Serafimii

Conform tradiţiei creştine există mai multe categorii de îngeri, grupate, în funcţie de frecvenţa lor predominantă de vibraţie, în 9 coruri îngereşti, sau 3 triade conţinând fiecare câte 3 coruri. Aparţinând primei triade, serafimii sunt îngeri ai luminii focului şi ai iubirii divine, fiind numiţi cei care ard, cei care sunt înflăcăraţi de dragoste şi adoraţie divină. Ei transmit voinţa lui Dumnezeu prin intermediul celorlalte ierarhii angelice menţinând ordinea şi armonia divină până în planul fizic. Serafimii sunt cei mai aproape de Tronul lui Dumnezeu şi principala lor menire este de a emana o adoraţie perpetuă către Domnul Dumnezeu, pe care Îl slujesc şi-L slăvesc neîncetat: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot…”  Intensitatea adoraţiei lor şi dragostea pură pentru Dumnezeu îi fac să fie reflexii fără cusur ale iubirii divine. Toma de Aquino îi descrie astfel: „Numele de serafimi nu vine numai de la dragostea divină, ci şi de la excesul dragostei divine, exprimat prin cuvântul ardoare sau foc.” Îngerul care i-a apărut Sfântului Francisc din Assissi era un serafim. În Biblie sunt descrişi ca având şase aripi: „cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, iar cu două zburau”. În Vechiul Testament Isaia vorbeşte despre serafimi ca despre nişte îngeri purificatori prin intermediul cărora Dumnezeu îi răsplăteşte pe cei care merită: „Atunci unul dintre serafimi zbură la mine având în mâna sa un cărbune aprins… şi s-a apropiat de gura mea şi a zis: „Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale şi fărădelegile tale le va curăţa!”. Orice denumire dată duhurilor cereşti conţine indicaţii despre calitatea divină proprie fiecărei ierarhii. Astfel, serafimi înseamnă “cei ce se aprind” sau “cei ce se încălzesc”, indicând activitatea lor continuă, plină de dăruire, în cele dumnezeieşti. Căldura şi mişcarea lor neîntreruptă, care nu şovăie deloc, cu un ţel bine cunoscut, e dată de nivelul lor spiritual, perfect. Au calitatea de a înălţa treptele inferioare până la a le face asemenea lor, aprinzându-le spre o înflăcărare asemănătoare. Au puterea specială de a purifica, prin foc, aducând curăţire sufletească şi iertarea divină. Printr-o aspiraţie arzătoare, se poate obţine de la serafimi îndepărtarea instantanee a oricărei suferinţe şi primirea pe dată a oricărui dar ceresc, prin Graţie Divină. Orientalii numesc aceasta “arderea instantanee a karmei”. E bine să menţionăm funcţia lor specială de a răspândi lumina, risipind astfel oricare întunecare, oricât de adâncă ar fi. Sunt spirite ale dragostei universale, ale unităţii. Serafimii sunt cei care asigură legăturile de la un sistem planetar (cosmic) la altul. Amintim ce se spune în Kabala referitor la fiinţele cereşti: ele sunt asemeni globulelor roşii din fiinţa umană, ducând esenţa existenţei universale. Şi la fel cum sângele curge prin întregul corp prin intermediul venelor şi arterelor, îngerii se deplasează în întregul macrocosmos, prin culoare planetare. Rolul serafimilor este de a menţine unitatea întregului organism viu al lumii creat de Dumnezeu, cu ajutorul lor. În Biblie sunt diferite pasaje în care sunt amintiţi serafimii. De exemplu, în Isaia 6,2-3; 6-8, se spune: ”Serafimii stăteau înaintea Lui (al lui Dumnezeu), fiecare având 6 aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau şi strigau unul la altul zicând: < Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui! >. Atunci unul din serafimi zbură spre mine, având în mâna sa un cărbune aprins, pe care-l luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: < Iată, s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale şi fărădelegile tale le vă curăţi! >” Din acest pasaj distingem clar că dintre toate ordinele cereşti, serafimii sunt cei mai apropiaţi de Dumnezeu, stând “înaintea Lui”. Strălucirea lor, de neimaginat de puternică, mult mai mare decât a Soarelui la amiază, e ocultată, pentru ca şi noi, oamenii, să îi putem privi şi să le percepem graţia pe care o revarsă din plin asupra noastră. Simbolul acestui aspect sunt cele 2 aripi cu care îşi acoperă chipul. Profunda lor umilinţă şi voinţa desăvârşită, în care se cunoaşte numai lucrarea divină, acţiunile lor, pe deplin dăruite iubirii de Dumnezeu, sunt calităţi scoase în evidenţă de aripile care le acoperă picioarele. Prezenţa lor în orice moment, în orice loc, transcenzând astfel timpul şi spaţiul, adică omniprezenţa, puterea lor de a realiza desăvârşit înălţarea sufletelor – omnipotenţa şi abandonul total în Dumnezeu sunt făcute cunoscute nouă de cele două aripi desfăcute pentru zbor. Iubirea lor este atât de arzătoare, dăruirea lor atât de totală, încât în tot ce-i înconjoară şi în întreaga lor fiinţă nu-L văd decât pe Dumnezeu, pe care-L adoră şi Îl preamăresc clipă de clipă, într-o fericire veşnică. Capacitatea lor de a ierta, de a şterge greşelile celui care, plin de căinţă şi dragoste de Dumnezeu, se adresează lor, puterea de a purifica tot ce ating, atrag după sine revărsarea copleşitoare a Graţiei Divine, care-l ridică pe cel căruia i se face acest cadou, în paradis. Acesta este ordinul cel sfânt al Serafimilor, al căror nume mai semnifică “cele nobile”, înnobilate fiind de prezenţa în inimi, clipă de clipă, a lui Dumnezeu. Există o corespondenţă între serafimi şi prima literă a alfabetului ebraic, aleph, care reprezintă începutul. E vorba de faptul că aceşti îngeri sunt “zorii creaţiei”, “mâinile lui Dumnezeu în macrocosmos”, esenţă Divină ce pătrunde totul şi cuprinde totul. Serafimii sunt cei care duc şi aduc “mesajele” de iubire şi de înţelepciune la şi de la ordinele inferioare. Serafimii sunt asociaţi astfel cu eternitatea, care dă naştere timpului, în tripla sa împărţire: trecut, prezent şi viitor. Ei sunt cei care stăpânesc infinitul dând naştere spaţiului, în tripla sa dimensiune: lungime, lăţime, adâncime (sau înălţime). Tot ei guvernează naşterea şi resorbţia substanţei eterne, ce este la originea materiei. Kabala face o asociere între acest înalt ordin al serafimilor şi creierul fiinţei umane, loc de naştere al ideilor, al gândurilor, focar al reorientării inimii către Dumnezeu. Principiul divin corespondent acestei ierarhii este “Binele”, bunătatea şi compasiunea lui Dumnezeu aducând conştiinţă acolo unde este ignoranţă, aducând fericire acolo unde este durere, aducând optimism şi frumuseţe, acolo unde este depresie şi urâciune, aducând strălucire şi lumină, acolo unde este opacitate şi întuneric, aducând viaţa acolo unde domneşte moartea.

 

Urmator >

[ Inapoi ]