Eminescul popular

Eminescul popular

Atît de şmecheră
parodie după Atât de fragedă)

Atît de şmecheră, nu-mi semeni,
Te dai subtil după cireş,
Depănuşezi sărmanii oameni
Prin crîşme, seara, cînd mai ieşi.

De întîlnesti un tip mai moale,
Îl iei mereu peste picior,
Te-mbraci, din cap şi pînă-n poale,
Pe banii lui, zîmbind uşor.

Îţi cumperi blănuri scumpe, rochii,
Şi cardul îi goleşti, pe loc,
Apoi te vaiţi, rotindu-ţi ochii,
Că n-ai avut nicicînd noroc.

Tu sentimente n-ai, iubire,
Doar inventezi, candid, poveşti,
Nu mai rînji! Mă scoţi din fire
Şi-o să-ţi arăt ce poamă eşti!

Te vinzi, lasciv, doar pentr-o noapte,
Deşi promiţi credinţă-n veci,
Mimezi tandreţea, false şoapte
Rosteşti cu buze veşnic reci.

Mai debitezi o cugetare,
Mai spargi un cont, cu mîini fierbinţi,
Nu te gîndesti la renunţare
Şi-ţi satisfaci orice dorinţi.

Prea mulţi nababi, se ştie bine,
S-au perindat prin patul tău,
Tu juri că te gîndeşti la mine
Şi nu la Mercedesul meu!

Repeţi, etern, că n-ai vreo vină,
Şi-mi ceri, spăşită, să te iert,
Însă factura de lumină
N-am s-o plătesc iar, în deşert.

Mă rog cu rîvnă la icoană,
La Filoftei şi la Marii,
Şi am să dau chiar de pomană,
Să pleci la turci, să nu mai vii!