare, contactul dintre picior si sol nu se face pe toată
suprafaŃa plantară ci numai pe un anumit teritoriu (amprenta plantară), care variază ca formă si întindere de la
individ la individ si pentru fiecare individ de la o poziŃie la alta.
Amprenta plantară se înregistrează cu ajutorul plantogramei, prin badijonarea plantelor cu cerneală sau tus
si asezarea plantelor pe o coală de hârtie.
3. Biomecanica gleznei si a piciorului
În articulaŃia gleznei au loc miscări de flexie si extensie ale piciorului. Axa biomecanică în jurul căreia se
execută aceste miscări, desi este transversală, face un unghi de 80 cu linia bimaleolară, asa încât, dacă piciorul se
asează în flexie dorsală, vârful lui se duce si în adducŃie.
Piciorul are o astfel de structură, încât să poată suporta greutatea individului dar si o alta în plus. El are
posibilităŃi mari de miscare, în totalitatea sa, piciorul se poate misca în toate sensurile (flexie, extensie, abducŃie,
adducŃie, rotaŃia internă si externă si circumucŃie).
Membrul inferior ca lanŃ cinematic
36
Bazinul, soldul, coapsa, genunchiul, gamba, glezna si piciorul acŃionează în cursul diferitelor poziŃii si
miscări ca un lanŃ cinematic deschis sau închis.
Ca lanŃ cinematic închis acŃionează în următoarele poziŃii si miscări:
- susŃinerea corpului în poziŃiile stând, pe genunchi si sezând,
- propulsia corpului în sus, înainte sau înapoi (ridicarea pe vârfuri, bătaia la sărituri),
- amortizarea căderii pe sol (în căderea în picioare)
Ca lanŃ cinematic deschis, acŃionează în:
- depărtarea si apropierea picioarelor,
- răsucirea în afară si înăuntru ,
- rotaŃia dinapoi înainte si dinainte înapoi
- lovirea, împingerea si chiar apucarea (în cazuri speciale.).
Întrebări de autoevaluare
Care este structura funcŃională a gleznei ?
Care este structura funcŃională a piciorului ?
Care sunt muschii proprii ai piciorului ?
Ce rol au bolŃile piciorului ?
Din ce este format membrul inferior ca lanŃ cinematic ?
Bibliografie obligatorie
Nenciu, G. – Biomecanica în educaŃie fizică si sport
Ed. FundaŃiei România de Mâine, 2005
Bibliografie cursului tipărit
Bota, C. – Ergofiziologie, Ed. Globus, Bucuresti, 2001
Calb, M. – Anatomia funcŃională si Biomecanica – Sinteze, partea I
Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucuresti, 2000
Calb, M. – Anatomia funcŃională si Biomecanica- Sinteze, partea II
Gavrilescu, D. Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucuresti, 2000
CoconeŃu, M - Rolul biomecanicii în cresterea eficienŃei si spectaculozităŃii
execuŃiilor tehnice în fotbalul de performanŃă, Teza de Doctorat 2002
Cordun,M. – Kinetologie, Ed. Medicală, Bucuresti, 2000
Gagea, A. – Biomecanica teoretică, Ed. Scrisul Gorjean, 2002
NiŃescu, V. –Anatomia funcŃională – Biomecanica si antropologia aparatului
locomotor, Ed. Didactică siPedagogică, 1995
Nenciu, G. - Fiziologia sistemului neuromuscular, cu aplicaŃii în sport
Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucuresti, 2002
Portărescu, E, - Anatomie funcŃională si biomecanică sportivă
Gavrilescu, D Ed. FundaŃia România de Mâine, Bucuresti, 1995, vol I si II
Ranga, V. – Anatomia omului, Ed. Cerna, Bucuresti, 1993
Scurtu, L - Biomecanica pentru kinetoterapeuŃ Ed. Alexandru 27, Bucuresti, 2004