Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamânt, ca sa nu vada
moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu îl mutase. Caci
înainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui
Dumnezeu. Evrei 11:05
Pagini
▼
joi, 17 mai 2012
Locuri misterioase din Romania
Locuri misterioase din Romania
Uitate pe nedrept, trecute sub tacere de dezinteresul majoritatii cercetatorilor,
pe teritoriul Romaniei exista nenumarate zone unde realitatea este invinsa
de paranormal si unde taramurile se contopesc in soapte de legende, mistere
si povesti incredibile.
O parte a acestora sunt amintite mai jos.
Ordinea in care sunt prezentate este absolut intamplatoare,
nu am incercat sa alcatuim un top. La urma urmei, nu exista termen
de comparatie intre locurile tainice cu care a fost binecuvantat
sau blestemat pamantul romanesc.
Polovragi – Adevarata pestera a lui Zamolxis?
Pe malul Oltetului, intr-o ambianta de vis, in mijlocul naturii ne priveste
ochiul negru al unei pesteri in care a fiintat odinioara insusi Zamolxis,
Zeul-Om atat de iubit de daci.
Numita printre altele, pestera lui Zamolxis, Pestera lui Pahomie
sau Pestera Polovragi, formatiunea carstica din muntii Olteniei
ascunde taine nebanuite.
Profesorul Nicolae Simionescu dezvaluie o parte din denumirea de Polovragi,
sugerand ca se trage din existenta unei campii “Poleo” unde
se adunau vracii si initiatii dacilor.
Ermitii daci erau capabili sa vindece toate bolile vremurilor cu ajutorul
plantei magice numita Polovraga, planta disparuta in zilele noastre.
Polovragi este, de asemenea, pestera descrisa de Mihai Eminescu
in poemul “Memento mori”.
Conform legendelor, Zamolxis era detinator al unor puteri uluitoare ,
fiind capabil sa-si schimbe dupa dorinta infatisarea din tanar in batran.
Prin pestera Polovragi, zeul suprem al geto-dacilor intra in adancuri
pentru a iesi peste munti la cetatea Sarmizegetusei.
Cand speologii au cercetat pestera in premiera, acum circa 100 de ani,
au fost uluiti sa descopere urme de picioare umane incaltate,
vechi de 2.000 de ani, fara indoiala urme de daci.
Zvonurile despre comorile dacice ascunse in Polovragi au atras
sumedenie de rauvoitori si aventurieri lacomi.
Toti acestia au avut parte de morti tragice in incercarile lor nesabuite
de a tulbura linistea locului.
Se spune ca blestemul lui Zamolxis inca vegheaza locul.
Stau marturie zecile de cazuri, povestite in popor, despre ciobani carora
le-au disparut oile, vacari carora le-au disparut vacile din fata ochilor,
nuntasi carora le disparea de pe mese bautura si mancarea - lasandu-i
muti de spaima si bolnavi de nebunie.
Entuziastii fenomenelor paranormale numesc zona “Triunghiul Bermudelor din Oltenia".
O intamplare demna de retinut este acea care vizeaza cunoscutul obicei
al lui Tudor Valdimirescu de a reveni pentru rugaciune in preajma
zidurilor Manastirii Polovragi.
O iscalitura a sa ramasa in manastire se adauga variantei neoficiale
in care o sosie a sa ar fi fost ucisa de eteristi, pe cand Domnul Tudor,
un initiat al vremii, a ramas in manastire pentru a trai deghizat in calugar
pana la sfarsitul vietii.
Sinca Veche & enigmele bisericii din stanca
Situat in frumoasa Tara a Fagarasului, Sinca Veche este un fascinant si stravechi
sat romanesc care a avut candva patru biserici, trei de lemn si una din piatra;
in prezent pastrandu-se doar biserica de piatra, care este si cea mai veche.
Aceasta a fost construita pe locul unui strabun loc sacru despre care cercetatorii
spun ca are o vechime uluitoare de circa 7.000 de ani.
Cu toate ca exista numeroase voci care afirma ca biserica a fost unul dintre primele
locuri de cult crestin din Dacia, o parte a specialistilor atrage atentia asupra
inscriptiilor ne-crestine de pe unul dintre peretii altarului.
Conform preotului Silvestru Popovici din Sinca Veche, acest perete face parte
din biserica interioara, din pestera, care a fost in mare parte distrusa
de catre cei care au sapat de-a lungul veacurilor in cautare de comori.
Incarcatura subtila a acestui loc se manifesta uneori prin aparitii inexplicabile
de sfere de lumina, cruci si semne stranii.
Pe unul dintre pereti se mai poate observa o sculptura a unui cap de dac cu barba,
plete si cusma. Zona mai este celebra in randul initiatilor deoarece aici,
in prejma marilor sarbatori religioase, unii oameni spun ca aud coruri
care canta cantece de o frumusete nelumeasca.
Toti cei care au auzit corul din alta lume au fost frapati de faptul ca,
desi muzica parea bisericeasca, iar cuvintele se auzeau clar,
nu reuseau sa retina sensul lor.
Termenii nu sunau romaneste si totusi nu pareau straini de limba romana arhaica.
Sa fi fost cantece in limba daca?
La Sinca Veche, Brasov, în locul numit „La Mânastire“, scobite în stânca sunt
doua biserici rupestre, doua biserici sub pamânt.http://www.sincaveche.ro/blog/
Aici, sute de ani, pe documente cel putin 250 de ani, s-a savârsit Sfânta Liturghie
de catre calugarii care si-au întemeiat manastire.
În vremea prigoanei Mariei Tereza, când s-a dorit catolicizarea fortata a Ardealului
si au fost distruse, numai în Tara Fagarasului, peste 400 de mânastiri,
calugarii s-au ascuns sub pamânt ca sa tina candela ortodoxiei aprinsa.
Locul a dobândit prin rugaciunea si jertfa vietuitorilor mult dar de la Dumnezeu,
asa încât, pare ca aici sub pamânt si pietrele se roaga si slujesc lui Dumnezeu.
Pietrele acestea au ascultat atâta rugaciune cât sa ajunga pentru un neam întreg.
De mii si mii de ori Sfântul Duh s-a pogorât sa transforme pâinea si vinul
în trupul si sângele Mântuitorului sfintind pentru totdeauna locasul.
Acesta este motivul pentru care locul este cautat de foarte multi oameni
si toti câti vin si se roaga aici simt ca le sunt ascultate rugaciunile,
ca ceva tainic se întâmpla cu ei si cine a fost o data simte nevoia sa revina.
Vine un om si pleaca un alt om.
Grota cu doua altare va fi restaurata, conservata si protejata si se va amenaja pentru vizitare.
„Troita tuturor sfintilor“ se va ridica în fata grotei ca loc de închinare.
Amfiteatrul în aer liber, amenajat în fata grotei, de unde se poate asista
la slujbele realizate afara, la troita.
Bordeiul, ca loc de paza si pangar.
Bisericuta de piatra cu hramul „Nasterea Maicii Domnului“.
Casa monahala, ca „unitate treimica“ cu trei garsoniere, având o sufragerie comuna,
bucatarie, biblioteca, spalatorie, uscatorie, dependinte, o casa asemanatoare
pentru oaspeti si o casa a fundatiei pentru desfasurarea activitatii de acolo.
Fântâna „Izvorul tamaduirii“, amenajata pe locul unde izvoraste apa din stânca.
Amenajarea locului unde se gasesc monolitii de gresie si se presupune ca
au fost chiliile calugarilor.
Amenajarea celor trei poteci care unesc grota cu doua altare de bisericuta de piatra
si de biserica mare; una va veni în partea de jos si va trece prin fata bordeiului,
iar celelalte vor traversa locul vechilor chilii.
Captarea si îndiguirea paraielor.
Împrejmuirea arealului energetic al grotei.
Amenajarea ecologica a zonei.
Despre sacralitatea acestui loc vorbesc numeroase intamplari,
precum povestea lui Gheorghe Moldovan, un localnic urmarit de Securitate
in anul 1953 pentru colaborare cu Rezistenta Anticomunista din Fagaras.
Moldovan viseaza niste fiinte de lumina care-l avertizeaza si-l sfatuiesc unde
sa se ascunda in pestera pentru a nu fi gasit.
43 de ani mai tarziu, in 1996, reporterul TVR Lucian Babeanu a intrat in pestera
dorind sa traga cateva cadre si cu aceasta pentru o emisiune cand,
spre stupoarea cameramanului, camera video a inceput sa porneasca si sa se
opreasca singura, neraspunzand la comenzi.
Crezand ca aparatul de filmat este defect, echipa a parasit pestera,
iar in studiouri, cand au vizionat ceea ce se inregistrase, au avut surpriza
sa observe sfere de lumina stralucitoare care roiau in adancul bisericii…
Blestemul comorilor din Baragan
Pentru majoritatea romanilor, Baraganul nu este altceva decat o campie nesfarsita
unde iarna musca viscolul, iar vara soarele arde ucigator.
Insa, foarte putini oameni cunosc suita de mistere care invaluie oceanul de campie
dintre Marea Neagra, Carpati si Dunare, un taram evocat deseori de Panait Istrati
si Fanus Neagu.
Conform legendelor locale, in pamanturile campiei se afla ingropate numeroase
comori pazite de blesteme crunte.
Undeva intre Calarasi si Lehliu se gaseste satul Dor Marunt, celebru nu demult
pentru frumosii armasari care alcatuiau cea mai mare herghelie de cai de rasa din Baragan.
Aici se afla, insa, ingropate si comori stravechi strajuite de flacari ireale,
de un albastru nelumesc care danseaza in puterea noptii pe necuprinsul campurilor.
Celebru in acest sens este locul denumit La Movila, unde, inainte de Revolutia din 1989,
un satean a descoperit in timp ce ara, un ulcior plin cu bani de aur.
Fire marinimoasa, localnicul i-a impartit frateste cu ceilalti sateni.
Nu a durat mult pana cand despre aceasta isprava a aflat si Militia,
care a confiscat taranilor toate monedele gasite.
Soarta blestemata a comorilor este intarita de povestea lui Gheorghe Prepelita,
un satean care a descoperit peste 100 de monezi de aur.
Prepelita nu a suflat un cuvant, dar satenii vedeau cum neamul lui isi construieste
case si grajduri noi, se imbraca scump, isi cumpara turme de oi si vite.
Blestemul comorii nu dormea: la 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepelita
se arunca fara motiv intr-o fantana. La cateva saptamani dupa, ginerele sateanului
are aceeasi soarta, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepelita sa se spanzure
de aceeasi fantana.
La fel de sinistru este - spun legendele - si blestemul comorii lui Pintecan,
un alt satean care a gasit un butoias cu galbeni de aur ingropat la radacina unui nuc.
In noaptea imediat urmatoare, “norocosul” Pintecan aude in vis o voce
care-i porunceste sa construiasca o biserica pe locul unde a descoperit banii
sau il va ajunge blestemul comorii.
Dimineata, Pintecan a ignorat visul, grabit sa se imbogateasca.
Si-a impartit comoara in familie si s-a apucat de afaceri prospere.
La doi ani de la eveniment, cand se intorcea acasa si-a gasit baietelul de doi ani
spanzurat intre gratiile de la patut.
In noaptea nenorocirii, a visat din nou aceeasi voce care l-a avetizat
ca daca nu face biserica, va fi lovit de necazuri si mai mari.
Socat, omul a construit cea de-a doua biserica a satului, care exista si astazi.
Poeni, satul atacat de lupi…
Satul Poeni de la poalele Muntilor Poiana Rusca ascunde niste intamplari
care ar face cinste oricarui roman de groaza marca Stephen King.
Cazul cuprinde o serie de atacuri ale lupilor indreptate asupra mai multor sateni.
O femeie, Maria Sarbu, a fost chiar omorata si devorata de ceea ce,
la prima vedere, pare un lup.
Insa toti zoologii afirma ca, de obicei, lupii nu ataca oamenii decat daca sunt turbati,
ceea ce in povestea de fata este putin probabil.
Totodata, in nici o circumstanta lupii nu devin mancatori de oameni,
fenomen care se intalneste doar in cazul tigrilor, leilor si leoparzilor.
Misterul de la Poeni se adanceste si mai mult daca luam in calcul faptul ca
in zona respectiva nu mai existau lupi de peste o suta de ani.
Batranii satului sunt de parere ca faptasul nu a putut fi in ruptul capului un lup obisnuit,
ci ca animalul care a atacat oamenii din Poeni a fost un lup necurat, un strigon,
cum se spune in aceste parti strigoiului.
Cei care au scapat povestesc ca fiara din alta lume arata precum un caine mare,
negru cu blana zburlita, care nu lasa urma pe zapada sau prin praf
atungi cand fuge, ca si cum ar fi plutit.
De asemnea, povestile spun ca aratarea disparea instantaneu daca oamenii apucau
sa-si faca semnul crucii sau sa roasteasca o rugaciune.
Drac sau suflet neadormit de strigoi, nu se stie exact ce a atacat satul Poeni.
Oamenii sunt de parere ca povestea neamului muscat de fiara necurata
incepe acum peste doua sute de ani, cand cineva din familia respectiva
ar fi omorat un alt satean pentru a-i fura o arma foarte valoroasa.
Cel ucis era unicul fiu al unei batrane care in ziua inmormantarii ar fi aruncat
in cimitir un greu blestem asupra neamului ucigasului fiului sau.
Balta Vrajitoarelor
Satul Boldesti. Padurea Boldu-Creteasca. Langa Bucuresti, la doar 30 de minute
distanta de padurea Cernica, exista o balta blestemata, recunoscuta si temuta
inclusiv in prezent de localnici.
Ascunsa in mijlocul padurii Boldu-Creteasca, balta este la prima vedere
un banal ochi de apa de dimensiuni mai mult decat modeste,
cu un diametru de doar 5 metri.
In ciuda aparentei obisnuite, se spune ca peticul de apa este inconjurat
de forte din alte lumi si este loc de manifestari inexplicabile.
Faima baltii este demult cunoscuta de vrajitoarele tiganci care se aduna
din lumea intreaga aici, in prejma noptilor de Sfantul Gheorghe, Sanziene
si Sfantul Andrei, atunci cand se spune ca se deschid temporar
portile spre celelalte taramuri.
Balta este un loc al puterii transmis din generatie in generatie in randul vrajitoarelor.
Se pare ca orice vraja, blestem sau dezlegare spuse pe malul acestei mici balti
ascunse la marginea Bucurestilor se indeplineste negresit.
Parca pentru a adauga un miez de adevar in povestea vrajitoarelor,
exista oameni care au observat in preajma baltii o serie de fenomene ciudate
precum fulgere globulare si furtuni iscate din senin in perimetrul restrans al baltii.
De asemenea, numeroase animalele (cai, vite, oi, capre, caini sau pisici)
refuza sa bea apa de aici, preferand parca sa moara de sete decat sa se adape din balta.
Balta, care are o adancime de doar un metru si jumatate, nu seaca,
nu se mareste, nu se micsoreaza niciodata - indiferent daca este seceta sau ploua abundent.
Cu toate acestea, conform legendelor, balta pare a nu avea fund:
oamenii din zona spun ca au aruncat in ea un bolovan greu de 20 de kilograme.
Acesta ar fi disparut fara urma in doua saptamani…
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.