Platoul amintirilor din viitor
Imperiul fiilor Soarelui
Pe teritoriul contemporan al statului Peru, acolo unde in
antichitate s-a dezvoltat un imperiu puternic al fiilor soarelui -
incasii, la 500 de kilometri de malul Oceanului Pacific, in mijlocul
muntilor, pe platoul Naska se intinde Pampa Colorada (Pustiul Rosu). Pe
acest platou neted precum o masa, traversat de riul Ingenia, in anii ’30
pilotii au observat zeci de suprafete netede, asemanatoare unei sosele,
dar si parti de teren stincos cu o lungime incepind cu citeva sute de
metri pina la citiva kilometri, care aminteau de terenurile de aterizare
ale aerodromurilor contemporane. Aceia care au privit filmul documentar
ce a facut inconjurul lumii Amintiri din viitor isi amintesc desigur
aterizarea unui avion sportiv pe unul dintre aceste terenuri... Printre
ele, pe o suprafata de sute de kilometri patrati, se gasesc desene
gigantice de pasari, fiare salbatice, animale stranii, insecte, plante,
care pot fi vazute numai din aer... Daca de la suprafata
pamintului aceste desene nu pot fi vazute, apare in mod natural
intrebarea: Oare vechii locuitori ai Cordilierilor, incasii, au stiut sa
zboare? Este bine sa ne amintim de vechea legenda a
incasilor in care se vorbeste despre o corabie din aur care a venit de
pe niste stele indepartate: Ei erau condusi de o femeie pe nume Oriana.
Se credea ca ei ii este scris sa devina stramosul rasei pamintesti.
Oriana a nascut 70 de copii paminteni, iar dupa aceea s-a intors la
stele. In aceasta legenda se vorbeste despre capacitatea fiilor
soarelui, incasii, de a zbura deasupra pamintului in niste corabii din
aur...
Incasii aveau o grupa de singe rara
Exista oare vreo legatura intre aceasta legenda si concluziile
la care a ajuns un jurnal de antropologie englez, in care se spune:
Analiza tesuturilor musculare ale mumiilor incase pastrate a aratat ca
prin compozitia singelui incasii difereau foarte mult de populatia
locului. Ei aveau o combinatie foarte rara a grupei de singe. In zilele
noastre o asemenea grupa de singe este cunoscuta doar la vreo doua-trei
persoane din intreaga lume. In ceea ce priveste corabiile
zburatoare din aur, putina lumina asupra acestui fapt poate aduce si
asa-numita pasare din aur a incasilor, pastrata la Muzeul Del’Oro,
situat in Banca Nationala a Columbiei (in orasul Bogota). In anul 1956,
acest mic avion din aur a fost adus impreuna cu alte obiecte la
expozitia Aurul Americii precolumbiene, care a avut loc la Muzeul
Metropolitan din New York. Aripile in forma de triunghi ale acestei
figurine si coada in plan vertical pe care se sprijina (ceea ce nu poate
fi intilnit niciodata la pasari) au atras atentia constructorilor
americani de avioane. In urma unui acord cu organizatorii expozitiei, li
s-a permis sa faca unele cercetari asupra avionului aerodinamic. S-a
dovedit astfel ca pasarea din aur a incasilor poate circula cu o viteza
extraordinara, al carei studiu este de-abia la inceput. Figurina a fost
returnata muzeului, iar aripile si coada au fost mutate in biroul unei
firme de constructii de avioane care in curind a creat un avion, in
acele timpuri cel mai bun din lume.
Pasarea de aur si avioanele cu reactie
Sint putini cei care isi amintesc astazi aceasta istorie. De
asemenea, nu trebuie sa uitam ca avioanele cu reactie contemporane sint
urmasii directi ai pasarii din aur a incasilor. Primul
cercetator al desenelor si al terenurilor de aterizare de pe platoul
Naska a fost Paul Kozok, care s-a ocupat cu sistematizarea si studierea
acestui fenomen inca din anul 1939. El este cel care a atras primul
atentia asupra faptului ca unele linii indica diferite stele si
constelatii, fixeaza diversele faze ale Lunii si punctele de rasarit si
asfintit ale Soarelui. Impreuna cu profesorul Mazotti de la Institutul
peruan de Geografie Militara, P. Kozok a emis ipoteza cum ca desenele si
liniile de pe Naska sint de fapt un calendar astronomic gigantic.
Unii cercetatori ai enigmelor din Pampa Colorada au sustinut
alte versiuni, potrivit carora desenele de pe Naska au un caracter
ritualic si se foloseau in trecut pentru ceremoniile magice: oamenii se
asezau in rinduri cu faclii in miini si mergeau de-a lungul conturului
pasarii-stramos. Desenele gigantice sint conturate cu ajutorul unor
santuri adinci de 25 de centimetri si largi de 65 de centimetri, care
descopera straturile de minereuri neoxidante care se gasesc pe tot
platoul, cu exceptia terenurilor de aterizare.
O pasare de 250 de metri
Si totusi cine a putut sa vada aceste ceremonii pe platoul
pustiu? Si cum au putut fi create toate aceste 12.000 de fisii si linii,
100 de spirale, 788 de desene, printre care un paianjen de 4-5 metri, o
maimuta de 80 de metri, un papagal de 50 de metri si o pasare de 250 de
metri? Una dintre cercetarile de proportii ale desenelor de pe
platou a fost intreprinsa de pilotul peruan Eduardo Eran, care a zburat
deasupra Pampa Colorada mai mult de 500 de ore si a facut foarte multe
fotografii, chiar daca nu au fost foarte stralucite. Eduardo si
prietenii sai piloti au largit suprafata galeriei de fotografii pina la
911 kilometri patrati si au descoperit 130 de imagini necunoscute pina
la ei. Ca si majoritatea celorlalti cercetatori, Eran a ajuns la
concluzia ca desenele de pe Naska sint un calendar astronomic.
Zeci de ani aceasta ipoteza a fost sustinuta de multi savanti, pina
cind cunoscutul astronom american Gerald Hawkins, autorul monografiei
Dezlegarea tainei Stonehenge, a combatut-o. El a aratat ca renumitul
Stonehenge, constructia ciclopica enigmatica de pe dealul Solsbury
(Anglia), nu este altceva decit un observator astronomic.
Folosind acelasi program pe computer, cu o singura rectificare in ceea
ce priveste latimea platoului Naska, G. Hawkins a afirmat ca numai 20 la
suta dintre liniile de pe platoul Naska se refera la Soare sau la Luna.
In ceea ce priveste stelele, exactitatea directiilor nu depaseste in
linii mari dispunerea intimplatoare a numerelor... Computerul a distrus
teoria unui calendar solar, a spus G. Hawkins. Aici nu poate fi vorba
despre un calendar astronomic. Cercetarile lui Hawkins au
avut si un rezultat pozitiv, el este cel care a atras pentru prima data
atentia asupra proprietatii stranii a desenelor de pe Naska - toate au
fost facute cu o singura linie care nu se intersecteaza niciodata...
Liniile au fost facute cu o substanta fosforescenta Gerald
Hawkins a observat de asemenea ca linia care formeaza desenele nu se
intrerupe nicaieri, a atras atentia asupra liniilor suplimentare stranii
care, fiind absolut straine desenului in sine, sint totusi unite cu
inceputul si sfirsitul santului, ca si cum ar include desenul intr-un
megasistem Naska. Desenele amintesc de niste scheme electrice care au un
singur punct de pornire, care nu se pot incrucisa (scurtcircuit), nici
nu se pot intrerupe (ruperea legaturilor). Daca privim cu atentie
liniile, unde poate fi vazuta clar combinarea paralela si consecutiva a
desenelor, atunci se poate dovedi ca liniile santului de pe platoul
Naska au fost facute in trecut cu o substanta fosforescenta care este
capabila sa straluceasca sub actiunea unei luminii, la fel ca in
reclamele si desenele din zilele noastre... Astfel, terenurile de
aterizare sau decolare si-au indeplinit rolul lor, iar desenele vazute
din aer de la zeci de kilometri pe al lor... Neprietenoasa
Pampa Colorada pastreaza inca multe taine, iar pentru destinatia ei
aerocosmica pot sta marturie fotografiile facute desenelor din Naska,
dar si ceea ce a spus astronomul englez Morris Joseph: Desenul din
imprejurimile craterului Aristarh de pe Luna aminteste de giganticele
desene geometrice stranii descoperite in pustiul Naska din Peru.
Documentar de Georgeta Licsandru
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.