Calatorii extracorporale..

                               Calatorii extracorporale..

Cunoscutele fenomene O.B.E. (out of body experiences - experienţe în afara corpului) pot fi definite, aşa cum menţionează dicţionarul Universităţii Oxford “The Mind” 1987) ca fiind “acea experienţă prin care o persoană pare să perceapă lumea din afara corpului fizic. O.B.E. a fost consemnat în diferite epoci şi culturi de către persoane tinere sau vârstnici, educaţi sau nu, de către cei care aveau o credinţă în aceste fenomene cât şi de către cei care nu ştiau nimic despre ele”(p.571). Conform concluziilor cercetătorilor Muldoon şi Carrington (1929) şi Rogo (1983) unele dintre cele mai dramatice situaţii în care au loc experienţele în afara corpului sunt experienţele în preajma morţii, de exemplu, sau în acelea legate de resuscitarea cardiacă sau supravieţuirea în urma unor accidente foarte grave. Cu toate acestea, fenomenul “decorporalizării” poate apare, afirmă cercetătorii americani, în timpul stărilor obişnuite de odihnă, meditaţie, în urma consumării anumitor droguri sau chiar în timpul activităţii de zi cu zi. Puţine însă sunt acele persoane care afirmă că pot realiza aceste fenomene la voinţă sau că le pot controla atunci când ele apar.

Experienţele relatate de diverşi subiecţi conţin multe elemente comune. În mod constant este descrisă senzaţia de plutire în afara corpului, capacitatea de a vedea sau de a se mişca în afara sa. În acel moment ei par să ia uneori alte forme sau să aibă senzaţia că au devenit doar un punct în spaţiu. Acest punct sau formă se poate mişca şi poate observa ceea ce apare să fie lumea fizică normală dar adesea cu unele diferenţe faţă de normal. Poate conţine mici erori şi obiectele pot fi în mod straniu luminate sau întunecate. Aceşti subiecţi relatează posibilitatea de a vedea şi de a trece la voinţă prin pereţi sau alte obiecte, fără a fi afectaţi fizic. Uneori, “lumi” complet diferite sunt vizitate, unele bizare, altele, cu aspecte profund spirituale. De altfel, fiinţe care au fost considerate mari înţelepţi sau iluminaţi, provenind mai ales din Orient, cum au fost Ramakrishna, Muktananda, Yram, Yogananda, care au stârnit veneraţie prin forţa spirituală dar şi prin calităţile de clarviziune, de cunoaştere superioară, intuitivă a lumii, au vorbit frecvent despre “lumile astrale” în care “călătoreau” graţie stărilor extatice pe care le experimentau. Creştinismul, teosofia, concepţiile esoterice antice recunosc printre altele, existenţa unor lumi astrale (lumi paradisiace, lumi infernale etc.) în care spiritul uman poate pătrunde, fie prin rezonanţă, fie prin dedublare. 

Experienţele de proiecţie astrală, de călătorie în afara corpului, sunt descrise în general ca fiind extrem de vii şi “reale”, fără a putea fi totuşi asociate visului sau reveriei. Adesea, subiecţii care trăiesc o astfel de experienţă au sentimentul că acele momente i-a afectat profund şi chiar a determinat o modificare a credinţelor şi valorilor personale. Winifred G. Barton, în lucrarea “Experience mistique et projection astrale” (1990) notează că “proiecţia astrală este acţiunea de deplasare a conştiinţei, de separare a spiritului de corp, pentru a se proiecta în alte dimensiuni ale realităţii, unde conceptele de spaţiu şi timp terestru sunt depăşite. Astfel, este posibil să călătoreşti în imediata vecinătate în lumea fizică pentru a vizita un prieten sau un părinte, sau departe de lumea fizică, în sfere astrale superioare”(p.93). Experienţele multiple relatate de-a lungul timpului, unele dintre ele fiind consemnate de oamenii de ştiinţă, dovedesc pe de-o parte că, în fapt, corpul fizic nu este decât un vehicul al Sinelui iar ca urmare, ideea supravieţuirii - într-o formă subtilă – după încetarea funcţiilor corpului fizic nu mai pare un fapt ireconciliabil.

Condiţiile dedublării

Modalitatea de producere a fenomenului dedublării poate de asemenea fi regăsită în relatările unor fiinţe care au practicat-o ani îndelungaţi. Yram, de exemplu, îşi consemnează experienţele avute timp de doisprezece ani, în lucrarea intitulată “Secretele lumilor astrale” (1998). Toate constatările sale converg cu relatările altor fiinţe iluminate din Orient. Relatările sale sunt mai elocvente pentru intelectul occidentalului care aşteaptă mereu explicaţii, încercând să înţeleagă, înainte de a experimenta. Constatând în mod spontan că avea capacitatea de a acţiona în afara corpului fizic, Yram a început un lung proces de auto-control şi implicit de auto-cunoaştere lărgită a propriei conştiinţe. A te despărţi în două părţi, într-un loc familiar, a acţiona în toată conştiinţa, cu toată libertatea dorită şi a şti că eşti încă viu pe pământ, rezumă cel mai mare triumf al Eu-lui gânditor asupra materiei”( 1998, p.14). 

El face o descriere explicită a modului în care are loc separarea de corpul fizic: “Aveam senzaţia şi viziunea că eram întins pe burtă pe o masă. Cu braţele întinse înainte, mă ţineam de marginile acestei mese închipuite, trăgând ca pentru a mă ajuta să ies din ceva. Aveam impresia că eram închis într-un sac a cărui gură prea strâmtă era o piedică. În sfârşit, eforturile mele au fost încununate de succes şi m-am văzuit aproape de corpul meu, în deplinătatea facultăţilor psihice şi conştiente. M-am privit o clipă dormind, apoi, după ce mi-am îmbrăţişat soţia şi copiii, am plecat în spaţiu în direcţia răsăritului”(p.36). 

Există însă anumite reguli psihologice ce trebuie respectate, pentru ca fenomenul dedublării să poată avea loc. Aspecte legate de caracterul individului trebuie luate în considerare. Este importanta, precizează Yram o atitudine pozitivă faţă de noi înşine, faţă de semenii noştri, faţă de natură, faţă de faptele pe care le realizăm. “Pentru a atrage în propria fiinţă latura pozitivă a vibraţiilor ajunge să trăieşti nedorind nimic pentru tine însuţi. Acţionând în interesul general, în cea mai totală dezinteresare, nici o vibraţie inferioară nu se leagă de noi. Deveniţi un generator de energie”.

În lumile invizibile, voinţa acţionează ca o baghetă magică şi este destul de uşor ca ea să îndepărteze tendinţele instinctive. Cineva ar putea deduce de aici că este suficient să vrei şi te poţi duce la cineva împotriva voinţei lui. Câte secrete n-ar fi astfel dezvăluite! Cu toate acestea, în invizibil, libertatea individuală este sacră şi voinţa inviolabilă. În afară de situaţia în care propriile noastre rezonanţe sunt în armonie cu cele ale fiinţelor pe care le atragem în jurul nostru, nu trebuie să ne temem de “vizite” neaşteptate. Pentru a putea stabili legături continue cu o persoană care trăieşte pe pământ, trebuie să fii legat de ea prin legături profunde (părinte, iubit, prieten) cu care să fii unit prin legături spirituale. Legăturile de camaraderie se pare că nu sunt totdeauna de ajuns. Pe de altă parte, plăcerile intelectuale, bucuriile datoriei împlinite, exercitarea conştientă a calităţilor superioare ale sufletului, satisfacţia de a te face util, de a fi contribuit la acte de binefacere, de pace, de a ajuta pe cei ce se află în suferinţă, determină o fericire care durează şi dă sufletului o senzaţie de forţă, de energie superioară.

Pentru a putea dobândi capacitatea dedublării, constată Yram, este necesară o “descentralizare succesivă a personalităţii, a Eului individual, pentru a-l face să ia cunoştinţă de Pluralitatea Cauzelor asupra cărora este capabil să acţioneze. Se ajunge aici îndreptându-ne atenţia asupra unor subiecte superioare naturii satisfacţiilor noastre materiale. Progresiv, aceste forme ce privesc individualitatea noastră sunt părăsite, focalizându-ne dorinţele, gândurile şi emoţiile asupra unor obiective şi principii de viaţă superioare, până în ziua în care vom ajunge să găsim satisfacţie şi fericire totală în aplicarea principiilor eterne ale vieţii”(p.63). “Puteţi avea o viaţă completă în celălalt plan, ne atenţionează autorul în continuare. Prima oară când veţi face dragoste în astral veţi fi uimit cât de satisfăcătoare şi totală poate fi această experienţă. După aceea, când veţi face dragoste în realitatea terestră, este posibil să simţiţi lipsa desăvârşirii pe care aţi cunoscut-o dincolo” (p. 22).

Gavin şi Ivonne Frost (1998) propun o pentagramă a condiţiilor necesare pentru dedublare:

· Necesitatea urgentă – ea reprezintă scopul ales pentru conştientizarea astrală;

· Emoţia - reprezintă unul dintre elementele de bază ale pentagramei. În ceea ce priveşte călătoria astrală, cea mai dăunătoare emoţie este frica. Dacă apare frica de ceea ce s-ar putea întâmpla, dedublarea nu se va putea realiza. Alte stări emoţionale inhibitorii, cum ar fi furia, de asemenea împiedică producerea acestui fenomen.

· Condiţiile de mediu. Din multiple experienţe realizate, concluzia a fost că următoarele condiţii sunt cele mai adecvate :

· Securitate – asigurarea izolării de anturaj;

· Poziţia corpului – trebuie să fie relaxată, nemişcată, cu capul spre est;

· Temperatura – 22-23oC par a fi ideale;

· Obiectele şi perturbările magnetice – se vor îndepărta toate obiectele de pe corp: bijuterii, agrafe etc. dar şi cablurile electrice, prelungitoare etc.

· Intensitatea luminii – încăperea să fie aproape întunecată;

· Zgomotul – se va realiza practica într-o perioadă liniştită a zilei.

· Dieta – frugală, cu cel puţin două ore înainte de exersare.

· Activitatea sexuală – o persoană frustrată sexual nu va putea realiza cu uşurinţă dedublarea astrală. Există însă şi posibilitatea obţinerii satisfacţiei sexuale în astral şi din acel moment dorinţa de a trăi astfel de experienţe poate deveni o forţă capabilă să producă fulgerător dedublarea.

· Timpul – cel mai potrivit moment al zilei este seara, între orele 22 şi 23.

Metode de obţinere a dedublării

În cele ce urmează vom reproduce două dintre cele mai cunoscute metode de dedublare conştientă ce aparţin lui Robert Monroe şi Raymond Reant. Primul dintre aceştia, Robert Monroe descrie o metodă de antrenament constituită din 7 etape:

· Etapa1: pregătirea
Întindeţi-vă pe o canapea sau pe un pat, cu capul spre nord, dacă este posibil. Faceţi semiîntuneric şi luaţi măsuri pentru a nu fi deranjaţi. Verificaţi veşmintele, să fie largi şi să nu vă strângă.
· Etapa nr.2: relaxarea
Relaxaţi-vă mental şi fizic. Închideţi ochii şi respiraţi cu regularitate, ţinând gura uşor întredeschisă.
· Etapa nr.3: concentrarea
Veţi aluneca în continuare către somn, concentrându-vă asupra unei singure imagini plăcute şi luminoase. Atunci când veţi ajunge la frontiera dintre veghe şi somn, aprofundaţi-vă relaxarea, concentrându-vă asupra luminii din spatele pleoapelor dumneavoastră.
· Etapa nr.4: starea vibratorie
Sunteţi acum pe deplin relaxat şi interiorizat. Concentraţi-vă asupra unui alt punct, situat la treizeci de centimetri depărtare de fruntea dumneavoastră. Faceţi efortul de a îndepărta acest punct, progresiv, deasupra dumneavoastră, şi spre spate, spre creştetul capului, apoi imaginaţi planul, paralel cu corpul dumneavoastră, care conţine acest punct. Concentraţi-vă atunci asupra acestui plan, imaginându-vă vibraţiile pe care le-ar putea emite. Urmăriţi apoi să le faceţi să coboare în corp.
· Etapa nr. 5: plecarea
De îndată ce veţi simţi vibraţiile, concentraţi-le, îndrumându-le conştient prin corp, de la cap la picioare şi invers. Când veţi izbuti să provocaţi aceste unde vibratorii din ce în ce mai intense şi mai ample, veţi fi gata să realizaţi despărţirea de corpul fizic.
· Etapa nr. 6: despărţirea
Acum, vă veţi putea părăsi corpul fizic. Pentru aceasta, este suficient, după o perioadă de antrenament să faceţi doar un efort de voinţă. Concentraţi-vă asupra unei imagini în care vă vedeţi zburând, gândiţi-vă intens cât ar fi de plăcut să plutiţi în aer. Fixaţi-vă pe aceste gânduri şi corpul dumneavoastră astral ar trebui atunci să înceapă să se înalţe, făcându-vă să vă puteţi privi cu detaşare corpul fizic rămas la sol.
· Etapa nr. 7: întoarcerea.
Pentru a reveni în corpul fizic, concentraţi-vă asupra alinierii celor două aspecte ale fiinţei ce vă aparţin: corpul fizic, pe care doriţi să-l regăsiţi şi corpurile subtile cu care aţi realizat călătoria astrală.

Iată în continuare, metoda expusă de un alt celebru cercetător în parapsihologie, pe care acesta o şi predă la cursurile sale din Franţa. Vom constata că, în mare parte, ea coincide cu cea precedentă, fapt care ne va permite să extragem constantele acestui gen de experienţă şi chiar principiile ei. Pe de altă parte vom găsi câteva detalii tehnice noi care sunt cu siguranţă folositoare. Pentru a realiza experienţa de dedublare, Raymond Réant ne recomandă să alegem un moment şi un loc favorabile (spre a nu risca să fim deranjaţi de zgomote) şi să nu încercăm asemenea experienţe în timpul ceasurilor de digestie (minim două ore după masă). El recomandă, de asemenea, să nu efectuăm experienţa într-o încăpere prea luminată. Mai recomandă, pe deasupra, să ne oprim în orice moment dacă nu ne simţim bine, dacă avem o senzaţie acută de oboseală, tulburări cardiace sau jenă respiratorie. Metoda lui Raymond Réant cuprinde două etape: pregătirea şi despărţirea.

· Etapa nr.1: pregătirea
Întindeţi-vă pe pat şi relaxaţi-vă timp de 2 până la 3 minute. Apoi, când am realizat starea de relaxare dorită, ne concentrăm într-un efort de voinţă, închinzând ochii, vizualizăm locul unde dorim să ajungem. Ne vom concentra într-o primă fază, asupra unui punct situat la 10 centrimetri de zona în care se găseşte cel de-al treilea ochi al orientalilor (Ajna Chakra - zona frunţii, central). După ce am vizualizat bine acest punct, ne imaginăm plutind, ridicându-ne până la 10 centrimetri sub tavanul încăperii în care realizăm această experienţă. Vizualizăm acest tavan de aproape ca şi cum am fi realmente în aer. Facem apoi cale întoarsă, imaginându-ne cum coborâm până ajungem la 10 centrimetri de corpul nostru fizic. Trăim cu atenţie aceste senzaţii, apoi ne reintegrăm în corpul fizic. Deschidem pe urmă ochii. Repetăm acest exerciţiu mai multe zile la rând înainte de a trece la cel de-al doilea exerciţiu.
· Etapa nr.2: despărţirea
Aceasta constă în a ne duce realmente într-un loc pe care l-am ales deja, după ce am ieşit din corpul fizic, plutind deasupra acestuia, până în momentul în care vom avea senzaţia unei căderi în gol. Senzaţia aceasta este semnul că dedublarea este pe cale de a se înfăptui. Oprim exerciţiul, dacă exact în acel moment vom resimţi cum ne cuprinde o senzaţie extrem de dezagreabilă, aproape de nedefinit, o frică acută o accelerare a bătăilor inimii, sub efectul spaimei morţii. Reîncepem în zilele următoare, până când vom realiza senzaţia de cădere, dar fără încleştarea spaimei. Atunci, ne abandonăm ei. Ne vom simţi ca şi cum am evada din această lume printr-un tub foarte lung, la capătul căruia vom vedea ţâşnind din tenebre o lumină copleşitoare în al cărei miez ne vom afla. Vom avea pe urmă, un fel de stare de decomprimare, urmată de o fascinantă senzaţie de uşurare. Ne vom găsi în afara corpului fizic pe care ”dublul” nostru va putea să-l observe. Ne vom simţi tot atunci atras de un cordon luminos (numit ”cordonul de argint” sau “cordonul Sfântului Pavel”) care ne va urma în timpul întregii călătorii şi va lega în permanenţă corpul fizic cu cel astral. Când vom dori să revenim în corpul fizic, va fi de ajuns să ne afirmăm dorinţa ca “dublul” nostru să se întoarcă la punctul de pornire. Vom fi absorbiţi de către corpul fizic şi vom resimţi o senzaţie specială, ca şi cum am intra într-o substanţă vâscoasă. Fireşte, va fi necesar să reluăm cu consecvenţă, zilnic, acest exerciţiu până când vom reuşi.

sursa: Parapsihologia (Scribd)