Jan van Helsing – Razboiul bio-psihologic. Societatea nazista VRIL. Secretele intunecate ale Vaticanului
Razboiul bio-psihologic
Cei mai mulţi au auzit despre războiul bio-psihologic. In timp de
război, duşmanul otrăveşte apa potabilă sau răspândeşte viruşi şi
bacterii. Aţi auzit însă ceva despre experienţele bio-psihologice din
America? Iată câteva exemple:
In 1950, de pe un vapor al US-Navy au
fost pulverizate timp de şase zile bacterii de tipul Serratia asupra
oraşului San Francisco. Aproape toţi cei 800.000 locuitori au avut
simptome. Serratia produce tulburări ale aparatului respirator.
Indiscreţii din rândul armatei americane au dezvăluit că între anii
1949 şi 1969 s-au făcut 239 de experienţe sub cerul liber. Dar
americanii au suferit şi alte experienţe, nu numai bacteriologice.
NBC-ul a făcut cunoscut la 16 ianuarie 1981 că nord-vestul SUA a fost
bombardat mai mulţi ani cu unde de frecvenţă micro de către sovietici.
Aceste unde au fost programate pe lungimi bio-electronice de frecvenţă.
In limbajul specialiştilor se numesc „electrified low frequence”. Aceste
unde au fost descoperite în 1884 de un european, Nicola Tesla. Acesta a
venit în America la Edison, apoi a lucrat împreună cu George
Westinghouse. In 1892 ei au construit prima centrală electrică de curent
alternativ. Undele de frecvenţă micro se mai numesc şi „Tesla effect”
sau ELF. Aceste unde proiectate asupra unui om provoacă decuplarea
impulsurilor electrice în creier, funcţiunile neurologice şi psihologice
sunt diminuate şi indivizii devin sugestionabili. Şi sovieticii au
lucrat din 1960 (cum spune articolul din Associated Press din 20 mai
1983) la proiectul „Sida”, cu unde radio de 40 megahertzi pentru a
produce la indivizi o stare de transă. Cu aceste unde s-a încercat să
se combată nevrozele, hipertensiunea, problemele psihice dar, în
acelaşi timp, aceste unde pot produce agresiuni sau depresiuni. In
războiul rece, când a fost cercetată ambasada americană din Moscova dacă
are aparate-spioni în pereţi, s-a descoperit că un anumit „signal
moscovit” de unde micro a fost îndreptat ani de zile de către ruşi
asupra ambasadei. După raportul lui Defense-Intelligence Agency din
1962, cu aceste microunde s-a căutat să se provoace dureri de cap şi de
ochi, vomismente, oboseală, depresiuni, reducerea funcţiunilor
intelectuale, reducerea memoriei şi cancer. Zbigniew Brzezinski
dezvăluie că în rândul personalului ambasadei există un număr ridicat
de cazuri de cancer.
Cu „psichotronics” se poate reduce sau anihila voinţa de atac a
soldaţilor în luptă. Revista „Magazine 2000″, din decembrie 1993, nr. 97
descrie cum cu ajutorul acestor „psichotronics” mii de soldaţi irakieni
au ieşit din tranşee şi s-au predat chiar ziariştilor. Armele
„Psichotronics Mind-Control” au neutralizat totalarmata irakiană,
dând-o pradă tancurilor americane.Revista de aviaţie americană
„Aviatron Week and Space Technology” din ianuarie 1993 informează că
Ministerul american al apărării dotează rachetele cu instrumente de la
care pornesc „Pulsaţii electromagnetice” (EMP), cu care se anihilează
total inamicul sau produc perturbarea instinctului de orientare şi
aceasta cu acţiune pe o rază de 2500 km.
Autorităţile cele mai cunoscute care
lucrează în acest sector sunt colonelul şi fizicianul Thomas Bearden din
armata americană, fizicianul american Sidney Hurwitz şi fizicianul american Guy Obelensky. Hurwitz şi Obelensky lucrează din 1969 si pentru armata israeliană.
Despre factorii climatici cu care se
poate purta un război nu se vorbeşte deloc în lume. Noi credem că astăzi
motivele principale în anomaliile climei sunt răcirea pământului parte
şi dublarea emisiilor de CO2 care încălzesc atmosfera.
Meteorologii şi oamenii de ştiinţă de
seamă au ajuns la concluzia că în următorii 30 ani se va simţi începutul
erei glaciare. Această epocă glaciară nu are nimic comun cu încălzirea
atmosferei sau cu poluarea ei. In câteva decenii, coborârea
temperaturii va egala fenomenul încălzirii, cunoscut sub numele de
„fenomenul de seră”. Un procent mai scăzut de căldură solară poate
declanşa o epocă glaciară.
Cu privire la climă, mai există un
aspect pe care mass-media nu-1 comentează. Este vorba de experienţele de
influenţare a climei. Nu toate fenomenele naturii sunt de origine
naturală. Oamenii întind braţele spre nori şi îşi pun singuri în
pericol existenţa. In 1975 s-au efectuat numai în SUA nouă programe de
modificare a climei. In alte ţări au fost 66 programe. S-au stropit
norii cu condensate pentru a produce ploaie, s-a estompat grindină, s-a
dispersat ceaţă, s-a căutat a se împiedica uraganele, viscolele,
cutremurele şi avalanşele de apă, s-au încercat captări de fulgere. Nu
există legi care să împiedice un monopol asupra climei. Honduras a
protestat în 1973 învinovăţind America că prin captarea ploilor a
provocat secetă. Americanii au schimbat cursul uraganului FIFI, pentru a
salva turismul în Florida. A protestat şi El Salvador, de asemenea
Japonia, Rhodesia şi Israel au fost învinovăţite că fură ploile.
In 1957 s-au întâlnit la Conferinţa din
Alabama oameni de ştiinţă de calibru mare care au comentat datele culese
de satelit. Dr. Gerstein a făcut cunoscut că datorită poluării
atmosferei, acolo unde există o sută miliarde tone de CO2, clima va suferi influenţe catastrofale, încât în mileniul următor va fi imposibilă viaţa pe pământ.
Fiecare om va răspunde prompt, dacă este întrebat, că pe planeta Marte nu este posibilă viaţa. Dar ce ştim noi exact?
Noi ştim numai ceea ce ni se spune de
către NASA sau în cărţile de astronomie. Dar o dovadă că pe Marte a
existat cândva o viaţă inteligentă ne furnizează fotografiile luate de
Viking I în 31 iulie 1976. Viking I a zburat deasupra planetei Marte la o
înălţime de 1500 km, de unde au fost fotografiate piramide simetrice.
Această dovadă este revoluţionară şi dovedeşte că omul nu este singur în
Univers şi nicidecum „coroana creaţiei”.
În 1959 s-a dat drumul proiectului
explorării planetei Marte. Americanii au construit farfurii zburătoare
cu ajutorul oamenilor de ştiinţă germani ca Victor Schanberger, care a
lucrat la construcţia farfuriilor zburătoare şi s-a ocupat de tehnologia
celor căzute în vestul SUA.
În 1960 au fost instalate două baze pe
Lună în partea de est, care s-au numit „baza lui Arhimede” şi „baza lui
Cassini”. De pe aceste baze s-a proiectat explorarea planetei Marte. In
22 mai 1962 s-a trimis o navă cu oameni. Totul a fost filmat din partea
interioară a farfuriei zburătoare. Toate aceste proiecte au fost ţinute
strict secret: ele mergeau în paralel cu programul oficial al
zborurilor spaţiale. In ianuarie 1977 a căzut în mâna radioastronomului
William Ballantine filmul efectuat în farfuria zburătoare din mai 1962.
Acest film a ajuns şi în mâna unui colaborator de la NASA, Harry
Carmell. Pe 6 februarie 1977, Ballantine a avut o întâlnire cu John
Hendry, managerul unui ziar internaţional, cu care dorea să discute
difuzarea filmului. Pe drum spre întâlnirea sa cu Hendry, Ballantine a
murit într-un misterios accident de automobil. Soţia sa împreună cu
Carmell au dat acest film unei societăţi de televiziune „Science
Report”, care aparţine canalului englez de televiziune „Secpeter TV”.
Acest film a fost arătat la Science Report. La scurt timp, canalul de
televiziune a fost avertizat că i se ia licenţa dacă continuă să
comenteze această temă. Filmul a fost realizat din cockpitul pilotului,
arăta pe scurt şi instrumentele de bord, presiunea atmosferei de afară
era de 700 milibari şi temperatura de 40° C. Piloţii strigau „Ura! Este
22 mai 1962, noi suntem pe planeta Marte şi avem aer!”
Până astăzi nu s-a dat o explicaţie
mişcării unor canale marţiene observate de astronomi. O altă întrebare
este unde a dispărut sonda sovietică „Phobos II”, care în 1989 a aterizat pe
Phobos, un satelit al planetei Marte. Din momentul în care a aterizat a
fost întrerupt contactul pentru totdeauna din motive necunoscute. La
fel a dispărut sonda Observer trimisă spre Marte în 24 august 1993.
Aceste fapte sunt suspecte. Se
cheltuiesc sume enorme pentru cercetări speciale, sunt angajaţi cei mai
buni oameni de ştiinţă, dar cetăţeanului de rând nu i se spune aproape
nimic despre cele cercetate. Instrumentele livrează milioane de
fotografii şi informaţii, însă la televiziune sau radio nu se prezintă
aproape nimic. Nu este acest lucru suspect? Fiţi siguri că în cercetarea
astrospaţială s-a format un monopol care lucrează numai pentru o
„elită”. Posibil ca această elită să-şi facă programe pentru ca în
momentul în care va începe epoca glaciară, care va veni sigur, să se
instaleze pe o altă planetă!
După cum vedeţi tema farfuriilor
zburătoare este mult mai „terestră” decât am ştiut până acum. Se
cheltuiesc sume mari pentru ţinerea în secret a acestei energii
magnetice, care nu este monopolul nici unui concern. Aceste obiecte
zburătoare se află acum şi în construcţia unor particulari. Acest lucru
nu este pe placul „Multis-lor”. Nu toţi oamenii de ştiinţă pot fi
corupţi cu bani. Dar aceste tehnologii nu pot fi patentate şi trebuie
imediat date în producţie, cu riscul ca a doua zi să apară anumiţi
indivizi care să ceară cumpărarea patentului chiar prin ameninţare şi
şantaj.
Ne întrebam cât timp vor putea ţine în secret aceste maşini libere de energie şi care pot zbura?
Interesant ar fi de menţionat două fapte
foarte recente. Pe data de 3 septembrie 1994 televiziunea austriacă a
arătat într-o emisiune de ştiri la ora 20,00 o maşină de gătit cu
energie magnetică care a fost prezentată la expoziţia de obiecte casnice
de larg consum, ţinută la Viena la l septembrie 1994. Acest lucru a
fost arătat pe scurt, o oală unde fierbea puternic apa, fără
electricitate, fără gaz, fără lemne, numai cu două discuri magnetice.
Interesant este că această ştire senzaţională nu a fost arătată
nicăieri până acum, iar firme mari din Germania, care livrează bucătării
complete, nu ştiu nimic despre această maşină de gătit care costă
26.000 shillingi.
Un al doilea fapt neobişnuit este că
televiziunea germană pe canalul I ARD a arătat (pentru prima dată!), un
program dedicat farfuriilor zburătoare, UFO, pe data de 25 octombrie
1994. Au fost intervievaţi doi piloţi ai companiei aeriene Lufthansa,
care au povestit în mod foarte serios că în timpul zborurilor lor au
văzut de multe ori maşini zburătoare rotunde, cu o viteză enormă (pe
verticală sau cu un unghi de 90 grade).
După cum vedeţi, mass-media este unealta
principală pentru a ţine lumea în ignoranţă. Din acest motiv, foarte
puţini oameni cunosc adevărul despre politică, economie, religie,
istoria omenirii, adevărata faţă a Lunii şi a planetei Marte. Nimeni nu a
auzit şi nu este preocupat de adevăratul program cosmic, energia
liberă, adevărata viaţă a lui Cristos, aura fiecărui om, câmpul său
magnetic, tehnologia extraterestră.
Am dori să aducem la cunoştinţă că
numărul înregistrărilor UFO creşte mereu. In iunie 1952 au fost
înregistrate de aviaţia americană 250 zboruri. Proiectul lor de
cercetare numit „Blue Book” conţine în actele sale peste 2000 de
rapoarte de observaţie UFO. Majoritatea sunt adnotate ca „necunoscute”.
Fenomenul a atins o dimensiune care a atras şi alte foruri spre
cercetări. CIA a început să cerceteze oficial farfuriile zburătoare din
punct de vedere al siguranţei statului american, în ceea ce priveşte
spaţiul aerian şi pentru a stabili dacă sunt necesare cercetări şi
studii pe această temă. O parte din documentele elaborate de CIA au
fost date publicităţii de către preşedintele Carter. La 11 septembrie
1952 vicedirectorul secţiei ştiinţifice CIA Marschal Chadwell a făcut un
raport despre toate punctele de înregistrare de pe glob cu privire la
ordinul care s-a dat tuturor bazelor de aviaţie pentru a raporta
observaţiile legate de obiectele zburătoare UFO.
Acest fenomen implică două probleme: periclitarea spaţiului aerian şi reacţia psihologică asupra maselor. S-a ordonat o strictă cenzură pentru a se anihila credinţa oamenilor în aceste farfurii zburătoare.
Intre 14-18 ianuarie 1953 sub conducerea
dr. H.P. Robertson de la Universitatea din California s-au întrunit
personalităţi de vază din Pentagon pentru o analiză. Această temă sub
numele „Robertson-Panel” conţinea materiale şi dovezi asupra UFO pentru a
fi înaintate preşedintelui nou numit. Directorul CIA, amiralul Roscoe
Hillenkoetter, comunica preşedintelui: „Implicaţiile care privesc
siguranţa statului se datoresc faptului că noi nu cunoaştem motivele şi
intenţiile celor ce ne vizitează în aceste farfurii zburătoare”.
Din motive internaţionale şi tehnologice
şi pentru a se evita panica în rândul populaţiei, comisia „Majestic 12″
de control este de părere să se continue cercetarea strict secretă,
banalizarea fenomenului în ochii opiniei publice, inducerea în eroare
prin inventarea unor explicaţii (baloane pentru cercetarea climei,
meteoriţi etc.). „Dacă nu avem explicaţii plauzibile (spune raportul)
atunci să ridiculizăm martorii.” In urma acestui ordin, ofiţerii Chop şi
Rupellt şi-au dat demisia din aviaţia militară.
O scrisoare din 4 septembrie 1987, din
partea personalului din aviaţia militară, către preşedintele Reagan
conţine printre altele: „Politica CIA de banalizare a fenomenului UFO pe
plan naţional a fost de mare efect”. S-au scris cărţi şi sute de
articole în presă prin care s-a falsificat şi manipulat tema UFO.
Motivele pentru care s-au făcut acestea au fost explicate de maiorul
Hans Petersen din NATO:
1. Adevărul despre UFO poate periclita sistemul monetar.
2. Toate religiile ar fi nevoite să-şi schimbe dogmele. Nimeni nu doreşte acest lucru.
3. Furnizarea de energie va fi dată
peste cap. Noi vom cunoaşte o energie care nu poluează mediul. Insă
concernele multinaţionale, adepţii energiei atomice vor pierde influenţa
asupra omenirii. Trebuie să avem în vedere cât de mare este puterea
giganţilor petrolului!
4. Politicienii care ne-au minţit
decenii îşi vor pierde credibilitatea şi puterea. Ziarul „Berliner
Tageszeitung” a publicat un articol al lui Mathias Brocker cu ocazia
conferinţei UFO din Frankfurt în 1990: „Astăzi, ca şi înainte, guvernele
nu au interes să aducă la cunoştinţă populaţiei o tehnologie şi o
autoritate cosmică, poate, superioară nouă”. „Cine s-ar mai uita la un
şef de guvern sau la un deţinător al premiului Nobel dacă ar afla
noutăţi şi legi cosmice de la extraterestri?”
Existenţa lor este radical şi subversiv ţinută în secret, iar ceea ce se spune că este supranatural, poate este chiar natural.
Ca încheiere vă pot recomanda: „Cercetaţi şi aflaţi adevărul, deoarece adevărul vă dă libertatea.”
In anul 1919 s-a constituit organizaţia
VRIL din membrii unui ordin Templier. Aceştia au avut sediul în
Germania, nu departe de graniţa cu Austria (Ramsau). Ei s-au ocupat
foarte intens cu studiul sistemului solar Aldebaran.
Sistemul solar Aldebaran care se află la
o distanţă de 68 de ani lumină de Pământ are, probabil, două planete
locuite, care poartă numele de „Sumeran”. În urma unui fenomen cosmic,
soarele Aldebaran a început să se extindă făcând imposibilă viaţa pe
aceste două planete. Templierii spun că aceşti locuitori au părăsit
Aldebaranul colonizând planeta Marte din sistemul nostru solar. Marile
oraşe piramide (fotografiate de sonda Viking în 1976) precum şi „faţa
planetei Marte sunt martori ai acestor locuitori înzestraţi cu o tehnică
extraordinară”. Organizaţia VRIL a fost convinsă că aceşti locuitori au
vizitat şi planeta noastră. De aceea şi-au propus ca temă construirea
unui obiect zburător care să cerceteze universul. Trei ani au cercetat
energii alternative. Ei spuneau că o energie bazată pe explozie sau
ardere este o energie distructivă şi tot ce este distructiv este de
origine satanistă. O energie constructivă, ca tot ce este constructiv,
este o energie dumnezeiască. Deoarece „implozia” spre deosebire de
explozie este o energie dumnezeiască.
Cercetătorii acestei organizaţii în
frunte cu Victor Schamberger sau W.O.Schumann de la Politehnica din
Munchen au preluat ştiinţa lui Joan Kepler, ştiinţa secretă a
pitagoreenilor, iar după trei ani de cercetări au început să
construiască acest proiect. În vara anului 1922, au început să
construiască un obiect zburător rotund. Un disc de 8 m diametru, peste
care s-a suprapus paralel un alt disc de 6,5 m diametru, având şi al
treilea disc dedesubt de 7 m diametru. Aceste trei discuri au fost
prevăzute cu o gaură în mijloc de 1.80 m diametru în care s-a montat un
agregat înalt de 2,40 m. In partea inferioară s-a montat un pendul care
ţinea discurile în balanţă. Aceste discuri, învârtindu-se în sens invers
între ele, dădeau naştere unui câmp electromagnetic de rotaţie. Ce
capacitate avea această farfurie zburătoare nu se ştie; cu ea s-au făcut
experimente doi ani, după care s-a demontat şi a fost dusă în
depozitul fabricii din Augsburg Messerschmidt. In mai multe centre
industriale sunt asemenea obiecte înregistrate sub codul secret JFM.
In principiu, s-a căutat ca prin crearea
unui câmp puternic de energie să se creeze o independenţă faţă de
forţele cosmice cum sunt: gravitaţia, electromagnetismul, razele
distale, materia, microcosmosul.
In iunie 1934, Schamberger a primit
sprijin din partea lui Hitler şi misiunea de a lucra mai departe acest
proiect. Sub conducerea lui Schumann, s-a construit în fabrica de
avioane Arado din Brandenburg primul obiect zburător rotund
experimental RFZ 1. Acest avion s-a ridicat vertical 60 m, după care a
început să danseze câteva minute; sistemul de conducere Arado 196 s-a
dovedit ineficace. Cu mare greutate a reuşit pilotul Lolthar Waiz să
aducă pe pământ acest obiect. El a reuşit să sară din cabină înainte ca
discurile care se roteau vertiginos să rupă în bucăţi întreaga maşină.
Spre sfârşitul anului 1934, a fost gata prototipul RFZ 2 care era
prevăzut cu o comandă de impuls magnetică de 5 m diametru şi avea
următoarele caracteristici de zbor: cu cât viteza era mai mare dispăreau
contururile optice confuze şi culorile tipice ale UFO, roşu,
portocaliu, galben, verde, alb, albastru sau violet, în funcţie de
viteză. Acest prototip a avut succes. În 1941 a fost fotografiat în
sudul Oceanului Atlantic în zborul lui spre Polul Sud. În 1941, s-a
încercat să fie folosit ca avion de recunoaştere în Anglia. Nu a putut
fi folosit ca avion de luptă pentru că zborul lui se efectua numai în
linii de 90°, 45° sau 22,5°.
După acest succes, organizaţiei VRIL i
s-a dat un câmp de experimentare propriu în Branderburg. La sfârşitul
anului 1942, s-a construit VRIL l, de 11,5 m diametru, cu o viteză de
2900 km/h. La schimbarea cursului de 90° piloţii nu erau afectaţi. Din
acest model s-au construit 17 bucăţi; multe erau prevăzute cu o cupolă
de sticlă. In acest timp s-au construit V7 şi RFZ 7, o combinaţie de
discuri rotative şi motoare convenţionale. RFZ 7 au fost construite de
grupurile Schriever-Habermohl şi Miethe-Belluzo. RFZ 7 a avut un
diametru de 42 m; la o aterizare la Polul Nord s-a distrus.
Un alt aparat, RFZ 7, a fost fotografiat
mai târziu lângă Praga. In iulie 1941, ambele grupuri de constructori
au construit un corp zburător rotund, RFZ 7T, care s-a dovedit foarte
bun. In interiorul SS-ului a fost un grup care se ocupa de energii
alternative pentru a nu mai fi dependenţi de petrol. Căpitanul inginer
Coler a construit un motor numit Thule-tachionator.
In august 1939, s-a dat pentru zbor RFZ
5, numit şi „Hanebu I” cu 8 oameni la bord şi viteza de 4800-17000 km/h;
la bord a fost echipat cu 2 tunuri de 6 cm şi 4 MK 106.
In 1942, a urmat Hanebu II cu un zbor de
55 ore, 9-20 persoane la bord şi o viteză de 6000 km/h. Au existat
planuri pentru un avion VRIL 7 cu spaţiu mare şi un diametru de 120m.
După scurt timp s-a construit Hanebu
III, prototipul cel mai superb, 71 m diametru, care a fost filmat în
zbor. Capacitatea era de 32 oameni, un zbor permanent de 8 săptămâni şi
7000 km/h viteză, ajungând în cazuri excepţionale şi la 40.000 km/h. CIA
şi serviciul englez de informaţii cunoşteau aceste lucruri, numind
aceste obiecte „Foo-Fighters”. Ei urmăreau încă din 1942
dezvoltarea acestor avioane. Au mai fost construite aşa-numitele
„broaşte ţestoase zburătoare” fără oameni la bord, cu menirea să
deranjeze orice circuit electric. Particularitatea la apariţia unei UFO
este întreruperea oricărui curent electric. C.Stevens, pilot al Forţelor
Aeriene ale SUA descrie că, în timpul celui de al doilea război
mondial, a văzut Foo-Fighters de culoare gri-verde sau roşu-portocaliu
care zburau câteodată la distanţe foarte mici de alte avioane. La
începutul anului 1943 a fost proiectat un avion tip ţigară numit
Andromeda (139m lungime).
In 1943, de Crăciun, a fost o şedinţă
importantă a societăţii VRIL în Colberg, Marea Nordului. Aici s-a
discutat efectuarea unor zboruri în cosmos.
In 14 februarie 1944, Schriever şi
Habermohl au lansat un avion ce se ridica vertical 800 m pe minut,
orizontal 2200 km/h, la o înălţime de 24.200 m, de asemenea cu energie
magnetică. Acest avion nu a mai putut zbura deoarece a fost bombardat în
Peenemunde.
Englezii şi americanii au găsit la
începutul anului 1945, în arhive, toate planurile UFO şi au dat ordin să
se tranporte tot materialul existent în America. In martie 1946, din
ordinul dat de Truman, ordin numit „Paperclip”, oamenii de ştiinţă şi
inginerii germani urmau să fie angajaţi în Statele Unite. Victor
Schamberger, Werner von Braun şi alţii au fost aduşi în America pe cale
„particulară”.
Multe din aceste avioane rotunde au fost
scufundate într-un lac din Austria, altele au fost demontate şi duse în
America de Sud, altele au fost luate de aliaţi. Experienţa „Phoenix”
din 1983 în America a folosit această tehnologie, ca urmare a
proiectului Philadelphia din 1953.
Dar Hanebu I, II şi
III şi VRIL l au dispărut în mai 1945. In 1946 au fost văzute în nordul
Suediei corpuri luminoase zburătoare care au stârnit panică aliaţilor
în est şi vest.
La o conferinţă în Arizona în septembrie
1991 au fost arătate 3 ore corpurile zburătoare construite de nemţi,
planurile şi bazele subterane.
Atentatul asupra lui Kennedy
Din anul 1963, se duce o dispută
vehementă cu privire la motivele care au dus la asasinarea lui Kennedy.
Un lucru este clar: tânărul preşedinte era pe cale de a urma în politică
un drum propriu. Ceea ce a dus la o crasă opoziţie din partea
„Establishment”-ului a fost, pe de o parte, destituirea şefului CIA,
Allen Dulles, după invazia nereuşită a cubanezilor din exil, din 1961,
pe de alta, rechemarea mai multor „Advisors” (consilieri militari SUA)
din Vietnam.
Hotărârea lui Kennedy de a pune capăt
conflictului din Asia de Sud şi activităţii CIA în această parte i-a
nemulţumit foarte tare pe Iluminaţi. De asemenea, în 18 iulie 1963, a
informat Congresul că doreşte să micşoreze deficitul Statelor Unite. El
a vrut să forţeze exportul şi să introducă un impozit asupra
procentelor încasate de cetăţenii americani care au depus bani la
băncile din străinătate. Investiţiile de capital american în
străinătate urmau să fie impozabile cu 15% anual. Acest lucru nu era pe
placul bancherilor internaţionali.
Acest preşedinte, singurul până acum care nu a fost mason, ar fi fost un adevărat ales al poporului american.
Un alt motiv al asasinării lui Kennedy
nu este de natură politică, ci se referă la dezvăluirea fenomenelor
legate de farfuriile zburătoare. In susţinerea acestei idei, vom aminti
câteva realităţi ţinute în secret. Astfel, în anul 1947, pe 2 iulie, în
Rosewell, New Mexico, s-a prăbuşit un corp extraterestru. Au existat 92
de martori şi 35 de rapoarte.
In 1949, s-a raportat din nou un corp
zburător rotund. A existat un supravieţuitor, care a fost transportat la
Los Alamos, un centru secret şi foarte păzit al armatei americane,
căruia i s-a dat numele EBE (extraterrestrial biological entity), fiind
considerat un reptiloid uman. El a fost îngrijit şi prin proiectul
„Sigma” s-a încercat a se lua contact cu EBE, dar fără succes. EBE nu a
putut fi ţinut în viaţă datorită unor greutăţi de asimilare, care la el
se făceau pe bază de clorofilă. A murit pe data de 18 iunie 1952.
Colonelul care 1-a îngrijit, 1-a îndrăgit şi a descris întreaga poveste
în „Cartea galbenă”.
Un alt fapt s-a petrecut pe 20 februarie
1954, la baza aeriană Muroc, în California. Ofiţerii şi comandamentul
bazei de la turnul de observaţie au văzut zburând un disc cam de 60-100 m
diametru. Acest disc a fost observat aproape o oră chiar şi de ultimul
ofiţer al bazei. Preşedintele Eisenhower a fost chemat de urgenţă şi
adus cu un helicopter. Toţi cei de faţă au văzut aterizarea discului din care au coborât oameni cu părul blond cam de l,30m înălţime.
Acest episod este povestit şi de
astronautul american Gorden Cooper. Gerald Light de la CBS, un concern
mass-media şi Paul Solomon de la baza aeriană confirmă cele întâmplate.
Călătorii din nava rotundă au luat contact cu pământenii, au făcut
demonstraţii tehnice şi pe urmă au părăsit baza. Anumite zvonuri au
afirmat că aceşti călători au demonstrat că se pot face invizibili.
Toate acestea au fost însă ţinute în mare secret până astăzi şi cei care
au încercat să le dezvăluie au pierit. In 1949 a încercat ministrul
apărării Forrestal să informeze opinia publică despre UFO; această
întâmplare a plătit-o cu viaţa; a fost aruncat pe fereastră, după ce a
fost sugrumat.
Kennedy era hotărât să dezvăluie opiniei
publice toate secretele în legătură cu farfuriile zburătoare. El a fost
asasinat pe data de 22 noiembrie 1963. Primul glonte a fost tras
într-adevăr de pe acoperişul depozitului, dar acest glonte nu a fost
mortal. Glontele mortal a venit de la şoferul automobilului în care era
Kennedy, un agent CIA. Originalul filmului atentatului arată pe şofer
cum se întoarce, îl împuşcă şi capul lui Kennedy este zdrobit.
In filmele ce au circulat în alte ţări
locul unde stătea şoferul este retuşat. John Lear, unul din cei mai buni
piloţi americani (17 recorduri de zbor) şi William Cooper membru al
Exnaval-Intelligence au analizat cu ajutorul computerului în Japonia
trei filme originale. Această analiză a arătat clar cum a fost împuşcat
preşedintele, arma a fost identificată ca fiind o armă a CIA, de
asemenea un glonte special cu explozie întârziată, deoarece după
explozie creierul lui Kennedy nu s-a găsit.
Atentatul a fost pregătit de agenţii
CIA: Orlando Bosch, Howart Hunt, Frank Sturgrs, Jack Rubenstein, Lee
Harvey Oswald. Toate detaliile în legătură cu atentatul sunt în arhivele
Serviciului American de Securitate şi ţinute în secret până în anul
2029. Aproape toţi martorii şi conspiratorii atentatului au murit între
timp în mod misterios. Povestea oficială a Comisiei Warren a fost
comunicată în presă 9 ore după atentat, singurul găsit vinovat fiind Lee
Harvey Oswald.
Fratele preşedintelui, Robert Kennedy
stătea de asemenea în calea Iluminaţilor. El a fost asasinat pe 5 iunie
1968, cu puţin înainte de a câştiga alegerile prezidenţiale. Protocolul la capitolul 12 spune: „Cine stă în calea planului va fi adus mai aproape de moarte”.
Amănuntele cu privire la aceste două
atentate sunt descrise foarte bine în cartea lui William Cooper „Behold a
pale horse”, cu condiţia de a mai putea fi procurată pe piaţă.
Vaticanul
La sfârşitul celui de al doilea război
mondial, aproape toţi monarhii au fost înlăturaţi. O bună parte din
planul Iluminaţilor a fost realizat. Care a fost situaţia bisericii
catolice? Serviciul secret al Vaticanului a fost de secole Ordinul
Iezuiţilor. Acest ordin a fost înfiinţat în anul 1534 de Ignatiu de
Loyola care, ca şi ceilalţi trei şefi ai ordinului, au fost de origine
evrei. Puterea acestor şefi ai Iezuiţilor era atât de mare încât ei au fost numiţi „Papii negri”.
In timpul celui de al doilea război
mondial, în Vatican s-au infiltrat şi alte loji masonice: OSS, MI6, Loja
P2, care este cea mai mare lojă din Italia. In 1976 a fost un scandal
public când s-a aflat că în loja P2 se află 121 prelaţi ai Vaticanului
ca: Jean Villot, Agostina Casaroli (ministru de externe al Vaticanului),
Sebastiano Baggio, Ugo Poletti şi directorul băncii Vaticanului, Paul
Marcinkus. Dar în loc să fie trase la răspundere aceste persoane, mai
întâi a fost asasinat Papa Paul I şi apoi a urmat persecuţia ziariştilor
şi publiciştilor.
După cum am văzut, Iluminaţii susţin
totdeauna amândouă părţile aflate într-un conflict sau război. Absolut
clar s-a văzut acest lucru după al doilea război mondial: sprijinul dat
organizaţiei CIA prin Allan Dulles, şi sprijinul faţă de SS, organizaţie
secretă, cu şeful ei Gehlen.
Biserica catolică a transferat
clandestin mulţi membri SS în Elveţia. Unii din ei s-au transformat în
preoţi şi s-au împrăştiat în alte ţări ca Argentina, Paraguay sau SUA.
După război, Gehlen a primit însărcinarea să organizezepostul
de radio „Europa Liberă”, care a vehiculat tot timpul minciuni în
legătură cu „războiul rece”, pentru a camufla dorinţa de a înarma
ambele părţi, din banii cetăţenilor, cu sudoarea muncii lor. Din
înarmarea vestului şi a estului, Iluminaţii au realizat profituri
astronomice. După aceste pseudo-revoluţii „de catifea”, se pot arunca
rachetele la gunoi. Cu aceşti bani nu era mai bine să se facă ceva
pentru popor?
In sfârşit, o bună parte din membrii SS
au fost preluaţi direct de CIA. Un alt membru clerical din „Comitetul
celor 300″ este Josef Retinger (Ratzinger) care era în strânsă legătură
cu CIA. El se consulta cu Luigi Gedda, medicul Papei Pius VII, apoi al
Papei Paul VI, şi
lucrau mână în mână cu oficiul Serviciilor Strategice al CIA. Retinger
era în strânsă legătură şi cu prinţul Bernhard al Olandei, cu premierul
italian Sir Collin Grubbin (membru în serviciul secret britanic) şi cu
directorul CIA, generalul Walter Bedell.
Prinţul Bernhard era înainte de război membru
SS şi avea o funcţie în concernul I.G.Farben. După căsătoria şi
intrarea sa în casa regală a Olandei a primit o funcţie la Shell Oil.
Această grupă a fost sâmburele din care în mai 1954 s-a constituit
Organizaţia Bilderberg în hotelul din Osterbeek, Olanda. Prinţul
Bernhard a fost primul director al Organizaţiei Bilderberg. Un alt
membru CIA cu mare influenţă în Vatican a fost cardinalul Spellman.
Acesta a jucat un rol în răsturnarea democraţiei de către CIA, în
Guatemala, în 1954.
Spellman a fost acela care 1-a adus pe
preotul Paul Marcinus (crescut la periferia Chicago-ului); făcându-1
cardinal şi şef al băncii Vaticanului. Sub conducerea lui, prin această
bancă, s-au făcut cele mai criminale tranzacţii de bani şi acţiuni,
împreună cu Michelle Sindona (cunoscut mai târziu ca un excroc de talie
mondială şi arestat în SUA), Roberto Calvi, şeful băncii Ambrosiana
(mai târziu găsit mort sub un pod din Londra) şi Licio Gelli, şeful
lojii P2, s-au făcut cele mai spectaculoase afaceri, dar şi cele mai
dubioase din istoria Vaticanului.
Banca Vaticanului a înlesnit scoaterea în străinătate a unor imense sume de devize din Italia, ruinând economia italiană.
In 1966, magazinul „Look” a publicat
articolul „Rolul evreilor în schimbarea gândirii bisericii catolice”, în
care sunt descrise detalii ale consultaţiilor secrete între loja
evreiască B’nai Brith şi cardinalul Bea care reprezenta Biserica
Catolică. Vaticanul este probabil cea mai bogată organizaţie din lume.
Averea Vaticanului este administrată de Banca Rotschild.
Orice om politic îl vizitează pe Papă, fie Busch sau Gorbaciov.
Dacă considerăm evenimentele petrecute
numai în ultimele trei decenii, observăm întâmplări demne de romane
criminale. Asasinarea Papei loan al XXIII-lea: anunţul morţii lui a fost
din eroare tipărit în ziarul masonic mexican „El informator” pe data de
3 iunie 1963, iar Papa a murit în seara zilei de 3 iunie 1963, la ora
19.49.
Asasinarea Papei Paul I, după numai 33
zile de pontificat, constituie un alt fapt concludent. Acest papă a fost
botezat de popor „Papa zâmbitor” iar în timpul cât a fost patriarhul
Veneţiei, oamenii 1-au îndrăgit şi apreciat. El voia să transforme
radical politica Vaticanului şi să facă ordine în finanţele Vaticanului.
Acest om integru, incoruptibil, luptător pentru cei săraci, hotărât să
lupte contra mafiei şi hotărât să facă reforme drastice, a fost
asasinat. Felul cum au reacţionat vârfurile din Vatican, nepermiterea
unei autopsii, graba îmbălsămării şi înmormântării cadavrului,
informaţiile false şi contradictorii au demascat evenimentul tragic.
Papa Ioan Paul al II-lea, alias Carol
Voityla Katz, actualul papă este un Iluminat şi membru al clubului
Rotary. El este şeful lojii secrete „Opus Dei” şi guvernatorul clanului
Rockefeller. El este de origine evreu şi pseudo-regentul „Noii biserici
mondiale romano-iezuite”. Misiunea sa este de a subordona biserica
catolică religiei „mozaice”, de a recunoaşte „vina seculară” a
catolicismului faţă de poporul mozaic, de a recunoaşte participarea
religiei creştine la holocaust şi de a slăbi biserica ortodoxă propunând
ortodocşilor „unirea credinţelor creştine”. El este pregătitorul unei
„One World” religii (religii mondiale). In cuvântarea sa din 15
noiembrie 1982, într-o audienţă generală, cu ocazia morţii preşedintelui
libanez Gemayel a spus următoarele: «Ierusalimul, oraşul Domnului,
poate deveni şi un oraş al oamenilor „City of man”». Această denumire
este întrebuinţată de Iluminaţi când spun „guvern mondial” sau
„dictatură mondială”.
In 18 aprilie 1983, a fost primită în
audienţă papală întreaga „Comisie trilaterală”, înfiinţată de Zbigniew
Brzezinski şi Rockefeller. Aici a fost criticat mersul prea încet al
făuririi „Noii Ordini Mondiale”. Ne putem imagina că această întâlnire
între Papă şi o asemenea Comisie nu s-a rezumat la consumarea împreună a
unei ceşti de cafea.
One blogger likes this post.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.