O mare minune din vremea noastra - Chinurile Iadului

Continuarea la: O mare minune din vremea noastra - In fata Tronului Domnului De acolo ne-a luat iarăşi norul care ne purta şi ne-a dus undeva spre apus. De data aceasta, de pe nor nu se mai vedea nimic unde mergeam. Am avut impresia ca nu am călătorit mult în această direcţie, deoarece norul a început să coboare cu mare iuţeală şi ne-a lăsat undeva departe într-un fel de prăpastie. Am ieşit de pe nor şi îngerul m-a băgat într-un loc întunecos, aşa de dens şi de negru, încît nu se aseamănă cu nici un fel de întuneric. Din adîncul acestui infern ne-a izbit o putoare îngrozitoare, din pricina căreia abia mai puteam respira. Simţeam că ne găsim în faţa a ceva înfricoşător, dar nu-mi dădeam seama ce putea fi. Spaima şi cutremurul m-au cuprins în cel mai înalt grad şi m-am alipit de îngerul care mă conducea, ca să mă păzească şi mă ocrotească în această înspăimîntătoare călătorie. Bănuielile mele s-au adeverit repede, pentru că în adînc a apărut o mare nesfîrşită, care ardea cu flăcări înfricoşătoare. în scurt timp am ajuns şi ne-am oprit în faţa ei. Mai tîrziu mi-am dat seama că ne aflam pe un loc înalt, ca în faţa unui lung zid, care ne despărţea de focul cel veşnic şi de chinurile iadului. Priveliştea care mi-a apărut în faţa ochilor mi-a tulburat aşa de tare mintea, că am rămas ca înlemnit. Ochii mi se învîrteau şi frisoane reci îmi străbăteau tot trupul. Parcă eram paralizat. Atît simţeam, numai că trăiesc. Cînd m-am uitat, iarăşi, am văzut în faţa mea un fel de crater de vulcan, în care fierbea apă sulfuroasă înpuţită şi deasupra jucau flăcări uriaşe. "Această mare, mi-a spus îngerul, nu are peste tot aceiaşi adîncime. Acolo unde înălţimea flăcărilor ajunge la 40 de metri, marea este mai adîncă". Cuprins de această neînchipuită spaimă, am văzut o mare mulţime de animale înfricoşate, care au fost făcute pentru ca muncile să fie şi mai groaznice. Şerpi uriaşi, cu unul sau mai multe capete, se încolăceau şi sugrumau pe păcătoşi şi îi trăgeau în adîncul acestei mări de foc. Se vedeau şi alte animale cu forme şi mărimi înspăimîntătoare, din ale căror guri.însîngerate se vedau mîini, picioare şi alte părţi ale trupului omenesc. Printre acestea colcăiau viermi, scorpioni şi alte fiinţe îngrozitoare, care se mişcau necontenit, săreau ca înnebunite, se aruncau şi năvăleau ca turbate asupra sufletelor osîndite în acest loc de chinuri. Se auzeau strigăte, ţipete, vaiete, tînguiri, şi plîngere de glasuri ale multor oameni. În această mare de foc, sufletele omeneşti sunt părăsite în adînc fără nici un ajutor. Din toate părţile năvăleau asupra lor nenumărate roiuri de astfel de animale, care îi muşcau, îi rupeau, îi străpungeau şi îi sfîşiau pînă la ultima bucată. Iar trupurile sfărmiţate şi mutilate îşi luau din nou întreaga formă omenească. Uitîndu-mă îngrozit la această privelişte, eram gata să cad de frică în acest foc, dar îngerul m-a ţinut şi mi-a zis: "Nu te teme, Duşane, acum ne aflăm în iad. Aceşti şerpi şi celelalte vieţuitoare înfricoşătoare, care stau în această apă sulfuroasă clocotită şi-i chinuie pe oameni, i-a făcut Dumnezeu astfel ca apa clocotită şi focul să nu-i vatăme. Aceste fiare, precum vezi, în veci îi vor chinui în foc, dar niciodată nu vor arde, nici nu vor muri. Nu puteam suferi priveliştea acestor chinuri şi de multe ori am închis ochii ca sa nu le mai văd. Odată nu m-am stăpînit şi am întors capul spre întuneric şi de acolo mi-au apărut nişte fiare negre cu ochi ca de foc şi cu gurile căscate. Urlînd, au început să zboare în jurul nostru cu o iuţeală uimitoare, făcînd un zgomot care cutremura iadul ca nişte trăsnete teribile. Înţelegînd starea mea critică, îngerul mi-a zis: "Nu te teme! Aceştia sunt diavoli pe care îi deranjăm. Nu pot suporta prezenţa noastră, dar nu îndrăznesc să se apropie". Apoi îngerula adăugat: "Vezi, Duşane, cum se chinuiesc acum, aşa se vor chinui în veci toţi cei care nu cred în Dumnezeu, toţi care se leapădă de numele Lui, toţi cei care se închină la dumnezei mincinoşi. Dumnezeul acestor oameni este pîntecele precum şi averile, vilele, maşinile, podoabele, şi toate, plăcerile şi deşertăciunile lumeşti ale acestui veac.                 Împreună cu ei se vor chinui şi acei care cred în Dumnezeu dar se feresc s-o facă la arătare, sau dacă îi întreabă cineva. Veşnicile chinuri îi aşteaptă şi pe acei care nu cinstesc pe tatăl şi pe mama lor şi pe aproapele. în acest foc se vor chinui şi acei care în viaţă au iubit mai mult păcatul, precum sunt: mincinoşii, cei ce au jurat strîmb, lacomii, batjocoritorii, răutăcioşii, cei ce urăsc, hoţii, criminalii, desfrînaţii, iubitorii de argint, toţi care au înjurat de lucruri sfinte şi cei asemenea lor. Ca să scapi de aceste chinuri, trebuie neapărat să te pocăieşti, să te spovedeşti de toate păcatele tale, cînd te vei întoarce pe pămînt." Continuare: O mare minune din vremea noastra - Invierea mortilor

  Sursa:http://angelinspir.ro/fragmente/o-mare-minune-din-vremea-noastra-chinurile-iadului.html