ELENA TAINA
AVRAMESCU
B
A
Z
E
L
E
A
N
A
T
O
M
I
C
E
ALE MISCARII
CURS PRACTIC PENTRU
STUDENTII FACULTATILOR DE
KINETOTERAPIE
ELENA TAINA AVRAMESCU
BAZELE ANATOMICE ALE MISCARII
CONTINUT
CAPITOLUL I.
INTRODUCERE IN ANATOMIA SISTEMULUI
LOCOMOTOR
Axe, plane anatomice, definirea miscarilor
CAPITOLUL II. TRUNCHIUL
Miscarile globale ale trunchiului
Coloana vertebrala
Caracterele generale ale vertebrelor
Coloana cervicala; caracterele regionale
ale vertebrei
cervicale, atlas, axis
Coloana dorsala;caracterele regionale
ale vertebrei
dorsale
Coloana lombara;caracterele regionale
ale vertebrei
lombare
Sacrul
Coccigele
Articulatiile coloanei vertebrale
Articulatii intrinseci
- Articulatiile vertebrelor adevarate
- Articulatiile vertebrelor false
Articulatiile extrinseci
Coloana vertebrala ca intreg
Tipuri rahidiene
Miscarile coloanei vertebrale ca intreg
Toracele osos
Sternul
Coastele
Toracele osos ca intreg
Articulatiile toracelui
Biodinamica toracelui
Bazinul osos
Osul coxal
Articulatiile bazinului
Bazinul ca intreg
Muschii trunchiului
Muschii regiunii posterioare ai gatului sI
trunchiului
Muschii gatului
Muschii toracelui
Muschii abdomenului
CAPITOLUL II. MEMBRELE SUPERIOARE
Centura scapulara
Scapula
Clavicula
Articulatiile centurii scapulare
Biomecanica centurii scapulare
.
Humerusul
Articula\ia scapulohumeral[
Mu]chii um[rului
Mu]chii um[rului scapulo-toracic
Mu]chii um[rului scapulo-humeral
Radiusul
Ulna
Articula\ia cotului
Cotul flexiei-extensiei
Mu]chii mi]c[rilor de flexie-extensie
Cotul prono-supina\iei
Mu]chii mi]c[rilor de prona\ie ]i supina\ie
Mana
Dispozitivul osos
Articula\iile mainii
Mi]c[rile mainii ca regiune topografic[
unitar[
Mu]chii mainii
CAPITOLUL III. MEMBRELE INFERIOARE
Femurul
Tibia
Fibula
Patela
Articula\iile membrului inferior
Articula\ia coxofemural[
Articula\ia genunchiului
Mu]chii membrului inferior
Mu]chii pelvi-trohanterieni
Mu]chii coapsei
Glezna ]i piciorul
Dispozitivul osos al piciorului
Mi]c[rile globale ale piciorului
Articula\ia gleznei piciorului
Oasele tarsului posterior
Articula\ia subtalar[
Oasele tarsului anterior
Articula\iile mediotarsiene
Antepiciorul
Articula\iile tarso-metatarsiene
Articula\iile degetelor
Mu]chii gleznei ]i piciorului
Mu]chi intrinseci plantari
Mu]chi extrinseci ai piciorului
Bolta plantar[
CAPITOLUL IV NOTIUNI DE ANATOMIE TOPOGRAFICA
BIBLIOGRAFIE
I. INTRODUCERE IN
ANATOMIA APARATULUI
LOCOMOTOR – axe, plane anatomice, definirea miscarilor
Anatomia aparatului locomotor si implicit a miscarilor
pune in ac\iune trei sisteme
principale:
. oasele,
elementele scheletului,
. unite intre ele
prin articula\ii,
. mobilizate de
muschi.
Definirea
miscarilor nu este un lucru simplu, deoarece acestea se pot face intr-o
infinitate de direc\ii si implica de cele mai multe ori
mai multe articulatii.
Din acest motiv
s-a impus folosirea unor conventii:
1.Miscarile sunt
descrise plecand dintr-o pozitie de echilibru, numita POZITIE
ANATOMICA, in care corpul este in ortostatism cu membrele
inferioare lipite, paralele
si membrele superioare de-a lungul corpului, palmele
privind in afara (figura I).
2. Studiul se
axeaza asupra componentelor fiecarei articulatii.
3. Pentru fiecare
articulatie miscarile sunt observate in trei plane de referinta.
Figura I. Pozitia anatomica a corpului omenesc.
Planele anatomice sunt suprafetele ce
sectioneaza/intersecteaza imaginar corpul omenesc sub
o anumita incidenta. Miscarile au loc in aceste plane in
jurul unui ax perpendicular pe planul
respectiv.
Figura 2. Orientare spatiala a pozitiei anatomice sI a
planelor de
orientare a partilor corpului omenesc (dupa Gh. Dragoi,
2003)
Flexie
dorsal[
1°. Planul sagital este cel care divide corpul intr-o
parte stanga si intr-o parte dreapta. Prin
extensie numim planul sagital orice plan paralel cu cel
sus mentionat.
El este planul in
care se executa miscarile vizibile din profil , in jurul unui ax
transversal (frontal )
O miscare in plan
sagital ce duce o regiune a corpului anterior fata de pozitia
anatomica se numeste FLEXIE.
Exemplu: flexia
antebratului
EXCEPTIE: .
anteproiectie pentru umar(considerat complex articular)
. flexie dorsala
pentru picior
. extensie pentru
gamba .
O miscare in plan
sagital ce duce o regiune a corpului posterior fata de pozitia
anatomica se numeste EXTENSIE.
EXCEPTIE: .
retroproiectie pentru umar
. flexie pentru
. flexie plantara
pentru picior
.
Figura 3. A Miscari de flexie - extensie ale
antebratului; B Miscari de flexie dorsala si
plantara a piciorului
Fli
Extensie
Flexie
plantara
A
B
Figura 4. A.
Flexia si extensia gambei ; B. Flexia si extensia antebratului
2°. Planul frontal este cel care divide corpul intr-o
parte anterioara si una posterioara.
Este planul in care se fac miscarile vizibile din fata in
jurul unui ax sagital (antero-
posterior).
O miscare in plan frontal care duce o regiune a corpului
spre linia mediana a corpului
se numeste ADDUCTIE.
Exemplu: adductia bratului.
O miscare in plan frontal care indeparteaza o regiune a
corpului de linia mediana se
numeste ABDUCTIE.
Flexie
Extensi
Flexie
Extensie
A
B
Exemplu: abductia bratului.
Figura 5. Miscari de abductie si adductie ale membrului
superior (A) si inferior (B).
Pentru trunchi si gat o miscare in plan frontal se
numeste inclinare laterala.
Exemplu: inclinare laterala dreapta.
Pentru degete linia mediana dreapta a corpului este
inlocuita de axa mainii (deget 3)
sau a piciorului (deget 2).
Exemplu: abductia degetului 5 il indeparteaza de axa
mainii si nu de linia
mediana a corpului.
3°. Planul transversal este cel care imparte corpul
intr-o parte superioara si una
inferioara.
Este planul in care se realizeaza miscarile vizibile de
sus sau de jos in jurul unui ax
vertical ( longitudinal ).
O miscare in plan transversal care duce o parte a
corpului in exterior se numeste
ROTATIE EXTERNA.
Exemplu: rotatia externa a coapsei.
O miscare in plan transversal care duce o parte a
corpului in interior se numeste
ROTATIE INTERNA.
Exemplu: rotatia interna a bratului.
Pentru antebrat rotatia externa se numeste supinatie, iar
rotatia interna pronatie.
Pentru trunchi rotatiile se realizeaza la stanga sau la
dreapta.
In afara acestor miscari mai exista un tip de miscare
complexa numita
CIRCUMDUCTIE. In cadrul acestei miscari segmentul trece
succesiv prin
pozitiile de flexie, abductie, extensie, adductie si
revine la pozitia de flexie. Ea se
poate executa si invers cu punct de plecare din orice pozitie.
Se mai descriu si miscari speciale in cadrul carora se
inscriu miscarile de
INVERSIUNE si EVERSIUNE ale piciorului . Inversiunea
reprezinta miscarea
prin care se ridica marginea mediala a piciorului (
flexia plantara, adductia si
supinatia piciorului) iar eversiunea este miscarea
inversa.
Adductie
Abductie
Adductie
Abductie
PROTRACTIA
reprezinta miscarea prin care o parte a corpului se
deplaseaza spre anterior intr-un plan paralel cu cel al
solului, in timp ce
RETRACTIA este miscarea inversa.
Un alt grup de
miscari este cel al RIDICARII si COBORARII unui
segment al corpului ( mandibula, umeri).
Figura 6. (a) Miscari de inversiune si eversiune ale
piciorului ; (b-c) tipuri
speciale de miscari .
NOTE:
-Trebuie remarcata
deosebirea dintre unii termeni medicali si unii termeni
folositi in gimnastica .Astfel, notiunea de rasucire din
gimnastica este similara
notiunii de rotatie din biomecanica, iar prin rotatie in
gimnastica se intelege
circumductia din biomecanica.
Inversie
Eversie
Ridica
Coborar
Protractie
Retractie
Figura 7. (a) rotatie; (b) circumductie.
In realitate
miscarile corpului se fac frecvent in mai multe plane .
Exemplu: pozitia croitorului se realizeaza prin flexie +
abductie + rotatie externa a
coapsei.
Cele trei plane analizate servesc, deci, numai ca
referinta pentru descrierea
miscarilor.
Planele care impart corpul in doua jumatati se numesc
medio-sagital ( dreapta si
stanga), medio-frontal (anterioara si posterioara ) si
medio-transversal (superioara
si inferioara).
La intersectia celor trei plane se gaseste centrul de
greutate al corpului ( S2 ).
Pentru articulatiile distale miscarile se realizeaza
intr-un singur plan (miscari
pure). La nivelul articulatiilor proximale (umar, sold)
se realizeaza miscari
complexe, in mai multe plane simultan , in timp ce la
nivelul articulatiilor
intermediare (cot, genunchi ) miscarile se realizeaza in
doua plane.
II. TRUNCHIUL
Reprezinta partea centrala a corpului, respectiv
segmentul corpului situat sub gat pe
care se prind radacinile membrelor. Este format din trei
segmente: toracele, abdomenul si
pelvisul. Fiecare din acestea include intre pereti cate o
cavitate cu un continut visceral
deosebit de important.
In cadrul lucrarii prezente vom studia numai aspectul sau
locomotor fara a aborda
viscerele.
nEl are un rol
dublu, datorita scheletului sau si in principal datorita coloanei
vertebrale:
wpe de o parte poate efectua miscari curbe, comparabile
cu ale unui sarpe ( spre
deosebire de miscarile angulare ale membrelor ) datorita
mobilitatii coloanei vertebrale care
insumeaza 26 nivele de articulatii.
wpe de alta parte coloana vertebrala contine un ax
nervos: maduva spinarii si
radacinile nervilor spinali.
nTrunchiul trebuie
sa fie capabil sa alinieze segmentele vertebrale si sa le stabilizeze
atat in timpul stationarii verticale simple cat mai ales
in cazul ingreunarilor.
nAcest rol dublu
este asigurat de muschi in cea mai mare parte poliarticulari;acestia
pot fi profunzi, formati din fascicole mici dar numeroase
sau superficiali.
nIncludem in acest
capitol despre trunchi si studiul bazinului, acesta fiind indisolubil
legat de miscarile coloanei vertebrale.
MISCARILE GLOBALE
ALE TRUNCHIULUI
nDatorita mobilitatii coloanei vertebrale trunchiul poate
efectua miscari in toate cele trei
plane.
1. in plan sagital- flexie spre anterior si extensie spre
posterior;
2. in plan frontal de o parte si de alta- inclinari
laterale;
3. in plan transversal pivotand in jurul ei insasi -
rotatii.
nAmplitudinea acestor miscari nu este aceeasi pentru
toate etajele vertebrale datorita mai
multor factori variabili in functie de nivel:
1. forma vertebrelor;
2. inaltimea discurilor raportate la cea a corpurilor;
3. prezenta coastelor in regiunea dorsala cu limitarea
mobilitatii.
nMiscarile sus mentionate trebuie diferentiate de cele
care deplaseaza trunchiul in
..bloc.. fata de coapsa. Exemplu : flexia coapselor fata
de flexia trunchiului. De asemenea ele
pot fi antrenate de miscari ale membrelor. De ex. abductia
bratului antreneaza trunchiul in
inclinarea laterala.
nDe asemenea
trunchiul poate fi implicat in miscari de translatie anteroposterior sau
lateral, asa numitul ..Hulla - Hop.. din dans si mima
printr-o alunecare a vertebrelor.
Modificarile sunt minime la nivelul fiecarei vertebre,
dar numarul mare de vertebre permite o
anumita amplitudine.
nToate miscarile
trunchiului se pot combina. De ex: rotatii, extensii, inclinare
laterala.
COLOANA VERTEBRALA (RAHIS)
nReprezinta o coloana lunga, mediana si posterioara,
formata prin suprapunerea unor
piese osoase numite vertebre.
nEste cel mai important segment al aparatului locomotor
de care sunt legate toate
celelalte segmente.
Conform
criteriului topografic o impartim:
- coloana cervicala ( 7 vertebre )
- coloana toracala ( 12 vertebre )
- coloana lombara ( 5 vertebre )
- coloana sacrata ( 1 sacru si 1 coccige )
__________________________________
TOTAL 26 piese
vertebrale
Conform criteriului osteologic distingem:
-coloana presacrata
- coloana sacrococcigiana sau pelvina.
CARACTERE GENERALE ALE VERTEBRELOR ADEVARATE
O vertebra
adevarata prezinta doua parti, legate prin pediculii vertebrali. Intre cele
doua parti se delimiteaza foramenul vertebral. Cele doua
parti sunt:
- o parte anterioara (corpul vertebral)
- o parte posterioara (arcul vertebral)
Corpul vertebral prezinta doua fete (superioara sI
inferioara) sI o circumferinta.
Formeaza peretele anterior al foramenului vertebral.
Arcul vertebral formeaza peretele posterior al
foramenului vertebral. Este alcatuit
din:
- 2 lame vertebrale
- proces spinos (posterior)
- 2 procese transversare (lateral)
- 4 procese articulare (2 superioare sI 2 inferioare).
Pediculii vertebrali marginile scobite; prin suprapunerea
a doua vertebre intre
aceste margini se delimiteaza foramenul intervertebral.
Prin suprapunerea
tuturor foramenelor vertebrale ia nastere canalul vertebral.
COLOANA CERVICALA
- formeaza scheletul gatului. O vom imparti in
doua regiuni:
1. Coloana cervicala suboccipitala formata din primele
doua vertebre cervicale: C1 –
atlas si C2 – axis , ce prezinta o forma si o functie
particulara.
2. Coloana cervicala inferioara de la C3 la C7 formata
din vertebre cu aceleasi
caractere.
CARACTERE REGIONALE ALE VERTEBREI CERVICALE
1. Corpul vertebrei cervicale este mic, alungit
transversal. Este regiunea care permite
atat o mare stabilitate cat si o mare mobilitate cu
limitarea usoara a inclinarilor
laterale.
2. Procesele spinoase sunt scurte; au varful bifid,
favorizeaza extensia, exceptie: C2 –
C7 care au procesul spinos lung, pentru C7 acesta poate
fi palpat sub piele
constituind un reper
3. Procesele transverse au doua radacini, una pe corp iar
alta pe pedicul. Cele doua
radacini delimiteaza un orificiu – gaura transversala- pe
unde trece artera si vena
vertebrala. Sunt bine dezvoltate limitand inclinatiile
laterale; au varful impartit intr-
un tubercul anterior si unul posterior.
4. Procesele articulare sunt orientate in plan orizontal,
cele superioare privesc in sus si
posterior cele inferioare privesc in jos si anterior. Ele
sunt inclinate la 45° si datorita
acestui fapt inclinarea laterala se combina intotdeauna
cu o usoara rotatie.
ATLASUL
Este vertebra C1.
Nu are corp vertebral dar prezinta doua mase laterale
unite printr-un arc
anterior si un arc posterior. Lateral de mase se gasesc
procesele transversale,
voluminoase, perforate de un orificiu pe unde trece
artera vertebrala.
Inelul osos este impartit in doua parti prin ligamentele
transverale ale atlasului
care se insera pe fata interna a maselor laterale:
-partea anterioara inconjoara dintele
axisului.
-partea
posterioara formeaza foramenul
vertebral.
Pe fata
posterioara si inferioara a maselor exista suprafete articulare prin care
atlasul se articuleaza superior cu osul occipital si
inferior cu axisul.
Osul occipital
este situat la baza craniului, posterior. El este strabatut de un
orificiu aflat in continuarea canalului rahidian prin
care maduva spinarii patrunde in
craniu. De o parte si de alta a acestui orificiu se
gaseste o suprafata ovalara convexa,
acoperita de cartilaj corespunzator maselor laterale ale
atlasului – condilii occipitali.
Fata superioara a fiecarei mase laterale este in mod egal
o suprafata ovalara, dar
concava, acoperita de cartilaj.
Toate aceste suprafete sunt situate pe curbura aceluiasi
arc al carui centru se
gaseste in craniu.
Ansamblul este deci ca o portiune de sfera plina care se
articuleaza cu o portiune
de sfera goala. Aceasta permite din punct de vedere
mecanic miscari in toate sensurile.
Din punct de vedere practic suprafetele sunt insa
limitate, semanand cu niste pante
orientate dinspre anterior spre posterior, astfel incat
principalele miscari efectuate sunt
flexie/extensie ( »da, da»), celelalte fiind puternic
franate de ligamente.
Mijloacele de unire ale acastei articulatii sunt
reprezentate de o capsula destul de
laxa si ligamentele de la cei patru poli: unul anterior,
unul posterior si doua laterale; in
plus ligamentele mentin indirect atlasul intre axis si
occipital.
AXISUL
Este vertebra C2.
Are forma tipica a unei vertebre cervicale cu exceptia
unei formatiuni osoase
numite “dinte”, situata pe fata superioara a corpului.
Acesta patrunde in partea
anterioara a inelului atlasului.
De fiecare parte a
corpului se gaseste o suprafata ovalara convexa care
corespunde fetei inferioare a unei mase laterale a
atlasului.
Astfel nu exista
disc intre atlas si axis ci numai doua articulatii clasice. Ambele
suprafete articulare sunt convexe atat la axis cat si la
atlas – este o legatura ce asigura o
mobilitate permanenta.
Exista doua
articulatii intre atlas si dintele axisului:
a) intre arcul anterior al atlasului si fata anterioara a
dintelui.
b) intre ligamentul transvers al atlasului si fata
posterioara a dintelui.
Astfel atlasul se roteste in jurul dintelui axisului, (
miscarea “nu, nu” ) cu o
amplitudine redusa, combinata cu o alunecare laterala.
Aceasta dubla miscare permite
pastrarea integritatii canalului rahidian posterior.
Miscarile pun in
actiune patru articulatii:
- doua articulatii atlanto-odontoidiene
- doua articulatii atlanto-axoidiene.
COLOANA DORSALA participa la formarea scheletului
toracelui.
gCaractere
regionale ale vertebrei dorsale:
1. Corpul este cilindric cu sectiunea aproape circulara.
Pe fetele laterale ale
corpului, posterior se gasesc fete articulare pentru
capul coastelor (prin suprapunerea
vertebrelor se formeaza un unghi diedru in care patrunde
capul coastei).
Aceste fete articulare sunt: una superioara/ una
inferioara pentru vertebrele D2 – D9
una la mijloc/ una
inferioara pentru D1
una singura pentru
D11, D12.
2. Procesele articulare
sunt verticale in plan frontal. Cele superioare privesc
posterior cele inferioare privesc anterior.
Ele permit si
ghideaza miscarile de flexie-extensie si inclinare laterala.
Toate suprafetele
articulare sunt situate pe curba aceluiasi cerc cu centrul
corespunzator centrului vertebral, situatie ce
favorizeaza rotatiile.
3. Lamele vertebrale sunt aplatizate, drepte, mai mult
inalte decat late.
4. Procesele spinoase sunt alungite, de forma prismatic
triunghiulara cu orientare
oblica inapoi si in jos, cu exceptia D11, D12. Aceste
caracteristici limiteaza mult
hiperextensia.
5. Procesele
transverse sunt de lungime inegala, mai lungi pentru partea
superioara a coloanei toracale. Pe fata lor anterioara
prezinta o suprafata articulara
pentru tuberculul coastei corespunzatoare ( exceptie D11,
D12 ).
Teoretic pentru coloana dorsala sunt posibile toate
miscarile, dar practic exista o
mare limitare datorita cutiei toracice. Aceasta este
valabil mai ales pentru vertebrele
D1 – D7 ( regiunea inter-scapulara ) unde coastele se
articuleaza direct cu sternul printr-
un cartilaj scurt.Vertebrele D8 – D10 se articuleaza cu
coastele false, mai laxe anterior;
articulatia lor cu sternul se face printr-un cartilaj mai
lung, atasat de cartilajul coastei 7.
Mobilitatea lor este deci mai mare.
In sfarsit vertebrele D11 – D12 sunt articulate cu
coastele libere, nelegate de stern,
care au o mare mobilitate.
Intre coloana
dorsala si lombara avem jonctiunea dorso-lombara cu mobilitate
particulara.
D12 are
caracteristicile unei vertebre dorsale in partea superioara, iar in partea
inferioara este de tip lombar, avand un proces spinos
scurt ce permite o buna
amplitudine a extensiei si procese articulare in forma de
cilindru plin, limitand mult
rotatiile.
Intre D11 si D12
exista deci caracterele mobilitatii din regiunea dorsala,
amplificate de libertatea datorata coastelor libere:
-o buna flexie.;
-o buna extensie;
-o buna inclinare laterala;
-bune posibilitati de rotatie.
Plecand din partea inferioara a coloanei D11 – D12 este
prima veriga rotatorie
importanta, care poate fi uneori suprasolicitata in unele
miscari de rotatie fortata.
Intre D12 si L1 mobilitatea are caracterele mobilitatii
lombare:
-o buna flexie – extensie;
-o buna inclinare laterala;
- rotatie redusa.
COLOANA LOMBARA
gCaractere regionale ale vertebrei lombare
1. Corpul este voluminos, alungit transversal.
2. Procesele transverse sunt lungi, se numesc procese
costiforme fiind resturi de
coaste.
Adevaratele procese transverse sunt mici proeminente, pe
fata posterioara a
proceselor costiforme si se numesc procese accesorii.
3.Procesele articulare superioare au forma unor segmente
de cilindru gol si
privesc medial, cele inferioare au forma unui segment de
cilindru plin si privesc lateral.
4.Procesele spinoase sunt scurte si masive,
dreptunghiulare, orizontale; permit o
buna amplitudine a extensiei.
Aceste caracteristici permit miscari de flexie/extensie
cu o buna amplitudine,
inclinare laterala
si rotatii limitate.
SACRUL este un os
median si posterior, nepereche situat in
continuarea coloanei lombare. Aproximativ triunghiular
reprezinta fuziunea a cinci
vertebre sacrale ale caror elemente sunt distincte.
Fata anterioara
sau pelvina e concava; in centru se recunoaste forma corpurilor
vertebrale separate prin linii orizontale reprezentand
discurile.
Unghiul format de sacru cu ultima vertebra lombara se
numeste promotoriu si
reprezinta limita anterioara intre micul si marele bazin.
Lateral se observa gaurile sacrate pelviene prin care
trec ramurile anterioare ale
nervilor spinali sacrati.
Pe coloanele osoase dintre gaurile sacrate pelviene se
insera muschiul piriform.
Fata superioara
sau baza prezinta central fata superioara a primei vertebre
sacrate; posterior de aceasta se gaseste orificiul
superior al canalului sacrat, iar lateral
aripioarele sacrului.
Cele doua procese articulare prezente se articuleaza cu
procesele articulare inferioare
ale ultimei vertebre lombare.
Fata posterioara
este convexa - de la linia mediana spre exterior gasim de fiecare
parte:
-creasta sacrala mediana (prin unirea proceselor spinoase
)
-creasta sacrala intermediara (prin unirea proceselor
articulare )
-creasta sacrala
laterala (prin unirea proceselor transverse )
Se mai observa: gaurile sacrate posterioare pe unde ies
ramurile dorsale ale
nervilor sacrati
si un orificiu in forma de V rasturnat; este hiatul sacral delimitat de
doua mici creste -coarnele sacrale.
Fetele laterale in
numar de doua prezinta:
a) fata articulara pentru articulatia cu osul coxal;
b) tuberozitatea sacrala pentru insertia unor ligamente
puternice.
Varful prezinta o fetisoara eliptica; se articuleaza cu
coccigele.
COCCIGELE este un mic os triunghiular format prin
fuzionarea a 4 –
5 vertebre care, insa nu pot fi identificate. Se
articuleaza cu sacrul printr-o suprafata de
forma ovala si este mentinut printr-o capsula si
ligamente. Aceasta articulatie este
frecvent sudata. Prezinta doua fete, doua margini, o baza
si un varf.
ARTICULATIILE COLOANEI VERTEBRALE includ urmatoarele tipuri
articulare:
ARTICULATII INTRINSECI
A. ARTICULATIILE
VERTEBRELOR ADEVARATE
1.Articulatiile corpurilor vertebrale ( simfize )
Componente:
-suprafete articulare reprezentate de fetele superioare
si inferioare ale corpurilor
vertebrale.
-mijloace de unire reprezentate de discurile
intervertebrale si ligamentele
vertebrale longitudinale - anterior si posterior.
Discurile intervertebrale ( fibrocartilaje ) au forma
unor lentile biconvexe, de
inaltime variabila ( C = 3 mm, T = 5 mm, l = 9 mm ),
reprezentand ¼ din inaltimea
corpului vertebrei.
Prezinta o portiune centrala plina cu lichid ( nucleu
pulpos ) si un inel fibros
periferic.
In regiunile cervicale si toracale sunt mai inalte
anterior, iar in regunile lombare
sunt mai inalte posterior. La batrani se reduc prin
deshidratare, de aceea cu varsta se
scade in inaltime.
Ligamentul vertebral longitudinal anterior reprezinta o
panglica fibroconjunctiva
care se intinde de la baza occipitalului pana la S2;
adera strans de corpurile vertebrale si
mai slab de discurile intervertebrale. Intre ligament,
marginea vertebrei si disc exista un
spatiu in care se gaseste tesut conjunctiv lax, plexuri
nervoase, terminatii nervoase
senzitive.
La acest nivel ca urmare a unor procese de mineralizare
se formeaza osteofite -
ciocuri- (discartroze).
Ligamentul vertebral longitudinal posterior reprezinta o
panglica situata pe fata
posterioara a corpurilor vertebrale, in interiorul
canalului vertebral, inaintea maduvei
si a duramater, de la occipital pana la baza coccigelui.
Presiunile exercitate asupra corpurilor vertebrale
actioneaza mai intai asupra
discurilor. Nucleul tinde sa redirectioneze aceasta
presiune in toate directiile spatiului.
Fibrele inelului fibros sunt astfel puse in tensiune
suportand si presiuni orizontale si
verticale. Ansamblul functioneaza in conditii etanse ca
un amortizor fibro-hidraulic. Din
pacate discul este fragil si tinde sa imbatraneasca
prematur datorita unor conditii
mecanice improprii in statica sau dinamica. Apar astfel
fisuri fine prin care
migreaza nucleul pulpos.
Simptomatologia apare mai ales in flexie cand discul este
comprimat anterior si
nucleul este impins posterior comprimand elementele
nervoase de la acest nivel,
fenomenul putand ajunge la hernie de disc (hernia
nucleului).
Urmarile sunt:
-tensionarea cronica sau brutala a ligamentelor
vertebrale longitudinale
posterioare avand ca echivalent clinic .lumbago..
-compresiunea elementelor nervoase situate in canalul
rahidian, in principal a
nervului sciatic ale carui radacini ies la nivelul lombar
inferior.
De aceea in transportul obiectelor grele trebuie evitata
flexia vertebrala; aceasta
se va realiza prin flexia coapselor si a genunchilor. De
asemenea este necesara o mare
atentie in flexia vertebrala lombara in cadrul
diferitelor tehnici corporale.
2.Articulatiile proceselor articulare sunt:
-plane in regiunile cervicala si toracala;
-trohoide in
regiunea lombara.
3.Articulatile
lamelor vertebrale ( sindesmoze - sinelastoze) se realizeaza
prin ligamente galbene elastice.
Rol: - prin elasticitate contribuie la readucerea
coloanei in pozitie normala
dupa ce a fost flexata;
-impiedica flexia exagerata, brusca a coloanei vertebrale
cu protejarea
discurilor;
-contribuie la
mentinerea colonei vertebrale in pozitie verticala.
4.Articulatiile
proceselor spinoase se realizeaza prin ligamente interspinoase
care unesc doua procese spinoase succesive si ligamentul
supraspinos care uneste toate
procesele spinoase; in regiunea cervicala acesta poarta
numele de ligament nuchal.
5. Articulatiile
proceselor transversale se realizeaza prin ligamente
intertransversale.
B. ARTICULATIILE VERTEBRELOR FALSE
1.Articulatia lombosacrata este o simfiza dar prezinta si
caractere
particulare:
-baza sacrului este inclinata anterior: ( exista variatii
individuale ).
-corpurile
vertebrei L5 si discul L5 – S1 sunt putin mai inalte posterior decat
anterior.
Ansamblul este deci dispus pe o curba concava posterior.
Suprafetele apofizelor
articulare sunt intr-un plan aproape frontal.
- la acest etaj
exista particularitati de statica: greutatea corpului ce apasa asupra
lui L5 se descompune in doua forte:4 o forta ce se aplica
pe baza sacrului
4o alta forta ce
tinde sa-l faca sa alunece inainte ca pe
tobogan.
Daca platoul sacrat este foarte inclinat a II-a forta
poate deveni foarte
importanta.
L5 este atunci mai putin asezata pe baza sacrului si
retinuta posterior de procesele
articulare.
Aceste particularitati de statica privesc in mod egal si
etajele dintre L4 – L5.
L4 si L5 sunt
mentinute indirect pe sacru prin ligamente ilio-lombare de la
apofizele transversale pana la creasta iliaca. Aceste
ligamente limiteaza amplitudinea
miscarii de inclinare laterala.
Din profil ele se
dispun astfel: ligamentele inferioare spre anterior, ligamentele
superioare spre posterior. Ligamentul superior se intinde
in flexie, cel inferior in
extensie.
2. Articulatia sacrococcigiana ( simfiza) - realizeaza
mobilizarea pasiva inapoi a
varfului coccigelui in timpul nasterii.
Mijloace de unire
- ligament interosos - preia rolul discurilor
- ligamente
periferice
ARTICULATII EXTRINSECI
A.Articulatiile capului cu coloana vertebrala:
1.Articulatia
atlantooccipitala ( sinoviala, condiliana, uniaxiala) - permite miscari de
flexie- extensie.
2.Articulatia
atlantoaxoidiana : - mediana (sinoviala, trohoida, uniaxiala) - permite
miscari de
rotatie;
- laterala (
sinoviala, plana) - permite miscari de
alunecare.
Aceste articulatii au fost descrise anterior.
B.Articulatiile
coastelor cu coloana vertebrala:
1.Articulatia costovertebrala.
2. Articulatia costotransversala.
Aceste articulatii vor fi studiate in cursul capitolului
urmator.
Linia gravitatiei in statiunea verticala la om trece prin
tragus, partea anterioara
a umarului, usor posterior de axul ce uneste cele doua
capete femurale, mijlocul fetei
exterioare a marelui trohanter, anterior axei
transversale a articulatiei genunchiului,
putin posterior celei tibiotarsiene.
Datorita
articulatiilor coloanei proiectia centrului de greutate ale diferitelor
segmente nu se gaseste pe linia proiectiei centrului
general de greutate a corpului.
Actiunea gravitatiei produce de la vertebra la vertebra
solicitari rotationale care tind sa
accentueze curburile; daca nu sunt neutralizate coloana
se va prabusi.
Fortele ce se opun
solicitarilor rotationale sunt ligamentele. La nivelul coloanei
dorsale proiectia centrului de greutate al corpului trece
inaintea coloanei favorizand
prabusirea anterioara; pentru redresare intervin
ligamentele vertebrale posterioare,
ligamentele interspinoase, ligamentele galbene.
Invers, pentru
coloana lombara si cervicala proiectia centrului de greutate este
posterioara coloanei; fortele ce se opun sunt ligamentele
vertebrale anterioare.
Alte elemente ce
au rolul de a absorbi, de a reduce solicitarile sunt discurile
intervertebrale. Ele nu sunt tensionate ca ligamentele,
ci comprimate ca urmare a
presiunulor care se rexercita asupra lor.
Intre aceste doua
categorii de elemente anatomice se stabileste o stare de
echilibru- echilibru intrinsec ( Steindler ).
discului a tensiune la elastic[ a\rezistenuiligamentul a
tensiune la elastic[ a\rezisten=El
In afara echilibrului intrinsec coloana vertebrala
dispune de un numar mare de
muschi, ce ii asigura echilibrul extrinsec.
COLOANA VERTEBRALA CA INTREG
gConformatia exterioara
Coloana vertebrala
considerata in totalitatea ei prezinta:
1.Fata anterioara
este reprezentata de o coloana cilindrica rezultata din suprapunerea
corpurilor
vertebrelor.
2.Fata posterioara
prezinta pe linia mediana procesele spinoase ce formeaza creasta
spinoasa (se pot explora in flexia trunchiului).
In continuare se exploreaza creasta sacrala mediana iar
in plica interfesiera se
pot palpa coarnele sacrale, coarnele coccigiene si hiatul
sacral. De o parte si de alta a
crestei spinale se gasesc santurile vertebrale ce
adapostesc muschii ce actioneaza asupra
coloanei vertebrale.
3.Fetele laterale
prezinta: procese transversale, pediculi vertebrali, foramene
intervertebrale (de conjugare), partile laterale ale
corpurilor vertebrale.
4.Canalul
vertebral se formeaza prin suprapunerea foramenelor vertebrale.
Diametrele canalului vertebral variaza; sunt mai mari in
regiunea cervicala si lombara
unde mobilitatea este mai mare.
gMorfometria coloanei vertebrale
1. Lungimea totala sau diametrul longitudinal variaza in
functie de sex, fiind la
barbati de 73-75 cm si la femei 60-65 cm;
2. Latimea sau diametrul transversal este maxima la baza
sacrului ( 10-12 cm. ),
de aici descrescand in jos si in sus;
3. Diametrul antero-posterior ( sagital ) este maxim la
nivelul ultimelor vertebre
lombare ( L5 - 7 cm. ) si scade in sus si in jos (C - 4
cm., T - 6 cm).
Coloana vertebrala
nu este rectilinie, ea prezinta doua feluri de curburi: in
plan sagital si in plan frontal.
In plan sagital - curburile sunt orientate fie cu convexitatea
inainte cand se
numesc lordoze, fie cu convexitatea inapoi cand se numesc
cifoze.
Coloana vertebrala
prezinta patru curburi: curbura cervicala (lordoza), curbura
toracala (cifoza), curbura lombara ( lordoza ), curbura
sacrococcigiana ( cifoza ).
In timpul vietii intrauterine coloana vertebrala prezinta
o singura curbura cu
convexitatea inapoi (cifoza) .
La nou nascut coloana vertebrala prezinta un unghi
lombosacral, ce separa
cifoza cervico-toracala de cea sacrococcigiana.
Lordoza cervicala apare in lunile 3-5, este rezultatul
ridicarii capului de catre
sugar.
Lordoza lombara
apare in jurul varstei de doi ani si se datoreaza statiunii
verticale si locomotiei.
Figura 23.
Indicele lombar -
Cunningham - reprezinta raportul dintre inaltimea corpului
posterior si inaltimea corpului anterior inmultit cu 100.
La om este de
97,46 - 98,68 iar la animal este de peste 100. Acest indice permite
aprecierea obiectiva a lordozei lombare.
In plan frontal curburile sunt orientate cu convexitatea
la dreapta sau la stanga.
Exista trei curburi:
- curbura cervicala cu convexitatea la stanga;
- curbura toracala cu convexitatea la dreapta ;
- curbura lombara cu convexitatea la stanga.
Curbura toracala este primara, fiind determinata de
tractiunea muschilor mai
dezvoltati la membrul superior drept; celelalte curburi
sunt compensatorii. La stangaci
curburile sunt orientate in sens invers. Curburile pot
varia de la un individ la altul,
atenuate sau accentuate de morfologia partilor moi (
grasime, muschi ).
gRolul coloanei vertebrale
1. Protectia maduvei invelita de meninge se realizeaza
anterior de corpurile
vertebrale iar posterior de arcurile vertebrale.
2. Rolul static
In ortostatism coloana vertebrala reprezita un ax ce
sustine capul, trunchiul si
membrele superioare; ea transmite apoi greutatea la bazin
si membrele inferioare.
Marea dezvoltare a vertebrelor lombare se explica deci
prin greutatea pe care trebuie sa
o sustina. Curburile sagitale au rolul de a marii
rezistenta coloanei vertebrale. Acest fapt
este reprezentat de formula c2 + 1 in care c este numarul
curburilor:
42 + 1 =17
12 + 1 = 2
Coloana vertebrala poate prezenta si curburi patologice
ca urmare a exagerarii
curburilor normale. Cifoza patologica se caracterizeaza
prin accentuarea convexitatii
posterioare, iar lordoza patologica prin accentuarea
convexitatii anterioare.
Scolioza este exagerarea curburilor in plan frontal.
Curburile patologice pot fi
congenitale sau dobandite, pot influenta negativ
dezvoltarea si functionarea unor
viscere.
3. Rolul biomecanic
Coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si
ample; datorita acestora
corpul are o mare mobilitate. Aceste miscari au fost
discutate anterior.
Cifoza
dorsala
Lordoza
lombara
(b)
c
(c)
(a)
Figura 8. Curburi patologice ale coloanei vertebrale; (a)
scolioza ; (b) cifoza ; (c)
lordoza ; (d) spate concav rotund (stanga) comparativ cu
postura normala la copil
(dreapta).
TIPURI RAHIDIENE
Echilibrul coloanei
vertebrale se realizeaza in acelasi mod la toti indivizi normali.
Aceasta face ca tinuta coloanei vertebrale sa difere de
la individ la individ si ea trebuie
pusa in legatura cu accentuarea sau diminuarea curburilor
din planul sagital.
Staffel deosebeste
cinci tipuri generale de tinuta:
1. Spatele normal : prezinta curburi normale
- "drepti
gimnastic".
Verticala din fata trece prin varful nasului, imparte
sternul in doua parti egale, se
suprapune simfizei pubiene si cade la mijlocul distantei
dintre cele doua plane.
2. Spatele rotund: convexitatea dorsala coboara in
regiunea lombara; concavitatea
lombara se micsoreaza. Bazinul este usor inclinat inainte
si in jos. Linia verticala a
gravitatiei este proiectata anterior, capul e inclinat
anterior. Postura satisfacatoare;
tinerii ce au depus in ultimi trei ani eforturl fizice
grele: brick-carriers back;
farmer' s back.
3. Spatele plat ( plan ) : se caracterizeaza prin
stergerea curburilor toracale si lombare.
Linia verticala a gravitatiei este nemodificata.Omoplatii
proemina posterior. Este
predispus la scolioze cu evolutie grava.
4. Spatele concav plan: dispare curbura toracale cu
accentuarea concavitatii,
anteproiectia si anteinclinarea bazinului (postura rea).
5. Spatele concav rotund: se caracterizeaza prin
accentuarea convexitatii toracale si a
concavitatii lombare (postura foarte rea).
(d)
MISCARILE COLOANEI VERTEBRALE CA INTREG
Fiecare articulatie intervertebrala are miscarile ei
proprii, reduse. Miscarile
coloanei vertebrale in intregime sunt rezultanta
miscarilor partiale. Acestea sunt flexia,
extensia, inclinarea laterala, rotire, circumductie.
1.Flexia –
miscarea de inclinare anterioara.
Discurile intervertebrale sunt comprimate anterior si se
inalta posterior. Nucleul se
deplaseaza spre posterior. Toate ligamentele situate
posterior de corpul vertebral sunt
puse in tensiune, cele situate anterior se relaxeaza.
2. Extensia –
miscarea de inclinare posterioara.
Discurile
intervertebrale se turtesc posterior si se inalta anterior, nucleul este impins
spre anterior; ligamentele anterioare sunt tensionate iar
cele posterioare relaxate.
3. Inclinarea laterala
se face prin turtirea discului de aceeasi parte, inaltimea creste
de partea opusa, spre care este impins si nucleul. Sunt
tensionate ligamentele de partea
opusa si relaxate cele din partea inclinata. In
executarea acestor miscari coloana
vertebrala functioneaza ca o parghie de gradul III.
4.Rotatia se
executa in jurul unui ax vertical ce trece prin centrul discului. Fibrele
discului sunt torsionate; discul poate scadea in
inaltime, poate sa apara compresia
nucleului. Toate ligamentele sunt torsionate.
gVertebrele in
timpul miscarilor
Putem privi
coloana vertebrala ca o succesiune de segmente fixe (vertebrele) si
de segmente mobile (cele care unesc vertebrele intre ele:
discuri, articulatii
interapofizare).
Putem observa ce
se intampla intre doua vertebre in timpul miscarii
presupunand vertebra superioara (B) mobila si vertebra
inferioara (A) fixa.
In FLEXIE: B este
proiectata anterior:
Apofizele
articulare superioare aluneca in jos, spre anterior pe cele inferioare,
discul este comprimat anterior, iar nucleul se deplaseaza
usor posterior.
Procesele spinoase
si lamele vertebrale se indeparteaza, toate ligamentele situate
posterior de corpul vertebral sunt puse in tensiune.
In EXTENSIE: B este
proiectata posterior; apofizele articulare sunt in contact
strans, chiar compresie, discul proemina anterior si e
comprimat posterior, iar nucleul
se deplaseaza usor anterior.
Procesele spinoase si lamelele vertebrale se aproprie,
toate ligamentele situate
posterior fata de corpurile vertebrale sunt destinse,
LVCA este tensionat
In INCLINARILE
LATERALE: B basculeaza lateral spre A, discul se comprima de
partea inclinarii, iar nucleul este impins spre partea
opusa. De partea opusa exista o
disfunctie a apofizelor articulare, ligamentele sunt in
tensiune in timp ce de partea
inclinarii ele sunt destinse
In ROTATII:
fibrele discului sunt torsionate; discul poate scadea in inaltime cu
aparitia unei compresii usoare pe nucleu. Toate
ligamentele sunt tensionate.
TORACELE OSOS
Este delimitata de vertebrele dorsale posterior, iar
anterior de coaste si stern .
STERNUL este un os
plat, nepereche situat in partea anterioara a
toracelui, format din trei parti: -manubriu
-corp.
-apendice xifoid.
Superior si lateral manubriul se articuleaza cu
claviculele. Median si superior
prezinta incizura sternala.La unirea manubriului cu
corpul se formeaza unghiul lui Louis ce
serveste pentru reperarea coastei a doua ( se poate palpa
sub piele ).
Corpul prezinta:
- lateral 7 incizuri costale pentru articulatii cu
primele 7 coaste;
- o fata anterioara convexa;
- o fata posterioara concava.
La nivelul fetelor se observa 3 – 4 linii transverale
datorita unirii STENEBRELOR (
piese osoase ).
Apendicele xifoid este cartilaginos.
COASTELE sunt oase alungite, plate si curbe. Forma lor
confera
elasticitatea necesara miscarilor respiratorii. Fiecare
coasta este formata din:
- o extremitate
posterioara ce prezinta : - capul coastei
- gatul sau colul
coastei
- tuberculul
coastei
- corpul ce
prezinta doua fete si doua margini;
- o extremitate
anterioara ce se articuleaza cu cartilajul costal.
Coastele prezinta trei curburi:
1.Curbura fetelor
ce determina concavitatea fetei mediale.
2.Curbura
marginilor ce determina coborarea extremitatii anterioare a coastei fata de
cea posterioara.
3.Curbura axului
datorita careia in partea posterioara fata mediala priveste in sus, iar
anterior priveste in jos.
Fiecare coasta se
articuleaza prin trei puncte cu doua vertebre. Exista doua
suprafete articulare pe capul coastei ce patrund in
unghiul diedru format de corpurile a doua
vertebre supraajacente si o suprafata articulara pe
tuberculul coastei pentru procesul
transversal al vertebrei corespunzatoare. Se formeaza
astfel doua articulatii; costovertebrala si
costotransversala.
Exceptie: pentru
coastele 1,11,12 care nu se articuleaza decat cu un corp vertebral si
coastele 11,12 care nu au punct de sprijin pe procesul
transvers.
Fiecare
articulatie este intarita de numeroase mici ligamente.
Anterior coastele se articuleaza cu sternul prin
cartilajele costale. Acestea cresc
elasticitatea cutiei toracice. Se formeaza astfel
articulatii condrosternale si condrocostale.
Primele 7 coaste
sunt scurte si se articuleaza direct cu sternul. Sunt denumite coaste
adevarate.
Urmatoarele 3 cartilaje, mai lungi, se ataseaza pe cel
de-al saptelea cartilaj formand
arcul costal. Este regiunea coastelor false.
Ultimele doua
coaste nu au cartilaj costal, sunt coaste libere; nu se articuleaza anterior.
Coastele descriu o
curba cu concavitatea mediala. Dupa ce se desprind de pe coloana
vertebrala se indreapta lateral si inapoi, apoi cotesc
brusc ( unghi costal posterior) si se
indreapta inainte medial si in jos. Inainte de a ajunge
la cartilajul costal isi schimba din nou
traiectoria ( unghi costal anterior ) si se indreapta
medial.
MISCARILE
COASTELOR modifica cele trei diametre ale toracelui.
Posterior coasta
pivoteaza in jurul unui ax ce trece prin cele doua articulatii:
costovertebrala si costotransversala. Dar aceste
articulatii nu sunt orientate in acelasi fel de-a
lungul etajelor toracice si acestea influenteaza
miscarile coastelor.
Pentru vertebrele
dorsale superioare axa este transversala; miscarile coastei se fac
dinspre anterior spre posterior. Cand coasta se ridica
creste diametrul sagital al toracelui.
Pentru vertebrele
dorsale inferioare axa este aproape sagitala: miscarile coastei se fac
lateral. Cand coasta se ridica creste diametrul
transversal al toracelui.
Deci in inspiratie
cand coastele se ridica exista o crestere a diametrului sagital
toracelui superior si o crestere a diametrului
transversal in toracele inferior.
In aceste miscari
cartilajul costal sufera o torsiune. In timpul expiratiei cand coastele
coboara scade diametrul sagital si transversal al
toracelui si cartilajul costal revine in pozitia
initiala.
nMiscarile
coastelor sunt legate de miscarile coloanei dorsale si invers.
- Flexia dorsala antreneaza o inchidere a coastelor spre
anterior.
- Extensia antreneaza o deschidere a coastelor spre
anterior;
- In inclinarile laterale spatiile intercostale din
partea convexa se largesc, ansamblul toracic
se dilata. De partea concava efectele sunt inverse.
- In timpul rotatiilor coastele reculeaza de partea rotatiei
si avanseaza de partea opusa.
Sintetizand, miscarile toracelui pot fi impartite in doua
categorii:
a) Considerand vertebrele si sternul fixate, coastele se
deplasaeaza lateral marind diametrul
transversal al toracelui.
b) Considerand sternul mobil, acesta in inspiratie se
deplaseaza in sus si anterior,
indepartandu-se de vertebrele dorsale, deci ridicarea
coastelor produce si o crestere a
diametrului anteroposterior al toracelui.
CARACTERE SPECIALE ALE UNOR COASTE
.. Prima coasta este scurta, orizontala; prezinta o fata
superioara, una inferioara o
margine mediala si una laterala.
Marginea mediana delimiteaza orificiul superior al
toracelui si are raporturi cu domul
pleural. Pe fata superioara se gaseste tuberculul pentru
insertia muschiului scalen anterior.
Acest tubercul separa santul venei subclaviculare (
anterior ) de santul arterei subclaviculare (
posterior ).
.. Coasta a XII a, nu are tubercul anterior deoarece nu
se articuleaza cu procesul
transvers al vertebrei T12.
TORACELE OSOS CA INTREG; ARTICULATII, STATICA,
BIODINAMICA
Are forma unui trunchi de con modificat,cu dimensiuni ce
variaza in functie de
sex, constitutie, stari patologice;
Rol: -realizeaza
protectia organelor interne si a organelor cu rol imunitar,
-participa la
miscarea respiratorie ( coastele- segmente de spira maresc
diametrul Ap/T al
toracelui )
-semeiologic.
La copii coastele sunt putin oblice si ca urmare
diametrul transversal al toracelui este
mic. La adulti pe masura ce se dezvolta plaminii creste
diametrul transversal. La batrani
toracele devine rotund si rigid din cauza osificarii
cartilajelor costale.
Toracele la femei
este mai scurt si are diametrul transversal mai mic ca la barbati.
La tipul asten,
toracele osos este mic si ingust, iar la tipul hipersten scurt si larg.
Cifoza si scolioza
patologica pot modifica forma toracelui. In scolioza cele doua
jumatati ale toracelui nu sunt simetrice. In cifoza
toracele este alungit in plan sagital si turtit
transversal.
Coastele se pot
fractura cand traumatismul depaseste limita lor de elasticitate si de
rezistenta. Uneori fracturile se pot complica cu leziuni
ale organelor toracale.
Toracele osos prezinta o suprafata interna, o suprafata
externa, un orificiu superior
(varf) si un orificiu inferior (baza).
Dimensiuni: -
inaltimea anterioara 16-19 cm.
posterioara 27-30
cm.
laterala 32-34 cm.
baza mica:
-diametrul AP 6 cm.
-diametrul T 12
cm.
baza mare:
-diametrul AP 10 cm.
-diametrul T 28
cm.
Antopometric se
determina diametrele transversal si anteroposterior. Pentru un torace
normal conformat diferenta dintre diametrul transversal
si cel anteroposterior este de 8 cm.
Scaderea diametrului anteroposterior indica un torace
plat, egalitatea aproximativa a celor
doua diametre indica un torace cilindric. Pentru
determinarea elasticitatii pulmonare se
masoara perimetrul toracic in dinamica (inspir profund,
repaos, expir profund cu diferente de
9-11 cm intre valorile extreme).
gSuprafata
exterioara (EXOTORACELE) are 4 fete:
1) Fata anterioara- delimitata de doua linii oblice ce
trec prin unghiurile anterioare ale
coastelor.La acest nivel se afla sternul, articulatiile
condrocostale, extremitatile exterioare
coastelor si a spatiilor intercostale.
2) Fata posterioara delimitata de doua linii oblice ce
trec prin unghiurile costale
posterioare. Prezinta procesele spinoase ale vertebrelor
toracale, santurile vertebrale,
procesele transverse, articulatiile costotransversale,
extremitatile posterioare ale coastelor si
spatiile intercostale.
3. Fetele laterale (convexe) sunt alcatuite din corpul
coastelor si spatiile intercostale
corespunzatoare completate pe viu cu muschii intercostali
interni si externi.
Figura 30.
gSuprafata interioara (ENDOTORACELE) prezinta tot 4 fete:
Fata anterioara si laterala prezinta aceleasi elemente
constitutive. Fata posterioara
prezinta corpurile vertebrale, iar de o parte si de alta
a acestuia santurile pulmonare in care
patrund portiunile vertebrale ale plamanilor.
gVarful (orificiul
superior) este oval, asezat intr-un plan oblic dinapoi inainte si de sus
in jos. Prin el trec organele de la gat la torace si
invers (trahee, esofag, vase sangvine, nervi).
Este delimitat:
-anterior de incizura jugulara a sternului;
-posterior de
corpul vertebral T1;
-lateral de
marginea mediala a primei coaste.
gBaza (orificiul
inferior) este delimitata astfel:
-anterior procesul
xifoidian;
-posterior de
capul vertebrei T12;
-lateral de coasta
12, varful coastei 11, cartilajele coastelor 10,
9, 8, 7.
Cartilajele
coastelor 10, 9, 8, 7 se unesc formand arcul costal.
Anterior baza prezinta o scobitura triunghiulara numita
unghiul substernal delimitat
de cele doua arcuri costele si procesul xifoidian.
Posterior se
formeaza de fiecare parte a coloanei vertebrale cate o scobitura
costovertebrala (renala) intre coasta a XII-a si vertebra
T12.
ARTICULATIILE TORACELUI pot fi impartite dupa situatia
lor in doua grupe:
A. ARTICULATIILE
POSTERIOARE
1. Articulatia
capetelor coastelor (costovertebrale). Fac parte din grupul
articulatilor sinoviale plane.
Componente:
- Suprafetele articulare (acoperite de un strat
fibro-cartilaginos) reprezentate de capul
coastei si unghiul diedru format de fetele costale ce
apartin a doua vertebre toracale
adiacente.
- Mijloace de unire: capsula si doua ligamente –
ligamentul lateral al capului intre capul
coastei si vertebrele invecinate si ligamentul
intraarticular al capului intre capul coastei si
discul intervertebral corespunzator.
2. Articulatiile
costotransversale ( plane).
Componente:
- Suprafetele articulare (acoperite de cartilaj hialin)
reprezentate de tuberculul coastei si
procesul transvers corespunzator.
- Mijloace de unire: capsula si patru ligamente (intinse
intre colul coastei si procesul
transvers)
• Ligamentul costotransversal;
• Ligamentul costotransversal superior;
• Ligamentul costotransversal lateral;
• Ligamentul lombocostal (intre coasta a XII-a si
procesele
costiforme L1 – L2).
Figura 34. Articulatii costotransversale
B. ARTICULATIILE ANTERIOARE
1. Articulatiile
costocondrale (sincondroze)
Extremitatea unei coaste prezinta o depresiune in care
patrunde extremitatea
cartilajului. Periostul se continua cu pericondrul.
Cartilajele costale invecinate si extremitatile coastelor
sunt unite prin membrane
intercostale. Exista o membrana intercostala externa ce
continua planul muschilor intercostali
externi (la extremitatea sternala) si o membrana
intercostala interna (la extremitatea
vertebrala).
2. Articulatiile
condrosternale (plane.)
Componente:
- Suprafete articulare: la nivelul sternului - scobituri
costale (unghiuri)
la nivelul
cartilajului (colturi)
- Mijloace de unire: - capsula fibroasa
- trei ligamente:
- doua ligamente radiate ( anterior si posterior);
- un ligament
intraarticular.
3. Articulatii
intercondrale
Cartilajele 8, 9, 10, se articuleaza prin extremitatile
anterioare participand la
delimitarea orificiului inferior al toracelui.
Cartilajele 6, 7, 8,9 se unesc si prin partea mijlocie;
ca suprafete articulare exista cate
o fetisoara ovalara.
Mijloacele de
unire sunt reprezentate de pericondru ce trece de pe un cartilaj pe altul si
cateva fascicule fibroase.
4. Articulatiile
sternului
A. Articulatia sternala superioara- intre manubriu si
corpul sternului. Este o
simfiza realizata printr-un fibrocartilaj.
B. Articulatia sternala inferioara - intre corpul
sternului si apendicele xifoid. Se
realizeaza printr-un ligament interosos.
Articulatia
inferioara se osifica intre 50 - 60 ani, iar articulatiile superioare mai
tarziu.
BIODINAMICA TORACELUI
Miscarile cutiei toracice sunt legate de actul
respiratiei. Mobilitatea diverselor ei
segmente este imprimata de contractiile musculare. In
cursul miscarilor toracelui se observa
succesiunea ritmica a doua momente: dilatarea care
corespunde inspiratiei si revenirea ce
corespunde expiratiei.
Cavitatea toracica trebuie sa prezinte deci un oarecare
grad de mobilitate pentru a
permite efectuarea ritmica a celor doi timpi respiratori.
Cum coloana dorsala si sternul sunt
putin mobile mobilitatea coloanei toracice ramane legata
de gradul de mobilitate al coastelor.
Prin articulatiile de care dispun atat la extremitatile
lor vertebrale cat si la cele
sternale, coastele pot efectua miscari de ridicare si
coborare. Prin ridicarea coastelor unghiul
costovertebral se mareste, iar prin coborarea coastelor
scade. Dispozitia anatomica a
articulatiilor toracelui nu permite insa efectuarea unor
simple miscari de ridicare si coborare a
coastelor. Odata cu ridicarea se executa si o miscare de
proiectare anterioara, de indepartare
laterala si de rotatie a fiecarei coaste. Timpul
inspirator beneficiaza astfel de o marire a
cavitatii toracice in toate cele trei diametre: sagital,
transversal si longitudinal.
Miscarea de coborare a coastelor consta in revenirea la
pozitia de plecare.
In timpul acestor miscari coastele se comporta ca niste
parghii de gradul trei
(S.F.R.). articulatia costovertebrala reprezinta punctul
de sprijin (S), zonele de insertie ale
muschilor pe capul coastei reprezinta punctul de plecare
al fortei (F), iar partea anterioara a
coastelor reprezinta rezistenta (R).
Miscarile coastelor se insotesc de mobilizarea pasiva a
sternului care este puternic
atasat de coaste. Cand acestea se ridica si sunt
proectate anterior, sternul va suferi o deplasare
asemanatoare.
Modelul lui Braus: unim mainile inaintea toracelui si
arcuim membrele superioare
astfel incat ele sa formeze un cerc. Sa presupunem ca
acest cerc reprezinta circumferinta
cutiei toracice; mainile reprezinta sternul, toracele nostru
- coloana vertebrala iar membrele
superioare - coastele. Daca coboram mainile ele se
apropie de corp daca le ridicam se
indeparteaza. Aceasta este miscarea efectuata de stern in
timpul inspiratiei si expiratiei si
explica micsorarea/marirea diametrului anteroposterior al
cutiei toracice. Daca tinem mainile
fixe si miscam coatele in sus si in jos reproducem
miscarea coastelor, care se apropie intre ele
atunci cand coboara si se indeparteaza cand se ridica.
Miscarea cutiei toracice se realizeaza
din insumarea miscarilor redate schematic mai sus.
BAZINUL/PELVISUL OSOS/CENTURA PELVIANA
Este un inel osos
format din trei elemente: - sacrul si coccigele (posterior)
- cele doua oase
coxale (lateral).
Daca prefiguram
muschii care formeaza baza inelului (muschii planseului pelvin)
ansamblul are efectiv forma unui bazin care primeste
greutatea trunchiului si a partii
superioare a corpului. El reprezinta in acelasi timp
locul de articulare al femurelor cu
trunchiul, deci este un element de transmitere al
presiunilor datorate greutatii corpului si
contrapresiunilor venite de la sol prin intermediul
membrelor inferioare.
Datorita formei
oaselor se delimiteaza o portiune superioara sau pelvisul mare si o
portiune inferioara sau pelvisul mic. Orificiul superior
al pelvisului mic se numeste
stramtoare superioara, orificiul inferior poarta numele
de stramtoare inferioara. Aceste
aspecte vor fi discutate pe larg in materialul urmator.
OSUL COXAL
Este un os plat in
care cele doua parti superioara si inferioara sunt in torsiune
una pe cealalta ca la o elice. La adult se formeaza prin
fuziunea a trei oase: ilion, ischion
si pube, reunite la nivelul unui cartilaj in forma de Y,
centrat in cavitatea acetabulului.
ILIONUL - prezinta
un corp care participa la formarea acetabulului si aripa
osului iliac (superior). Formeaza portiunea superioara a
osului coxal.
ISCHIONUL - are un
corp care participa la formarea acetabulului si o ramura.
Intre corp si ramura se gaseste tuberozitatea ischiadica.
Formeaza portiunea postero-
inferioara a osului coxal.
PUBELE are un corp
care participa la formarea acetabulului. El se uneste cu
ischionul la nivelul eminentei iliopectinee. Prezinta o
ramura superioara care se uneste la
nivelul unghiului pubelui cu ramura inferioara. Ramura
inferioara formeaza impreuna
cu ramura ischionului ramura ischiopubiana. Formeaza
portiunea antero-inferioara a
osului coxal.
Orientarea osului
coxal: se asaza inapoi marginea prevazuta cu o mare scobitura,
lateral fata cu acetabulul si in jos scobitura acestuia.
Prezinta doua fete, patru margini si patru unghiuri.
1. Pe fata exterioara (laterala) se observa:
wPartea superioara, concava, este fosa iliaca externa
formand suprafata gluteala. Aici se
insera muschii: gluteu mare, gluteu mijlociu, gluteu mic
si muschiul drept femural;
wIn partea mijlocie exista o zona de forma unei sfere
goale; este acetabulul pentru
articulatia cu femurul; este marginit de spranceana
acetabulara. Aceasta prezinta
inferior incizura acetabulului;
wPartea inferioara are forma unui arc osos ce inconjoara
un orificiu numit foramen
obturatum; regiunea anterioara este prezentata de pube,
urmeaza ramura ischiopubina iar
regiunea posterioara este reprezentata de ischion. Pe viu
acest foramen este acoperit de
membrana obturatoare.
2. Fata interna (mediala) prezinta o linie arcuata ce
formeaza limita intre pelvisul
mare si pelvisul mic si care o imparte in:
wFosa iliaca interna unde se insera muschiul iliac;
wO suprafata sacropelvina pentru articulatia cu osul
sacru prezentand o fata auriculara
si tuberozitatea iliaca , pentru insertia unor ligamente;
wGaura obturata (foramen obturatum);
wO suprafata plana ce raspunde acetabulului.
3. Marginea anterioara preznta o succesiune de reliefuri;
cel mai notabile fiind:
wSpina iliaca antero-superioara (SIAS) - pe care se
insera muschiul croitor, muschiul
tensor al fasciei lata si ligamentul inghinal;
wSpina iliaca antero-inferioara (SIAI)pe care se insera
muschiul drept femural;
wO scobitura pe unde trece muschiul ilopsoas;
wEminenta iliopectinee;
wSuprafata pectineala care raspunde muschiului pectineu;
wTuberculul pubian pentru insertia ligamentului inghinal;
wCreasta pubelui pentru insertia muschiului drept
abdominal si piramidal.
4. Marginea posterioara prezinta acelasi relief
accidental. Notam:
wSpina iliaca postero-superioara (SIPS);
wSpina iliaca
postero-inferioara (SIPI). Cele doua spine dau insertie ligamentelor
articulare sacroiliace;
wMarea scobitura ischiadica;
wSpina ischiadica pentru insertia muschiului gemen
superior;
wMica scobitura ischiadica
pentru trecerea muschiului obturator intern si
manunchiului vasculo-nervos rusinos intern.;
wTuberozitatea
ischiadica, portiunea pe care ne repauzam in pozitie sezanda.
Pe viu marea scobitura ischiadica este transformata de
muschiul piriform in
doua orificii:
wOrificiul suprapiriform prin care trece manunchiul
vasculonervos gluteal superior;
wOrificul intrapiriform prin care trece manunchiul
vasculonervos gluteal inferior, nervul
cutanat posterior al coapsei, nervul ischiadic.
5. Marginea superioara sau creasta iliaca se intinde de
la SIAS la SIPS. Are
forma unui S culcat. Da insertie muschilor: oblic intern,
oblic extern, patratul si
transversul lombelor, gluteu mae, gluteu mijlociu,
iliacul.
6. Marginea inferioara - se intinde intre tuberozitatea
ischiadica si unghiul
pubelui. Este denumita ramura ischiopubiana. Da insertie
muschilor: adductor mare,
adductor scurt si corpilor cavernosi.
ARTICULATIILE
BAZINULUI
Articulatiile centurii pelvine intarite de ligamente
puternice (iliolombare,
sacroischiadice) constituie o unitate osteofibroasa care
sigura o mare rezistenta necesara
echilibrului bazinului dar si o suficienta elasticitate
pentru atenuarea socurilor produse
in mers, fuga, salt.
Simfiza pubiana
Este formata din
doua suprafate articulare acoperite de cartilaj; intre cele doua
suprafete exista un fibrocartilaj in forma de moneda, ce
adera la fetele articulare.
Ansamblul este acoperit cu un manson fibros, intarit de
ligamentul pubian superior (intre
linia alba si simfiza, de la un tubercul la altul) si
pubian arcuat. Acesta adera prin
marginea superioara la discul pubian, iar lateral la
ramurile descendente pubiene
formand o curba spre tuberozitatile ischiadice (.arcada
pubiana. a obstetricienilor).
Este o articulatie cu mobilitate foarte redusa, permite
numai slabe alunecari, dar
prin destindere poate creste diametrele pelvine.
Articulatia sacro-iliaca
Pune in contact
doua suprafete articulare situate pe sacru si osul iliac. Fata auriculara a
sacrului este usor concava iar cea iliaca este usor
convexa. Forma osoasa permite miscari
interesand toate cele trei oase in acelasi timp si care
se numesc nutatie si contranutatie. In
timpul nutatiei baza sacrului basculeaza anterior si in
jos iar varful in sus si posterior.
Oasele ischiadice
se indeparteaza de linia mediana scade distanta dintre promontoriu
si pube, creste distanta dintre oasele ischiadice. Deci,
in timpul nutatiei cele doua diametre
ale stramtorii inferioare cresc si stramtoarea superioara
scade dinspre anterior spre posterior.
Ex: sustinerea
unei greutati pe umeri, greutatea se transmite prin intermediul coloanaei
vertebrale spre baza sacrului si aceasta este impinsa
inainte.
Miscarea inversa
este contranutatia.
Baza sacrului
basculeaza posterior si superior iar varful basculeaza in jos si anterior;
aripile iliace se indeparteaza de linia mediana, oasele
ischiadice se apropie. Stramtoarea
superioara creste dinspre anterior spre posterior, iar
cele doua diametre ale stramtorii
inferioare sunt diminuate.
Aceste variatii de
dimensiuni se produc in particular in timpul nasterii. Initial,
debutului angajarii ii corespunde o contranutatie, iar in
perioada finala (expulzie) are loc
nutatia.
Miscarea de contranutatie se realizeaza in hiperextensia
trunchiului in pozitia culcat sau in
repausul unei persoane pe regiunea lombara sprijinit pe o
banca transversala.
In conditii fiziologice deosebite (sarcina, nastere)
aparatele capsulo-ligamentare ale
tuturor articulatiilor se inbiba cu lichid interstitial
si se relaxeaza. Aceasta relaxare este urmata
de efecte diferite la nivelul coloanei vertebrale si
bazinului unde pot aparea rahialgii si chiar
hernii de disc. La nivelul bazinului se constata o
crestere a amplitudinii miscarilor la nivelul
articulatiilor sacro-iliace si simfizei pubiene ceea ce
usureaza desfasurarea normala a nasterii.
Mijloacele de unire ale articulatiei sacro-iliace
Articulatia
prezinta o capsula si un aparat ligamentar extrem de puternice:
- Ligamentele sacro-iliace ventrale (de pe aripioara
sacrului si fata pubiana a acestuia pana
in vecinatatea liniei arcuate);
- Ligamentele sacro-iliace dorsale (intre S.I.A.S. si
creasta sacrala laterala);
- Ligamentul sacro-iliac interosos care uneste
tuberozitatea iliaca cu tuberozitatea sacrata;
este foarte puternic.
- ligamentul iliolombar uneste procesele transverse L4 -
L5 cu creasta iliaca.
Aceste ligamente
limiteaza miscarea de contranutatie.
Peretele lateral si pelvisul osos este completat de
ligamentele sacroischiadice
reprezentate de:
- Ligamentul sacrotuberal de forma triunghiulara cu baza
pe sacru si varful pe
tuberozitatea ischiadica
- Ligamentul sacrospinos situat anterior fata de
ligamentul precedent, cu insertie pe
marginile laterale ale sacrului si coccigelui si pe spina
ischiadica. Acest ligament se opune
miscarii de nutatie. De asemenea, participa la
transformarea incizurii sacroischiadice intr-
un orificiu si subdiviziunea acestuia in doua orificii
secundare, unul superior in raport cu
marea scobitura ischiadica si unul inferior in raport cu
mica scobitura ischiadica. Prin
aceste orificii se pot propaga colectii patologice din
bazin la fese, datorita tesutului grasos
sau se pot produce hernii.
Membrana
obturatoare este o formatiune fibroasa care inchide gaura obturatoare si
contribuie la realizarea unitatii osteofibroase a
bazinului. Pe fata externa se gaseste o panglica
fibroasa (ligamentul subpubian).
Canalul obturator
este un canal osteofibros la formarea caruia participa santul
obturator, membrana obturatoare si ligamentul subpubian.
Prezinta un orificiu pubian si altul
femural. Contine nervul, artera si vena obturatoare
(manunchi vasculo-nervos) si o mica
cantitate de grasime care se continua cu cea a coapsei si
cu cea subperitoneala a bazinului. La
acest nivel se pot produce hernii obturatoare sau
propagarea unor colectii purulente de la
bazin la coapsa.
BAZINUL CA INTREG
Reluand informatiile de la inceputul acestui capitol
putem privi pelvisul osos in
ansamblu. Forma acestuia este de trunchi de con cu baza
mare in sus si baza mica in jos. Se
descriu: o suprafata exterioara si una interioara; o
circumferinta exterioara si una inferioara.
1) Circumferinta superioara/baza mare
Este formata din: baza sacrului, creasta iliaca, marginea
anterioara a coxalului,
marginea superioara a simfizei pubiene. Prezinta
urmatoarele diametre evaluate prin
pelvimetrie externa:
- Diametrul biiliac superior (25 cm); intre spinele
iliace anterosuperioare
- Diametrul transversal maxim (29 cm); intre punctele
cele mai indepartate ale crestei
iliace.
2) Circumferinta inferioara/baza mica/stramtoarea
inferioara
Este delimitata de: marginea superioara a simfizei
pubiene (anterior) si varful
coccigelui (posterior). Lateral se gasesc cele doua
tuberozitati ischiadice legate de simfiza
pubiana prin ramurile ischiopubiene iar de sacru si
coccige prin ligamentele sacrotuberale si
sacrospinoase. La acest nivel se descrie arcul pubian si
unghiul subpubian determinat de
ramurile ischiopubiene. Prezinta urmatoarele diametre:
- Diametrul anteroposterior (9,5 cm - 12,5 cm in
nastere); intre varful coccigelui si
marginea inferioara a simfizei pubiene;
- Diametrul biischiadic / tansversal(11cm) intre fetele
mediale ale tuberozitatii ischiadice;
- Diametre oblice (11 - 12 cm) intre mijlocul
ligamentului sacrospinos si mijlocul ramurii
ischiopubiene.
3) Suprafata exterioara (exopelviana)
Include elementele anatomice de pe fetele laterale ale
celor doua oase coxale si de pe
fetele dorsale ale sacrului si coccigelui:
- anterior: simfiza pubiana (fata anterioara), unghiul
pubelui gaurile obturate;
- posterior: sacrul si coccigele (fetele dorsale),
marginile posterioare ale oaselor coxale.
Intre aceste elemente se delimiteaza scobiturile
sacroischiadice.
- lateral: fata gluteala, acetabulul si tuberozitatea
ischiadica pentru fiecare os coxal.
-
4) Suprafata interioara (endopelviana)
Prezinta un relief osos circular numit linia terminala
care delimiteaza stramtoarea
superioara si care imparte suprafata in pelvisul mare
(superior) si pelvisul mic (inferior).
Stramtoarea
superioara are forma unui oval neregulat, este delimitat de promontoriu si
marginea anterioara a aripioarelor sacrului (posterior),
liniile arcuate ale celor doua oase
coxale si crestele pectineale (laterale), marginea
superioara a simfizei pubiene (anterior).
Prezinta urmatoarele diametre:
- Diametre promontopubiene (11,5 cm) intre promontoriu si
marginea superioara a simfizei
pubiene;
- Diametrul promonto-retropubian (11 cm) intre
promontoriu si fata posterioara a simfizei
pubiene;
- Diametrul transvers maxim (13,5 cm) intre punctele cele
mai indepartate ale liniei
arcuate;
- Diametrul transversal clinic (13 cm) intre diametrul
promonto-retropubian si la 1/2
distanta; se numeste si diametru util.
- Diametre oblice (12 cm) intre articulatia sacroiiliaca
dintr-o parte si eminenta iliopubiana
de partea opusa. Constituie diametrul de angajare al
ovoidului fetal in pelvisul mic.
Pelvisul mare apartine topografic abdomenului si este
marginit superior de
circumferinta superioara si inferior de stramtoarea
superioara.
Pelvisul mic este marginit superior de stramtoarea si
inferior de circumferinta
inferioara ( stamtoarea inferioara). La acest nivel se
distinge si stramtoarea mijlocie ce
raspunde liniei de insertie a diafragmei pelvine
delimitata de linia transversala dintre S4 - S5
(posterior), marginea superioara a ligamentelor
sacrospinoase (laterale) si anterior de o linie
curba ce se intinde de la spinele ischiadice la 1/3
inferioara a fetei posterioare a simfizei
pubiene. Diametrele utilizate sunt:
- Diametrul transversal sau bispinos (11 cm);
- Diametrul promonto-subpubian ( 12 - 13 cm).
In statiune verticala pelvisul mic este foarte inclinat
fata de coloana vertebrala
promontoriul fiind situat la 9 - 10 cm deasupra simfizei
pubiene, cu un unghi de inclinatie de
60°; in decubit dorsal unghiul se reduce la 45°.
Forma si
proportiile bazinului variaza de la o persoana la alta.
Ex: privita de sus stramtoarea superioara poate avea o
forma rotunda; aplatizata sagital sau
transversal.
Din profil concavitatea sacrului poate fi mai mult sau
mai putin accentuata, pubele
ilionul si ischionul mai putin dezvoltate.
Aici sacrul a doua
bazine a fost plasat in aceeasi inclinatie. Din fata, distanta dintre
cele doua tuberozitati ischiadice este mai mare sau mai
mica.
Bazinul este
diferit la femeie fata de barbat.
In principal
bazinul la barbat este mai ingust, la femei mai larg, stramtorile
superioare/inferioare sunt mai largi la femeie datorita
rolului bazinului feminin in gestatie,
pelvisul este mai inclinat si arcul pubian mai deschis.
Diferentele
sexuale incep sa apara la varsta de 8 - 10 ani. La nou nascuti pelvisul are
forma de palnie; ulterior dupa ce copilul incepe sa stea
in pozitie sezanda, baza sacrului
proemina in pelvis, se accentueaza promontoriul si creste
diametrul transversal.
De asemeni exista
si variatii individuale de forma ale pelvisului care se incadreaza in:
normal, pelvis lat, rotund, oval, triunghiular.
MUSCHII TRUNCHIULUI
Vom studia succesiv:
1. Muschii regiunii posterioare ai gatului si trunchiului
.. Planul I: - muschiul trapez;
- muschiul latisim
dorsi.
.. Planul II: - muschiul ridicator al scapulei;
- muschiul
romboid;
- muschiul dintat
posterior superior;
- muschiul dintat
posterior inferior ;
- muschiul
splenius.
.. Planul III - muschiul errector spinal .
.. Planul IV - muschiul transversospinal.
.. Planul V - muschii interspinosi ;
- muschi
intertransversari;
- muschii rotatori
ai capului;
- sacrococcigieni.
2. Muschii regunii anterioare si laterale a gatului
Lateral:
.. muschiul platisma;
.. muschiul sternocleidomastoidian;
.. muschii scaleni - anterior;
- mijlociu;
- posterior .
.. muschiul drept lateral al capului.
Anterior:
.. muschii suprahioidieni -digastric;
-stilohioidian ;
-geniohioidian;
-milohioidian;
.. muschii infrahioidieni -sternohioidian;
-sternotiroidian;
-tirohioidian;
-omohioidian.
.. Muschii prevertebrali
.. muschiul lung la capului;
.. muschiul lung al gatului;
.. muschiul drept anterior al capului.
3. Muschii toracelui
.. Muschii regiunii anterioare (extrinseci):
.. Muschiul pectoral mare;
.. Muschiul pectoral mic;
.. Muschiul subclavicular;
.. Muschiul dintat anterior.
.. Muschii proprii (intrinseci):
.. Muschii intercostali .. interni;
.. extern.
.. Muschii supracostali;
.. Muschii subcostali;
.. Muschiul transvers al toracelui (triunghiularul
sternului).
4. Muschiul diafragm.
5. Muschii regiunii lomboilace (regiunea posterioara
abdominala)
.. Patratul lombelor;
.. Muschiul iliopsoas;
.. Muschiul psoas mic.
6. Muschii regiunii anterolaterala abdominala
.. Muschiul drept abdominal;
.. Muschiul oblic extern abdominal;
.. Muschiul oblic intern abdominal;
.. Muschiul piramidal;
.. Muschiul transvers abdominal.
7. Muschii regiunii perineale
.. Muschiul ridicator al anusului;
.. Muschiul ischococcigian.
MUSCHII REGIUNII POSTERIOARE A GATULUI SI TRUNCHIULUI
Regiunea posterioara a trunchiului prezinta numerosi
muschi asezati pe mai multe
planuri. Cei mai profunzi se atasaza numai pe vertebre si
sunt formati din fascicule scurte de
fibre musculare.
..Planul muscular cel mai profund este planul V si
cuprinde:
..Muschii
intertransversari ce leaga o apofiza transversa a unei vertebre de
urmatoarea apofiza ; sunt situati posterior de
ligamentele intertransversale si mai
dezvoltati in regiunea cervicala si lombara.
Actiune: inclinare laterala a coloanei vertebrale;
Inervatie: spre deosebire de toti ceilalti muschii ai
santurilor vertebrale care sunt
inervati de ramuri dorsale ale nervilor spinali, acesti
muschi sunt inervati de ramurile ventrale.
..Muschii
interspinosi leaga o apofiza spinoasa de urmatoarea, de fiecare parte a
ligamentului interspinos.
Actiune: extensia vertebrala.
..Muschii rotatori
ai capului :
..Muschiul marele
drept posterior al capului, se insera pe procesul spinos al
axisului si respectiv sub linia nuchala inferioara,
lateral de micul drept posterior;
..Muschiul micul
drept posterior al capului se insera pe tuberculul posterior al
atlasului si sub linia nuchala inferioara;
..Muschiul oblic
inferior al capului se insera pe apofiza transversa a atlasului si
pe partile laterale ale procesului spinos al axisului;
.. Muschiul oblic
superior al capului se insera pe varful procesului transvers al
atlasului si sub linia nuchala inferioara.
Actiunea oblicului superior: extensia, inclinarea
laterala, si rotatia capului de partea
contractiei.
Actiunea primilor trei muschi: daca se contracta simultan
si bilateral determina
extensia capului pe atlas si axis; daca se contracta
simultan si unilateral determina inclinarea
laterala a capului de partea respectiva (mai ales micul
oblic).
Au si actiune de rotatie, micul si marele drept
determinand rotatia capului de partea
contractiei, iar micul oblic determinand rotatia capului
de partea opusa a contractiei.
Acesti muschi actioneaza la cel mai profund nivel al
capului si gatului. Nu au lungime
mare si nici nu reprezinta un brat mare de parghie, dar
au o mare precizie de actiune;
impreuna cu muschii din regiunea anterioara profunda a
gatului (prevertebrali), regleaza
permanent pozitia capului pe gat. Toti sunt inervati de
ramura dorsala a primului nerv
cervical - nervul suboccipital.
..Planul IV
..Este reprezentat
de muschiul transversospinal subampartit in trei grupuri:
semispinali, multifizi, muschii rotatori.
..Muschii rotatori sunt cei mai profunzi; ei leaga
radacina proceselor transverse cu
radacina proceselor spinoase sau cu lamele arcurilor
vertebrale imediat supraajacente
( 1-rotatorii scurti) sau sar peste o vertebra (
2-rotatori lungi).
Actiunea lor
contribuie in deosebi la echilibrarea corpului in ortostatism. In regiunea
cefalocervicala acopera rotatorii capului.
..Muschii
multifizi au insertii pe procesele accesorii lombare si transverse
toracocervicale si respectiv pe procesele spinoase ale
vertebrelor supraajacente dupa ce
fasciculele sar doua sau trei vertebre (multifid scurt si
multifid lung)
..Muschiul
semispinal ocupa planul cel mai superficial. Are fascicule ce sar peste
patru vertebre intre punctul de origine si cel de
insertie. Dispozitia muschilor transversospinali
de fiecare parte a proceselor spinoase formeaza un
dispozitiv asemanator cu franghiile unui
catarg pe fata posterioara a coloanei ce actioneaza
global asupa coloanei vertebrale cu fixarea
ei in extensie.
Fibrele musculare
sunt oblice de jos in sus; daca se contracta bilateral in acelasi timp
determina extensia vertebrala; de la interior spre
exterior determina inclinarea laterala, din
anterior spre posterior (vizibl din profil) determina
rotatia vertebrala de partea opusa
contractiei.
Inregistrarile
electromiografice efectuate la diverse etaje vertebrale au aratat ca
activitatea transversospinalului nu este aceeasi la toate
etajele si anume:
..Este importanta in T.. (varful convexitatii dorsale posterioare)
..Mai putin importanta in T12;
..Cu precadere slaba in L3 (varful concavitatii lombare
posterioare).
Aceasta activitate predomina acolo unde coloana
vertebrala prezinta punctul cel mai
convex posterior si se completeaza cu actiunea altor
muschi care sunt plasati acolo unde
coloana vertebrala prezinta punctele cele mai convexe
anterior: muschiul lung al gatului,
pentru etajul cervical si psoasul pentru etajul lombar.
..Planul III
..Este reprezentat de muschiul erector spinal (extensorul
coloanei vertebrale) ce
ocupa santurile costovertebrale. Muschii componenti sunt
asezati pe straturi. Cei profunzi sunt
scurti, iar cei superficiali sunt lungi. Acesti muschi se
contopesc inferior intr-o masa comuna
ce se atasaza printr-o aponevroza de procesele spinoase
ale ultimelor vertebre lombare,
creasta sacrala mediana, creasta iliaca, fata posterioara
a sacrului.
Din aceasta masa comuna se desprind mai multe coloane
musculare.
..Muschiul longissimus (muschiul lungul dorsal), ocupa
santurile vertebrale. Uneste
bazinul cu fata posterioara a coastelor si cu procesele
transverse ale vertebrelor. Portiunea sa
cefalica se numeste micul complex, avand insertie pe
apofizele transverse T3 C4 si se termina
pe apofiza mastoida.
Portiunea sa cervicala (muschiul transversar al gatului)
se insera pe apofizele
transverse ale vertebrelor dorsale superioare si pe cele
ale vertebrelor cervicale inferioare.
Portiunea sa toracala prezinta doua feluri de fascicule:
costale ce se insera pe
procesele costiforme ale vertebrelor lombare si coaste si
transversale ce se insera pe procesele
accesorii in regiunea lombara, respectiv pe procesele
transverse in regiunea toracala.
..Muschiul iliocostal (muschiul sacrolombar) este un
muschi care se desprinde din
masa comuna, incruciseaza toate coastele succesiv pana
ajunge in regiunea cervicala. Un prim
fascicul se termina pe ultimele 6 coaste; de aici ia
nastere al doilea fascicul care se termina pe
primele 6 coaste, in continuare luand nastere un al
treilea fascicul care se termina pe apofizele
transverse ale ultimelor 4 vertebre cervicale.
In desen acest muschi a fost indepartat pentru a se putea
vizualiza pe partea dreapta
muschiul longisimus.
Acesti muschi au in principal o actiune de extensie care
o completeaza pe cea realizata
de planurile profunde. Daca se contracta pe o singura
parte, are o actiune de inclinare laterala,
mai ales muschiul iliocostal. Au de asemeni si o actiune
de rotatie.
Muschiul transversar al gatului are o actiune de
inclinare a gatului. In contractie
bilaterala realizeaza extensia coloanei cervicale si
redreseaza de asemeni gatul pe trunchi.
..Muschiul spinal cu localizarea cea mai mediala prezinta
trei portiuni: toracala,
cervicala si cefalica.
Muschiul marele complex, care se insera pe apofizele
spinoase C7 T1 si respectiv pe
apofizele transverse C4 T4 pana la baza occipitalului. El
face parte din planul IV (muschiul
semispinal al capului) dar fuzioneaza cu portiunea
cefalica a muschiului spinal.
Actiune: in contractia bilaterala, luand ca punct fix
coloana cervicala, realizeaza
extensia capului pe gat; avand ca punct fix capul prin
fibrele transversare redreseaza lordoza
cervicala.
In contractie unilaterala avand ca punct fix coloana
cervicala, el adauga la actiunea de
extensie o mica actiune de inclinare laterala si de
rotatie de partea contractiei.
Portiunea toracala a muschiului spinal este responsabila
de extensia regiunii dorsale.
Ea se intinde de la apofizele spinale T1 T10 pana la T11
L2 .
Muschii spatelui studiati pana acum formeaza patura
musculara profunda a regiunii
posterioare a trunchiului. Ei au un brat scurt de parghie
deci o putere scazuta de a efectua o
extensie a coloanei vertebrale, plecand din pozitia
orizontala , dar au o mare precizie de
actiune.
In ortostatism mentin verticalitatea coloanei vertebrale
reechilibrand in fiecare
moment micile variatii de pozitie ale vertebrelor. Ei
lucreaza aproape in permanenta in
ortostatism, aceasta fiind posibil deoarece au fiziologia
muschilor tonici capabili de a lucra un
timp indelungat fara a obosi.
De exemplu: capul este mentinut pe gat o zi intreaga
datorita acestor muschi fara ca
noi sa realizam aceasta.
..Planul II
..Cuprinde muschiul splenius care este impartit in doua
portiuni: spleniusul capului,
spleniusul gatului.
..Spleniusul capului, se intinde de la procesele spinoase
C6 T7 pana la jumatatea
laterala a liniei nuchale superioare si mastoida.
Actiune: daca ia punct fix pe coloana dorsala, in
contractie bilaterala realizeaza
extensia capului pe git (antrenand de asemenea extensia
coloanei cervicale), iar in contractie
unilaterala realizeaza inclinarea laterala si rotatia
capului si gatului de partea contractiei.
..Spleniusul gatului se insera pe apofizele spinoase T5
T7 si respectiv pe apofizele
transverse C1 C3.
Actiune: identica cu cea a spleniusului capului, fara
realizarea miscarilor capului.
Sunt sinergici cu muschii sternocleidomastoidian si
semispinalul capului de partea
opusa si antagonisti cu muschiul sternocleidomastoidian
si semispinalul capului de aceeasi
parte. Intre cei doi muschi se formeaza triunghiul
intersplenic. Sunt inervati de ramuri
dorsale ale nervilor cervicali.
..Muschiul ridicator al scapulei(angular) se insera pe
procesele transverse C1 C5
respectiv pe unghiul superior al scapulei.
Actiune: daca se ia scapula drept punct fix are actiune
identica cu cea a spleniusului
gatului ( inclina coloana vertebrala de partea lui); daca
se ia punct fix pe coloana cervicala,
ridica scapula (sinergic cu trapezul); imprima o miscare
de rotatie a scapulei in jurul unui ax
ce trece prin unghiul lateral al scapulei, unghi ce
ramane fix.
Unghiul superior se ridica, unghiul inferior se apropie
de linia mediana. Este inervat
de nervul ridicatorului scapulei din plexul cervical;
nervul dorsal al scapulei din plexul
brahial.
..Muschiul dintat posterior si superior se insera pe
procesele spinoase C7 T3 si
respectiv pe fata externa aprimelor 5 coaste.
Actiune: ridica coastele - inspirator; inervat de nervii
intercostali 2-5.
..Muschiul dintat posterior si inferior se insera pe
procesele spinoase vertebrale T11
L2 respectiv pe ultimele 4 coaste (fata externa).
Actiune: coboara coastele - expirator; inervat de nervii
intercostali 9-12.
..Muschiul romboid se insera pe procesele spinoase ale
vertebrelor C7 T4 si respectiv
pe marginea mediala a scapulei.
Actiune: daca ia punct fix pe scapula tractioneaza
lateral coloana dorsala;daca ia punct
fix pe coloana dorsala - adductor si ridicator al
umarului, roteste scapula in jurul unui unghi
lateral (rotatie interna, sinegic cu muschiul ridicator
al scapulei); inervat de nervul
muschiului romboid din plexul cervical si nervul dorsal
al scapulei din plexul brahial.
..Planul I
Repezinta cel mai superficial plan si cuprinde:
..Muschiul latisim (dorsal mare )- cel mai lat muschi al
corpului situat in partea
posterinferioara a trunchiului.
Se insera pe fata externa a ultimelor 3-6 coaste prin
digitatii incrucisate cu ale
oblicului extern, pe procesele spinoase ale ultimelor 5-6
vertebre toracale, ale vertebrelor
lombare, creasta sacrala mediana, creasta iliaca (1/3
posterioara); prin intermediul fasciei
toracolombare fibrele converg spre axila prin trei tipuri
de fascicule: superioare orizontale,
mijlocii oblice descendente si inferioare aproape verticale.
Se torsioneaza si se insera la nivelul santului
intertubercular al humerusului.
Actiune: daca ia punct fix pe coloana vertebrala; coboara
bratul ridicat - adductie,
rotatie interna si extensie usoara; daca ia punct fix pe
humerus ridica toracele - muschi
inspirator; inervat de nervul toracodorsal din plexul
brahial.
..Muschiul trapez se insera pe linia nuchala superioara,
procesele spinoase C7 T12
ligament nuchal si ligamentul supraspinos toracal. De
aici fibrele converg spre centura
scapulara astfel:
..Fasciculul superior (oblic descendent) se termina pe
marginea posterioara a
claviculei si acromion;
..Fasciculul mijlociu (orizontal) se termina pe spina
scapulei;
..Fasciculul
inferior (oblic ascendent) se termina pe portiunea interna a spinei
scapulei.
Actiune :
- Daca ia punct fix pe coloana cervicodorsala actiunea de
ansamblu este de
adductie (aduce scapula spre linia mediana);
- Portiunea descendenta ridica umarul;
- Portiunea ascendenta il coboara, ambele au si actiune
de rotatie;
- Portiunea orizontala duce scapula spre linia mediana;
- Daca ia punct fix pe scapula in contractia bilaterala
realizeaza extensia
coloanei cervicale dorsale, in contractie unilaterala
portiunea superioara
realizeaza inclinare laterala de partea contractiei si
rotatie de partea opusa;
- Fasciculele mijlocii inclina coloana vertebrala de
partea lor ;
- Fasciculele inferioare intervin in actiunea de
catarare.
Inervatie: nervul accesor (IX) si ramuri din plexul
cervical.
MUSCHII GATULUI
..Muschii
prevertebrali ocupa planul cel mai profund al gatului fiind aplicati direct pe
coloana vertebrala. Sunt inervati de ramuri profunde ale
plexului cervical.
..Muschiul lung al gatului este situat anterior de
vertebrele cervicale. El prezinta trei
fascicule:
- un fascicul longitudinal ce se intinde de la corpurile
C2 D3 pana la procesele
transverse C4 C7;
- un fascicul oblic superior ce se intinde de la arcul
anterior al atlasului pana la
apofizele transverse C3 C6
- un fascicul oblic inferior de la corpurile vertebrale
D1 D3, pana la procesele
transverse C5 C7.
Actiune: in contractie bilaterala redreseaza lordoza
cervicala si realizeaza flexia
coloanei cervicale.
..Muschiul mic drept anterior al capului are originea pe
fata anterioara a masei
laterale a atlasului si insertia pe occipital.
Actiune: in contractie bilaterala realizeaza flexia capului
iar in contractie unilaterala
realizeaza inclinare laterala si rotatie de partea
contractiei.
..Muschiul marele drept anterior al capului (muschiul
lung al capului) ia nastere de
pe procesele transverse ale vertebrelor C3 C6 si se
insera pe occipital inaintea gaurii mari.
Actiune: daca se contracta bilateral redreseaza coloana
cervicala superior si flecteaza
usor capul, iar in contractie unilaterala determina
inclinarea laterala a coloanei cervicale
inalte.
Muschiul lung al gatului si muschiul mare drept al
capului sunt sinergici cu muschii
scaleni, stabilizand coloana cervicala ce devine punct
fix pentru actiunea lor inspiratorie.
..Muschiul drept lateral al capului este inclus de unii
autori la muschii regiunii
laterale a gatului. Este un muschi mic ce ia nastere pe
procesul transvers al atlasului si se
insera pe procesul jugular al occipitalului.
Actiune: in contractie bilaterala realizeaza flexia
capului, iar in contractie unilaterala
realizeaza in mod egal si inclinarea laterala.
..Muschii regiunii laterale a gatului
..Muschiul
platisma este un muschi superficial care ia nastere in tesutul celular
subcutanat al regiunii infraclaviculare si acromionului
si se termina pe mandibula, tesutul
subcutanat al regiunii faciale infraclaviculare .
Actiune: increteste pielea si tractioneaza comisura
labiala inferior si lateral .
Inervatie: din
nervul facial.
..Muschiul sternocleidomastoidian prezinta doua capete de
insertie dintre care unul
este sternal si unul este clavicular (portiunea mediala a
fetei superioare a claviculei) . Spatiul
dintre cele doua capete corespunde pe viu fosei
claviculare mici . Insertia superioara se face
pe procesul mastoidian.
Actiune: daca ia
punct fix pe stern in contractie bilaterala realizeaza flexia capului si
gatului (miscarea in doi timpi). Flexia din timpul 1 este
realizata de muschiul drept inferior.
Daca lipseste flexia prealabila, actiunea este de fixare
a capului in articulatia atlantooccipitala
si extensie. In contractie unilaterala inclina capul de
partea contractiei si roteste fata de partea
opusa. Daca punctul fix este pe cap actioneaza ca
ridicator al toracelui.
Inervatie: nervul
accesor si ramuri din plexul cervical.
..Muschii scaleni
sunt in numar de trei, intinsi de la vertebrele cervicale pana la
primele coaste.
..Scalenul anterior ia nastere de pe procesele transverse
C3 C6 si se termina pe prima
coasta.
..Scalenul mijlociu ia nastere de pe procesele transverse
C2 C7 si se termina
posterior fata de prece
..Scalenul posterior ia nastere de pe procesele
transverse C4 C6; se termina pe fata
superioara a coastei a doua.
Din profil,
observam ca orientarea celor trei muschi difera, primii doi fiind oblici in
jos si inainte, in timp ce al treilea cobora direct in
jos.
Actiune: daca
punctul fix este pe torace in contractie unilaterala determina miscare
unilaterala (mai ales scalenul posterior) primii doi
determina si o rotatie de parte opusa. In
contractie bilaterala maresc rigiditatea coloanei
vertebrale. Daca coloana este in lordoza, ei
cresc aceasta lordoza (in partea inferioara a coloanei
cervicale). Daca punctul fix este pe
coloana cervicala in contractie bilaterala ridica primele
doua coaste (muschi inspiratori).
Notati ca aceasta fixare este notata de muschiul lung al
gatului care are actiune sinergica cu
muschii scaleni.
Inervatie:
ramurile ventrale ale nervilor cervicali 4,5,6.
..Muschii regiunii mediane a gatului
Studiul acestor muschi depaseste cadrul acestei lucrari,
de aceea ne vom limita doar la
enumerarea lor ;
..Grupul suprahioidian
- Muschiul digastric;
- Muschiul stilohioidian;
- Muschiul milohioidian;
- Muschiul geniohioidian.
Actiune: participa la alcatuirea planseului
bucal;intervin in deglutitie si masticatie prin
coborarea mandibulei si ridicarea osului hioid.
..Grupul infrahioidian
- Muschiul sternohioidian;
- Muschiul sternocleidomastoidian;
- Muschiul omohoidian;
- Muschiul tirohioidian.
Actiune: coboara osul hioid si il fixeaza permitand jocul
cu muschii suprahioidieni si
miscarea limbii. Coboara cartilajul tiroid. Cand osul
hioid este fixat ridica cartilajul
tiroid si laringele.
MUSCHII TORACELUI
Muschii regiunii anterolaterale sunt muschi ce asigura
legatura dintre torace si
membrul superior si vor fi analizati in capitolul aferent
membrului superior.
..In prezent ne vom referi numai la muschii proprii ai
toracelui (intrinseci).
..Muschii intercostali ocupa spatiul dintre doua coaste
succesive. Ei sunt dispusi in
doua planuri: intercostalii interni, cu fibre oblice de
jos in sus si dinspre anterior spre
posterior si intercostalii externi cu fibre oblice de sus
in jos si dispuse dinspre exterior spre
interior.
Actiune: formeaza o centura musculara ce solodarizeaza
coastele intre ele asigurand
unitatea cutiei toracice.
Muschii intercostali interni sunt coboratori ai coastelor
(expiratori), iar muschii
intercostali externi sunt ridicatori ai coastelor
(inspiratori).
..Muschii supracostali (ridicatori ai coastelor) se
intind de la procesul transvers al
unei vertebre dorsale pana la coasta situata cu unul sau
doua etaje mai sus.
Actiune: participa la rotatia vertebrelor sau la
ridicarea coastelor in functie de puunctul
fix situat pe coaste sau pe coloana vertebrala.
..Muschii subcostali se insera pe fata mediala a primei coaste
si pe fata mediala a
celei de a doua sau a treia coaste subajacente.
..Muschiul transvers al toracelui ia nastere de pe fata
posterioara a sternului si de pe
apendicele xifoid. Fibrele sale formeaza fascicule spre
cartilajele costale 2 - 6.
Actiune: coboara coastele (expirator).
MUSCHII
ABDOMENULUI
Asa cum s-a aratat anterior se impart in:
- Muschi ai regiunii superioare: diafragma;
- Muschi ai regiunii anterioare;
- Muschi ai regiunii posterioare sau lomboiliace;
- Muschii regiunii perineale.
.. Muschiul diafragma
Este un muschi plat ce se intinde ca o cupola intre
torace si abdomen. Partea sa
centrala este o formatiune aponevrotica numita centru
tendinos comparabila cu un trifoi. Din
acest centru pornesc fibre musculare radiind in trei
directii principale:
- Fibrele sternale ce se ataseaza pe apendicele xifoid
(fata interna);
- Fibre costale ce se ataseaza pe cartilajeje costale 7 -
12 (fata interna). Fibrele se
incruciseaza cu cele ale muschiului transvers;
- Fibre vertebrale ce se ataseaza pe vertebrele lombare
prin doi stalpi situati de
fiecare parte si anume: stalpii interni de pe corpurile
vertebrelor L1 L3 la dreapta si
L1 L2 la stanga.
Arcadele fibroase implica doi muschi:
- Arcada muschiului psoas, care se intinde de la corpul
L1, pana la procesul
costiform L1 (ligament arcuat median);
- Arcada muschiului patratul lombelor ce se intinde de la
procesul L1, pana la coasta
12 (ligament arcuat lateral).
Diafragma este perforata de mai multe orificii pe unde
trec vase (artera aorta, vena
cava, marea vena azygos), esofagul, nervi.
Actiune: este principalul muschi inspirator.
Inervatie: nervul frenic.
..Muschii regiunii posterioare
.. Muschiul psoas este descris impreuna cu muschii
membrului inferior ce iau ca
punct fix femurul; aici studiem numai actiunea sa asupra
coloanei vertebrale. In contractie
bilaterala psoasul a fost mult timp descris ca un lordozant
lombar din cauza orientarii fibrelor
sale cu oblicitate in jos si anterior.
S-a demonstrat
insa ca acest muschi poliarticular are articulatii mult mai complexe
decat ne arata analiza vectoriala globala. La nivel
lombar apare ca un muschi studiat din .etaj
in etaj., In convexitatea acestei coloane, el participa
la restabilirea pozitiei acesteia actionand
sinergic cu muschii lombari paravertebrali.
Se formeaza astfel un ansamblu format din coloana lombara
inconjurat de patru
mansoane musculare, psoasul fiind mai mult un muschi
redresor dezlordozant al coloanei
lombare. Aceasta rezulta si din inregistrarile
electromiografice efectuate pe subiecti in timpul
miscarii.
In contractie
unilaterala psoasul antreneaza coloana lombara in inclinare laterala,
flexie si rotatie de partea opusa a contractiei.
..Muschiul patratul lombelor: se ataseaza pe ultima
coasta, procesele costiforme
ale celor 5 coaste iliace si creasta iliaca. Este format
din fibre verticale si oblice care se
intrepatrund.
Actiune: daca la
punct fix pe bazin coboara coboara coasta 12 (si pe celelalte in acelasi
timp) (expirator). Realizeaza inclinarea laterala a
coloanei vertebrale de partea contractiei.
Daca ia punct fix pe coaste ridica bazinul de partea
contractiei.
Inervatie: nervul subcostal, ramuri anterioare ale
nervilor lombari I-IV.
..Muschii regiunii
anterolaterale
..Muschiul
transvers abdominal este situat cel mai profund. Acest muschi se insera
pe:
- Fata profunda a ultimelor 7 coaste;
- Procesele costiforme ale celor 5 vertebre lombare;
- Creasta iliaca;
- Pe arcada femurala (ligamentul inghinal).
De la origine fibrele se dispun orizontal spre a se
termina pe aponevroza anterioara a
transversului ce se uneste cu cea de partea opusa la
nivelul linei albe.
Actiune: prin
contractia fibrelor circulare se reduce diametrul regiunii abdominale (
rol expirator). Participa la actiunea de totalitate
asupra continutului abdominal, fiind cel mai
de seama muschi al presei abdominale. Daca consideram
aponevroza anterioara ca punct fix,
este lordozant lombar. Testul cel mai simplu pentru a
simti actiunea transversului este de a
tusi.
Inervatie: nervii intercostali 7-12, nervul ilioinghinal,
nervul iliohipogastric.
..Muschiul oblic
intern se insera:
- Inferior pe ligamentul inghinal, pe creasta iliaca, pe
aponevroza lombara, apoi fibrele se dirijaza in evantai
- Superior pe ultimele 4 coaste, pe aponevroza anterioara
a
micului oblic ce se ataseaza superior pe cartilajele
costale,
stern, inferior pe pube;
- Anterior aponevroza sa se uneste cu cea a oblicului
intern de
partea opusa la nivelului liniei albe.
Actiune: in contractie unilaterala realizeaza inclinarea
laterala si rotatia trunchiului
de aceiasi parte.
In contractie bilaterala daca bazinul este punct fix,
realizeaza flexia trunchiului pe
bazin. Daca ia punct fix pe coaste produce flexia
bazinului pe torace. Este muschi expirator.
Este sinergistul muschiului oblic extern de partea opusa
si antagonistul oblicului extern de
aceiasi parte.
Inervatie: nervii intercostali 7-12, nervul ilioinghinal,
nervul iliohipogastric.
..Muschiul oblic extern se insera:
- pe ultimele 7 coaste unde isi alterneaza insertiile cu
cele
ale dorsalului
mare si dintatul anterior.
- pe creasta
iliaca si ligamentul inghinal ;
- fibrele au apoi un traiect oblic spre aponevroza
marelui oblic
(ce se intinde de la stern la pube); cele doua aponevroze
se
unesc anterior la nivelul liniei albe.
Actiune: cand ia
punct fix pe insertia distala, in contractie unilaterala, determina
inclinarea unilaterala a trunchiului de aceiasi parte si
rotatie de partea opusa. In contractie
bilaterala flecteaza trunchiul pe bazin, coboara coastele
(expirator). Cand ia punct fix pe
insertia proximala flecteaza bazinul pe torace; o rotatie
a trunchiului la dreapta cu flexie
anterioara se va realiza prin contractia simultana a
micului oblic drept si a marelui oblic stang.
Inervatie: nervii intercostali 7-12, nervul ilioinghinal,
nervul iliohipogastric.
..Muschiul drept
abdominal este cel mai superficial din muschii abdominali; se
intinde anterior de aponevrozele celor trei muschi
anteprezentati rior. Ia nastere superior pe
coastele 5,6,7, pe apendicele xifoid si se termina
inferior pe pube (marginea superioara a
simfizei pubiene). Este intretaiat de trei insertii
tendinoase.
Actiune: apropie
sternul de pube cand ia punct fix pe pube, flecteaza toracele pe bazin
si coboara coastele (expirator). Cand ia punct fix pe
coaste flecteaza bazinul pe torace. Este
antagonist al muschiului errector spinal.
Inervatie: nervii
intercostali 7-12, nervul ilioinghinal, nervul iliohipogastric.
DIAFRAGMA SI
MUSCHII ABDOMINALI IN RESPIRATIE:
Cavitatea
abdominala poate fi comparata cu o cavitate cu continut lichid, deformabila
si incompresibila. Cavitatea toracica poate fi comparata
cu o cavitate cu un continut gazos,
deformabil si compresibil.
Diafragma se
gaseste la limita celor doua cavitati, actiunea se combina cu cea a
muschilor abdominali,participand la multiple actiuni:
respiratie, vorbire, strigare, tuse,
defecatie, expulsia fatului in timpul nasterii.
..In inspiratie
contractia diafragmei determina o coborare a centrului frenic
determinand o crestere a diametrului vertical al cutiei
toracice; aceasta se transmite prin
intermediul pleurelor la plamani. Se creeaza astfel o
presiune negativa intrapulmonara cu
patrunderea aerului in plamani ( inspiratie).
Respiratia curenta
se realizeaza conform acestui mecanism si este efectuata aproape in
intregime de diafragm, iar coborarea centrului frenic
poate fi franata de rezistenta abdominala.
Aceasta presupune o contractie a muschilor abdominali,
centrul frenic devine atunci punct fix
si diafragma devine muschiul ridicator al coastelor.
- Prin oblicitatea fibrelor sale actioneaza in sus si
spre exterior( ridicare si rotatie
externa);
- Indirect prin comprimarea continutului abdominal
(comprimarea de sus in jos)
determina deformarea abdomenului in largime.
Cand aceste miscari ating amplitudini extreme antreneaza
toracele si coloana
vertebrala dorsala.
- retropulsia antreneaza o tendinta la flexie dorsala si
o « blocare » a toracelui;
- antepulsia antreneaza o extensie vertebrala si o «
deschidere » a toracelui;
- adductia antreneaza o inclinare laterala a coloanei
dorsale de partea miscarii
si de aceeasi parte o « blocare » a toracelui;
- abductia antreneaza o inclinare laterala a coloanei
dorsale de partea opusa
miscarii si o « deschidere » a hemitoracelui de partea
miscarii;
- rotatiile antreneaza si o rotatie a coloanei dorsale.
III. MEMBRELE SUPERIOARE
Membrele sau extremitatile sunt doua perechi de apendice
mobile destinate diferitelor
miscari. Prezinta o portiune care le leaga de trunchi,
numita centura membrului si o portiune
care o continua pe cea precedenta numita membrul liber.
Membrele superioare sau toracice se
desprind din partile supero-laterale ale toracelui,
imediat sub gat. In cele ce urmeaza ma voi
referi la scheletul, articulatiile si muschii membrului
superior, renuntand la prezentarea clasica
topografica (schematic reprezentata de altfel in cadrul
partii de atlas), punand in schimb
accent pe aspectele functionale.
CENTURA SCAPULARA
Este formata posterior de scapule si anterior de
clavicule .
CLAVICULA
Este un os lung, cilindric, pereche; are forma literei S.
Orientare: se aseaza lateral extremitatea turtita;
anterior marginea concava a
acestei extremitati; jos fata cu un sant.
Prezinta:g o fata inferioara la nivelul careia se
descriu:
- santul muschiului subclavicular;
- impresiunea
ligamentului costoclavicular (medial);
- tubercul conoidian pentru ligamentul conoidian
(lateral);
- linia trapezoidala pentru ligamentul trapezoidian.
Ligamentele unesc clavicula cu procesul coracoidian
scapular.
g o fata
superioara la nivelul careia se insera muschi importanti:
- medial muschiul
sternocleidomastoidian;
- lateral muschii
deltoid si trapez;
g marginea anterioara: concava lateral, da insertie
muschiului deltoid;
convexa medial,da insertie muschiului pectoral mare;
g marginea posterioara: concav-convexa in sens contrar;
g extremitatea laterala - prin intermediul ei clavicula
se articuleaza cu
scapula (acromion)
g extremitatea mediala - prin intermediul ei clavicula se
articuleaza cu
sternul.
ATENTIE: intre clavicula si coasta I se gasesc vasele
subclaviculare si plexul
brahial, sunt posibile comprimari/lezari ale acestor
elemente in traumatisme ale
regiunii.
SCAPULA este un os lat, de forma triunghiulara, intins
intre primul
spatiu intercostal si coasta a VIII-a.
Orientare: se aseaza posterior fata cu o puternica spina,
in sus marginea cea mai
mica/subtire, lateral unghiul cel mai voluminos. Prezinta
doua fete, 3 margini, 3
unghiuri.
g Unghiul lateral: prezinta o suprafata articulara, ovala
ce corespunde capului
humeral (cavitatea glenoidala) si o prelungire recurbata,
ce are forma unui deget usor
flectat (procesul coracoidian). La cele doua extremitati
ale cavitatii se gasesc tuberculul
supra si infraglenoidian la nivelul carora se insera
muschiul biceps, respectiv triceps
brahial.
g Unghiul superior e usor rotunjit. Aici se insera
muschiul ridicator al scapulei.
g Unghiul inferior e ascutit si usor de explorat sub
piele.
g Fata anterioara este usor concava, aplicata intr-o
maniera mobila pe torace.
Prezinta fosa subscapulara unde se insera muschiul
subscapular.
g Fata posterioara este usor convexa. De pe ea se
desprinde transversal o lama
osoasa numita spina scapulei, ce o imparte in 2 parti:
fosa supraspinoasa si fosa
subspinoasa.
Spina scapulei este o lama triunghiulara ce ia nastere
perpendicular de pe
scapula. Spre exterior da nastere unei formatiuni turtite
acromionul usor palpabil sub
tegument, ce se articuleaza cu clavicula. Marginea sa
posterioara se imparte in 2 buze:
prin buza superioara da nastere muschiului trapez, prin
cea inferioara muschiului
deltoid.
g Marginea superioara este subtire; prezinta incizura
scapulei prin care trece
nervul subscapular. Da insertie muschiului omohioidian.
g Marginea mediala poate fi explorata sub piele. Se
insera cu romboid.
g Marginea laterala este orientata spre axila,
explorabila partial.
ARTICULATIILE CENTURII SCAPULARE
Articulatia sternoclaviculara
Este o articulatie selara. Extremitatea interna a claviculei
are o forma de prisma
triunghiulara. Pe fata interna a acestei prisme se
gaseste o suprafata articulara concava
dinspre anterior spre posterior pe orizontala si convexa
vertical. Ea corespunde
primului cartilaj costal si incizurii claviculare de pe
manubriul sternal unde se gaseste o
suprafata articulara cu o conformatie opusa celei
descrise. Intre cele 2 suprafete exista
un disc articular.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de capsula si
ligamente:
- ligamentul sternoclavicular anterior
- ligamentul sternoclavicular posterior
- ligamentul interclavicular
- ligamentul costoclavicular
Ligamentul posterior este mai puternic decat cel
anterior. Din acest motiv
luxatiile posterioare sunt mai rare, dar in acest caz pot
fi lezati nervii frenic sau vag si
pot fi comprimate vase mari (cianoza, diminuarea pulsului
radial).
Ea permite
urmatoarele miscari ale claviculei:
- proiectie anterioara/posterioara
- ridicare/coborare
- rotatie - in planul axului sau.
Prin succesiunea alternativa a miscarii precedente
rezulta miscarea de
circumductie. In aceasta miscare clavicula descrie prin
extremitatea ei acromiala un con
a carui baza este o elipsa cu axa mica sagitala
(anterioara-posterioara; 7 cm) si axa mare
verticala (sus-jos; 8-9 cm). Aceste miscari se produc
automat in timpul miscarii scapulei.
Articulatia acromioclaviculara
Este o articulatie plana. Uneste 2 suprafete ovalare
situate pe acromion si pe
extremitatea laterala a claviculei. Intre cele 2
suprafete articulare se gaseste un disc
(fibrocartilaj). Forma suprafetelor permite miscari de
alunecare, deschidere-inchidere a
unghiului format de cele 2 oase. Mijloacele de unire sunt
reprezentate de capsula si 4
ligamente: unul superior, unul inferior, ligamentul
conoid si ligamentul trapezoid.
Cele doua din urma unesc clavicula cu procesul coracoid
constituind o
noua articulatie: sindesmoza coracoclaviculara.
Aceste 2 ligamente fac ca greutatea membrului superior sa
fie suportata in mai
mare masura de clavicula si in mai mica masura de
acromion. De asemeni ele limiteaza
miscarea dintre scapula si clavicula (ligamentul conoid
impiedica deschiderea unghiului
format intre cele 2 oase, iar ligamentul trapezoid
impiedica inchiderea aleluiasi unghi).
Ligamentele
proprii ale scapulei sunt in numar de doua:
- ligamentul coracoacromial ce protejeaza epifiza
superioara a humerusului.
- ligamentul coracoidian (transvers superior) ce trece
peste scobitura
coracoidiana transformand-o intr-un orificiu pe unde
trece nervul
suprascapular.
BIOMECANICA CENTURII SCAPULARE
Prin implicarea mobilitatii sternoclaviculare si
acromioclaviculare scapula se
poate deplasa pe torace in numeroase directii.
Miscarea de ridicare antreneaza scapula in usoara
basculare anterioara. Aceasta
miscare se realizeaza in jurul unui ax anteroposterior ce
trece prin punctul de insertie al
ligamentului costoclavicular. Deoarece acest punct se
gaseste mai aproape de
extremitatea mediala a claviculei avem o parghie cu brate
inegale. Cele doua brate
executa miscari simultane dar de sens opus. Cand umarul
se ridica bratul lateral
(extremitatea laterala a claviculei) se ridica si el iar
bratul medial, mai scurt, coboara
alunecand in articulatia sternoclaviculara. Muschii ce
realizeaza miscarea sunt muschiul
trapez si ridicator al scapulei.
Miscarea de coborare a scapulei o plaseaza mai bine pe
torace. Extremitatea
laterala a claviculei coboara si ea in timp ce
extremitatea mediala se deplaseaza in sus
(ex. cand pe umar apasa o greutate). Miscarea este
realizata de muschiul subclavicular.
In miscarea de adductie scapula se apropie de coloana
vertebrala (tragerea
umerilor spre posterior). Muschii ce realizeaza miscarea
sunt muschiul dintat anterior.
In miscarea de abductie scapula se indeparteaza de
coloana vertebrala. Aceasta
miscare nu este pur frontala deoarece scapula aluneca pe
torace care este convex
(muschiul romboid).
Miscarile de rotatie se executa in jurul unui ax ce trece
prin articulatia
acromioclaviculara. Pentru a le intelege trebuie sa ne
imaginam scapula fixata pe torace
printr-un ax perpendicular ce trece prin mijlocul spinei.
Scapula poate pivota in jurul
acestui ax ducand unghiul sau inferior:
- spre interior (medial). Aceasta este rotatia interna.
Unghiul inferior se apropie
de coloana vertebrala, unghiul lateral coboara, unghiul
medial se ridica (muschiul
romboid sI ridicator al scapulei).
- spre exterior. Aceasta este rotatia externa. Unghiurile
laterale se ridica, unghiul
medial coboara, unghiul inferior se indeparteaza de
coloana vertebrala (muschiul dintat
anterior, trapez prin fasciculul superior sI inferior).
In timpul acestor miscari cavitatea glenoidala se poate
orienta in diverse directii.
Astfel amplitudinea miscarii glenohumerale este foarte
mare. In acest mod este posibila
ducerea bratului si dincolo de pozitia orizontala. Pana
la acest nivel bratul poate fi
ridicat prin miscari executate exclusiv in articulatia
scapulohumerala.
Miscarile sunt favorizate si de « planele de alunecare »
(paturi de celule
grasoase), dintre care unul se gaseste intre dintatul
mare si cutia toracica iar celalalt
intre m. subscapular si dintatul mare.
HUMERUSUL
Formeaza scheletul bratului. Este un os lung, pereche ce
prezinta 2 epifize
(superioara si inferioara) si o diafiza.
Orientare: se aseaza in sus extremitatea prevazuta cu un
cap sferic, medial -
suprafata ei articulara, anterior - santul profund al
acestei extremitati.
. Epifiza anterioara: prezinta 3 elemente principale:
g capul humerusului: prezinta o suprafata articulara
neteda (1/3 dintr-o sfera)
delimitata la exterior de un sant circular (colul
anatomic);
g pe partea exterioara a capului se gaseste tuberculul
mare ce da insertie
muschilor supraspinos, subspinos, rotund mic; pe partea
anterioara se gaseste
tuberculul mic ce da insertie muschiului subscapular.
g cei doi tuberculi sunt separati de un sant vertical
delimitat de 2 creste (santul
intertubercular sau culisa bicipitala); pe creasta
tuberculului mare se insera muschiul
pectoral mare, iar pe creasta tuberculului mic muschiul
rotund mare.
Epifiza superioara se uneste cu diafiza prin colul
chirurgical (cel mai frecvent
interesat in fracturi sau dezlipirea traumatica a
epifizei la copii si tineret).
.Diafiza este cilindrica in partea superioara si devine
prismatic triunghiulara in
partea inferioara, delimitandu-se 3 fete:
anteromediala/anterolaterala/posterioara si 3
margini: laterala/mediala/anterioara ce prelungeste
santul bicipital superior si se
bifurca inferior.
g Fata anteromediala prezinta o suprafata rugoasa pentru
insertia muschiului
coracobrahial.
g Fata anterolaterala prezinta tuberozitatea deltoidiana
pentru insetia muschiului
deltoid si brahial, deasupra tuberozitatii este
inconjurata de nervul axilar.
g Fata posterioara este strabatuta oblic de santul
nervului radial; deasupra si sub
sant se insera capul lateral si respectiv medial la
muschiului triceps.
.Epifiza inferioara este latita (diametrul transversal
este mult mai mare decat
diametrul anteroposterior). Prezinta:
g condilul humerusului la nivelul caruia se descriu :
- suprafete articulare ce corespund oaselor antebratului
pentru a forma
articulatia cotului : trohlee corespunzatoare incizurii
trohleare de pe ulna;
capitul corespunzator fosetei de pe capul radiusului;
- fose : fosa coronoidiana, deasupra trohleei , in care
patrunde procesul
coronoidian al ulnei in miscarea de flexie a
antebratului; fosa radiala
deasupra capitulului, in care patrunde capul radiusului
in flexia antebratului;
fosa olecraniana (posterioara) in care patrunde olecranul
in extensia
antebratului;
g epicondili pentru insertii musculare: epicondilul
medial pentru insertia
muschilor flexori (antebrat, mana, degete) si pronatori
(antebrat); epicondilul lateral
pentru insertia muschilor supinatori ai antebratului,
extensori ai antebratului, mainii,
degetelor.
ARTICULATIA SCAPULO-HUMERALA (GLENOHUMERALA)
Uneste capul humeral si cavitatea glenoidala a scapulei
formand o articulatie
sferoidala. Reprezinta ceea ce se intelege mai frecvent
cand se vorbeste despre umar.
. Suprafetele articulare
- pentru humerus - capul humeral, suprafata ce reprezinta
1/3 de sfera; ea este
de 2-3 ori mai intinsa decat cea a cavitatii glenoidale;
- pentru scapula - cavitatea glenoidala de forma ovala,
usor inclinata anterior,
usor concava limitata de o spranceana osoasa. Slaba
concavitate face ca cele 2
suprafete articulare sa aiba concordanta redusa. Din
punct de vedere osos
articulatia este deci foarte mobila si foarte instabila.
Pentru stabilirea unei mai bune concordante intre
suprafetele articulare la
periferia cavitatii glenoidale s-a dezvoltat un cadru
constituit dintr-un fibrocartilaj
numit labrum glenoidal. El creste stabilitatea
articulatiei si in acelasi timp nu modifica
amplitudinea si varietatea miscarilor.
. Mijloace de unire:
- capsula articulara se insera pe cadrul glenoidal si pe
colul scapulei. Superior urca
pana la procesul coracoid, ingloband tendonul lungii
portiuni a bicepsului. Pe humerus
se ataseaza in jurul capului humeral (pe colul humeral,
anatomic coborand pana pe
colul chirurgical). Formeaza numeroase repliuri mai ales
in partea inferioara.
Datorita laxitatii sale favorizeaza miscari mai ample dar
in acelasi timp se
favorizeaza si producerea mai frecventa a luxatiilor.
Capsula este intarita prin ligamente
superioare si anterioare.
- superior: ligamentul coracohumeral ce pleaca de la
procesul coracoid si
formeaza doua fascicule ce se fixeaza pe tuberculul mare
al humerusului si pe tuberculul
mic. Este cel mai puternic ligament al articulatiei.
- anterior: ligamentele glenohumerale ; sunt 3 fascicule
fibroase ce se intind de la
cadrul glenoidal la colul anatomic al humerusului. Intre
aceste ligamente exista
zone de rezistenta scazuta.
In concluzie: planul capsuloligamentar al umarului nu
asigura o rezistenta
crescuta a articulatiei. De aceea aceasta articulatie
este frecvent sediul unor luxatii, mai
ales cele ce antreneaza capul humeral anterior si intern
(luxatii antero-interne). In acest
luxatii capsula poate fi intinsa sau chiar rupta. Ele
compromit ulterior stabilitatea
umarului pentru miscarile de forta si necesita o
suplimentare a fortei musculare, in
particular a muschiului subscapular. Pozitia care permite
maxim de distensie
ligamentara (pozitia de repaus articular) este cea in
care bratul este in usoara
antepulsie, abductie si rotatie interna.
Asa cum vom vedea in continuare, articulatia
scapulohumerala este stabilizata
mai ales de muschii profunzi ce formeaza o adevarata
centura musculara.
MUSCHII UMARULUI
se ataseaza pe numeroase oase.
Ii grupam in doua mari grupe:
- cei ce mobilizeaza scapula si clavicula pentru torace
"umarul scapulo
(claviculo)-toracic"
- cei ce mobilizeaza humerusul fata de scapula
"umarul scapulo-humeral"
Acesti muschi se pot atasa pe :
4Craniu: trapez, sternocleidomastoidian.
4Vertebre cervicale: trapez, ridicator al scapulei si
romboid.
4Clavicula: subclavicular, trapez, pectoral mare,
deltoid,
sternocleidomastoidian.
4Scapula: dintatul anterior, subscapular, infraspinos,
supraspinos, rotund
mare, rotund mic, dorsal mare, romboid, ridicator al
scapulei, omohioidian, pectoal mic,
biceps, coracobrahial, capatul lung triceps.
4Coaste: dorsalul mare, dintatul anterior, pectoralul
mare.
4Vertebre dorsale: trapez, romboid, dorsal mare.
4Humerus: subscapular, infraspinos, supraspinos, rotund
mic, pectoral mare,
dorsal mare, rotund mare, biceps brahial, capatul lung al
tricepsului, coracobrahial,
deltoid.
4Radius: biceps.
4Vertebre lombare, creasta iliaca, sacru: dorsal mare.
Muschii ce acopera articulatiile scapulohumerale sunt in
numar de 6, asezati sub
forma de con cu baza la torace si varful la humerus. Ei
sunt: muschiul deltoid,
supraspinos, infraspinos, rotund mare, rotund mic,
subscapular. Acestia sunt cunoscuti
in sens uzual ca muschi ai umarului. In studiul prezent
folosim clasificarea functionala
biomecanica.
MUSCHII UMARULUI “SCAPULOTORACIC”
.. Muschiul dintat anterior. Ocupa cea mai mare parte a
regiunii anterolaterale a
toracelui fiind intins de la primele 10 coaste la
marginea mediana a scapulei. Ia nastere
de pe fata anterioara a scapulei apoi se indreapta spre
exterior si anterior formand 3
grupe de fascicule musculare.
- fascicul superior intre unghiul superior al scapulei si
fata exterioara a
coastelor 1-2;
- fascicul mijlociu intre marginea mediana a scapulei si
fata exterioara a
coastelor 2-4;
- fascicul inferior intre unghiul inferior al scapulei si
fata exterioara a coastelor
5-10 (digitatii incrucisate cu cele ale muschiului oblic
extern).
Actiune: daca ia punct fix pe torace, trage de scapula si
o duce anterior si lateral
indepartand marginea ei mediala de coloana vertebrala
(abductie + rotatie externa a
scapulei) prin fibrele sale superioare. Ele sunt puse in
evidenta printr-o miscare de
impingere anterioara a bratului.
Exemplu de actiune in lant inchis; in flotari mentine
scapula fixata pe torace.
Pentru toate actiunile de forta ale membrului superior
care necesita fixarea
scapulei lucreaza cuplat cu fasciculul mijlociu al
trapezului care este adductor ; actiunea
lor opusa permite stabilizarea scapulei.
Dintatul anterior este separat de cutia toracica si de
subscapular prin plane
celulo-grasoase. Acestea sunt indispensabile unei bune
alunecari a scapulei pe torace si
sunt considerate ca facand parte din complexul articular
al umarului.
Actiune : daca punctul fix este pe scapula atunci este
muschi inspirator (prin
portiunea I/III; actiune predominanta) si expirator (prin
portiunea II).
.. Muschiul subclavicular. Se intinde de la fata
anterioara a claviculei (portiunea
mijlocie) pana la fata superioara a primei coaste si a
primului cartilaj costal.
Actiune: coboara clavicula. Potejeaza plexul brahial si
vasele subclaviculare de
contactul dur cu osul si ridica prima coasta.
.. Muschiul pectoral mic. Ia nastere pe coastele, 3, 4,
5; se indreapta in sus si
lateral si se insera pe procesul coracoid al scapulei.
Actiune: daca ia punct fix pe torace trage procesul
coracoid anterior si in jos;
tinde sa decoleze unghiul inferior al scapulei; este
sinergic cu portiunea ascendenta a
trapezului; participa la miscarea de basculare a
scapulei.
Daca punctul fix este pe scapula ridica coastele
(muschiul inspirator ascendent).
.. Muschiul sternocleidomastoidian.
Actiune: daca ia punct fix pe craniu ridica portiunea mediala
a claviculei si
sternul (muschi inspirator).
.. Muschiul ridicator al scapulei.
Actiune: daca ia punct fix pe coloana cercvicala ridica
scapula si rotatia interna a
acestuia.
.. Muschiul romboid.
Actiune: daca ia punct fix pe coloana vertebrala
determina adductie + rotatia
interna a omoplatului.
.. Muschiul trapez.
Actiune: daca ia punct fix pe coloana cervicodorsala
ansamblul fibrelor sale are o
actiune de adductie, apropiind scapula de linia mediana.
Fasciculele sale au si actiune
proprie. Fasciculul superior ridica umarul si determina
rotatia externa a scapulei.
Fasciculul inferior coboara scapula si determina rotatia
externa a acesteia. Fasciculul
superior este frecvent solicitat in exercitiile ce
utilizeaza membrele superioare in
suspensie (exemplu: batutul la masina) ca si in pozitia
atarnat.
Fascicolul mijlociu (adductor) actioneaza sinergic cu
dintatul anterior (abductor)
stabilizand astfel scapula prin actiunea lor opusa pentru
miscarile de forta ale
membrelor superioare.
ACTIUNEA MUSCULARA DE ANSAMBLU IN MISCARILE SCAPULEI
Ridicare
- din
- dintat mare (1)
- trapez (fascicol superior) (2
- trapez (fascicol inferior) (3)
Coborare
atrapez (fascicol inferior) (1)
adintat anterior (fascicol inferior) (2)
Ridicare
Abductie atrapez (fasc. superior) (1)
tat mare aromboid (2)
aridicator al scapulei (3)
Abductie
adintat mare
Adductie
atrapez (1)
aromboid (2)
Rotatie externa
adintat mare (1)
atrapez (fascicol
superior)
(2)
atrapez (fascicol inferior)
(3)
Rotatie interna
aromboid (1)
aridicator al scapulei (2)
MUSCHII SCAPULARI
AI UMARULUI “SCAPULOHUMERAL”
.. Muschiul subscapular. Acest muschi ia nastere de pe
fata anterioara a scapulei
(desen cu vizualizare anterioara), fibrele sale converg
spre unghiul lateral al scapulei; se
termina printr-un tendon pe tuberculul mic humeral.
Actiune: este principalul rotator intern al bratului.
.. Muschiul supraspinos. Ia nastere in fosa supraspinoasa
(fata posterioara
a scapulei).
Se termina printr-un tendon care trece pe sub arcada
formata de acromion, procesul
coracoid si ligamentele ce le unesc si se insera pe polul
superior al tuberculului mare humeral.
Partea terminala a tendonului este invelita de o
importanta bursa seroasa care il separa
de fata inferioara a acromionului si a deltoidului. Acest
ansamblu este considerat ca un
element articular ce completeaza articulatia
scapulohumerala. In cazurile de patologie (de
aderente in particular) miscarile in articulatia
scapulohumerala sunt limitate.
Actiune:
- realizeaza abductia bratului. Actiunea sa este slaba
dar se cupleaza cu cea a
deltoidului. In paralizia deltoidului il poate inlocui
partial:
- are rolul unui ligament activ mentinand capul humeral
in cavitatea glenoida;
- inserandu-se si pe capsula articulara limiteaza
prinderea acestuia intre suprafete
articulare (rol de tensor capsular).
.. Muschiul
infraspinos. Ia nastere din fosa subspinoasa. Tendonul sau trece peste
capsula articulatiei scapulohumerala si se insera pe
tuberculul mare humeral (posterior de
supaspinos).
Actiune:
- realizeaza rotatia exterioara a humerusului cu
eficienta mai mare cand bratul a fost
rotat in prealabil intern;
- participa partial la abductie;
- este tensor al capsulei articulare.
.. Muschiul rotund mic. Ia nastere din fosa subspinoasa
pe marginea laterala a
scapulei. Se termina pe tuberculul mare, posterior de
infraspinos.
Actiune: realizeaza rotatia externa a humersului.
Acesti 4 muschi profunzi sunt denumiti « coiful
rotatorilor ». Tendoanele lor
adera la capsula. In afara actiunii de mobilizare a
humerusului au un rol important ca
ligamente active ale articulatiei. Subscapularul
impiedica alunecarile posterioare,
supraspinosul impiedica alunecarile superioare/si
aluncarile spre anterior si posterior,
iar infraspinosul si rotundul mic impiedica alunecarile
spre posterior.
Umarul este o articulatie putin stabila din punct de
vedere al formei osoase si a
mijloacelor de intarire (capsula, ligamente).
Stabilitatea este mentinuta prin jocul
acestor muschi periarticulari. Acest joc se poate
deregla, de aceea umarul este frecvent
sediul durerilor periarticulare.
MUSCHII HUMERALI AI UMARULUI “SCAPULOHUMERAL”
.. Muschiul coracobrahial. Ia nastere pe procesul
coracoid si se termina pe fata
anteromediala a humerusului (portiunea mijlocie). Are
raporturi importante cu
manunchiul vasculo-nervos axilar. Intre acest muschi si
muschiul subscapular se gaseste
o bursa.
Actiune: antepulsia si adductia bratului.
.. Muschiul biceps brahial. Acest muschi este abordat in
capitolul despre
articulatia cotului.
Actiunea sa la nivelul umarului: participa la antepulsie
(capatul lung participa la
abductie, capatul scurt la adductie).
.. Muschiul triceps brahial. Analog cu muschiul biceps.
Actiunea sa la nivelul umarului: participa la adductie.
.. Muschiul pectoral mare. Este format din 3 fascicule
musculare : fasciculul
clavicular cu varful pe ½ mediala a marginii anterioare a
claviculei; fasciculul
sternocostal cu varful pe fata anterioara a sternului si
pe cartilajul primelor 6 coaste;
fasciculul abdominal cu originea pe teaca dreptului
abdominal.
Cele 3 fascicule se unesc, se torsioneaza, apoi se
termina printr-un tendon
aplatizat pe creasta externa a santului intertuberculos.
Actiune: daca ia punct fix pe torace ansamblul fibrelor
realizeaza adductia
bratului si rotatia interna; coboara bratul ridicat.
Fascicolele superioare realizeaza antepulsia pana la 60º.
Fasciculul inferior
realizeaza inversul miscarii pana la 0º. Daca ia punct
fix pe umar fasciculul superior
coboara clavicula, fasciculul inferior este inspirator.
Daca umarul este fixat cu bratul in
antepulsie toate fibrele sunt inspiratoare. Intervine in
actiunea de catarare.
.. Muschiul dorsal mare.
Actiune: la nivelul umarului: daca umarul este punct
mobil realizeaza rotatia
interna, adductia si retropulsia bratului.
.. Muschiul rotund mare. Ia nastere pe marginea laterala
a spinei (portiunea
inferioara). Fibrele se indreapta in sus si lateral si se
termina ca si dorsalul mare in
culisa bicipitala.
Actiunea sa asupra bratului este identica cu cea a
dorsalului mare dar mult mai
puternica.
.. Muschiul deltoid. Realizeaza relieful umarului,
acoperind articulatia scapulo-
humerala. Este un muschi superficial format din 3
fascicule: fascicolul anterior se insera
pe 1/3 laterala a marginii anterioare a claviculei;
fascicolul mijlociu pe marginea
laterala a acromionului; fascicolul posterior pe spina
scapulei (baza inferioara a
marginii posterioare).
Cele 3 fascicule converg spre un tendon ce se insera pe
tuberozitatea deltoidiana
a humerusului (fata anterolaterala).
Actiune: fascicolul anterior realizeaza antepulsie si
rotatia interna a bratului;
fascicolul mijlociu realizeaza abductia bratului;
fascicolul posterior realizeaza
retropulsia bratului.
ACTIUNILE
MUSCULARE DE ANSAMBLU ASUPRA “UMARULUI
SCAPULOHUMERAL” IN TIMPUL MISCARILOR
Antepulsie:
a deltoid (fascicolul anterior) (1)
a pectoralul mare (2)
acoracobrahial (3)
Retropulsie
adeltoid (fascicolul posterior) (1)
adorsal mare (2)
arotund mare (3)
Abductie
adeltoid (1)
asupraspinos (2)
Adductie
adorsal mare (1)
apectoral mare (2)
arotund mare (3)
accesor
Rotatie externa
ainfraspinos (1)
arotund mic (2)
adeltoid (fascicolul posterior) (3)
Rotatie interna
a subscapular (1)
adorsal mare (2)
apectoral mare (3)
arotund mare, deltoid (fascicolul anterior)
Aceste actiuni sunt descrise pentru un umar ce se gaseste
in pozitia anatomica ca
punct de plecare al miscarii. Ele variaza si pot chiar sa
se inverseze in timpul miscarilor.
Ex.: pectoralul mare realizeaza miscarea de anteproiectie
pana la 60º. Peste 90º el
nu mai poate antrena bratul anterior; el il poate face
chiar sa revina spre posterior si
inferiordeterminand retroproiectia.
Se observa ca repartitiile actiunilor musculare nu sunt
echilibrate. Predomina
muschii adductori si rotatori interni.
SCHELETUL
ANTEBRATULUI e format din 2 oase radius si ulna.
Ambele sunt oase lungi formate din 2 epifize si o diafiza
de forma prismatic
triunghiulara, au fiecare 3 fete si 3 margini. Se
articuleaza prin epifizele lor ramanand
distantate la nivelul diafizei prin spatiul interosos.
RADIUSUL
Orientare: se aseaza in jos extremitatea cea mai
voluminoasa; posterior fetele
prevazute cu santuri; lateral procesul descendent al
acestei extremitati.
. Epifiza superioara prezinta :
.. capul
radiusului, un segment de cilindru plin, acoperit cu cartilaj. Fata sa
superioara prezinta o foseta ce corespunde capitulului
humerusului. Circumferinta
capului raspunde scobiturii radiale de pe ulna;
.. colul radiusului
.. tuberozitatea radiusului unde se insera muschiul
biceps brahial.
. Diafiza prezinta 3 fete: anterioara, posterioara,
externa si 3 margini:
anterioara, interna, externa. Superior are forma
cilindrica, inferior devine prismatic
triunghiulara.
Fata mediala aprezinta scobitura ulnara pentru
articulatia cu capul ulnei. Fata
laterala se continua cu procesul stiloidian palpabil.
Fata posterioara prezinta mai multe
santuri pentru tendoanele muschilor extensori ai mainii
si degetelor.
. Epifiza inferioara este comparata cu un trunchi de
piramida ce prezinta 4 fete
si o baza. Baza sau fata articulara carpiana e impartita
in 2 parti: una laterala
triunghiulara in raport cu scafoidul si alta mediala
patrulatera in contact cu
semilunarul.
ULNA
Orientare: se aseaza in sus extremitatea cea mai
voluminoasa, anterior scobitura
acestei extremitati, lateral marginea cea mai ascutita.
. Epifiza superioara prezinta 2 proeminente osoase:
.. o proeminenta verticala - olecran (palpabila). Aici se
insera tricepsul brahial.
.. o proeminenta orizontala - proces coronoidian. Intre
ele se formeaza un unghi
drept, incizura trohleara ce se articuleaza cu trohleea
humerusului.
Pe partea laterala a procesului coronoidian se gaseste
incizura radiala pentru
articulatia cu capul radiusului. Sub acest proces se
gaseste tuberozitatea ulnei pe care se
insera muschiul brahial.
. Diafiza: are forma prismatic triunghiulara cu 3 fete:
anterioara, posterioara,
interna si 3 margini: anterioara, posterioara, externa .
. Epifiza inferioara prezinta:
.. capul ulnei, reprezentat de un segment de cilindru;
suprafata laterala a capului
este articulara pentru incizura ulnara a radiusului; fata
inferioara este de asemenea
articulara corespunzator ligamentului triunghiular
.. procesul stiloidian situat pe partea mediala a
capului.
ARTICULATIA
COTULUI
La formarea articulatiei cotului participa 3 oase:
humerusul, ulna si radiusul. Teoretic la
acest nivel se pot descrie 3 articulatii:
- humeroulnara
- humeroradiala
- radioulnara proximala
Daca luam in considerare faptul ca pentru toate aceste
articulatii exista o singura
capsula putem considera ca exista o singura articulatie.
Din punct de vedere functional
insa se descriu doua articulatii diferite: una in raport
cu miscarile de flexie-extensie si
una in raport cu miscarile de pronatie-supinatie. Cotul
este deci o articulatie cu dubla
functie. Pe de o parte permite membrului superior sa se
replieze pe el insusi sau sa se
intinda, multiplicand posibilitatile de orientare ale
mainii in spatiu. Este ceea ce permite
de exemplu ducerea mainii in extremitatea superioara a
corpului, la gura pentru
alimentare, la cap pentru pieptanare etc. Acesta este
cotul « flexiei-extensiei ».
Pe de alta parte cotul este sediul miscarilor ce permit
antebratului sa se mobilizeze in
jurul axei sale, miscare care adauga alte posibilitati
pentru miscarile mainii. Este cotul
« prono-supinatiei ». Vom studia separat cele doua
functii. Deoarece considerentele
functionale au predominat asupra celor anatomice s-a convenit
sa se recunoasca doua
articulatii componente ale cotului:
1) articulatia humerusului cu oasele antebratului
(HUMERO-ANTEBRAHIALA) ce
include articulatia humeroulnara (in balama) si
articulatia humeroradiala (elipsoidala).
Dintre acestea cea mai importanta pentru miscarile de
flexie-extensie este cea humeroulnara.
2) articulatia radioulnara proximala responsabila de
miscarea de pronatie-supinatie.
COTUL FLEXIEI-EXTENSIEI
ARTICULATIA
HUMEROANTEBRAHIALA (sinovala, in balama,
uniaxiala) permite miscari de flexie-extensie.
Numim flexie o miscare ce permite apropierea fetelor
anterioare ale bratului si
antebratului. Flexia activa este usor limitata prin
intalnirea masei muschilor flexori. In
flexia pasiva acesti muschi se lasa comprimati; de aici
putin mai multa amplitudine.
Revenirea postflexie la pozitia anatomica se numeste
extensia cotului. In acelasi
timp trebuie sa notam ca nu exista nici o posibilitate de
extensie posterioara din pozitia
anatomica. La sfarsitul extensiei cele doua oase se afla
unul in prelungirea altuia
datorita unui blocaj datorat formei osoase a cotului.
Unele persoane pot totusi sa
depaseasca aceasta pozitie: in extensie completa, cotul
formeaza un unghi deschis
posterior, este « recurvatum » al cotului.
Suprafetele articulare implicate in flexie-extensie
sunt:.
4Epifiza inferioara a humerusului formata din condil si
epicondili delimitand un
spatiu triunghiular. La baza acestui triunghi se gasesc
doua suprafete articulare: medial
este trohleea humerusului formata din 2 povarnisuri, 2
margini si un sant si corespunde
incizurii trohleare a ulnei; lateral este capitulul, o
mica portiune dintr-o sfera de cca. 1
cm diametru; cele 2 zone sunt separate de un sant intermediar
si el articular.
4Epifiza superioara a radiusului, fata superioara a
capului radial este o
suprafata circumscrisa, usor concava (foseta capului
radial) ce se articuleaza cu
capitulul humerusului. Ea este delimitata la exterior de
o bordura ce corespunde
santului intermediar.
4Epifiza superioara a ulnei la nivelul careia se descrie
incizura trohleara
delimitata de cele doua procese : coronoidian si
olecranian. Olecranul prezinta 5 fete:
anterioara; posterioara; interna; externa; superioara.
Procesul coronoidian prezinta 4 fete: anterioara;
interioara; externa; superioara.
Fata anterioara a olecranului si superioara a procesului
coronoidian formeaza o
suprafata articulara aproape continua sub forma de
cilindru gol; este incizura trohleara a
ulnei. Ea este acoperita de cartilaj si separata printr-o
creasta longitudinala in 2
portiuni. Corespunde trohleei humerale.
Suprafetele articulare sunt inconjurate de zone
depresionare:
- fosa coronoidiana deasupra trohleei pentru procesul
coronoidian al ulnei
(anterior)
- fosa olecraniana (posterior) pentru procesul olecranian
al ulnei
- fosa radiala deasupra capitulului pentru capul
radiusului.
Mijloacele de unire ale articulatiei sunt:
4Capsula articulara - uneste 3 oase: humerus, ulna,
radius; pe humerus se
ataseaza in jurul fosei coronoidiene si olecran, imbraca
trohleea si lasa liberi cei 2
epicondili pentru insertii musculare; pe radius se insera
in jurul colului la 5-6 mm sub
capul radial; pe ulna pe ambele margini ale incizurii
trohleare, incizura radiala, olecran
si proces coronoidian.
Include deci varful olecranului si procesul coronoidian,
de aceea fracturarea sau
smulgerea epifizelor respective vor interesa si capsula. Capsula
este tensionata anterior
si mai ales lateral; este laxa posterior permitand o mare
amplitudine a miscarii de flexie.
4Ligamentele cotului sunt putin importante. Anterior
formeaza un evantai ca
intareste capsula. Posterior formeaza incrucisari de
fibre. Permit deci foarte bine
miscarea de flexie-extensie.
Cele mai importante sunt ligamentele laterale :
- ligamentul colateral intern (ulnar) format din 3
fascicule care pleaca de pe
epicondilul medial si se termina pe marginea procesului
coronoidian si olecranian ;
- ligamentul colateral extern (radial) format din 3
fascicule care pleaca de pe
epicondilul lateral; primele 2 se « leaga« de capul
radiusului, unul anterior si unul
posterior pentru a se termina in final anterior si
posterior de incizura radiala a ulnei.
Cel de-al III-lea, in evantai, se termina pe fata externa
a olecranului. Aceste ligamente
puternice impiedica orice miscare laterala in articulatia
cotului.
Oasele cotului in flexie-extensie
Suprafetele humerusului se articuleaza cu ansamblul
radio-ulnar permitand
miscari intr-un singur plan: sagital in jurul unui ax
transversal.
In flexie forma concava a oaselor spre anterior permite
comprimarea maselor
musculare. Capul radiusului patrunde in fosa radiala.
Procesul coronoidian patrunde in
fosa coronoidiana.
In extensie procesul olecranian patrunde in fosa
olecraniana. Axul trohleei
humerale este oblic in sus si spre exterior (extremitatea
mediala coboara mai jos decat
cea laterala). De aceea, colul in extensie formeaza un
unghi descris spre exterior (cubitus
valgus) mai mult sau mai putin marcat.
MUSCHII MISCARILOR
DE FLEXIE-EXTENSIE in articulatia cotului se
ataseaza pe numeroase oase.
Muschii flexori:
h scapula: muschiul biceps brahial;
h humerus: muschiul brahial anterior; brahioradial;
flexor radial al carpului;
flexor comun profund al degetelor; rotundul pronator;
palmar scurt; palmar
lung; flexor ulnar al carpului;
hulna: muschiul brahial anterior; rotundul pronator;
flexor comun profund al
degetelor; radius: biceps brahial, brahioradial;
hoasele mainii: muschiul flexor radial al carpului;
flexor comun profund al
degetelor; palmar mic; palmar mare; flexor ulnar al
carpului.
Muschi extensori:
hscapula: muschiul
triceps brahial;
hhumerus: muschiul triceps brahial, anconeu, extensor
comun al degetelor;
extensor propriu al degetului mic; extensor ulnar al
corpului;
hulna: muschiul triceps brahial anconeu;
hoasele mainii: muschiul extensor comun al degetelor;
extensor propriu al
degetelui 5; extensor ulnar al corpului.
MUSCHII FLEXORI AI
ARTICULATIEI COTULUI
.. Muschiul brahial anterior. Ia nastere pe fata
anterioara a humerusului (1/2
inferioara) si se termina pe procesul coronoidian al
ulnei (fata anterioara). Situat la
partea anterioara si inferioara a bratului, inapoia
bicepsului creste diametrul bratului in
partea inferioara.
Actiune: este flexor direct al antebratului pe brat,
tensor al capsulei articulare a
cotului. Intre brahial si brahioradial trec nervul
radial, artera brahiala profunda si
recurenta radiala.
.. Muschiul brahioradial. Ia nastere pe marginea laterala
a humerusului (1/3
inferioara) si se termina pe procesul stiloidian al
radiusului.
Actiune: realizeaza flexia antebratului; plecand dintr-o
pozitie de pronatie sau
supinatie; duce antebratul intr-o pozitie intermediara.
.. Muschiul biceps
brahial prezinta 2 capete distincte:
- capatul lung se insera pe tuberculul supraglenoidal al
scapulei printr-un
tendon ce traverseaza capsula articulara apoi coboara in
santul
intertubercular al humerusului;
- capul scurt al bicepsului ia nastere printr-un tendon
pe procesul coracoid
(comun cu al coracobrahialului).
Cele 2 capete fuzioneaza intr-un singur corp muscular ce
descinde pana la
articulatia cotului unde se insera printr-un tendon unic
pe tuberozitatea radiusului.
Intre tendon si tuberozitate exista o bursa
bicipitoradiala.
Actiune: la nivelul umarului actiunea celor 2 capete este
diferita (adductie prin
capul scurt si abductie prin capul lung); la nivelul
cotului realizeaza flexia si supinatia
antebratului . flexia este completa numai daca antebratul
este in supinatie.
MUSCHII EXTENSORI
AI ARTICULATIEI COTULUI
.. Muschiul triceps brahial. Prezinta 3 capete:
- capul lung se insera pe tuberculul infraglenoidal al
scapulei printr-un tendon,
adera de capsula articulatiei umarului;
- capul lateral se insera pe fata posterioara a
humerusului (deasupra santului
nervului radial);
- capul medial se insera pe fata posterioara a
humerusului (sub santul nervului
radial).
Cele 3 capete se unec intr-un corp muscular unic ce se
termina printr-un tendon
comun puternic pe olecran (fata superioara).
Actiune: actiunea de ansamblu realizeaza extensia
antebratului pe brat, tensor al
capsulei articulatiei umarului; capatul lung participa la
adductia si retropulsia bratului.
Este separat de humerus prin nervul radial si artera
brahiala profunda. De-a
lungul marginii mediale este insotit de nervul ulnar.
Intre tendon si olecran se gaseste
bursa subtendinoasa olecraniana.
.. Muschiul anconeu. Ia nastere de pe fata posterioara a
epicondilului lateral al
humerusului si se termina pe fata posterioara a ulnei
(1/4 superior); este extensor al
cotului; partial abductor; actioneaza pe ulna in timpul
miscarii de pronatie.
COTUL PRONO-SUPINATIEI
Cele 2 oase ale antebratului sunt in contact din punct de
vedere motric prin 2 puncte:
articulatia radioulnara proximala si distala (trohoide).
La nivelul diafizelor cele 2 oase sunt
unite printr-o sindesmoza.
Miscarile de pronatie-supinatie se realizeaza in acelasi
timp in articulatia cotului
si intre oasele antebratului. Miscarea de pronatie este
miscarea prin care fata palmara a
mainii priveste in jos iar miscarea de supinatie palma
priveste in sus. Daca antebratul
este liber pe langa corp (policele orientat inainte si
palma medial) pronatia este miscarea
prin care fata palmara devine posterioara si policele
medial.
Aceste miscari pot fi confundate cu cele ale umarului:
- pronatia cu rotatia interna a bratului
supinatia cu rotatia externa a bratului. Din acest motiv
le studiem pe cotul flexat
ARTICULATIA
RADIOULNARA PROXIMALA (sinoviala, trohoida,
uniaxiala)
Suprafete articulare si mijloace de unire
4pe ulna exista o incizura radiala (o suprafata concava
dintre anterior spre
posterior situata pe fata laterala a procesului
coronoidian). Ea este completata de un
ligament inelar care se ataseaza pe marginile anterioara
si posterioara. Fata sa profunda
e tapitata de cartilaj. Ansamblul formeaza un inel in
care ste inclusa circumferinta
capului radial. Inelul este intarit la baza prin
ligamentul patrat care se intinde de la
incizura radiala a ulnei la colul radiusului.
Acest ligament e relaxat cand antebratul se afla in
pozitie intermediara, este
intins in miscarea de pronatie sau supinatie.
Dispozitivul descris permite capului radiusului sa se
roteasca in jurul sau cu un
joc lejer datorat partii deformabile a inelului
(ligamentara). Este de asemeni o frana a
miscarii de extensie. Inelul este mai ingust la baza,
aceasta permitand o buna mentinere
a capului radial in timpul tractiunilor axiale ale
antebratului.
ARTICULATIA
RADIOULNARA DISTALA are ca suprafete articulare
incizura ulnara a radiusului ce corespunde unei suprafete
situate pe fata mediala a
capului ulnei; ansamblul formeaza o articulatie de tip
cilindru plin-cilindru gol ce
permite rotatia bazei radiusului in jurul capului ulnar.
Un alt mod de legatura mobila este ligamentul
triunghiular care se intinde de la
procesul stiloid ulnar la marginea inferioara a incizurii
ulnare a radiusului; este concav
pe ambele fete ce sunt acoperite de cartilaj. Este in
acelasi timp o suprafata articulara
(cu fata inferioara a capului ulnar si cu carpul) si un
mijloc de unire; deci completeaza si
mentine in contact suprafetele articulare si limiteaza
miscarile de pronatie supinatie (in
pronatie se intinde fasciculul posterior; in supinatie
fasciculul anterior).
Pe toata lungimea lor cele 2 oase sunt unite printr-un
ligament interosos intins de
la marginea interna a radiusului la marginea externa a
ulnei. Acest ligament este foarte
rezistent format din 2 categorii de fibre:
- fibre mijlocii oblice in jos si intern
- fibre superioare oblice in sus si intern (coarda
oblica).
Se destinde in pronatie si se intinde in supinatie; este
deci o frana (puternica) a
supinatiei.
Impiedica alunecarea longitudinala dintre cele 2 oase (in
timpul transportului de
greutati de exemplu).
Oasele cotului in pronatie/supinatie
In pronatie radiusul se deplaseaza realizand o miscare
conica. Extremitatea sa
superioara pivoteaza in jurul ei insisI, dar cu o
oarecare laxitate datorita relativei
supleti a ligamentului inelar.
Extremitatea sa inferioara aluneca anterior si intern in
jurul capului ulnei.
Pentru ulna exista 2 posibilitati:
1. sau se deplaseaza in acelasi timp cu radiusul
posterior si extern; axa miscarii
se gaseste la nivelul degetului 3. Ex: rasucirea unei
chei. Miscarea e realizata
de muschiul anconeu.
2. sau ramane fixa; axa miscarii fiind la nivelul
degetului 5. Ex: pentru a
intoarce o pagina.
Incrucisarea celor 2 oase este posibila datorita formei
lor curbe. Ambele oase
sunt concave anterior. In timpul pronatiei aceste
concavitati se privesc fata in fata
permitand o incrucisare prin diafizele lor.
Se observa ca fara aceste curburi oasele nu s-ar putea
incrucisa. Traumatismele
(fracturi) pot modifica aceste curburi si pot compromite
posibilitatea de pronosupinatie.
Aceasta priveste in particular tehnici ce utilizeaza
membrul superior in torsiune (artele
martiale).
Miscarile descrise sunt miscari de pronatie si supinatie
pure (cele in care ulna e
imobila si singurul os ce se misca e radiusul), foarte
rar intalnite in activitatea obisnuita.
Miscarile obisnuite de pronatie si supinatie sunt
insotite si de miscari in
articulatia scapulohumerala. Este vorba deci de un lant
articular. De asemeni, mana
fiind legata de radius miscarea din articulatia
radioulnara se va repercuta si asupra
mainii.
In cadrul miscarii de pronatie supinatie spatiul
interosos nu dispare. In pozitia
intermediara cand cele 2 oase sunt mai putin indepartate
membrana interosoasa este
intinsa la maximum. De aceea se si recomanda sa se
imprime antebratului aceasta
pozitie in cazul imobilizarilor din fracturi.
MUSCHII MISCARILOR
DE PRONATIE-SUPINATIE din articulatia cotului.
Muschii pronatori
se ataseaza pe 3 oase:
h Humerus: muschiul rotund pronator, brahioradial;
h Radius: muschiul rotund pronator, patrat pronator,
brahioradial;
h Ulna: muschiul rotund pronator, patrat pronator.
.. Muschiul rotund pronator. Ia nastere prin 2 fascicule
de pe humerus (epicondil
medial) si ulna (fata anterioara a procesului
coronoidian). Se termina pe fata laterala a
radiusului (portiunea mijlocie).
Actiune: realizeaza pronatia antebratului si participa la
flexia cotului.
.. Muschiul patrat pronator. Acest muschi mic este situat
de pe fata anterioara a
ulnei la fata anterioara a radiusului, in regiunile
distale ale acestora.
Actiune: este un pronator direct al mainii si
antebratului, intrevine secundar in
miscarea de supinatie.
.. Muschiul brahial. Este studiat amanuntit impreuna cu
flexorii cotului. Este
pronator plecand dintr-o pozitie de supinatie, duce
antebratul intr-o pozitie
intermediara intre pronatie si supinatie.
Muschii supinatori se ataseaza pe 4 oase:
h scapula: muschiul biceps brahial;
h humerus: muschiul supinator, brahioradial;
h radius: muschiul biceps brahial, brahioradial,
supinator;
h ulna: muschiul supinator.
.. Muschiul biceps brahial. A fost studiat amanuntit
impreuna cu flexorii cotului.
Este cel mai puternic muschi supinator.
.. Muschiul supinator. Acest muschi se intinde in 2 plane
ce iau nastere de pe
epicondilul humeral lateral si de pe suprafata rugoasa de
sub incizura radiala a ulnei.
Fibrele sale inconjoara extremitatea superioara a
radiusului, pentru a se insera pe fata
laterala a acestuia (fibre profunde pe col).
Actiune: prin tractiunea sa « deruleaza« radiusul; e un
muschi supinator.
.. Muschiul brahioradial. Este studiat detailat impreuna
cu muschii flexori ai
cotului. Nu este supinator decat plecand din pozitia de
pronatie; aduce antebratul in
pozitie intermediara intre pronatie si supinatie.
Radiusul prezinta o « curbura
supinatoare » la extremitatea careia se insera tendonul
bicepsului si supinatorul si o
« curbura pronatoare » la extremitatea careia se insera
rotundul pronator. Acesti 2
muschi prin tractiunea lor determina rotatia acestui os
in maniera unei manivele.
MANA
Situata la extremitatea membrului superior mana este un «
instrument » foarte
perfectionat. Aceasta se datoreaza mobilitatii multiple a
degetelor asupra carora
actioneaza prin sistem tendinoase complexe, dar se
datoreaza insa si in egala masura
policelui care se poate opune celorlalte degete. Mana
este de asemeni capabila sa
realizeze prehensiuni de toate felurile de la cele mai
fine (sa tina un ou) pana la cele mai
puternice (sa ridice o greutate mare). Se uneste cu
antebratul prin articulatia
radiocarpiana.
DISPOZITIVUL OSOS AL MAINII
Mana prezinta 3 regiuni osoase: superior carpul format
din 8 oase cubice dispuse
pe 2 siruri. Urmeaza regiunea metacarpiana formata din 5
oas.e lungi (metacarpienele)
dispuse in evantai, formand scheletul palmei; a treia
regiune osoasa este cea a falangelor
(2 pentru police si 3 pentru celelalte degete) formand
scheletul degetelor. Metacarpianul
si falangele aferente formeaza o coloana osoasa.
2Carpul. Este un ansamblu putin voluminos (3 cm lungime,
5 cm latime) format
din 2 siruri de oase: in primul sir dinspre police spre
degetul mic se gasesc: scafoidul,
semilunarul, piramidalul si pisiformul. In al doilea sir
se gasesc in aceeasi ordine
trapezul, trapezoidul, capitatul si osul cu carlig.
Scafoidul poate fi comparat cu o luntre. Fata sa
superioara se articuleaza cu
radiusul, fata inferioara cu trapezul si trapezoidul.
Semilunarul: fata sa se articuleaza cu radiusul si
ligamentele triunghiular fata
inferioara cu osul capitat.
Piramidalul: fata superioara se articuleaza cu ligamentul
triunghiular; fata
inferioara cu osul capitat si osul cu carlig.
Pisiformul este situat inaintea piramidalului cu care se
articuleaza.
Trapezul: fata sa inferioara se articuleaza cu
metacarpianul I, fata anterioara
prezinta un sant si tuberculul trapezului.
Trapezoidalul: fata sa inferioara corespunde
metacarpianului II.
Osul capitat: cel mai voluminos se articuleaza superior
cu semilunarul in jos cu
metacarpianul III si prin 2 fatete cumetacarpienii
vecini.
Osul cu carlig: fata inferioara corespunde bazei
metacarpienilor 4, 5.
Asa cum se arata in desen oasele corpului se articuleaza
intre ele prin fatete
laterale (toate suprafetele sunt acoperite de cartilaj).
Numeroase ligamente merg de la
un os la altul si se solidarizeaza intre ele.
Masivul carpian este volumul constituit de cele 8 oase.
Anterior este concav de la
interior spre exterior (datorita orientarii oaselor)
formand santul carpului. El este
transformat intr-un canal datorita ligamentului inelar
anterior al carpului care se
ataseaza pe reperele ce il limiteaza. Pe acesta se insera
mici muschi intrinseci ai mainii si
palmarul mic.
Prin santul carpului trec tendoanele muschilor flexori ai
mainii si degetelor ce vin
de la antebrat.
Fata superioara este convexa, corespunde radiusului si
ligamentului
triunghiular; este numita « condilul carpian ». Fata
posterioara este convexa,
oasele sunt unite ca si anterior prin numeroase
ligamente; este acoperita de
muschii extensori ai mainii si degetelor.
2 Metacarpienele si falangele.
Studiem aici coloanele osoase II-V; coloana osoasa a
policelui va fi studiata in
lectiile urmatoare.
Exista 5 coloane osoase compuse fiecare dintr-un
metacarpian si falangele
aferente. In ciuda taliei lor mici, toate aceste oase
sunt oase lungi, formare fiecare din 3
parti: baza (superior); capul (inferior) si corpul. Baza
are o forma patrulatera cu
suprafete articulare pe fata superioara corespunzand
oaselor carpului (articulatii
carpometacarpiene) si pe fetele laterale pentru
articulatiile cu metacarpienele vecine
(articulatii intermetacarpiene).
Corpul prezinta o sectiune triunghiulara (3 fete, 3
margini).
Capul are o suprafata articulara rotunjita si de fiecare
parte un mic tubercul.
Degetele sunt in numar de 5, numerotate lateromedial de
la I la V.
Fiecare deget are cate un nume: police, indice (index),
medius, inelar si mic
(auricular). Oasele care formeaza degetele se numesc
falange; sunt in total 14 falange.
Falanga proximala prezinta la nivelul bazei o cavitate
articulara pentru
articulatia cu capul metacarpianului corespunzator. La
nivelul capului prezinta o
trohlee pentru articulatia cu falanga mijlocie.
Falanga mijlocie: baza prezinta o cavitate de receptie
pentru trohleea capului
falangei proximale. Capul este asemanator cu cel al
falangei proximale.
Falanga distala: baza e identica cu cea a falangei
mijlocii. Capul se termina cu o
tuberozitate ce corespunde regiunii unghiale.
ARTICULATIILE MAINII
1. Articulatia
radiocarpiana
In acest caz nu putem vorbi de o singura articulatie;
practic este vorba de o
regiune articulara (pumnul) care implica numeroase oase
si articulatii (radiocarpiana si
intercarpiene).
Suprafete articulare:
4Superior: radiusul si ligamentul triunghiular formand
"cavitatea glenoida
antebrahiala" ce corespunde "condilului"
carpian, format din lantul osos superior al
carpului (cu exceptia pisiformului). Aceasta reprezinta
articulatia radiocarpiana
(articulatie sinoviala, biaxiala, elipsoidala).
4Inferior: cele 3 oase ale lantului osos superior al
carpului ce corespund celor 4
oase ale lantului superior. Aceasta este articulatia
numita mediocarpiana.
Suprafetele articulare radiocarpiene
4" Cavitatea glenoida antebrahiala" formeaza o
suprafata concava, ovalara, a
carei margine posterioara coboara un pic mai jos decat
cea anterioara. Este formata
lateral de catre suprafata inferioara a radiusului si
medial de fata inferioara a
ligamentului triunghiular, acoperita de cartilaj.
Ligamentul triunghiular permite
conservarea integritatii glenei antebrahiale in timpul
miscarii de pronatie-supinatie.
Daca ansamblul osos ce formeaza carpul s-ar articula cu
cele 2 oase ale
antebratului direct el s-ar replia pe el insusi in timpul
pronatiei. Ligamentul tringhiular
este un element ofera carpului o suprafata qvasicontinua
radiusul.
4Condilulul carpian este format din fetele superioare ale
scafoidului, a
semilunarului si piramidalului acoperite de cartilaj.
Suprafetele articulare mediocarpiene
4Superior: se gasesc fetele inferioare ale scafoidului,
semilunarului, piramidalui.
4Inferior: se gasesc fetele superioare ale trapezului,
trapezoidalului, osul capitat,
osul cu carlig.
Interlinia articulara are forma unui S italic caruia ii
distingem 2 parti, o parte
interna ce reuneste o suprafata concava si una convexa si
o parte externa formata din 2
suprafete plane superioare ca si inferioare.
Mijloace de unire
4Capsula articulara: exista o capsula pentru articulatia
radiocarpiana ce se
ataseaza pe conturul suprafetei articulare. Capsula este
foarte laxa dinspre anterior spre
posterior si mai tensionata lateral. Ea e dublata de o
sinoviala. La nivelul articulatiei
mediocarpiene exista o capsula per articulatie. Capsulele
sunt mai mult sau mai putin
unite intre ele si sinovialele comunica.
4Ligamentele: pentru articulatia radiocarpiana exista
ligamente anterioare ce se
intind de la marginea anterioara a bazei radiusului pana
la oasele carpului si ligamente
laterale care se intind de la procesul stiloid radiusului
si ulnei pana la oasele carpului.
Pentru articulatia mediocarpiana ligamentele se intind
intre 2 oase vecine ale
carpului. Sunt intarite prin cateva fascicule ligamentare
de la articulatia radiocarpiana.
Sintetizand putem
imparti articulatiile intercarpiene in 3 grupe :
a) Articulatiile primului rand de oase ale carpului sunt
articulatii plane, acoperite de
cartilaj hialin.
4Mijloacele de unire sunt: - 2 ligamente interosoase
- 2 ligamente palmare
- 2 ligamente dorsale.
b) Articulatiile randului al doilea sunt tot articulatii
plane. Mijloacele de unire sunt similare
celor anterioare.
c) Articulatia mediocarpiana uneste randul proximal
(exceptand pisiformul) cu randul distal
al carpului. Linia articulara are forma unui S orizontal.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
4 capsula
articulara laxa
4ligamentul radial
al carpului (forma literei V), pe fata palmara intre capitat,
scafoid si piramidal.
4ligamentul dorsal
al carpului (slab dezvoltat).
Miscarile « pumnului » pun in functiune cele 2 lanturi
articulare.
Flexia este mai marcata in articulatia radiocarpiana.
Extensia este mai marcata in articulatia mediocarpiana;
este limitata in
articulatia radiocarpiana prin marginea posterioara a
bazei radiusului.
Abductia implica oasele partii laterale a corpului;
scafoidul se apropie de radius.
Miscarea este limitata de procesul stiloid al radiusului.
Se produce o disjunctie a partii
interne a articulatiei.
In adductie se produce procesul invers: piramidalul se
apropie de ulna. Miscarea
e mai putin limitata decat de cea din partea radiala
pentru ca procesul stiloid al ulnei
coboara mai putin. se produce disjunctia partii externe a
articulatiei.
2. Articulatiile carpometacarpiane
a) Articulatia carpometacarpiana a policelui este o
articulatie sinoviala, selara.
Componente :
4 suprafetele articulare ale trapezului si primului
metacarpian
4 mijloace de unire: capsula articulara laxa.
b) Articulatiile carpometacarpiene ale celorlalte degete
sunt sinoviale, plane.
Componente:
4 suprafete articulare: suprafetele inferioare ale
randului osos II ale carpului si
bazele metacarpienelor.
- metacarpianul II se articuleaza cu trapezul, cu
trapezoidul si
osul capitat
- metacarpianul III se articuleaza cu osul capitat
- metacarpianul IV cu osul capitat si osul cu carlig
- metacarpianul V cu osul cu carlig
4 mijloace de
unire:- capsula articulara
- ligamentul
interosos (forma litereiV)
- ligamentele carpometacarpiene palmare
- ligamentele carpometacarpiene dorsale
Permit miscari
reduse de alunecare si de flexie-extensie. Aceste miscari cresc in
amplitudine de la metacarp II.II. Curba canalului carpian
determina oblicitatea axei
articulatiilor 4 si 5 in raport cu planul mainii.
Ultimele metacarpiene fac deci o flexie care le
dirijeaza spre police.
3. Articulatiile
intermetacarpiene
Cu exceptia
primului metacarpian care este independent, toate celelalte metacarpiene
sunt unite intre ele la extremitatile lor proximale prin
articulatii plane, iar la extremitatile lor
distale printr-un ligament. Mijloacele de unire sunt
reprezentate de:
- 3 ligamente palmare
- 3 ligamente dorsale
3 ligamente interosoase.
4. Articulatiile
degetelorII-V
a) Articulatiile metacarpofalangiene sunt articulatii
sinoviale, elipsoidale.
Componente:
4 suprafete articulare:- capetele metacarpienelor
- cavitatile bazei
falangelor
4 mijloace de unire: - capsula articulara
- ligamente
palmare
- ligamente colaterale (forma de evantai); 2 pentru
fiecare
articulatie
-ligamentul metacarpian transvers profund.
Forma osoasa permite miscari de :
- flexie, extensie ; extensia pasiva este mai ampla decat
cea activa
- abductie/adductie
- rotatii lejere
Capsula este laxa anterior si posterior si intinsa pe
parti; intarita de partea palmara de
catre ligamentele palmare terminandu-se la baza falangei
proximale formand o zona limitanta.
Aceasta completeaza suprafata articulara a bazei falangei
cand articulatia este in extensie. In
flexie se repliaza.
Lateral capsula este intarita de ligamente laterale care
se intind de la tuberculul capului
metacarpianului pana pe partile laterale ale bazei
falangei. Aceste ligamente sunt intinse in
flexie si destinse in extensie. In consecinta miscarile
de abductie-adductie si rotatie in
articulatia metacarpofalangiana sunt imposibile daca
articulatia este in flexie.
De asemeni in extensie sau flexie usoara a coloanei
osoase metacarpofalangiene,
degetele se pot adapta la forma unui obiect tinut in
palma. Din contra in flexie coloanele sunt
stabilizate ceea ce faciliteaza priza de forta.
Ligamentele laterale trimit o expansiune in forma de
evantai spre ligamentele palmare.
b) Articulatiile interfalangiene
Degetele mainii
prezinta cate 2 articulatii: una proximala si alta distala (cu exceptia
policelui. Toate aceste articulatii sunt sinoviale, in
balama.
Componente:
4 suprafete articulare:- proximal - trohlee pentru
extremitatile distale ale primei si
II falanga
- distal - 2
cavitati despatite printr-un sant pentru extremitatile
proximale ale celei de a II-a si a III-a falanga.
4 mijloace de unire: - capsula articulara
- ligament palmar
- 2 ligamente colaterale.
Permit miscari de flexie extensie in plan sagital.
Pentru capsula si ligamente dispozitia este aceeasi ca la
articulatia metacarpofalangiana.
Intre falanaga proximala si cea mijlocie este posibila
flexia, extensia nu depaseste
rectitudinea coloanei osoase. Intre falanga mijlocie si
cea distala este posibila flexia si
extensia, in general de amplitudine mica.
Articulatiile
policelui
Articulatia dintre trapez si primul metacarpian este o
articulatie selara
(articulatia carpometacarpiana a policelui).
Aceasta dispozitie permite miscari in cele 3 plane.
La acest nivel si datorita acestei dispozitii are loc
miscarea de opozitie in care
policele descrie o traiectorie conica ce ii permite
apropierea intregii coloane osoase a
policelui de celelalte 4 degete.
Aceasta miscare imprima o mare finete prehensiunii. Ea se
completeaza prin
mobilitatea metacarpofalangiana si interfalangiana a
policelui care sunt identice cu cele
ale celorlalte degete.
Coloana osoasa a policelui are o orientare particulara
raportat la restul mainii:
- osul scafoid este oblic cu 40º anterior fata de planul
carpului;
- primul metacarpian este ecarte de al II-lea cu 20º si
deplasat anterior cu 40º.
Astfel si cand privim o mana in pozitie de repaos se
observa ca policele se gaseste
in unghi drept raportat la celelalte degete. Miscarile
primului metacarpian sunt:
- extensia (metacarpianul se deplaseaza posterior si
lateral);
- flexia (metacarpianul se deplaseaza anterior si medial,
apropiindu-se de axul
mainii);
- abductie (metacarpianul se deplaseaza lateral si
anterior);
- adductie (metacarpianul se deplaseaza medial si
posterior).
Capsula este laxa permitand miscari de rotatie axiala
(care se combina cu cele
precedente) crescand astfel posibilitatile de opozitie.
Articulatia metacarpofalangiana a policelui
Are aceeasi dispozitie ca a celorlaltye degete cu cateva
observatii:
- este mai masiva ca volum;
- capsula relativ laxa permite rotatii axiale;
- exista 2 oase sesamoide mici pe care se ataseaza
tendoane.
Articulatia interfalangiana
Are aceeasi dispozitie ca cea a celorlalte degete, este
mai masiva.
MISCARILE MAINII CA REGIUNE TOPOGRAFICA UNITARA
Se numeste flexie o miscare ce apropie fetele anterioare
ale mainii si antebratului.
In timpul acestei miscari degetele au tendita sa se
extinda. De ce? Datorita punerii in
tensiune a tendoanelor muschilor extensori ai degetelor.
Simtim aceasta tensiune pe fata
dorsala a mainii daca flexam degetele.
Se numeste extensie o miscare care apropie fetele
posterioare ale antebratului si
mainii. In timpul acestei miscari degetele au tendinta sa
se flexeze. De ce? Datorita
tensionarii ligamentelor muschii flexori ai degetelor.
Simtim aceasta tensiune pe fata
palmara daca extindem degetele.
Flexia si extensia au aproximativ aceeasi amplitudine. Se
numeste abductie sau
inclinare radiala miscarea ce apropie marginile laterale
ale antebratului si mainii. Se
numeste adductie sau inclinare cubitala miscarea ce apropie
marginile mediale ale
antebratului si mainii.
Adductia este mai ampla ca abductia. Cel mai frecvent
miscarile mainii se fac
intr-o directie oblica:
- flexia se combina cu adductia;
- extensia se combina abductia.
MUSCHII MAINII
In acest grup includem muschii ce ationeaza asupra
degetelor si indirect asupra
regiunii pumnului. Acesti muschi se insera pe mai multe
oase:
h Humerus: muschiul palmar mic, palmar mare, flexor ulnar
al carpului, flexor
comun superficial al degetelor, flexor radial al
carpului, extensor comun al degetelor,
extensor propriu al degetului 5, extensor ulnar al
carpului
h Radius: muschiul
flexor comun superficial al degetelor, flexor lung al policelui,
abductor lung al policelui
h Ulna: muschiul
flexor comun profund al degetelor, flexor comun superficial al
degetelor, flexor lung al policelui, flexor ulnar al
carpului, lung abductor al policelui,
lung extensor al policelui, scurt extensor al policelui,
extensor propriu al indicelui,
extensor ulnar al carpului
h Carp+metacarp:
muschiul palmar mic, palmar mare, flexor ulnar al carpului, lung
extensor radial al carpului, extensor ulnar al carpului,
lung abductor al policelui
h Falange:
muschiul extensor comun profund si superficial al degetelor, flexor lung
al policelui, extensor lung/scurt al policelui, extensor
comun al degetelor, extensor propriu al
indexului, extensor propriu al degetului V
Exista in plus muschi ce nu se ataseaza decat pe oasele
mainii: muschi intrinseci ai
mainii. Cei ce mobilizeaza policele formeaza eminenta
tenara; cei ce actioneaza asupra
degetului V formeaza eminenta hipotenara. Se mai descrie
si o regiune mijlocie a palmei ce
contine muschi interososi si lombricali. Muschii se gasesc
numai pe fata palmara si spatiile
interosoase; fata dorsala contine tendoanele muschilor
posteriori ai antebratului.
MUSCHII FLEXORI AI
MAINII/PUMNULUI
.. Muschiul flexor radial al carpului (palmarul mare )
Ia nastere de pe epicondilul medial, apoi formeaza un
tendon ce trece prin santul
carpian si se termina pe baza metacarpianului II.
Actiune: realizeaza flexia mainii pe antebrat actionand
asupra articulatiei
radiocarpiene si mediocarpiene. Realizeaza abductia
mainii. Participa slab la flexia
antebratului pe brat si pronatie.
..Muschiul palmar lung (muschiul palmar mic)
Se intinde de la epicondilul medial la ligamentul inelar
anterior al carpului si
aponevroza palmara superficiala.
Actiune: flexia mainii (slab flexor al antebratului) ; nu
au nici o actiune asupra
inclinarilor laterale pentru ca trece prin axul sagital
al carpului.
..Muschiul flexor ulnar al carpului (cubital anterior)
Ia nastere prin 2 capete unul pe epicondilul medial
humeral si unul pe olecran si 2/3
superioare ale marginii posterioare a ulnei. Corpul
muscular se continua cu un tendon ce se
insera pe osul pisiform.
Actiune: realizeaza flexia si adductia mainii. Participa
partial la flexia cotului.
MUSCHII EXTENSORI
AI MAINII/PUMNULUI
.. Muschiul lung
extensor radial al carpului
Porneste de pe marginea laterala a humerusului (portiunea
inferioara) si se
termina pe baza metacarpianului II.
Actiune: este extensor al mainii, abductor al mainii.
Participa la flexia antebratului pe
brat.
.. Muschiul scurt extensor radial al carpului
Se intinde intre epicondilul humeral lateral si baza
metacarpianului III.
Actiune: extensor al mainii, participa partial la flexia
antebratului.
.. Muschiul extensor ulnar al carpului (cubital
posterior)
Se intinde de la epicondilul lateral si marginea
posterioara a ulnei pana la baza
metacarpianului 5.
Actiune:
realizeaza extensia si adductia mainii. Participa slab la extensia
antebratului.
MUSCHII FLEXORI
EXTRINSECI AI DEGETELELOR
.. Muschiul flexor
profund al degetelor
Ia nastere de pe
fata anterioara a ulnei si de pe membrana interosoasa a
antebratului. Corpul muscular se imparte in partea
mijlocie a antebratului in 4 fascicule
continuate fiecare cu cate un tendon ce trece prin santul
carpian si se indreapta spre
degetele II, III, IV si V. Aici perforeaza tendonul
flexorului superficial si se termina pe
baza falangei distale.
Pe tendonul
acestui muschi la nivelul palmei se insera muschi lombricali .
Actiune: flecteaza falanga distala pe cea mijlocie si
participa la flexia celorlalte
falange.
.. Muschiul flexor superficial al degetelor
Este situat anterior de precedentul. Ia nastere prin 2
capete: unul pe epicondilul
medial si procesul cornoid al ulnei si altul pe marginea
anterioara a radiusului.
Formeaza 4 tendoane ce trec prin santul carpian si se
dirijeaza apoi spre primele 4
degete si terminandu-se pe fata anterioara a falangei
mijlocii.
Actiune: realizeaza flexia falangei mijlocii pe falanga
proximala si a acesteia pe
metacarpiene. Participa la flexia mainii si partial la
flexia antebratului.
MUSCHII EXTENSORI
EXTRINSECI AI DEGETELOR
.. Muschiul extensor comun al degetelor
Ia nastere pe epicondilul humeral lateral, descinde pe
fata posterioara a
antebratului si formeaza 4 tendoane terminale. Fiecare
tendon se dirijeaza spre un deget
pe care se termina prin 3 ramuri:
- una centrala pe baza falangei proximale si mijlocii;
- 2 laterale ce se reunesc pe baza falangei distale.
Actiune: la nivelul degetelor I-IV realizeaza extensia
falangei distale pe cea medie,
a acesteia pe cea proximala, a falangei proximale pe
metacarpian si a mainii pe antebrat.
Extensia falangei proximale este puternica in timp ce
extensia celorlalte falange e
insuficienta ea fiind completata de interososi.
.. Muschiul extensor propriu al degetului V
Are origine pe epicondilul lateral humeral; tendonul sau
terminal se uneste cu cel
al extensorului comun destinat degetului V si se insera
pe ultimele 2 falange ale
degetului mic.
Actiune: este un extensor al degetului V intarind
actiunea extensorului comun.
Participa si la abductia degetului V.
.. Muschiul extensor propriu al indexului
Ia nastere pe fata posterioara a ulnei; tendonul sau
terminal se uneste cu cel al
extensorului comun destinat indexului.
Actiune: intareste actiunea extensorului comun la nivelul
indexului. Participa si
la adductia indexului.
MUSCHII INTRINSECI
AI DEGETELOR 1-2-3-4
.. Muschii interososi
Sunt muschii mici ce ocupa spatiul cuprins intre 2
metacarpieni:
- 4 interososi dorsali ce iau nastere pe fata dorsala a
mainii (pe metacarpienele
ce marginesc spatiul interosos);
- 4 interososi palmari ce iau nastere pe fata palmara a
mainii (ocupa ½ din
spatiul interosos, se prind numai pe cate un
metacarpian).
Tendonul lor principal prezinta doua parti: o parte pe
baza primei falange si o
parte ce contine 3 fascilule: primul inconjoara falanga
si primeste fibre identice de la
muschiul interosos vecin; al 2-lea si al 3-lea se termina
pe marginea tendonului
extensorului comun al degetelor la nivelul falangelor
proximala si medie.
Actiune: sunt responsabili de miscarea de apropiere si
indepartare a degetelor
fata de axul mainii (abductori - interososii dorsali si
adductori - interososii palmari).
Daca actioneaza bilateral de fiecare parte a unui deget
realizeaza flexia falangei
proximale (primul fascicul); cele 2 fascicule se termina
pe tendonul extensorului comun
realizan extensia falangei medii si distale.
.. Muschii lombricali
Acesti 4 muschi iau nastere pe tendoanele muschiului
flexor al degetelor si se
termina pe tendoanele muschiului extensor al degetelor.
Actiune: realizeaza flexia in articulatiile
metacarpofalangiene si extensia in
acticulatiile interfalangiene (flexori ai falangei
proximale; extensori ai celorlalte doua).
MUSCHII INTRINSECI
AI DEGETULUI 5
Acesti 3 muschi formeaza masa musculara a regiunii
mediale a mainii sau
eminenta hipotenara.
.. Muschiul opozantul degentului mic
Ia nastere pe osul cu carlig si pe ligamentul inelar
anterior al carpului, se termina
pe metacarpianul 5 (fata interioara).
Actiune: mobilizeaza metacarpianul 5 anterior si lateral
imprimandu-i o miscare
de rotatie externa.
.. Muschiul flexor scurt al degetului mic
Ia nastere pe osul cu carlig si ligamentul inelar
anterior al carpului; se termina
pe baza primei falange a inelarului.
Actiune: flecteaza falanga principala a degetului mic.
.. Muschiul abductor al degetului mic
Ia nastere pe osul pisiform, ligamentul inelar al
carpului; se termina ca si muschii
anteriori.
Actiune: flecteaza falanga proximala a degetului mic;
este adductor in raport cu
carpul si abductor in raport cu axul mainii.
MUSCHII EXTRINSECI
AI POLICELUI
.. Muschiul flexor lung al policelui
Ia nastere pe radius, trece pe membrul ligamentului
inelar anterior al carpului
apoi anterior de oasele mainii pentru a se termina pe
baza falangei distale.
Actiune: flecteaza falanga distala a policelui, antrenand
si flexia falangei
proximale. Participa la flexia mainii si la abductie .
.. Muschiul lung abductor al policelui
Ia nastere de pe fata posterioara a ulnei si radiusului
(si pe ligamentul interosos).
Se termina pe baza primului metacarpian.
Actiune: realizeaza abductia policelui, participa la
flexia mainii si la abductia
mainii.
.. Muschiul scurt extensor al policelui
Ia nastere membrul lungul abductor si se termina pe fata
dorsala a primei
falange a policelui.
.. Muschiul extensor al policelui
Ia nastere pe fata posterioara a ulnei (sub scurtul
extensor) si se termina pe
falanga distala a policelui.
Actiune: realizeaza extensia falangei distale si
proximale.
Tendoanele lungului si scurtului extensor al policelui
puse in tensiune delimiteaza
o zona denumita « tabachera anatomica« .
MUSCHII INTRINSECI
AI POLICELUI
.. Muschiul adductor al policelui
Acest muschi prezinta 2 fascicule: un fascicul oblic de
pe trapezoid si osul capitat
si un fascicul transvers de pe metacarpienele 2 si 3 si
articulatiile metacarpofalangiene
corespunzatoare.
Cele 2 fascicule se unesc pentru a se termina pe
sesamoidul intern al articulatiei
metacarpofalangiene a policelui si pe baza falangei
proximale a policelui.
Actiune: apropie metacarpianul II de primul si flexteaza
prima falanga.
.. Muschiul flexor scurt al policelui
Acest muschi e dispus in 2 plane: un plan profund cu
insertie pe trapez si osul
capitat si un plan superficial cu insertie pe trapez si
ligamentul inelar anterior al
carpului.
Cele 2 fascicule se unesc si se termina printr-un tendon
pe sesamoidul extern si pe
baza primei falange a policelui.
Actiune: flecteaza prima falanga a policelui; antreneaza
metacarpianul I in
rotatie interna.
.. Muschiul opozant al policelui
Acest muschi ia nastere pe trapez si ligamentul inelar
anterior al carpului si se
termina pe fata anterioara a primului metacarpian.
Actiune: antreneaza metacarpianul I anterior si lateral
si ii imprima o puternica
rotatie interna. Realizeaza deci miscarile ce ii permit
sa execute diversele prehensiuni.
.. Muschiul scurt abductor al policelui
Se insera pe scafoid si ligamentul inelar anterior al
carpului. Se termina pe baza
primei falange.
Actiune: flexia primei falange a policelui.
IV. MEMBRELE INFERIOARE
Membrele inferioare sau pelvine sunt segmente corporale
care se desprind din partile
infero-laterale ale trunchiului. Sunt adaptate in primul
rand pentru statiunea bipeda si
locomotie. Ca si membrele superioare prezinta o portiune
care le leaga de trunchi, numita
centura membrului si o portiune care o continua pe cea
precedenta numita membrul liber.
Scheletul centurii pelvine (bazinului) este format din
cele 2 oase coxale, sacrul si
coccigele. Aceste aspecte au fost discutate in cadrul
capitolului II.
Scheletul membrului inferior propriu-zis (liber)este
format din:
- scheletul coapsei: - femur, patela;
- scheletul gambei: - tibie, fibula;
scheletul piciorului: - tarsul (7); metatarsul (5);
falange (14)
Femurul
Este un os lung ce prezinta o diafiza si doua epifize.
Orientare: se aseaza in sus extremitatea cu un cap;
-medial suprafata
sferica articulara;
- posterior
marginea cea mai aspra.
..Epifiza superioara prezinta:
g capul ce reprezinta 2/3 dintr-o sfera; este articular
si prezinta foseta ligamentului
capului.
g colul ce
formeaza cu diafiza unghiul de inclinatie (125°-130°); axul colului
formeaza cu axul epifizei inferioare unghiul de
declinatie (12°).
Marirea unghiului
de inclinatie are ca rezultat ducerea membrului inferior in abductie
(coxa valga). Micsorarea lui imprima adductia membrului
inferior (coxa vara).
Marirea unghiului
de declinatie pune membrul inferior in rotatie mediala. Micsorarea lui
duce membrul inferior in rotatie laterala:
g trohanterul mare
(lateral) pe care se insera muschii pelvitrohanterieni; prezinta 3 fete
(anterioara- externa, posterioara -interna, superioara)
g trohanterul mic
pe partea posteroinferioara a colului; da insertie muschiului iliopsoas.
..Corpul este
prismatic triunghiular. Prezinta trei fete ( anterioara, laterala, mediala ) si
trei margini (mediala, laterala, posterioara sau linia
aspra).Linia aspra se bifurca inferior si se
trifurca superior. Pe aceasta linie aspra se insera noua
muschi ai coapsei.
..Epifiza
inferioara este masiva, formata din doi condili. Anterior condilii converg spre
o suprafata articulara (fata patelara), iar posterior
sunt despartiti de fosa intercondilara.
Condilul medial
este mai ingust si descinde mai jos decat cel lateral. Astfel
coapsa formeaza cu gamba un unghi obtuz de 170°-175°
deschis lateral. Cand
condilul medial descinde prea mult rezulta o oblicitate
mai mare a femurului cu proiectia
mediala a genunchiului. Micsorarea unghiului lateral sub
145° conduce la genu
valgum. Invers cand unghiul dintre coapsa si gamba e
deschis medial se
formeaza genu varum.
Fiecare condil are
3 fete:
-articulara;
-intercondilara
(delimiteaza fosa intercondilara, pentru
insertia ligamentelor incrucisate ale genunchiului)
-cutanata prezita
epicondili (respectiv medial si lateral), pentru insertia
ligamentelor colaterale ale articulatiei genunchiului.
Tibia
Orientare: se aseaza in jos epifiza mai mica;
- medial
prelungirea ei;
- anterior
marginea cea mai ascutita.
..Corpul este prismatic triunghiular. Prezinta trei fete
( mediala, laterala, posterioara
) si trei margini: anterioara (se bifurca superior),
mediala, interosoasa (da insertie muschilor
interososi). Fata mediala nu este acoperita de muschi si
se palpeaza sub piele.
Corpul tibiei are
doua curburi ce-i dau aspectul literei S.
..Epifiza superioara este voluminoasa formata din doi
condili, unul medial si unul
lateral.
Fiecare condil
prezinta:
- o fata articulara superioara pentru articulatiile cu
condilii femurali;
- o fata anterioara comuna;
- eminenta
intercondilara (spina tibiei). Anterior de aceasta se afla aria
intercondilara anterioara (pentru ligamentul incrucisat
anterior), iar posterior se afla aria
intercondilara posterioara (pentru ligamentul incrucisat
posterior);
- o circumferinta
ce prezinta lateral o fata articulara pentru capul fibulei, iar anterior
tuberozitatea tibiei.
..Epifiza inferioara: este mai putin dezvoltata, are
forma cuboidala neregulata si
prezinta sase fete:
- o fata superioara;
- o fata inferioara (articulara cu talusul);
- o fata anterioara (pe care aluneca tendoanele
extensorilor);
- o fata posterioara;
- o fata laterala ce prezinta incizura fibulara pentru
articulatia cu fibula;
- o fata mediala ce se prelungeste cu maleola mediala.
Fibula
Orientare: se aseaza in jos epifiza turtita;
- medial fata articulara a acesteia;
- posterior
marginea epifizei prevazuta cu o fosa.
..Corpul este prismatic triunghiular prezentand trei fete
si trei margini.
..Epifiza superioara este formata din capul fibulei ce se
prelungeste cu un varf pe
care se insera muschiul biceps femural. Prezinta o
fetisoara articulara pentru tibie. Este legata
de corp prin col, inconjurat lateral de nervul fibular
comun.
..Epifiza
inferioara: este formata din maleola laterala ce coboara mai mult decat cea
mediala. Prezinta o baza, un varf, o fata laterala si o
fata mediala.
Cele doua oase
sunt unite pe toata lungimea lor, printr-un ligament interosos intins
de la marginea mediala a fibulei la cea laterala a
tibiei.
Superior sunt in contact mobil printr-o articulatie
adevarata formata dintr-o suprafata
ovalara pe capul fibulei si o suprafata corespunzatoare
situata pe fata laterala a circumferintei
condililor tibiali. Ca mijloace de unire exista o capsula
si doua ligamente (anterior si
posterior). Este o articulatie de tip condilian care va
fi descrisa in amanunt in continuare.
Inferior exista o
sindesmoza tibiofibulara; oasele sunt in contact prin doua suprafete
fara cartilaj, acoperite de un strat fin de periost si
intre care se gaseste tesut fibros. Ele sunt
unite printr-un ligament anterior si unul posterior.
Patela
Este un os scurt inclus in tendonul cvadricepsului. Fata
sa anterioara se poate palpa
sub piele. Pe fata posterioara se gaseste o suprafata
articulara ce corespunde trohleei femurale.
Este legata:
• de condili prin ligamente mici;
• de meniscuri prin ligamente meniscorotuliene;
• de tendonul muschiului cvadriceps.
Rolul sau principal este de a proteja tendonul muschiului
cvadriceps. In timpul
miscarii acest tendon are o miscare asemanatoare cu
franghia unui scripete antrenand forte
puternice (rezistente):
.. Forte de tip presiune (tractiunea cvadricepsului
comprima puternic patela
pe trohlee). Aceste forte cresc cu gradul flexiei pana la
400 kg (daca se
adauga si o greutate suprapurtata);
.. Forte de tip intindere in directiile de tractiune
opuse;
.. Forte de tip frictiune realizate asupra aceleiasi
zone.
Patela nu este stabila lateral. Este inclusa in tendonul
cvadricepsului ce
realizeaza o tractiune in axul diafizei femurale (oblica
in sus si anterior) in timp ce axul
portiunii femurale pe care se aplica patela e vertical.
Aceasta instabilitate este maxima in extensie activa si
in flexie usoara cand patela are
un contact mai slab cu trohleea. Instabilitatea se
accentueaza daca tibia este in rotatie externa
deoarece in acest caz si tendonul rotulian devine in
egala masura oblic spre exterior.
Lateral rotula este stabilizata in principal prin
actiunea muschiului vast medial care o .
readuce. spre interior.
Se observa astfel ca articulatia genunchiului este expusa
unor forte puternice, mai des
de partea externa. Aceasta explica frecventa artrozelor
femurorotuliene ce pot compromite
buna alunecare a patelei si extensia activa a
genunchiului.
Articulatiile
membrului inferior
Articulatiile membrului inferior pot fi impartite ca si
cele ale membrului superior in 2
grupe: articulatiile centurii membrului inferior si
articulatiile membrului inferior propriu-zis.
Articulatiile centurii membrului inferior realizeaza o
unitate osteofibroasa care
asigura o dubla functie:
- asigura rezistenta necesara echilibrarii bazinului
- asigura elasticitatea necesara atenuarii socurilor
produse in mers, fuga, salt.
Aceasta unitate este realizata:
- anterior si median prin simfiza pubiana
- posterior si median prin articulatiile sacroiliace
- prin ligamentele iliolombare care fixeaza oasele coxale
de coloana lombara
- prin ligamentele sacroischiadice care fixeaza oasele
coxale de partile
laterale ale sacrului si coccigelui
- prin membrana obturatoare care acopera gaura obturata.
Aceste apecte au
fost discutate pe larg in cadrul capitolului 2 (Trunchiul)
SOLDUL -
ARTICULATIA COXOFEMURALA
Soldul este articulatia proximala a membrului inferior ce
leaga femurul de bazin. Este
greu reperabil datorita faptului ca este inconjurat de
mase musculare importante.
Stabilitatea sa si forta musculaturii sale sunt necesare
statiunii bipede si mersului.
Numeroasele tehnici corporale necesita insa in mod egal
si o amplitudine mare a
miscarii in aceasta articulatie suplinita si prin
regiunile supraajacente (lombopelvine) sau
subajacente (genunchi, picior). De aici importanta
cunoasterii acestei articulatii pentru a o
putea solicita intr-o maniera izolata.
..Suprafetele articulare ale articulatiei coxofemurale
La nivelul osului coxal se gaseste acetabulul sau
cavitatea cotiloida, o cavitate ce
reprezinta 1/2 de sfera situata pe fata externa a
coxalului, la nivelul jonctiunii ilion /ischion /
pube.
Suprafata
articulara pentru femur nu ocupa decat o parte din acetabul, fiind
reprezentata de o suprafata semilunara. Suprafata cea mai
profunda a cavitatii nu e
articulara si este ocupata de ligamentul rotund.
Acetabulul are o orientare spre exterior,
anterior si in jos. Privind dintr-o incidenta anterioara
se observa ca partea superioara a
acetabulului este oblica raportata la cea orizontala. Cu
cat aceasta oblicitate este mai mare cu
atat capul femural este mai stabil in articulatie. Aceste
date variaza individual si in functie de
varsta.
La nivelul
femurului se gaseste capul femural (2/3 dintr-o sfera de circa 5 cm
diametru). Este acoperit de cartilaj hialin, in afara unei
mici suprafete in 1/4 posteroinferioara
unde se insera ligamentul rotund. Capul femural se
sprijina pe colul femural. Privit anterior
acesta prezinta o oblicitate de sus in jos si dinspre
interior spre exterior. Privit superior este
oblic spre anterior si spre exterior. Aceste orientari ca
si lungimea colului prezinta variatii
individuale.
Articulatia este
completata printr-un inel de fibrocartilaj care adera pe marginea
acetabulului. El mentine capul femural in articulatie
crescand stabilitatea articulatiei. Are o
forma prismatic triunghiulara. Cele doua suprafete
articulare realizeaza o unire articulara
foarte stransa. In pozitie anatomica insa capul femural
nu este complet acoperit de cavitatea
cotiloida, partea sa anterioara ramane descoperita. Ea se
acopera insa complet in pozitie de
flexie la 90°. Pozitia in care cele doua suprafete
articulare au maximum de contact este o
combinatie de flexie, abductie, rotatie externa. Este
pozitia pe care o luam in mod spontan
pentru a realiza repausul articular.
Asa cum s-a aratat
anterior axa colului femural formeaza cu axa diafizei un unghi de
135° numit unghi de inclinatie:
- un col mai inclinat formeaza un unghi mai mic de 135°
si se numeste coxa vara;
- el limiteaza mai rapid miscarea de abductie;
- un col mai putin inclinat formeaza coxa valga. El va
permite o miscare de abductie
mai ampla.
Vazut de sus colul apare oblic formand unghiul de
declinatie (10° - 12°). Un col cu un
unghi de declinatie redus permite o buna acoperire a
capului femural de catre cavitatea
cotiloida in pozitie anatomica. Aceasta dispozitie osoasa
permite capului femural sa ramana
acoperit chiar in rotatie externa. Un col cu un unghi de
declinatie mare dinpotriva determina
un cap femurral putin acoperit in pozitie anatomica si
este efectiv descoperit in rotatia externa
pe care o limiteaza.
Curburile colului
influenteaza in mod egal amplitudinea miscarilor in articulatia
coxofemurala. De exemplu un col foarte concav (frecvent
corespunzator unui col lung)
permite o buna abductie si rotatie externa. Un col putin
concav (corespunzator unui col scurt)
se opune rapid marginii cavitatii cotiloide si limiteaza
miscarile.
Se observa astfel
ca exista la nivelul articulatiei coxofemurale o predispozitie la
amplificarea sau limitarea miscarilor deja inscrise in
forma osoasa. Aceasta observatie
este importanta raportata la tehnicile care au o mare
amplitudine de miscare in articulatia
coxofemurala. Astfel persoanele la care dispozitia osoasa
limiteza miscarile risca pentru
efectuarea lor o fortare a articulatiei supraajacente
(coloana lombara ) sau subajacente
(genunchi).
..Mijloace de unire ale articulatiei coxofemurale
- Capsula si
ligamente -
Capsula se atasaza: pe osul iliac, pe marginea cavitatii
cotiloide iar pe femur in
jurul colului (la distanta de suprafata articulara).
Este foarte rezistenta si este intarita prin ligamente
mai ales in partea anterioara
unde gasim trei fascicule dispuse in N, formand:
.. ligamentul iliofemural cu doua fascicule
(iliopretrohanterian si
ilioposttrohanterian)
.. ligamentul pubofemural;
.. ligamentul capului femural (ligament rotund).
Exista si ligamente posterioare dispuse in spirala, mai
putin rezistente, ca si fibre
circulare profunde intarind zona centrala a capsulei. De
altfel capsula ocupa in intregime fata
anterioara a colului femural in timp ce din fata
posterioara a acestuia ocupa numai 2/3
mediale. Deci o fractura in 1/3 laterala a colului
femural va fi intercapsulara in partea
anterioara si extracapsulara in partea posterioara, iar
trohanterul mare si mic raman in afara
insertiei capsulei. De asemenea insertia capsulei la
distanta de col permite efectuarea unor
miscari ample si variate.
Comportarea
ligamentelor articulare coxofemurale in timpul miscarilor este
urmatoarea:
- in flexie sunt toate destinse;
- in extensie sunt tensionate;
- in abductie fasciculul superior este destins cel inferior
este tensionat;
- in adductie fasciculul superor este tensionat, iar cel
inferior destins;
- in rotatie externa sunt toate tensionate;
- in rotatie interna sunt destinse.
Concluzie: flexia si rotatia interna destinde aceste
ligamente in timp ce extensia si rotatia
externa le tensioneaza.
Miscarile globale ale coapsei
Vom observa intai aceste miscari considerand osul coxal
ca punct fix si femurul ca
punct mobil fata de acesta.
..Miscarea care apropie fetele anterioare ale coapsei si
trunchiului se numeste flexia
coapsei. Amplitudinea flexiei coapsei este mai mare cand
genunchiul este in flexie 130° si
mai limitata daca genunchiul este in extensie 90°,
(datorita contractiei muschilor
ischiogambieri). Flexia coapsei antreneaza frecvent o
retroversie a bazinului. Flexia pasiva
este putin mai ampla ca cea activa deoarece muschii
flexori destinsi permit compresia.
..Miscarea care aproprie fetele posterioare ale coapsei
si trunchiului se numeste
extensia coapsei.
Extensia este limitata; amplitudinea ei este mai mare
cand genunchiul este extins si
mai mica cand genunchiul este flexat (datorita
contractiei muschiului drept femural).
..Miscarea prin care coapsa se deplaseza spre linia mediana
a corpului se numeste
adductie. Pentru a se face in plan pur frontal ea
presupune o deplasare prealabila a celuilalt
membru inferior. Este efectuata aici cu o usoara flexie.
(se poate realiza si o usoara extensie).
Amplitudinea adductiei este de 30°.
..Miscarea care apropie fetele laterale ale coapsei si
trunchiului se numeste
abductie. Abductia in pozitie de rotatie neutra sau
interna nu depaseste 40° deoarece partea
superioara a colului este blocata de marginea cavitatii
cotiloidiana.
In rotatie externa se observa ca acestei cavitati
cotiloidiene i se opune partea anterioara
sau inferioara a colului si astfel abductia se poate
realiza cu o amplitudine mai mare.
..Miscarea de rotatie interna a coapsei se realizeaza in
jurul unui ax vertical, care
trece prin capul femural (piciorul priveste spre
interior) si are o amplitudine de 35°. In
cazurile in care coapsa se afla in pozitie de flexie si
abductie valoarea ei ajunge la 100° .
..Rotatia externa are o amplitudine de 15° fiind necesara
in dansul clasic, pozitia de
lotus; este mai ampla plecand din pozitia de flexie a
coapsei (ligamentul Bertin este relaxat).
Cel mai frecvent, miscarile coapsei se asociaza si se
realizeaza in doua directii:
abductie si rotatie interna sau flexie si abductie.
Daca consideram femurul punct fix si osul coxal punct
mobil vom observa
deplasarile spinei iliace anterosuperioare pentru
descrierea miscarilor. Aceasta poate fi
antrenata:
- ..Anterior: anteversia (ce se propaga in coloana
lombara deteminand o tendinta la
lordoza);
- ..Posterior: retroversia (ce determina in regiunea
lombara o tendinta la redresarea
lordozei);
- ..Lateral: inclinare laterala externa;
- ..Medial: inclinare laterala interna.
Cele doua miscari
(lateral si medial) au tendinta de a antrena o inclinare laterala in
regiunea lombara.
ARTICULATIA
GENUNCHIULUI
Pune in legatura
trei oase: femurul, tibia si patela.
Femurul se
articuleaza cu patela (articulatia femuropatelara) si cu tibia (articulatia
tibiofemurala). Patela nu se articuleaza cu tibia.
Corpul femural
este triunghiular pe sectiune. In partea inferioara marginea posterioara
se bifurca, sectiunea devenind patrulatera pentru ca la
nivelul bazei femurului sa apara ca un
tunchi de piramida. Portiunea superioara a tibiei
prezinta aceeasi sectiune, capul tibiei este
triunghiular pe sectiune. Margimea sa anterioara se
bifurca superior astfel incat portiunea
superioara a tibiei are forma unui trunchi de con
rasturnat. Astfel cele doua oase prezinta in
regiunea articulara un volum masiv asemanator capitulului
coloanelor ceea ce asigura o mare
rezistenta la presiuni. Structura spongioasa arata travee
dispuse in evantai sau verticale si linii
de intarire orizontala.
..Suprafetele articulare ale genunchiului
La nivelul femurului baza piramidei este reprezentata de
o suprafata articulara
rotunjita curbata spre posterior; partea anterioara se
articuleaza cu patela. Suprafetele
laterale formeaza condilii femurali care se articuleaza
cu tibia (ansamblul are forma unui
balansoar). Vazut din profil fiecare condil are o raza de
curbura ce descreste dinainte
inapoi (in partea anterioara are 45mm, iar in cea
posterioara 16mm), ceea ce face ca
suprafata condililor sa nu apara ca un segment de cerc ci
ca o spirala (condilul este mai
plat anterior, ideal pentru statica si mai curbat
posterior permitand o buna miscare de
flexie). Cei doi condili nu au aceeasi curbura: condilul
medial este mai proeminent si se
afla pe un plan inferior celui lateral. Aceasta explica
oarecum rotatiile automate ale
genunchiului in timpul miscarilor de flexie si extensie.
La nivelul tibiei epifiza superioara prezinta o fata
superioara articulara - platoul
tibial. Aici se gasesc cele doua cavitati glenoide
articulare separate prin eminenta
intercondiliana sau spina tibiei. Aceste suprafete sunt
acoperite de cartilaj si se
articuleaza cu condilii femurali. Cartilajul este mai
gros in partea centrala si foarte
elastic; are rolul de a atenua presiunile si
traumatismele produse de miscarile ce se
efectueaza in mers, fuga, sarituri.
In centrul platoului marginile cavitatii glenoidale sunt
ridicate formand spina tibiei.
Anterior si posterior de spina exista doua suprafete
nearticulare: suprafata retrospinala si
suprafata prespinala.
Pe fata anterioara se gaseste tuberozitatea anterioara a
tibiei pe care o palpam in
pozitia stand in genunchi, aici se insera tendonul
cvadricepsului.
Pe fata externa a platoului tibial se gaseste tuberculul
lui Gerdy pentru insertia
muschiului fascia lata.
Pe fata mediala se gaseste o zona unde se insera mai
multi muschi: croitor,
semitendinos , drept anterior femural, ligamentul lateral
al genunchiului,
Cavitatile glenoide sunt concave in sens transversal
dinspre anterior spre posterior, cea
interna este concava cea externa este convexa explicand
partial rotatiile genunchiului.
Miscarile de flexie-extensie ale genunchiului asociaza
doua mecanisme: rulare si
alunecare. Daca condilii ar rula prea repede pe cavitatea
glenoidala femurul ar cadea. Daca
condilii ar aluneca pe un punct al cavitatii glenoidale
(asemanator unei roti care patineaza)
partea posterioara a femurului ar lovi tibia si o singura
zona a cavitati glenoide ar receptiona
toate fortele de frecare de unde uzura precoce.
Deci in flexie condilul ruleaza 15-20° la nivelul
cavitatii glenoide, apoi gliseaza. In
extensie se produce procesul invers intai alunecare si
apoi rulare. De notat ca pentru condilul
extern rularea este mai mare ca pentru cel intern cu
antrenarea rotatiilor automate ale
genunchiului.
La un membru inferior in pozitie anatomica putem distinge
trei axe:
..O prima axa
aliniaza centrele articulare ale soldului, genunchiului si gleznei
astfel:
-sold: centrul
capului femural;
-genunchi: centrul interliniei femurotibiale;
-glezna: centrul interliniei astragaliene.
Este axa mecanica a membrului inferior.Aceasta axa nu
este verticala, formand
un unghi de 3° cu verticala (V) in statiune bipeda. In
echilibru pe un singur picior acest
unghi se indeparteaza de verticala.
..A doua axa este cea a corpului femural;
..A treia axa este cea a corpului tibiei.
Aceste doua axe nu sunt aliniate, formand un unghi de 170
- 175° numit valgusul
fiziologic al genunchiului.
Asa cum s-a mai
aratat anterior, la nivelul genunchiului unele membre inferioare
prezinta:
- Exagerari ale valgus-ului: genu valgum;
- Inversiuni ale valgus-ului formand un unghi deschis
interior: genu varum.
B
A
C
Figura 9. A. Valgus fiziologic al genunchiului (dreapta)
comparativ cu genu valgum
(stanga); B. Genu valgum; C. Genu varum.
..Meniscurile
Sunt lame de
fibrocartilaj de forma semilunara ce se insera pe platoul tibiei. Rolul lor
este de a contribui la o mai buna concordanta intre
suprafetele condiliene femurale si
cavitatile articulare ale tibiei, insuficient excavate.
Sunt fixate
astfel:
- Coarnele lor adera la tibie prin atasamente fibroase;
- Fata laterala adera partial la capsula;
- Adera si la ligamente:
.. Ligamentul meniscorotulian;
.. Ligamentul lateral intern al genunchiului;
la tendoane:
.. Tendonul muschiului popliteu pentru
meniscul extern;
.. Tendonul muschiului semimembranos pentru
meniscul intern.
Sunt deci putin mobile, se comprima in timpul miscarilor
ceea ce uniformizeaza
repartitia lichidului sinovial.
Permit o mai mare stabilitate prin cresterea concavitatii
cavitatilor glenoide;
Cresc suprafata de contact si permit o mai buna
repartitie a presiunilor.
In extensie meniscurile sunt proiectate anterior.
Motivele principale ale acestei
avansari sunt:
- impingerea spre anterior de catre condilii femurali;
- tractionarea de catre ligamentele meniscorotuliene, ele
insele
impinse anterior prin proiectia anterioara a patelei.
In flexie meniscurile sunt proiectate posterior, avand ca
motive principale:
- impingerea spre posterior de catre condilii femurali;
- tractionarea de catre atasamentele fibroase ale
semimembranosului
si popliteului (flexori ai genunchiului).
- meniscul intern este tractionat de ligamentul lateral
intern.
In rotatie meniscurile se deplaseaza anterior de partea
rotatiei, impinse de condil si
retinute de ligamentul meniscorotulian, avand ca o
consecinta importanta distensia puternica a
meniscului.
In unele miscari
rapide (ex: miscari de extensie in lovirea mingii cu piciorul)
deplasarile meniscurilor nu se mai realizeaza si astfel
meniscurile sunt prinse si strivite intre
condili si platoul tibial (mai ales meniscul intern mai
putin mobil) realizandu-se astfel
leziunea meniscala.
..Mijloace de unire
Capsula
genunchiului
Se ataseaza putin
mai jos de suprafetele articulare, este dublata de sinoviala si
formeaza un manson ce uneste cele trei oase: femurul,
tibia si patela. Acestea sunt deci in
aceeasi camera articulara in care circula acelasi lichid
sinovial.
Capsula este laxa
anterior pentru a permite o amplitudine maxima miscarii de flexie.
De aceea in extensie formeaza repliuri in fund de sac,
intern de patela si usor pe partile
laterale.
Consecinte
practice:
.. Daca aceste repliuri adera unele de altele (in caz de
imobilizari
prelungite) flexia genunchiului este limitata;
.. Genunchiul nu este o articulatie extrem de stabila din
punct de
vedere osos.;
.. Pentru stabilitatea sa un rol important il joaca
ligamentele.
Anterior se gasesc doua tipuri de ligamente:
.. Ligamente mici legand patela de meniscuri si patela de
condili;
.. Tendoanele cvadricepsului se incrucisaza la nivelul
patelei formand
apoi un tendon mic numit ligamentul patelei ce include
patela si
structura sa (patela devine astfel un os sesamoid).
Posterior capsula urmeaza forma condililor. Este mai
densa la acest nivel fiind intarita
de doua calote fibroase care se muleaza pe condilii
femurali. Acestia pot fi considerati
ca un plan ligamentar posterior foarte puternic ce
impiedica hiperextensia
genunchiului si asigura stabilitatea posterioara in
statiune bipeda.
Articulatia genunchiului este mentinuta si prin
ligamentele incrucisate. Acestea sunt
numite astfel deoarece se incrucisaza pe traseul lor
aproape de centrul articulatiei(fiind insa
externe capsulei).
Ligamentul incrucisat antero-lateral se atasaza inferior
pe suprafata prespinoasa si
superior pe condilul extern; impiedica tibia sa alunece
anterior.
Ligamentul incrucisat postero-medial se insera inferior
pe retrospinoasa si superior
pe condilul intern (pe fata mediala a fiecarui condil cea
care se gaseste spre fosa
intercondiliana); impiedica tibia sa alunece posterior.
Rolul lor principal: evita miscarea antero-posterioara
numita .in sertar..
Aceasta poate fi realizata si de catre ligamentul
anterior si posterior dar in
aceste conditii flexia ar deveni imposibila.
Ligamentele incrucisate sunt practic permanent
tensionate; indiferent de pozitia
genunchiului. In flexie ca si in extensie in mod normal
nu exista miscari de tip .sertar..
In rotatie externa ligamentele incrucisate sunt usor
destinse.
In rotatie interna se torsioneaza unul in jurul
celuilalt; sunt deci tensionate.
Lateral capsula este intarita prin ligamentele laterale
(colaterale):
.. Ligamentul colateral intern se insera superior pe
epicondilul medial
femural iar inferior pe fata mediala a tibiei. Are o
directie oblica in jos si
anterior.
Rolul sau principal: stabilizeaza lateral genunchiul pe
partea interna
impiedicand deschiderea mediala si miscarile de
lateralitate externa ce pot
apare in conditii anormale indicand o leziune a acestui
ligament.
.. Ligamentul colateral extern: se insera superior pe
fata epicondilului
lateral al femurului iar inferior pe varful capului
fibulei. Directia sa este
oblica inferior si posterior.
Rolul sau principal: stabilitatea laterala a genunchiului
pe partea externa
impedicand miscarea de lateralitate interna ce apare in
cazul leziunilor
acestui ligament.
Ligamentul
colateral intern este mai puternic decat cel colateral extern aceasta se
datoreaza existentei valgusului normal de 3° de unde
tendinta genunchiului de proiectie
mediala. Pentru contracararea acesteia sunt necesari
stabilizatori cu atat mai puternici cu cat
valgusul este mai important.
Ligamentele
laterale sunt tensionate in extensie si destinse in flexie, destinse in rotatie
interna si torsionate in rotatie externa. Impiedica deci
rotatia externa atibiei.
Stabilitatea
ligamentara a genunchiului
In extensie: toate
ligamentele sunt tensionate; genunchiul este stabilizat, in mod pasiv
prin tensionarea ligamentelor. Articulatia este
echilibrata fara actiune musculara .
Ex: statiune pe un
picior fara actiune musculara asupra genunchiului. Pentru aceasta
este necesar ca genunchiul sa fie usor in hiperextensie,
aceasta fiind sustinuta de calotele
fibroase posterioare ale capsulei.
In flexie:
genunchiul permite miscari de rotatie pentru ca aproape toate ligamentele
sunt destinse: ligamentele laterale permit rotatia
externa. Ligamentele incrucisate desi sub
tensiune sunt intr-o pozitie mai axiala ce permite
rotatia interna.
Pentru a realza
pozitia stand pe un picior cu genunchiul in flexie este necesara o
stabilizare musculara realizata prin:
.. Travaliul cvadricepsului pentru a impedica flexia genunchiului
de partea
membrului de sprijin
.. Travaliul muschilor rotatori pentru a frana sau
impedica rotatiile:
- Spre interior: vastul medial, croitorul, dreptul
femural,
semitendinos.
- Spre exterior: vastul medial, biceps femural, tensorul
fasciei lata.
Miscarile globale ale genunchiului
Genunchiul, articulatia intermediara a membrului inferior
are o mobilitate mai putin
importanta. Stabilitatea sa ..labila.. din punct de
vedere osos este ajutata in principal de
sistemele ligamentare si musculare. Situat intre picior
si coapsa, genunchiul sufera frecvent
repercursiunile celor doua regiuni in functionalitatea
sa.
Principalele miscari ale genunchiului se realizeaza in
plan sagital.
Plecand din pozitia anatomica, o miscare ce apropie
fetele posterioare ale gambei si
coapsei se numeste flexia gambei.
In cadrul flexiei
active muschii flexori contractandu-se formeaza o masa posterior de
oasele gambei si coapsei si limiteaza flexia.
Flexia pasiva este
mai ampla (muschii flexori sunt destinsi si permit comprimarea).
Amplitudinea flexiei creste daca coapsa este si ea
flectata si este mai limitata daca
coapsa este in extensie.Aceste pozitii ale coapsei
modifica tensiunea muschiului drept
femural.
Extensia gambei
reprezinta miscarea opusa flexiei cu revenire la pozitia
anatomica. Nu exista miscari de extensie care sa o
depaseasca pe aceasta cu exceptia .
genului recurvatum . la persoanele hiperlaxe.
Amplitudinea extensiei creste cu extensia
coapsei si scade daca coapsa este in flexie. In aceste
pozitii ale coapsei se modifica
tensiunea muschilor ischiogambieri.
Genunchiul poate realiza partial si miscari de rotatie.
Presupunand tibia punct mobil
si observand genunchiul flectat, rotatia interna duce
tuberozitatea anterioara a tibiei spre
interior. Rotatia externa duce tuberozitatea anterioara a
tibiei spre exterior.
Aceste miscari pot fi confundate cu miscarile de abductie
si adductie ale piciorului. De
aceea nu vom lua in considerare miscarile piciorului ci
pe cele ale tuberozitatii
anterioare a tibiei. Trebuie notat ca aceste rotatii au
loc in mod automat in timpul
miscarii de flexie, extensie ale genunchiului. Au o
amplitudine mica si se datoreaza
mai multor cauze:
.. Forma osoasa a condililor si a cavitatilor glenoide.
Condilii femurali nu sunt
identici. Condilul medial este mai curbat decat cel
lateral, mai ingust si mai lung.
Schematic putem figura cei doi condili ca fiind inscrisi
intr-un trunchi de con, corpul femural
fiind asociat cu o sectiune patrulatera (partea
inferioar)
In timpul flexiei
corpul este solidar cu trunchiul de con si de aceea se proiecteaza spre
exterior.
Cavitatile
glenoide nu sunt nici ele simetrice: in plan transversal sunt concave dar in
plan anteroposterior cea laterala este usor convexa iar
cea mediala este concava. Cavitatea
mediala permite deci mai putin miscarea de rulare a
condilului femural corespunzator decat
cea laterala. In timpul flexiei condilul lateral ruleaza
mai mult spre posterior decat cel medial
ceea ce accentueaza fenomenul observat mai sus: femurul
se orienteaza net spre exterior.
.. A doua cauza a rotatiilor automate la un genunchi este
ligamentara:
- Ligamentul colateral intern este mai puternic decat
ligamentul colateral extern.
Condilul medial este deci mai bine mentinut in
articulatie decat cel extern.
MUSCHII MEMBRULUI INFERIOR
Muschii ce mobilizeaza articulatia soldului si
genunchiului se ataseaza pe mai multe
oase :
SOLD GENUNCHI
vertebre lombare .. m. psoas
T12 ..
sacru: - piramidal; - fesier mare (fascicul superficial);
- fesier mare;
iliac : - drept femural; - semitendinos;
- croitor; -
semimembranos;
- tensor al fasciei lata; - biceps femural;
- fesier mic, mijlociu, mare; - drept femural;
- semitendinos; - croitor;
- semimembranos; - tensor al fasciei lata
- biceps femural;
- adductori;
- obturatori intern/extern;
- geaman superior/ inferior;
- patratul lombelor;
coccige: - fesier mare (profund);
femur: - fesier mic, mijlociu, mare; - vast medial, vast
lateral;
(fascicule
profunde); - crural;
- adductori; - biceps (cap scurt);
- psoas iliac; - popliteu;
- obturatori extern/intern;
- patratul lombelor;
patela: - cvadriceps femural; - crural;
- vast medial;
- drept femural;
tibie: - semitendinos; - drept femural;
- semimembranos; - vast medial, lateral, crural;
- drept femural; - semimembranos,
semitendinos;
- croitor; - popliteu;
- tensor al fasciei lata ; - croitor;
- fesier mare (plan superficial); - tensor al fasciei
lata;
- drept femural; - fesier mare (fascicul
superficial);
fibula: - biceps femural; - biceps femural;
(capul lung);
calcaneu: - gemeni;
O alta clasificare imparte muschii membrului inferior din
punct de vedere topografic
in :
1. Muschi ai bazinului : - anteriori : ..iliopsoas;
..psoas mare;
.. iliac;
- posteriori :
..gluteu (fesier) mare;
..gluteu mijlociu;
..gluteu mic;
..tensor al
fasciei lata;
..piriform;
..obturator
intern;
..obturator
extern;
..geaman superior;
..geaman inferior;
..patrat femural;
2. Muschi ai coapsei :
- anteriori (extensori) : ..cvadriceps;
..croitor;
- mediali (adductori) : ..adductor lung (superficial);
..adductor scurt;
..adductor mare (profund);
..pectineu
..gracilis
- posteriori :
..biceps femural;
(flexori sau
ischiocrurali) ..semitendinos;
..semimembranos;
3. Muschi ai gambei:
- anteriori : ..tibialul anterior;
..extensor lung al
halucelui;
..extensor lung al
degetelor;
..peronierul al
III -lea;
- laterali : ..lungul si scurtul peronier;
- posteriori :
..tibialul posterior
..flexorul lung al
halucelui plan
..flexorul lung al
degetelor profund
..popliteul
..triceps sural
(gastrocumenian ;
solear) plan
..plantar
superficial
4. Muschi ai piciorului:
Muschii plantei :
- grup medial :
..abductor al halucelui;
..flexor scurt al
halucelui;
..adductor al
halucelui;
- grup lateral :
..abductor al degetului mic;
..flexor scurt al
degetului mic;
- grup mijlociu :
..flexor scurt al degetelor;
..patrat plantar;
..lombricali (4);
..interososi (3
plantari, 4 dorsali);
Muschii dosului piciorului : ..extensor scurt al
degetelor;
..extensor scurt
al halucelui;
MUSCHII PELVI
-TROHANTERIENI
Sunt reprezentati
de muschi profunzi ai bazinului care unesc bazinul cu marele
trohanter.
Ei sunt :
piriform, patratul lombelor, obturatorul intern, geaman superior, geaman
inferior, obturatorul extern.
Antreneaza femurul
in rotatie externa.
g Muschiul piriform
Se intinde de la
fata anterioara a sacrului la trohanterul mare (fata superioara)
trecand prin scobitura ischiadica pe care o imparte
intr-un orificiu suprapiriform si unul
infrapiriform.
Actiune : -
considerand sacrul punct fix, antreneaza femurul in rotatie externa,
abductie si flexie.
- considerand
femurul punct fix, in contractie bilaterala antreneaza sacrul (si
implicit bazinul) anterior; este miscarea de retroversie.
g Muschiul patrat femural
Ia nastere pe fata externa a ischionului (tuberozitatea
ischiadica), se orienteaza
orizontal pentru a se termina pe creasta
intertrohanteriana.
Actiune : - considerand bazinul punct fix, realizeaza
rotatia externa a femurului;
- considerand
femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza retroversia
bazinului; in contractie unilaterala realizeaza rotatie
interna a iliacului pe femur (amplitudine
redusa).
g Muschiul obturator intern
Ia nastere pe fata mediala a membranei obturatoare si se
termina pe trohanterul mare
trecand prin mica scobitura ischiadica. Intre marginea
posterioara a coxalului si acest muschi
se interpune o bursa seroasa.
Actiune : - considerand iliacul punct fix, realizeaza
rotatia externa a femurului, flexia
si abductia;
- considerand
femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza retroversia
bazinului; in contractie unilaterala realizeaza rotatia
interna si inclinarea laterala.
g Muschii gemeni inferior si superior
Sunt sateliti ai obturatorului intern avand originea,
unul pe spina ischiadica, iar altul
pe tuberozitatea ischiadica si se termina printr-un
tendon comun cu al obturatorului intern pe
trohanterul mare. Au aceeasi actiune ca si obturatorul
intern.
g Muschiul obturator extern
Se intinde de pe fata externa a membranei obturatoare
pana la trohanterul mare
trecand pe sub colul femural si pe fata posterioara a
articulatiei coxofemurale.
Actiune : - considerand iliacul punct fix, antreneaza
femurul in rotatie externa, flexie
si abductie;
- considerand
femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza
anteversiunea bazinului; in contractie unilaterala
realizeaza rotatia interna si inclinarea
laterala a iliacului.
Privind bazinul din profil se observa ca obturatorul
intern si gemenii au o directie
oblica in jos si posterior; obturatorul extern are o
directie oblica inferior si anterior.
Actiunea lor sinergica va fi deci urmatoarea :
- considerand bazinul punct fix vor avea tendinta de
deplasare in jos a femurului fata de
bazin;
- considerand
femurul punct fix vor avea tendinta de a ridica bazinul fata de femur.
Se observa astfel ca intr-un mod sau altul actiunea lor
tinde sa determine o desincronizare a
partii superioare a articulatiei soldului. Aceasta
actiune, chiar minima in amplitudine
antreneaza la nivelul articulatiei o decompresiune
importanta mai ales pentru suferintele
cartilaginoase. Au fost comparati din acest punct de
vedere ca un hamac ce sustine bazinul pe
femur.
g Muschiul psoas mare
Acest muschi ia nastere pe vertebrele D12-L5 (un fascicul
are originea pe procesele
costiforme, iar altul pe fetele laterale ale corpurilor
vertebrale prin arcade fibroase, traversand
bazinul) si se termina pe trohanterul mic. Are o directie
oblica spr
La nivelul marginii anterioare a osului iliac exista o
bursa seroasa.
Actiune : - considerand vertebrele punct fix determina
flexia femurului si partial adductia si
rotatia externa. In contractie unilaterala realizeaza
inclinarea coloanei. Cand ia punct fix pe
femur determina flexia si rotatia de partea opusa.
g Muschiul iliac
Ia nastere in fosa iliaca pe care o captuseste, coteste
peste marginea anterioara a coxalului si
se termina printr-un tendon pe trohantreul mic.
Actiune: - daca consideram bazinul punct fix are actiune
identica cu psoasul;
- daca consideram
femurul punct fix in contractie bilaterala realizeaza anteversia
bazinului.
Multi autori descriu muschiul psoas si iliac, ca fiind un
muschi unic din cauza terminatiilor
apropiate si a actiunii comune asupra femurului. Dar
actiunea lor prin insertia superiora este
foarte diferita, iliacul fiind un muschi al bazinului,
iar psoasul unul lombar.
Psoasul este un muschi poliarticular (articulatia
coxofemurala si articulatia intervertebrala),
iar iliacul este monoarticular (articulatia
coxofemurala).
Actiunea de ansamblu este flexia coapsei pe pelvis sau a
pelvisului pe coapsa dupa cum isi ia
punct fix sus sau jos.
Prin contractie statica se fixeaza pozitia intre cele
doua componente, impiedicand extensia.
Cand ia punct fix pe bazin si coloana, devine
indispensabil in locomotie ducand coapsa
membrului oscilant dinapoi inainte. Psoaul lucreaza prin
componenta de inaltime, ca muschi
de viteza si amploare, iar iliacul prin componenta de
forta.
Lungimea psoasului este hotaratoare pentru lungimea
pasilor si a sariturii.El poate ridica
coapsa pana la nivel abdominal (sinergistii lui - dreptul
femural, croitorul si tensorul fasciei
lata - pot face flexia numai pana la orizontala).
Cand ia punct fix pe femur iliopsoasul are in principal
rol static, fiind un stabilizator al
rectitudinii trunchiului (impiedica caderea inapoi a
trunchiului si pelvisului). Intervine in
balansarea pelvisului in plan sagital (impreuna cu
antagonistii lui - gluteul mare si
ischiocruralii).
g Muschiul gluteu mic
Ia nastere de pe fata gluteala a osului iliac, anterior
de fesierul mijlociu si se termina pe fata
anterioara a trohanterului mare.
Actiunea sa este asemanatoare cu cea a fibrelor
anterioare ale fesierului mijlociu. Daca se
considera iliacul punct fix, se realizeaza flexia,
abductia si rotatia interna a femurului. Daca
se considera femurul punct fix in contractie bilaterala
realizeaza anteversia bazinului; in
contractie unilaterala realizeaza inclinare laterala si
rotatie externa.
g Muschiul gluteu mijlociu
Ia nastere pe fata gluteala in portiunea ei mijlocie
printr-o insertie in evantai; fibrele converg
spre trohanterul mare si se termina pe fata sa externa.
Actiune : - considerand iliacul punct fix realizeaza
abductia coapsei si flexia (prin fibrele
anterioare) si extensia (prin fibrele posterioare).
- considerand
femurul punct fix, in contractie bilaterala antreneaza bazinul in
anteversie (fata anterioara) sau retroversie (fata
posterioara). Actiunea sa principala se
observa in contractie unilaterala cand realizeaza
inclinatia laterala a bazinului.
In statiune pe un picior stabilizeaza lateral bazinul
impiedicandu-l sa cada de partea opusa.
gMuschiul tensor al fasciei lata
Se insera superior
pe spina iliaca anterosuperioara, si se termina pe fascia lata care
este o banda fibroasa lunga , aplatizata, de forma unei
panglici, situata pe fata externa a
coapsei si terminandu-se pe tractul iliotibial.
Actiune :
considerand bazinul punct fix determina flexia, rotatia interna si abductia
coapsei. La nivelul genunchiului determina extensia
gambei si daca acesta este fixat
antreneaza gamba in rotatie externa. Considerand membrul
inferior punct fix, in contractie
bilaterala determina anteversia bazinului; in contractie
unilaterala determina anteversie,
inclinare laterala externa si rotatie externa.
g Muschiul fesier mare
Este unul din
muschii cei mai voluminosi ai corpului. Este dispus in doua plane: unul
superficial si altul profund. Ia nastere pe fata
posterioara a sacrului si coccigelui si pe fosa
iliaca externa (portiunea posterioara). Planul profund se
termina pe buza externa a liniei
aspre femurale (portiunea superioara) iar planul
superficial pe fascia lata.
Actiunea planului profund
Considerand
bazinul punct fix determina extensia coapsei, rotatie externa si partial
adductie.
Considerand
femurul punct fix, in contractie bilaterala realizeaza retroversia
bazinului; in contractie unilaterala determina
retroversia, rotatiea interna si inclinarea
laterala .
Actiunea planului superficial este studiata impreuna cu
deltoidul fesier.
Deltoidul fesier
Reprezinta un ansamblu format din planul superficial al
fesierului mare posterior si
tensorul fasciei lata anterior.
Planul superficial al fesierului mare actionand singur
determina extensia, rotatia
externa si abductia coapsei. Tensorul fasciei lata
actionand singur determina flexia, rotatie
interna si abductia coapsei.
Cand acesti doi muschi actioneaza impreuna pentru
tensionarea fasciei lata realizeaza
abductia coapsei. Daca femurul este punct fix realizeaza
inclinarea laterala a bazinului.
Participa impreuna cu fesierul mijlociu la echilibrul in
plan transversal al bazinului in
sprijin pe un picior.
MUSCHII COAPSEI
MUSCHII REGIUNII ANTERIOARE A COAPSEI (EXTENSORI)
g Muschiul cvadriceps
Prezinta 4 capete de origine : 3 uniarticulare (vastul
medial, lateral si intermediar) si unul
biarticular (dreptul femural). Se termina printr-un tendon
comun care inglobeaza patela si se
fixeaza prin intermediul ligamentelor patelare pe
tuberozitatea tibiei.
- dreptul femural prezinta 2 capete ale tendonului de
origine : unul vertical (direct) pe spina
iliaca, anterosuperior si altul orizontal (reflectat)
deasupra spancenei acetabulare. Este un
muschi bipenat, situat anterior si se termina prin
tendonul comun.
- vastul lateral (cel mai voluminos) se insera pe
marginea laterala a liniei aspre;
- vastul medial se insera pe marginea interna a liniei
aspre. Portiunea inferioara este mai
voluminoasa formand o proeminenta deasupra si medial de
genunchi, vizibila mai ales cand
muschiul e relaxat;
- vastul intermediar este situat direct pe corpul
femurului in 2/3 superioara; fibrele sale
urmeaza axa femurului. Impreuna cu ceilalti 2 vasti
formeaza un jgheab pentru alunecarea
dreptului femural.
Actiune : ansamblul muscular realizeaza extensia
genunchiului. Vastii participa partial la
rotatia tibiei si tractioneaza lateral patela pe
genunchiul flectat (vast intern .. rotatie
interna ;vast extern ..rotatie externa ).
Pe genunchiul extins nu sunt posibile rotatii; actiunea
vastilor este de a stabiliza
genunchiul si patela. Acesti muschi sunt considerati ca
ligamente active ale genunchiului.
Dreptul femural are o actiune cuplata asupra coapsei si
genunchiului. Daca bazinul
este partial fix realizeaza flexia coapsei si extensia
genunchiului (ex: in mers). Daca punct fix
este femurul sau tibia realizeaza anteversia bazinului si
extinde genunchiul.
Flexia completa a genunchiului intinde muschii vasti.
Pentru a intinde muschiul drept
femural este necesara flexia gambei si extensia coapsei,
ca si retroversia bazinului.
g Muschiul croitor
Este cel mai lung muschi din corp, situat in regiunea
anterioara a coapsei. Trece peste
2 articulatii, avand origine pe spina iliaca
anterosuperioara si terminandu-se printr-o
expansiune aponevrotica pe fata mediala a tibiei, formand
planul superficial al
.labei de gasca..
Actiune: flexia gambei si a coapsei, avand si o actiune
cuplata pe cele 2 articulatii.
Considerand iliacul punct fix realizeaza flexia, rotatia
externa si abductia coapsei,
flexia si rotatia interna a tibiei.
Considerand membrul inferior punct fix, in contractie
bilaterala realizeaza anteversia
bazinului, in contractie unilaterala realizeaza
anteversiune, rotatie externa si inclinare
laterala externa a iliacului.
MUSCHII ISCHIOGAMBIERI
Pe fata posterioara a coapsei se gasesc 2 muschi care vin
de pe tuberozitatea ischiadica
si coboara pentru a se termina pe tibie :
- semimembranosul pe partea interna a platoului tibial (3
ramuri);
- semitendinosul la nivelul . labei de gasca..
Muschiul biceps femural ia nastere tot pe tuberozitatea
ischiadica (portiunea lunga) si
pe linia aspra (portiunea scurta). Se termina pe capul
fibulei.
Acesti trei muschi formeaza un ansamblu numit muschii
ischiogambieri. Toti 3 sunt
poliarticulari si au o actiune cuplata pe gamba si
coapsa.
Actiune : considerand bazinul punct fix, realizeaza
extensia coapsei (mai ales din
pozitie de flexie) si flexia genunchiului.
Muschii interni antreneaza genunchiul in rotatie interna,
cei externi in rotatie externa.
Considerand membrul inferior punct fix, realizeaza
retroversia bazinului. Tendoanele
muschilor ischiogambieni delimiteaza partial fosa
poplitee, vizibila pe partea posterioara a
genunchiului. Expansiunile terminale ale tendoanelor
croitorului, gracilisului si
semitendinosului formeaza un complex fibros denumit .
laba de gasca..
Pentru punerea in tensiune a muschilor ischiogambieni
este necesara atat flexia coapsei
cat si extensia genunchiului. Retractia lor, frecvent
constatata limiteaza mult flexia
coapsei (cu genunchiul extins), impiedicand subiectul in
ortostatism sa atinga solul cu
mainile. Aceasta retractie poate avea consecinte in
etajele superioare.
Exemplu : in pozitie sezanda (cu genunchii extinsi) este
dificil sprijinul pe
tuberozitatile ischiadice, bazinul fiind automat in
retroversie. Aceasta aduce cu sine o
inversiune a curburii lombare. De asemenea, o lipsa de
suplete a ischiogambierilor poate fi
responsabila de flexia regiunii lombare si indirect de
suferintele discale de la acest nivel in
timpul diverselor exercitii.
Aceasta observatie este importanta mai ales pentru
subiectii aflati la debutul perioadei
de exercitii.
MUSCHII ADDUCTORI
Sub acest termen grupam 5 muschi ce ocupa partea interna
a coapsei. Ei se insera pe pube
pana la ramura ischiopubiana si se termina pe linia aspra
a femurului succesiv :
- muschiul
pectineu superior;
- muschiul adductor scurt;
- muschiul adductor lung;
- muschiul adductor mare;
- muschiul gracilis.
Cel mai important este adductorul mare ce prezinta 2
fascicule :
- unul mijlociu, ce se intinde de la ramura ischiopubiana
la femur;
- unul vertical, ce porneste posterior de precedentul si
coboara pana la condilul
medial.
Cel mai superficial este muschiul gracilis ce ia nastere
cel mai anterior pe pube,
descinde vertical si se termina pe tibie (. laba de
gasca.).
Actiune : considerand osul iliac punct fix realizeaza
adductia coapsei, flexie si rotatie
externa.
Muschiul gracilis actioneaza si pe genunchi determinand
flexia si rotatia mediala a
gambei.
Remarca : actiunea lor de flexie se realizeaza plecand
din pozitia anatomica sau de
extensie a coapsei. Daca coapsa este flectata devin
extensori.
Considerand femurul ca punct fix determina inclinare
laterala, anteversie, rotatie
externa ( exceptie facand gracilisul si fasciculul
vertical al adductorului mare care determina
rotatie interna)
Acesti muschi sunt frecvent sediul intinderilor in cadrul
exercitiilor de adductie.
Muschiul gracilis este cel mai afectat.
MUSCHIUL POPLITEU
Ia nastere pe fata externa a condilului femural lateral
si se termina pe fata posterioara a
tibiei in portiunea superioara.
Actiune : flexia si rotatia interna a gambei.
ACTIUNEA MUSCHILOR IN MISCARILE COAPSEI
Flexie :
psoas (1);
iliac (2);
drept femural (3);
tensorul fasciei
lata (4);
fesier mic si
mijlociu (portiunea anterioara) (5).
croitor;
adductor scurt si
lung (6);
pectineu (7);
gracilis.
Abductie :
fesier mijlociu
(1);
fesier mic (2);
deltoid fesier
(3);
piramidal;
oblierator intern
si extern;
gemeni;
croitor.
Extensie :
fesier mare (1);
biceps femural (2);
semimembranos (3);
semitendinos (4);
fesier mijlociu
(fascia posterioara ) (5);
adductor mare.
Adductie :
adductor mare (1);
adductor lung (2);
adductor scurt
(3);
pectineu (4);
gracilis (5);
psoas (6);
iliac (7);
biceps femural;
planul profund al
fesierului mare.
Rotatie interna :
fesier mijlociu
(1);
fesier mic (2);
tensor al fasciei
lata (3).
Rotatie externa :
piramidal;
obturator intern
si extern;
gemeni;
patrat femural;
biceps lung;
adductori.
ACTIUNEA MUSCHILOR IN MISCAREA GAMBEI
Flexie :
semitendinos (1);
semimembranos (2);
biceps femural
(3);
croitor;
gracilis;
popliteu (4);
geaman intern (5);
eaman extern (6).
Extensie :
cvadriceps (1);
deltoid fesier
(2).
Rotatie interna :
croitor (1);
semitendinos (2);
semimembranos (3);
gracilis (4);
popliteu.
Rotatie externa :
tensor al fasciei
lata (1);
fesier mare (plan
superficial) (2);
biceps femural
(3).
GLEZNA SI PICIORUL
Piciorul uman, adaptat la statiunea bipeda, are o dubla
functie : primeste greutatea
corpului si permite derularea dinamica a pasului in
timpul mersului. Aceasta presupune in
acelasi timp rezistenta si suplete. Piciorul cuprinde 26
de oase, de talie si structuri diferite, 31
de articulatii si 20 de muschi proprii.
In acelasi timp piciorul este in general deformat, prins
intre fortele mecanice ale
corpului si cele ale incaltamintei, de multe ori departe
de a fi ideala.
Acest capitol va asocia studiul piciorului cu cel al
gleznei deoarece muschii care
mobilizeaza glezna au toti o actiune de rezistenta asupra
piciorului.
DISPOZITIVUL OSOS AL PICIORULUI
Un picior vazut de sus prezinta trei regiuni (dinspre
anterior spre posterior).
Anterior : un aliniament osos format din coloane
orizontale numerotate de la interior
spre exterior 1, 2, 3, 4, 5. Fiecare coloana contine un
metatarsian prelungit prin falange.
Posterior : 2 oase voluminoase suprapuse pe verticala :
astragalul si calcaneul ce
formeaza tarsul posterior.
Intre cele 2 zone se gaseste o zona intermediara ce
reprezinta o zona de jonctiune si
torsiune intre cele 2 precedente, permitand adaptarea la
sol. Este formata din 5 oase mici
formand tarsul anterior : scafoid, cuboid, 3 cuneiforme.
Piciorul mai poate fi impartit si intr-un picior ..
extern .. care urmeaza calcaneul pe
directia ultimelor doua coloane osoase ( piciorul de
receptie ) si un picior ..intern.. ce
urmeaza astragalul pe directia primelor trei coloane
osoase ( piciorul de propulsie ).
MISCARILE GLOBALE ALE PICIORULUI
Miscarile ilustrate sunt cele care se produc global la
nivelul piciorului; aceleasi
miscari se pot produce intr-o maniera locala la nivelul
diferitelor regiuni ale piciorului.
Vedere de profil ( plan sagital )
Asa cum s-a aratat la inceputul lucrarii, o miscare ce
aproprie dosul piciorului de
gamba se numeste flexie dorsala (flexia propriu zisa ).
Amplitudinea flexiei dorsale este cu atat mai mare cu cat
genunchiul este in flexie si se
limiteaza cand genunchiul este in extensie datorita
tensiunii muschilor gemeni gambieri.
O miscare ce apropie planta de gamba se numeste flexie
plantara ( extensie ).
Vedere din fata ( plan frontal ).
O miscare ce orienteaza planta spre interior, ridicand
marginea mediala a piciorului se
numeste supinatie; miscarea opusa care ridica marginea
laterala a piciorului se numeste
pronatie.
O miscare ce duce partea anterioara a piciorului spre
exterior este o abductie. O
miscare ce duce partea anterioara a piciorului spre
interior este o adductie.
Aceste miscari pot fi amplificate sau chiar confundate cu
rotatiile coapsei ( daca
genunchiul este extins )sau ale gambei ( atunci exista si
deplasari ale tuberozitatii anterioare
tibiale ).
In practica exista o asociere automata a celor trei
tipuri de miscari. Abductia,
pronatia,flexia dorsala se asociaza in miscarea de
eversiune. Adductia, supinatia si flexia
plantara se asociaza in miscarea de inversiune. Aceasta
se datoreaza formelor suprafetelor
osoase si orientarii axelor miscarii, miscarile din
cadrul fiecarei grupe efectuandu-se simultan.
ARTICULATIA
GLEZNEI Se
mai numeste si articulatia talocrurala, participand
oasele gambei si talusul. Privita anterior
are aspectul unei ..chei engleze.. formata din
extremitatile inferioare ale tibiei si fibulei ce
se muleaza pe o suprafata situata pe fata posterioara a
astragalului ( trohleea talusului ).
Privita din profil se observa ca cele doua suprafete
articulare au o forma cilindrica
(superior un cilindru gol, inferior un cilindru plin).
Aceste suprafete sunt acoperite de cartilaj.
Corespondenta dintre suprafetele articulare este destul
de precisa:
- trohleea talusului este prelungita lateral de cele doua
fetisoare maleolare ce se vor
articula cu cele doua maleole.
-in partea interna (tibiala) suprafetele sunt aproape
verticale.
- in partea externa (fibulara) suprafetele sunt mai
curbate, oblice si coboara mai jos.
Din punct de vedere al formei osoase singurele miscari
posibile se realizeaza spre
anterior si posterior si sunt flexia plantara si dorsala.
La acest nivel aceste miscari sunt cele
mai importante pentru piciorul privit ca intreg. Axa
miscarilor trece prin cele doua maleole.
In ceea ce priveste stabilitatea osoasa, pentru flexia
dorsala glezna prezinta o
stabilitate crescuta; pentru flexia plantara este mai
putin stabila. Pentru contracararea acestei
instabilitati exista ligamente si muschi stabilizatori in
timpul flexiei dorsale active.
Articulatia este intarita mai ales prin ligamente
laterale. Dispozitia lor este relativ
simetrica, de fiecare parte de la nivelul maleolei pleaca
3 fascicule ligamentare, coborand spre
oasele tarsului.
..Ligamentul colateral extern - fasciculele anterior si
posterior se termina la nivelul
astragalului pe care il leaga direct de oasele gambei;
fasciculul mijlociu se termina pe
calcaneu, antrnandu-l in miscarile de la nivelul gleznei.
..Ligamentul colateral intern - cele 3 fascicule sunt
dispuse in doua plane:
- un plan superficial ce contine un fascicul ce se
termina pe scafoid, ligamentul
glenoidian si sustenaculum tali
- un plan profund ce contine un fascicul anterior ce se
termina pe astragal si un
fascicul posterior ce se termina posterior de astragal.
In ceea ce priveste stabilitatea articulatiei gleznei
datorita ligamentelor, tensiunea
ligamentelor variaza in functie de pozitia gleznei;
- in flexie dorsala fasciculele posterioare sunt
tensionate, cele anterioare destinse;
- in flexie plantara situatia este inversa, si ansamblul
osos, asa cum s-a aratat anterior,
este mai stabil. Fasciculele anterioare sunt solicitate
mai ales extern, existand o tendinta
puternica la supinatie. De fapt acest ligament este cel
mai frecvent lezat in entorsele gleznei.
Stabilitatea gleznei este completata de jocul actiunilor
musculare care intrevin in
miscarile active ale gleznei.
OASELE TARSULUI POSTERIOR
Calcaneul si astragalul
Aceste doua oase formeaza scheletul posterior al
piciorului (tarsul posterior). Sunt
masive, mai ales calcaneul.
Pot fi asimilate cu 2 paralelipipede retangulare
suprapuse unul pe celalalt intr-o
maniera ..incrucisata...
Astragalul este orientat spre anterior si interior, in
timp ce calcaneul este orientat
anterior si exterior. Le putem descrie 6 fete: -
superioara; inferioara (1,2)
- interna; externa
(3,4)
- anterioara;
posterioara (5,6).
Le vom observa in doua incidente diferite.
Vedere anteroexterna.
Astragalul se articuleaza cu numeroase oase: tibie,
fibula, calcaneu, scafoid. Totusi
nici un muschi nu se insera pe acest os. El se
mobilizeaza indirect prin vecini.
Este format dintr-un corp, un cap si un col. Pe fetele
superioara si laterala se gaseste
trohleea talusului prelungita cu fetisoara maleolara
mediala si laterala.
Capul astragalului prezinta o suprafata articulara
hemisferica ce se continua pana la
fata inferioara. Aceasta suprafata se articuleaza
succesiv cu navicularul si apoi cu fata
superioara a calcaneului.
Corpul formeaza cu colul un unghi de declinatie, deschis
in jos (115..) si un unghi de
inclinatie deschis medial (158..). Unghiul de declinatie
fiind mai mic, colul este mult deviat
medial in piciorul varus.
Cele doua unghiuri se modifica in unele deformari ale
piciorului; unghiul de inclinatie
este cu atat mai deschis cu cat piciorul e mai plat si cu
atat mai inchis cu cat piciorul e mai
boltit.
Calcaneul prezinta pe fata anterioara o suprafata
articulara triunghiulara concava
superior si convexa inferior ce corespunde fetei
posterioare a cuboidului. Fata inferioara
(partea prin care se sprijina pe sol) prezinta doua
tuberozitati, interna si externa, ce se
prelungesc pe fata posterioara, dand nastere
tuberozitatii calcaneului.
Fata laterala prezinta trohleea peronierilor ce separa
doua santuri pe unde aluneca
tendonul muschilor peronieri.
Vedere posterointerna.
Fata posterioara a
astragalului este ocupata de partea posterioara a trohleei talusului.
Inferior se gasesc doi tuberculi separati de un sant pe
unde trece tendonul muschiului
flexor lung al halucelui.
Fata inferioara se
articuleaza cu fata superioara a calcaneului prin trei fetisoare
articulare.
Calcaneul prezinta
pe fata mediala o proeminenta puternica numita sustentaculum tali
ce sustine capul astragalului. Inferior se gaseste un
sant pe unde aluneca tendonul muschiului
flexor lung al halucelui.
Fata posterioara
da insertie in portiunea mijlocie tendonului lui Achile. Ea corespunde
calcaiului.
ARTICULATIA
SUBTALARA
Se realizeaza
intre astragal si calcaneu. Face parte din grupul articulatiilor elipsoide.
Ca suprafete
articulare din partea astragalului se gaseste posterior o suprafata
concava ce corespunde unei suprsfete convexe pe calcaneu.
Anterior se gaseste o suprafata
convexa pe astragal (portiunea inferioara a capului) ce
corespunde unei suprafete usor
concava pe calcaneu (aceasta se sprijina in parte pe
sustensculum tali). Intre cele doua
suprafete articulare cele doua oase formeaza un tunel osos:
sinusul tarsului.
Aceasta
articulatie permite miscari in cele 3 plane.
In practica
datorita formei si orientarii suprafetelor articulare, miscarile sw combina
automat in jurul unui ax unic (axul lui Henke).
Acest ax patrunde
inferior prin tuberozitatea posteroexterna a calcaneului si iese
superior, anterior si intern prin portiunea mediala a
colului astragalului. Este deci oblic
superior, anterior si intern.
In jurul acestui
ax se realizeaza miscari de inversiune si eversiune, miscarea
dominanta fiind pronatia - supinatia.
Mijloacele de
unire ale articulatiei subtalare sunt reprezentate de 2 capsule si
ligamente. Posterior se gaseste o capsula ce se ataseaza
pe marginile suprafetelor articulare, in
timp ce anterior exista o capsula comuna cu cea a
articulatiei mediotarsiene.
Tinand cont de
continuitatea suprafetelor articulare si a capsulelor articulatile subtalara
si mediotarsiana sunt indisociabile in miscare.
Un dublu atasament
ligamentar leaga tunelul sinusului tarsului ( ligamentul
interosos). Este format din doua plane: unul anterior si
unul posterior. In afara lui se mai
descriu ligamentele talocalcanean lateral si medial.
OASELE TARSULUI ANTERIOR ( regiunea mijlocie a piciorului
)
Anterior de
calcaneu si astragal se gasesc 5 oase ( unul extern, 4 interne), formand
regiunea numita "gatul piciorului".
Vedere externa.
Cuboidul urmeaza calcaneului. Acest os nu-si justifica numele
pentru ca are mai curand forma unei prisme triunghiulare.
Pe marginea sa externa prezinta un
sant transformat pe viu intr-un canal printr-un ligament;
pe aici trece tendonul muschiului
peronier lung.
Anterior se
articuleaza prin 2 fetisoare articulare cu metatarsienele 4 si 5.
Vedere interna.
Navicularul urmeaza astragalului. Are o forma semilunara cu
convexitatea anterioara. Pe fata interna se observa un
tubercul unde se insera tibialul
posterior. Anterior se articuleaza prin trei fetisoare
articulare cu fata posterioara a celor 3
cuneiforme.
Oasele cuneiforme
sunt 3 oase mici, de forma triunghiulara, ce contribuie la
edificarea boltii transversale a piciorului. Se
articuleaza intre ele si cu metatarsienele 1, 2,3
(anterior).
Tarsul anterior
este deci o zona formata din multe oase mici si articulatii;
minimobilitatile se insumeaza pentru a forma o regiune
destul de supla si maleabila.
ARTICULATIILE
MEDIOTARSIANE
Reprezinta un
ansamblu articular format de calcaneu si astragal (fata anterioara) ce se
articuleaza cu navicularul si cuboidul (fata
posterioara). Pe latura interna, situata superior,
suprafetele au o forma ovala: fata anterioara a
astragalului (capul) este convexa anterior in
timp ce fata posterioara a navicularului este concava
posterior.
Pe latura externa
(situata mai jos) suprafetele au o forma aproximativ triunghiulara:
fata anterioara a cuboidului este sus in jos concava,
apoi convexa. Fata posterioara a
cuboidului are o conformatie inversa. Privita de sus
interlinia articulara are o forma de S.
Miscarile ce se
produc in aceasta articulatie sunt miscari de ansamblu de
eversiune si inversiune. Miscarea dominanta este cea de
abductie-adductie.
Ligamentele
acestei articulatii sunt reprezentate de:
- superior: - ligamentul astragalo-navicular dorsal;
- ligamentul
calcaneo-cuboidal dorsal;
- ligamentul
median (ligament in Y al lui Chopart).
Pentru a descrie
acest ligament se observa situatia navicularului si cuboidului ..in
trepte...
Ligamentul pleaca
de pe calcaneu si se insera vertical pe navicular si orizontal pe
cuboid. Este un ligament cheie al articulatiei, deosebit
de puternic.
- inferior: - ligamentul calcaneo-cuboidian inferior
dispus pe 2 plane:
- un prim plan
intins intre calcaneu si portiunea anterioara a cuboidului
- un plan secund
ce se prelungeste pana la baza metatarsienelor.
Ligamentul este
foarte puternic ce poate suporta o greutate de 200 kg; se mai numeste
si marele ligament plantar, sustinand bolta plantara.
- intern: - ligamentul glenoidian ce se intinde de la
sustenaculum tali la navicular. Fata sa
profunda este acoperita de cartilaj; acest ligament
sustine suplimentar portiunea anterioara a
astragalului.
Anterior de tarsul anterior se gaseste ANTE-PICIORUL.
Acesta se prezinta sub
forma a 5 coloane osoase, formand "raze"
dispuse in evantai. Fiecare coloana este compusa
dintr-un metatarsian si falange ce formeaza scheletul
degetelor.
In ciuda marimii
toate aceste oase fac parte din categoria oaselor lungi, astfel !ncat li
se descriu trei parti: baza, corp si cap.
Baza este
aproximativ patrulatera prezentand suprafete laterale si posterioare ce se
articuleaza cu oasele regiunii mediotarsiene. Alte
suprafete laterale permit articulatiile cu
bazele metatarsienelor vecine.
Capul prezinta o
suprafata articulara cartilaginoasa, convexa anterior ce se articuleaza
cu baza primei falange. De fiecare parte se gsaseste cate
un mic tubercul. Corpul are o
sectiune triunghiulara.
Falanga proximala:
la nivelul bazei se observa o suprafata articulara concava ce
corespunde capuluimetatarsianului corespunzator. Capul
prerzinta o suprafata articulara
trohleara.
Falanga mijlocie:
la nivelul bazei se observa o suprafata articulara concava, impattita
in doua printr-o creasta mediana. Capul seamana cu cel al
primei falange.
Falanga distala:
baza este identica cu cea a falangei precedente. Portiunea anterioara
prezinta un tubercul. Aceasta regiune corespunde unghiri.
ARTICULATIILE
TARSO-METATARSIENE
Reprezinta un
ansamblu de articulatii plane cunoscute impreuna sub numele de
articulatia "Lisfranc" ce unesc fetele
anterioare ale cuneiformelor si cuboidului cu baza
metatarsienelor. Permite miscari reduse, de alunecare ale
oaselor unele pe celelalte, rezultand
o mobilitate globala redusa.
La acest nivel predomina flexia plantara sau dorsala;
gradul de mobilitate e diferit in
ordinea cresterii mobilitatii in coloanele 2,3,1,4,5.
A doua coloana,
putin mobila, reprezinta axul miscarii de prono-supinatie. Oasele sunt
legate intre ele prin numeroase ligamente.
ARTICULATIILE METATARSO-FALANGIENE
Unesc capul
metatarsianului cu baza primei falange. Fac parte din grupa articulatiilor
elipsoide. Forma articulara permite miscari de
- flexie dorsala-flexie plantara. Flexia dorsala este mai
ampla; in faza finala a pasului ca si in
mersul pe varfuri, este necesara o puternica flexie
dorsala.
- abductie-adductie
- rotatii axiale ce sunt mai curand miscari pasive.
ARTICULATIA INTERFALANGIANA I
Uneste capul primei falange cu baza celui de-a doua. Nu
permite decat miscari in plan sagital.
Flexia plantara e posibila dar nu si cea dorsala.
ARTICULATIA INTERFALANGIANA II
Uneste capul falangei mijlocii cu baza celei distale. Nu
permite decat miscari in plan sagital:
flexie plantara si dorsala.
Ligamentele au
aceeasi dispozitie pentru articulatiile metatarsofalangiene si
interfalangiene, fiind reprezentate de 2 ligamente
laterale:
- un ligament in
evantai "deltoidian" ce se intinde de la tuberculul lateral la
ligamentul
glenoidian;
- un ligament
plantar "glenoidian".
Particularitati:
- prima coloana osoasa (haluce): - toate oasele sunt
masive;
- nu exista
falanga mijlocie;
- joaca un rol
important in mers, alergare, mai ales in
faza de sprijin
numai pe degete.
Un defect de congruenta al primului metatarsian poate
antrena o instabilitate si dureri mediane
in statiune sau mers prelungit.
- pe cartilajul plantar al capului metatarsianului sunt
plasate 2 mici oase
sesamoide. Ele servesc ca amortizor in sprijinul pe acest
cap.
- a cincea coloana osoasa prezinta un tubercul situat pe
baza metatarsianului 5, palpabil sub
piele.
MUSCHII GLEZNEI SI PICIORULUI
Asupra piciorului actioneaza 2 tipuri de muschi:
- muschi
extrinseci ce se ataseaza pe tibie, fibula,femur si se termina pe oasele
piciorului.
Sunt muschi poliarticulari acsionand asupra gleznei si
piciorului 9 pentru gastrocnemian si
asupra articulasiei genunchiului). Tendoanele lor trec
anterior sau posterior de articulatia
gleznei.
- muschi
intrinseci, mai scurti, ce se insera numai pe oasele piciorului si in principal
la
nivelul plantei.
In regiunea
dorsala se gaseste un singur muschi, muschiul extensor scurt al degetelor.
Acesta ia nastere pe calcaneu si se intinde radiar spre
degete, fiind impartit in 3 fascicule
continuate prin cate un tendon pentru degetele 1,2,3,4.
Se termina la nivelul articulatiilor
metatarsofalangiene.
Actiune: flexia dorsala a degetelor, cu actiune mai ales
pe prima falanga. Intareste actiunea
extensorului lung al degetelor.
Unii autori evidentiaza un fascicol destinat halucelui
sub denumirea de muschiul extensor
scurt al halucelui
MUSCHII INTRINSECI PLANTARI
Sunt impartiti in 3 grupe:
- medial : -
abductor al halucelui;
- flexor scurt al
halucelui;
- adductor al
halucelui;
- lateral: -
abductor al degetului mic;
- flexor scurt al
degetului mic;
- mijlociu: -
flexor scurt al degetelor;
- patratul
plantar;
- muschii
lombricali;
- muschii
interososi.
Muschii sunt dispusi in mai multe plane si au relatii
topografice complexe. Pentru simplificare
schemele urmatoare se vor ilustra pentru fiecare muschi
izolat.
4GRUPUL MIJLOCIU
g Muschii
interososi ocupa spstiile dintre metatarsiene. Exista 4 interososi dorsali si 2
plantari. Tendonul lor se termina prin 2 fascicule la
nivelul primei falange.
- plantar: pe baza falangei
- dorsal: pe tendoanele extensorilor.
Actiunea lor
principala este flexia plantara a primei falange. Actioneaza deci bilateral la
nivelul unui deget. Participa de asemeni si la faza de
propulsie din mers.
In actiune
unilaterala tractioneaza lateral falanga proximala; ei aproprie si indeparteaza
degetele (actiune completata de muschii proprii ai
halucelui si degetului 5).
Impiedica aceleasi
miscari la nivelul metatarsienelor prin insertiile lor intermetatarsiene;
mentin arcul transversal al piciorului.
Interososii sunt
acoperiti de tendoanele muschiului flexor comun al degetelor.
gPosterior pe aceste tendoane se insera muschiul patratul
plantar (accesor al flexorului
comun al degetelor), cu origine pe calcaneu prin 2
fascicule. Prin contractia sa acest muschi
readuce in ax tendonul flexorului comun al degetelor
pentru ca actiunea lor sa fie sagitala.
Intre tendoanele
muschiului flexor lung al degetelorse insera muschii lombricali.
Tendoanele lor se termina pe baza falangei proximale.
Actiunea acestor muschi este minima
fiind mai curand un reglaj al actiunii celorlalti muschi
asupra degetelor piciorului.
g Superficial se
gaseste muschiul flexor scurt al degetelor. Acest muschi ia nastere pe
tuberozitatea calcaneului si se imparte in 4 fascicule ce
se termina prin cate un tendon pe
falanga medie a degetelor 2-4. Tendoanele sunt perforate
de tendonul muschiului flexor lung
al degetelor. Muschiul realizeaza flexia falangei
mijlocii pe cea proximala si a celei proximale
pe metatarsianul corespunzator. Are rol in mentinerea
boltii plantare in sens longitudinal.
4GRUPUL MEDIAL
Cuprinde 3 muschi
ce se termina pe falanga proximala a halucelui si pe oasele
sesamoide.
gCel mai profund este muschiul flexor scurt al halucelui,
cu origine pe cuboid si
cuneiforme (2,3). Corpul muscular se divide in 2
fascicule ce se termina prin 2 tendoane be
baza falangei proximale. Realizeaza flexia plantara a
falangei proximale a halucelui pe primul
metatarsian.
gMuschiul abductor
al halucelui este un muschi superficial impartit in 2 fascicule: un
fascicul oblic ce ia nastere pe cuboid si un fascicul
transvers de pe articulatiile
metatarsofalangiene 5,4,3. Cele 2 fascicule se unesc si
se termina printr-un tendon comun pe
baza falangei proximale. Realizeaza abductia primei
falange pe metatarsianul 1. Este unul din
responsabilii intretinerii halux valgusului ( deformatie
permanenta a oaselor halucelui cu
adductia metatarsianului si abductia falangei proximale).
gMuschiul adductor
al halucelui este cel mai superficial muschi al grupului. Ia
nastere pe tuberozitatea calcaneului si se termina pe
baza primei falange. Realizeaza adductia
halucelui, participa activ la flexia plantara a falangei
proximale pe metatarsiene. Este un
sustinator activ al boltii plantare. Travaliul sau
impiedica evolutia halux valgusului.
4GRUPUL LATERAL
Cuprinde muschi ce
se termina pe baza falangei proximale a degetului 5.
gMuschiul flexor
scurt al degetului 5 ia nastere pe cuboid si se termina pe fata
plantara a falangei proximale. Realizeaza flexia plantara
a primei falange a degetului 5 pe
metatasian.
gMuschiul abductor
al degetului 5 are origine pe tuberozitatea calcaneului si se
termina pe baza falangei proximale a degetului 5.
Realizeaza abductia si flexia plantara a
degetului 5; contribuie la sustinerea boltii plantare.
gMuschiul opozant
al degetului 5 se insera pe cuboid si se termina pe fata interna a
metatarsianului 5. Opune metatarsianul 5 celorlalte
metatarsiene si se opune etalarii
antepiciorului.
MUSCHII EXTRINSECI AI PICIORULUI
4GRUPUL ANTERIOR
In planul anterior se gasesc 3 muschi lungi situati
anteror de oasele gambei. Tendoanele lor
trec anterior de glezna unde sunt sustinute de o
..brida.. ligamentara; ligamentul inelar
anterior al tarsului.
gMuschiul tibial anterior se insera pe fata externa a
tibiei ( .. superioara) si se termina pe
primul cuneiform si primul metatarsian. Realizeaza flexia
dorsala a piciorului, fiind muschiul
principal al acestei miscari. Ridica marginea mediala a
piciorului prin tractiune asupra
regiunii mijlocii a piciorului, fiind deci supinator.
gMuschiul extensor propriu al halucelui se insera pe fata
mediala a fibulei (portiunea
mijlocie) si se termina pe baza falangei distale a
halucelui. Realizeaza flexia dorsala a
halucelui si piciorul in aceasta miscare. Ridica marginea
mediala a piciorului, fiind supinator.
gMuschiul extensor comun al degetelor se insera pe fata
mediala a fibulei (regiunea
superioara). Tendonul sau se imparte in 4 portiuni ce se
indreapta spre degetele 2,3,4,5,
terminandu-se printr-o bandeleta centrala pe falanga
mijlocie si 2 bandelete laterale care se
insera pe falanga distala. Realizeaza flexia dorsala a
degetelor 2,3,4,5, antrenand si piciorul in
flexie dorsala.
gMuschiul fibular anterior (inconstant) se insera pe fata
mediala a fibulei (portiunea
inferioara) si se termina pe metatarsianul 5. Realizeaza
flexia dorsala a piciorului, ridica
marginea externa, antrenand piciorul in eversiune.
4GRUPUL EXTERN
Exista 2 muschi ce
se insera pe fata externa a fibulei.
gMuschiul peronier lung se insera superior pe capul
fibulei si fata ei laterala; tendonul se
formeaza la mijlocul gambei si coteste de 3 ori:
- posterior de maleola laterala;
- sub tuberculul peronierilor
- la nivelul marginii externe a cuboidului.
Tendonul intra
apoi in santul cuboidului si se termina pe baza primului metatarsian si
primul cuneiform. Ridica marginea externa a piciorului si
coboara marginea interna, fiind deci
pronator. Realizeaza si flexia plantara si adductia
piciorului.
gMuschiul peronier scurt se insera pe fata laterala a
fibulei in 1/3 inferioara. Tendonul sau
inconjoara maleola externa, trece deasupra tuberculului
peronierilor si se termina pae baza
metatarsianului 5. Ridica marginea externa a piciorului
(pronator), participa la flexia plantara
si la abductia piciorului.
Muschiul peronier
lung realizeaza o incrucisare tendinoasa cu tibialul posterior. Acesta
trece pe sub regiunea mijlocie a piciorului, asigurand o
sustinere activa a boltii la acest nivel.
Se observa astfel ca muschii peronieri laterali
stabilizeaza piciorul in ortostatism, impiedicand
dezechilibrarea spre exterior (mai ales in sprijinul pe
un picior).
Aceasta este vizibil mai ales in statiunea pe varful
picioarelor.
4GRUPUL POSTERIOR
Contine muschi
dispusi in 2 plane: profund si superficial.
Planul profund
este format din 3 muschi situati alaturat pe fetele posterioare ale tibiei si
fibulei.
gMuschiul flexor lung al degetelor ia nastere pe fasa
posterioara a tibiei (medial), tendonul
sau trece posterior de pilonul tibial si maleola mediala,
apoiajunge in santul de pe marginea
libera a lui sustenaculum tali. Se imparte in 4 tendoane
destinate degetelor 2-5, ce se insera
fiecare fe falanga distala. Ca si in cazul flexorului
profund al degetelor (mana) tendoanele dau
insertie lombricalilor si perforeaza tendonul flexorului
scurt al degetelor.
Realizeaza flexia
plantara a falangei distale, supinatia si adductia piciorului, aceasta din
urma fiind compensata de actiunea patratului plantar.
gMuschiul tibial posterior ia nastere pe fata posterioara
a tibiei, fata posterioara a fibulei
(portiuni invecinate) si pe membrana interosoasa dintre
cele 2 oase. Tendonul sau inconjoara
maleola tibiala, trcand apoi prin culisa cea mai
anterioara de sub retinaculul flexorilor pentru a
se termina pe tuberozitatea navicularului si prin
expansiuni pefata plantara a celorlalte oase
ale tarsului, cu exceptia astragalului.
La nivelul
regoiunilor mijlocii si posterioare ale piciorului realizeaza supinatie si
aductie; participa la flexia plantara si are rol in
stabilizarea gleznei.
gMuschiul flexor lung al halucelui este cel mai lateral
si cel mai puternic dintre muschii
profunzi, cu rol important in mers si in statiune. Se
insera pe fata posterioara a fibulei
(inferior), tendonul sau trce posterior de pilonul
tibial, apoi patrunde intr-un sant osos
posterior de astragal, incruciseaza fata mediala a
calcaneului, trece inferior de sustenaculum
tali si se termina pe a doua falanga a halucelui.
Realizeaza flexia
plantara a falangei a doua a halucelui, antrenand prima falanga in
flexie pe metatarsianul 1. Participa la flexia plantara
si la adductia piciorului. Actiunea sa este
implicata in mers, in momentul propulsiei, inainte ca
piciorul sa paraseasca solul. Are un rol
important in stabilitatea mersului pe varfuri, propulsia
halucelui rectificand dezechilibrele
anterioare ale corpului. Intervine si in stabilitatea
gleznei.
g Planul superficial al muschilor posteriori este format
de tricepsul sural.Acest muschi este
cel mai puternic muschi al gambei, fiind format din 3
corpuri musculare ce se termina printr-
un tendon comun (tendonul lui Achile) pe fata posterioara
a calcaneului.Muschii componenti
sunt cei 2 gastrocnemieni si solearul.
Solearul se
gaseste profund, avand insertie pe fata posterioara a tibiei si fibulei
(portiunea superioara). Actioneaza asupra articulatiilor
gleznei si subtalara.Este acoperit de 2
corpuri musculare (cei 2 gemeni- gastrocnemieni) ce au
fiecare origine pe fata cutanata a unui
condil femural (medial si lateral). Actioneaza asupra
articulatiilot genunchiului, gleznei si
subtalara.
Ansamblul muscular
antreneaza calcaneul in flexie plantara cu tendinta la inversiune(
datorita formei suprafetelor articulare ale articulatiei
subtalare), si indirect astragalul in flexie
plantara. Aceasta ultima miscare este mai importanta in
practica decat prima (posibilitate mai
mare de miscare in articulatie).
Intrvine in
miscarile de adductie si supinatie ale piciorului. Tricepsul este muschiul care
realizeaza ridicarea pe varfuri dar este insuficient
pentru realizarea in totalitate a acestei
miscari (actioneaza numai posterior)..
Gastrocnemianul
participa la flexia genunchiului, avand o actiune cuplata pe genunchi
si portiunea posterioara a piciorului (tars posterior).
Forta de actiune
asupra piciorului este legata de gradul de flexie al genunchiului:
- genunchi hiperflectat - muschiul este destins si deci
pierde mult din eficacitate;
-genunchi extins (sau flectat usor) - muschiul este mai
mult sau mai putin tensionat, cu
cresterea eficacitatii.
Daca
gastrocnemianul si muschii ischiogambieri actioneaza sinergic pe un membru
inferior actiunea lor asupra genunchiului se inverseaza,
se adauga componenta lor de tractiune
si realizeaza extensia genunchiului.
O flexie dorsala
foarte puternica a piciorului intinde solearul. Pentru tensionarea
gastrocnemianului trebuie adaugata si extensia
genunchiului.
BILANTUL ACTIUNULOR MUSCULARE ASUPRA GLEZNEI
Daca tendoanele
muschilor trec anterior de axa bimaleolara muschii vor realiza flexia
dorsala :
- tibial anterior;
- extensor propriu
al halucelui;
- extensor comun
al degetelor;
- peronier scurt.
Muschii ai caror
tendoane trec posterior de acelasi ax vor realiza flexia plantara:
- peronier lung;
- peronier scurt;
- triceps sural;
- flexor propriu
al halucelui;
- tibial
posterior;
- flexor comun al
degetelor.
Muschii ai caror
tendoane trec medial de axa longitudinala a piciorului (a doua coloana
osoasa) realizeaza supinatie si adductie:
- extensor propriu
al halucelui;
- tibial anterior;
- flexor comun al
degetelor;
- flexor propriu
al halucelui.
Se adauga
tricepsul a carui actiune realizeaza miscarea de inversiune.
Muschii ai caror
tendoane trec lateral de axa longitudinala a piciorului (a doua coloana
osoasa) realizeaza pronatia si abductia:
- peronier lung;
- peronier scurt;
- extensor comun
al degetelor.
Se observa ca
actiunile musculare nu sunt echilibrate; predomina flexorii plantari si cei
ce realizeaza miscarile de inversiune.
Stabilitatea gleznei datorata actiunulor musculare
In flexie dorsala
trohleea astragalului are un bun contact cu suprafata corespunzatoare
de pe tibie si fibula, in timp ce portiunea posterioara a
trohleei este mai ingusta, ceea ce
confera articulatiei mai putina stabilitate din punct de
vedere osos.
Stabilitatea este
asigurata de actiunea muschilor printr-un dublu rol:
- coborarea fibulei (maleola laterala) prin actiunea
muschilor:
- lungul si
scurtul peronier;
- extensorul
propriu al halucelui;
- tibialul
posterior.
Coborarea maleolei
fibulare amelioreaza contactul suprafetelor articulare.
- fixarea activa a suprafetelor articulare prin actiunea
muschilor:
- extensorul
propriu al halucelui;
- tibialul
posterior.
Coborarea fibulei
tensioneaza tendoanele peroneo-tibiale inferioare, ceea ce determina o
apropiere pasiva automata acelor doua oase. Aceasta
stabilizare se producein timpul unei
flexii plantare active (statiune pe varfuri).
BOLTA PLANTARA
Piciorul uman este
adaptat bipediei indeplinind 2 functii:
- sustinere a corpului (statiune);
-miscare a corpului (locomotie).
Aceasta adaptare
se realizeaza printr-o bolta plantara caracteristica sustinuta de 3
arcuri sprijinite la randul lor de trei stalpi. Astfel ea
reprezinta o formatiune flexibila ce joaca
rolul de amortizor al presiunilorsi care isi adapteaza
forma dupa sol.
In statiune bipeda
piciorul prezinta 3 puncte de sprijin:
- posterior: tuberozitatea calcaneului, structura osoasa
masiva conceputa pentru areceptiona
maximum de greutate;
- anteromedial: capul metatarsianului1 ce primeste
aproape toata greutatea restanta;
- anterolateral: capul metatarsianului 5 ce suporta o
mica parte din greutatea corpului.
Stalpii sunt uniti
prin 2 arcuri longitudinale si unul transversal mentinute prin sustinatori
ligamentari si musculari.
Arcul medial este
format de: calcaneu, astragal, navicular, primul cuneiform si
metatarsian. Este sustinut prin :
hligamente:
- ligamentul
astragalo-calcanean;
- ligamentul
glenoidian;
- ligamentul
scafo-cuneean;
- ligamentul cuneo-metatarsian inferior.
hmuschi:
- adductor
alhalucelui;
- tibial
posterior;
- peronier lung;
- flexor propriu
al halucelui. Acest muschi indeplineste la randul sau un triplu
rol:
- sustine arcul ca
o coarda (1);
- sustine
calcaneul prin reflexia sa pe sustenaculum tali (2);
-mentine
astragalul (3).
Arcul lateral este
mai putin inalt decat cel medial; este vizibil pe scheletul piciorului, pe
viu fiind mascat de partile moi. In componenta sa intra
calcaneul, cuboidul si metatarsianul 5.
Este sustinut prin :
hligamente:
- 2 ligamente
calcaneo-cuboidiene;
hmuschi:
- scurt peronier;
- lung peronier.
Acest muschi indeplineste un dublu rol:
- sustine
calcaneul prin reflexia sa pe sub tuberculul peronierilor;
- sustine
cuboidul.
Arcul anterior
(transversal) este vizibil la jumatatea lungimii metatarsienelor
(reprezentat prin bride transversare). La nivelul
regiunii mijlocii apiciorului arcul este mai
inalt medial (scafoid) decat lateral (cuboid). Este
sustinut prin:
h muschi:
- fascicolul
transvers al abductorului halucelui;
- cuplul peronier
lung si tibial posterior;
- interososi.
IV. NOTIUNI DE
ANATOMIE TOPOGRAFICA
A. PARTILE CORPULUI OMENESC
Corpul omului este alcatuit din urmatoarele parti: cap
(caput), gât (collum), trunchi
(truncus) si membre (membra) superioare si inferioare.
Delimitarea partilor corpului se face
cu ajutorul liniilor conventionale, trasate prin repere
naturale (proeminente osoase, depresiuni
osoase, proeminente musculare, pliuri tegumentare).
Limita dintre cap si gât este reprezentata
de o linie conventionala numita linia cefalo -cervicala,
care uneste urmatoarele repere
naturale: punctul antropometric - gnation, marginea
inferioara a corpului mandibulei, punctul
antropometric - gonion, orizontala care uneste punctul
gonion cu marginea anterioara a
muschiului sternocleidomastoidian, pe care urca pâna la
vaârful procesului mastoid si se
continua pe linia nucala superioara pâna la protuberanta
occipitala externa (punctul
antropometric - inion). Limita dintre gât si trunchi este
data de linia conventionala cervico-
toracica, care uneste urmatoarele repere naturale:
incizura jugulara a manubriului sternal,
marginea posterioara a claviculei, acromion, procesul
spinos al celei de-a saptea vertebra
cervicala. Limita dintre trunchi si membrul superior este
linia toraco-brahiala, care uneste
acromionul cu pliul axilar posterior. Limita dintre
trunchi si membrul inferior este
reprezentata de linia pelvi-femurala, care uneste
urmatoarele repere naturale: marginea
superioara a sinfizei pubiene, plica inghinala, spina
iliaca antero-superioara, creasta iliaca,
spina iliaca postero-superioara si santul interfesier.
B. REGIUNILE PARTILOR CORPULUI OMENESC (REGIONES CORPORIS
HUMANI)
a. Regiunile capului (regiones capitis)
Descriem la nivelul capului doua parti: una superioara,
numita cranium, ce adaposteste
encefalul si receptorii analizatorului auditiv si alta
inferioara, numita facies sau fata, ce
gazduieste organe ale aparatului de import a materiei
(respirator si digestiv) si receptorii unor
analizatori (vizual, gustativ, olfactiv). Limita dintre
craniu si facies este reprezentata de o linie
conventionala care uneste urmatoarele repere naturale:
punctul antropometric - glabela, arcada
sprâancenoasa, muchia superioara a arcadei zigomatice,
tragus, marginea inferioara a
pavilionului urechii si vârful procesului mastoid al
osului temporar.
La nivelul partii superioare a capului (cranium),
regiunile corespund oaselor cutiei
craniene si poarta numele acestora. Se pot delimita trei
regiuni mediane impare: frontala,
parietala, occipitala si doua regiuni laterale pare:
temporala si infratemporala. La nivelul partii
inferioare a capului (facies), regiunile se grupeaza în
mediane: nazala, polara, mentoniera si
laterale: orbitala, infraorbitala, bucala, zigomatica si
parotideomaseterica.
b. Regiunile
gâtului (Regiones cervicales)
Din punct de
vedere topografic, gâtul are trei mari regiuni: regiunea cervicala
anterioara (Regio cervicalis anterior sive Trigonum colli
anterius), regiunea cervicala laterala
(Regio cervicalis lateralis sive Trigonum colli laterale)
si regiunea cervicala posterioara
(Regio cervicalis posterior sive Trigonum colli
posterior). Regiunea cervicala
anterioara (Regio cervicalis anterior sive Trigonum colli
anterius) este cuprinsa între baza
mandibulei si marginea posterioara a muschilor
sternocleidomastoidieni. Prin planul medio-
sagital, ea poate fi împartita în doua hemiregiuni
simetrice, dreapta si stânga. Fiecarei
hemiregiuni îi descriem urmatoarele triunghiuri:
Triunghiul submental sau suprahioidian
(Trigonum submentale), Triunghiul carotidian (Trigonum
caroticum) si Triunghiul muscular
sau carotidian inferior (Trigonum musculare sive Trigonum
omotracheale) si Triunghiul
submandibular (Trigonum submandibulare) sau triunghiul
digastric care este delimitat de
baza mandibulei si cele doua pântece, anterior si
posterior, al muschiului digastric. Triunghiul
submental sau suprahioidian este delimitat de cei doi
pânteci anteriori ai muschiului digastric
si corpul osului hioid. Triunghiul carotidian (Trigonum
caroticum) este marginit de pântecele
posterior al muschiului digastric, pântecele superior al
muschiului omohioidian si marginea
anterioara a muschiului sternocleidomastoidian.
Triunghiul muscular sau carotidian inferior
sau Triunghiul omotraheal are suprafata delimitata de
pântecele superior al muschiului
omohioidian, de marginea anterioara a muschiului
sternocleidomastoidian si de linia mediana
anterioara a gâtului. Între marginile anterioara si
posterioara ale muschiului
sternocleidomastoidian se gaseste regiunea
sternocleidomastoidiana (Regio
sternocleidomastoidea). Regiunea cervicala laterala
(Regio cervicalis lateralis sive Trigonum
colli laterale) este cuprinsa între marginea
superolaterala a muschiului trapez si marginea
posterioara a muschiului sternocleidomastoidian. Aceasta
regiune este traversata de pântecele
inferior al muschiului omohioidian care o împarte în doua
suprafete triunghiulare mai mici:
triunghiul omotrapezian si triunghiul supraclavicular sau
omoclavicular (Trigonum
omoclaviculare). În partea posterioara a gâtului, care
cuprinde fosa supraclaviculara mare
(Fossa supraclavicularis major ) între marginile
superolaterale ale muschiului trapez si
regiunea posterioara a gâtului (Regio cervicalis
posterior sive Regio colii posterior), numita si
ceafa (Nucha).
3. REGIUNILE TRUNCHIULUI
Trunchiul, ca parte a corpului omenesc, este împartit în
torace si abdomen, printr-o
linie conventionala care uneste urmatoarele repere
naturale: procesul xifoid al sternului, arcul
costal pâna la coasta a X-a, marginea inferioara a
coastei a XII-a si procesul spinos al
vertebrei a XII-a toracale.
La nivelul fetei anterioare a toracelui se descriu
urmatoarele regiuni: regiunile
toracale anterioare si laterale (Regiones thoracicae
anteriores et lateralis), regiunea
infraclaviculara (Fossa infraclavicularis); regiunea
pectorala (Regio pectoralis) si regiunea
axilara (Regio axilaris); regiunea presternala (regio
presternalis) si triunghiul deltopectoral
(Trigonum deltopectorale sive Trigonum clavipectorale).
Regiunile abdominale (Regiones abdominales). La nivelul
abdomenului se descriu
urmatoarele regiuni: regiunea hipocondrica (Regio
hypocondrica sive Hypocondrium),
regiunea epigastrica (Regio epigastrica sive
Epigastrium), regiunea laterala (Regio lateralis
sive Latus), regiunea ombilicala (Regio ombilicalis sive
Umbilicus), regiunea inghinala
(Regio inghinalis sive Inguen) si regiunea pubiana (Regio
pubica sive Hypogastrium).
Trunchiul prezinta pe fata posterioara urmatoarele
regiuni, numite regiuni ale spatelui
(Regio dorsi); vertebrala (Regio vertebralis), scapulara
(Regio scapularis), infrascapulara
(Regio infrascapularis), lombara (Regio lombaris),
sacrala (Regio sacralis) si Triunghiul de
ascultare (Trigonum auscultationis). La nivelul
pelvisului trunchiul prezinta regiunea
perineala (Regio perinealis) sau perineul. Perineul se
împarte într-o regiune anterioara
(Regio urogenitalis) si alta posterioara (Regio analis).
4. REGIUNILE MEMBRULUI SUPERIOR (REGIONES MEMBRI
SUPERIORIS).
Se delimiteaza la nivelul umarului (Regio deltoidea),
bratului (Regio brachii anterior si Regio
brahii posterior), cotului (Regio cubitalis anterior si
Regio cubitalis posterior), antebratului
(Regio antebrachii anterior si Regio antebrachii
posterior) si mâinii (Regio dorsalis manus si
Palma sive Regio palmaris).
5. REGIUNILE MEMBRULUI INFERIOR (REGIONES MEMBRI
INFERIORIS) se
traseaza la nivelul pelvisului (Regio glutealis), coapsei
(Regio femoris anterior si Regio
femoris posterior), genunchiului (Regio genus anterior si
Regio genus posterior), gambei
(Regio cruris anterior si Regio surae), piciorului
(Dorsum pedis sive Regio dorsalis pedis).
Bibliografie
1. Albu I., Georgia R., ed. Anatomie topografica,
Bucuresti, Ed. All, 1994
2. Baciu C., ed: Anatomia functionala sI biomecanica
aparatului locomotor, Bucuresti, Ed.
Sport-Turism, 1977
3. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed.
Atlas de anatomie umana, vol.I,
Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1983
4. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed.
Atlas de anatomie umana, vol.II,
Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1984
5. Cerbulescu C, Ifrim M., Maros T., Niculescu Gh., ed.
Atlas de anatomie umana,
vol.III, Bucuresti, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, 1985
6. Cordun M., ed. Kinetologie medicala, Bucuresti, Ed.
Axa, 1995
7. Creager J.G., ed. Human anatomy and physiology, second
edition, USA, C. Brown
Publishers, 1992
8. Diaconescu N., Rottenberg N., Niculescu V., ed. Ghid
de anatomie practica, Timisoara,
Ed. Facla, 1988
9. Doty S., Robinson R.A., Schonfield B. Morphology of
bone and histochemical staining
characteristics of bone cells. In: American Phy. Soc.,
ed. Handbook of physiology.
Washington: Aurbach, 1976, p.3-23.
10. Dragoi Gh. S., ed.:Anatomia Omului, vol.1,Craiova:
Ed. Universitatii, 1982.
11. Dragoi Gh. S., ed.:Anatomia Generala a sistemelor
corpului omenesc, vol.1,Craiova: Ed.
Universitatii, 2003.
12. Frost, H.M, ed. Intermediary Organisation of the
Skeleton. Boca Raton: CRC Press,
Vol.1, 1986a.
13. Frost, H.M, ed. Intermediary Organisation of the
Skeleton. Boca Raton: CRC Press,
Vol.2, 1986b.
14. Frost, H.M. Vital biomechanics. Proposed general
concepts for skeletal adaptations to
mechanical usage. In: Calcif. Tissue Int., nr 42 (1987),
p.145-156.
15. Frost, H.M. Vital biomechanics; proposed general
concepts for skeletal adaptations to
mechanical usage. In: Calcif. Tissue Int., nr. 42 (1988),
p.145-156.
16. Frost, H.M. Skeletal structural adaptation to
mechanical usage (SATMU): redefining
Wolff..s law:the remodeling problem. In: Anat. Rec.,
nr.226 (1990), p. 412-422.
17. Frost, H.M. The role of changes in mechanical usage
set points in the pathogenesis of
osteoporosis. In: J. Bone Min. Res., nr.7 (1992),
p.253-261.
18. Fung Y.C. ed. Biomechanics. Mechanical properties of
living tissues. Berlin:
Springer,1993.
19. Grant J.C.B., ed. Method of Anatomy. 8th edn.
Baltimore.: Williams & Wilkins, 1971.
20. Katz J.L. The structure and biomechanics of bone. In
Vincent, J.F.V. and Currey, J.C.,
ed. Mechanical Properties of Biological Materials,
Cambridge: Cambridge University
Press (1980b), p.137-168.
21. Martin R.B., Burr D.B., Sharkey N.A.,ed. Skeletal
Tissue Mechanics. New York:
Springer, 1998.
22. Nigg B.M. Selected historical highlights. In: Nigg
B.M., Herzog W., ed.Biomechanics of
the musculo-skeletal system. New York: Willey J, and Sons
Ltd, 1994, p.3-36.
23. Nigg B.M., Grimston S.K.Bone. In: Nigg B.M., Herzog
W., ed.Biomechanics of the
musculo-skeletal system. New York: Willey J, and Sons
Ltd, 1994, p.48-76.
24. Papilian V., ed. Anatomia omului, editia V., vol. I.
Bucuresti, Ed. Didactica si
Pedagogica, 1974
25. Papilian V., ed. Anatomia omului, editia V., vol. II.
Bucuresti, Ed. Didactica si
Pedagogica, 1982
26. Rinderu ET, Rinderu P.L. O metoda cu element finit
pentru analiza microfracturilor -
aplicatii in activitati sportive; In: Proc 4-th An. Cong.
Europ. College Sport Sc. (1999),
Roma, p.728 .
27. Rinderu E.T. A finite element model for analysing the
microfractures-applications in
sport activities. In: Proc. XVIIth Meet. Fed. Europ.
Connect. Tissue Soc. (2000), Patras,
J17.
28. Rinderu ET, Rinderu P.L., Ghenea M. A biomechanical
study of trabecular bone
microfractures - a finite element method approach, In:
Vol. Rez. Simp. Aniv. Univ. Vest,
Timisoara (2000), p.41.
29. Rinderu E.T. O analiza a microfracturilor osoase -
avantajele folosirii metodei
elementului finit. In: Rom. J .Anat, vol.3, nr.1 (2001a),
p.9-15.
30. Rinderu E.T. Modele actuale de reconstructie si
analiza ale arhitecturii osoase.In: Rom. J
.Anat, vol.3, nr.2 (2001b), p.22-30.
31. Rinderu ET, Dragomir M., Cosaceanu D. A FEA analysis
for the trabecular
architecture in sport events - the hematopoetic
microclimat. In: Proc. 6-th An. Cong.
Europ. College Sport Sc. (2001a), Cologne, p.867
32. Rinderu ET, Ortanescu C., Tapurin D., The femur as a
shock absorber in the alpine
skiing events - a finite element method approach. In:
Proc. 6-th An. Cong. Europ. College
Sport Sc. (2001b), Cologne, p.1310.
33. Rinderu ET, Rusu L., Rosulescu E., ed: Anatomia
Omului, vol. I, Craiova: Scorilo,
2001.
34. Rinderu ET, Rinderu P.L., Stanescu M.R. Aplicatii ale
teoriei omogenizarii in
modelarea microstructurii osoase. In: Vol. Rez. al VI=lea
Cong. Nat. cu
part. internat. Soc. Anat. Romania (2002), Iasi, p.116.
35. Rinderu E.T.,Vasilescu M. Noi abordari in analiza
microfracturilor osoase. In Vol. Rez.
Al XII-a Conf. Nat. Med.Sport (2002),Bucuresti, p.30.
36. Rinderu P.L, Rinderu E.T, Calinescu C. Consideratii
asupra unor modele ale tesutului
osos din punct de vedere biomecanic ( implicatii in sport
si recuperare). In: Analele
Universitatii de Vest (1998) , Timisoara, p.143-150
37. Rinderu P.L., Rinderu ET, Ghenea M. Biomechanical
behaviour of the bone tissue a
finite element method approach. In: Vol. Rez. Simp. Aniv.
Univ. Vest (2000), Timisoara,
p.40
38. Rinderu, P.L, DragoiG. S., Rinderu ET. A finite
element model for analysing the bone
microfractures ( static and dynamic approaches). In:
Proc. 17-th Intern. Simp. Sports Med.
(2001a), Ierusalim, p.40
39. Rinderu P.L, Rinderu ET, Gruionu LA finite element
model for analysing the compact
bone microfractures, Proc 2-nd Cong. Europ. Fed. Sports
Med. (2001b), Oviedo, p.510.
40. Van de Graaf, K.M., ed: Human Anatomy, 5th ed., New
York: McGraw-Hill Book
Company, 1998.
41. Zbenghe T.ed Bazele teoretice sI practice ale
kinetoterapiei, Bucuresti: Editura Medicala,
1999.
42. Zbenghe T.ed. Kinesiologie.Stiinta miscarii.
Bucuresti: Editura Medicala, 2002.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.