Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamânt, ca sa nu vada
moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu îl mutase. Caci
înainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui
Dumnezeu. Evrei 11:05
Pagini
▼
sâmbătă, 18 august 2012
Românii au fost minţiţi – seceta nu e de vină pentru scumpirea pâinii!
Exportatorii au trimis grâul românesc peste hotare
Luna
aceasta, românii au avut parte de o scumpire anunţată de multă vreme.
Preţul pâinii a crescut cu 20-30%, în funcţie de sortiment şi preţul
anterior. Printre motivele invocate pentru această scumpire a fost
trecută, la loc de cinste, seceta ce a cuprins aproape întreaga ţară în
ultimele săptămâni. Ce-i drept – seceta e cât se poate de reală şi de
periculoasă. Dar ea nu are cum să influenţeze preţul pâinii, pentru că
s-a instalat abia după ce grâul ajunsese la maturitate. Culturile de
floarea soarelui şi mai ales porumbul vor avea de suferit de pe urma ei,
dar grâul, nu! În realitate, situaţia se prezintă invers decât ni s-a
spus: Deşi ceva mai mică decât anul trecut, recolta de grâu este de o
calitate superioară. Grâu pentru panificaţie ar fi destul, dar acesta,
în mod tradiţional, ia calea exportului. După ce anul trecut preţul
grâului s-a prăbuşit, după intrarea pe piaţă a recoltei-record, marii
jucători au schimbat anul acesta strategia. Prea puţin din grâul
românesc a ajuns la măcinat, majoritatea fiind depozitat, în aşteptarea
exportului şi a creşterii preţurilor.
Un articol de Răzvan PETRE
Cronologia secetelor
Anul trecut a fost unul
de excepţie pentru agricultura românească. Producţiile la principalele
culturi – grâu şi porumb – au depăşit cu milioane de tone media
multianuală. Odată grânele strânse, situaţia agrometeorologică s-a sucit
la 180 de grade. Toamna a fost excepţional de săracă în precipitaţii.
Dunărea a scăzut, provocând blocarea barjelor. Câmpul s-a uscat, iar
capania de însămânţări de toamnă a fost amânată până la un termen
indefinit. În unele locuri, aceasta a debutat în decembrie – prima lună
în care a plouat suficient pentru a permite desţelenirea ogoarelor. Anul
2012 a început cu ninsori abundente, în sudul şi estul ţării
înregistrându-se niveluri-record de nea depusă în câmp. Agrometeorologii
au avertizat atunci asupra primejdiei topirii bruşte, care ar fi putut
duce la băltiri şi, implicit, la sufocarea culturilor însămânţate. Din fericire,
temperaturile nu au crescut foarte repede, iar băltirile au afectat
zone izolate. Odată dusă zăpada, apa rezultată a asigurat niveluri
optime de umiditate în sol, până în luna aprilie. Un alt pericol pentru
culturile de grâu, orz şi secară a fost evitat la mustaţă, ploile din
luna mai sosind la timp pentru a asigura ultima fază de dezvoltare a
plantelor. Începând cu a doua jumătate a lunii iunie, seceta a început
să îşi facă simţită prezenţa. Dar pentru grâu, venirea ei a fost o veste
bună – soarele şi uscăciunea fiind necesare pentru maturizarea boabelor
şi pentru desfăşurarea în condiţii optime a operaţiunilor de recoltare
(grâul recoltat pe vreme ploioasă riscă să putrezească în depozit, dacă
nu este uscat înainte de silozare). De-abia după recoltarea grâului,
seceta a cuprins aproape întreaga ţară. În momentul de faţă, ne aflăm în
situaţie de secetă pedologică avansată în aproape toate zonele
geografice, cu excepţia Banatului, unde cantitatea de apă în sol este
caracterizată ca „satisfăcătoare”. Principala victimă este cultura
porumbului, unde producţia va fi una foarte slabă calitativ şi mai ales
cantitativ.
Cât de mică e, în realitate, producţia de anul acesta?
La
ora la care scriem aceste rânduri, Ministerul Agriculturii nu a
finalizat statistica recoltei la culturile de câmp recoltate în această
vară. Cu toate acestea, se vehiculează cifre, care converg spre un
numitor comun – circa 4-5 milioane de tone. Oricare va fi cifra finală,
ea se va situa undeva în apropierea mediei multianuale. Deci nu se poate
vorbi în niciun caz de o producţie dezastruoasă. Sigur – cantitatea de
grâu recoltat este net inferioară celei de anul trecut, când au fost
raportate 7,2 milioane de tone (producţie similară în 2008). Totuşi stăm
mult mai bine decât în 2007 – an secetos, în care producţia abia a
sărit de 3 milioane de tone. Tot la capitolul „plusuri” trecuie trecută
calitatea producţiei din acest an. În majoritatea cazurilor, aceasta a
fost net superioară celor din anii precedenţi.
În ultimii cinci ani,
cantitatea de grâu s-a situat în alte două cazuri în apropierea mediei
multianuale. În 2009 şi 2010, s-a recoltat 5,2 respectiv 5,8 milioane de
tone.
Producătorii acuză imixtiuni politice
În
urmă cu o lună, reprezentanţii Ligii Asociaţiilor Producătorilor
Agricoli din România (LAPAR) au avut o întâlnire cu oficiali din
Ministerul Agriculturii. Ei au cerut, printre altele, instituirea stării
de urgenţă, datorită situaţiei create de secetă. Producătorii au
avertizat că recoltele de porumb vor fi calamitate în mare proporţie,
din cauza lipsei precipitaţiilor. În acelaşi timp, a fost tras un semnal
de alarmă în privinţa exporturilor masive de grâu, care fac ca
rezervele de materie primă pentru panificaţie să se subţieze,
determinând industria pâinii să recurgă la importuri.
Potrivit
reprezentanţilor LAPAR, din cele 4-5 milioane de tone de grâu recoltate
anul acesta în România, peste 1,5 milioane au luat deja drumul
exportului. Ei au opinat că acest trend ar putea fi oprit doar prin
instituirea stării de urgenţă. De partea cealaltă, oficialii
ministeriali nu au fost la fel de alarmaţi. Cu acea ocazie, Preşedintele
LAPAR a declarat ziarului Bursa, în urmă cu trei săptămâni:„Când am
cerut instituirea stării de urgenţă, Ministrul ne-a trimis la dictionar.
Cred că şi-au dat şi ei seama că situaţia e gravă, dar ca să dea bine
la referendumul (n.r. – referendumul pentru demiterea preşedintelui) de
duminică, n-au declarat stare de urgenţă..."
Dezastrul de la americani – mană cerească pentru mogulii români
Anul
2012 va rămâne în istorie ca unul dintre cele mai secetoase, în Statele
Unite ale Americii. Lipsa precipitaţiilor în lunile aprilie, mai şi
iunie au creat un dezastru în sectorul agricol american. Au fost
calamitate în special culturile de soia, care asigură o bună parte din
necesarul de furaje pe piaţa mondială. Următoarea victimă a fost
porumbul. Deşi sudul SUA a fost udat abundent de ploi în ultimele două
săptămâni, seceta şi-a făcut efectul negativ, iar producţia de porumb va
fi afectată.
Anunţurile privind situaţia negativă din SUA au produs
un efect de domino. Astfel, preţurile tuturor produselor agricole, în
scădere continuă din 2010 încoace, au luat-o razna. Când lucrurile
păreau că s-au stabilizat, a venit anunţul privind recolta de grâu slabă
din Franţa (care, alături de România şi Ucraina se află în topul celor
mai mari exportatori de cereale, la nivel european).
Valul de ştiri
negative a produs o mare bucurie unei categorii speciale de afacerişti –
exportatorii de cereale. În România, bucuria a fost dublă, pentru că
producţia de anul acesta a fost superioară calitativ celei din anii
precedenţi, iar tocmai acest grâu superior este cel mai cerut şi cel mai
scump la export. Prin urmare, grânele româneşti au ajuns rapid în
siloz, unde au fost oprite în aşteptarea unui preţ mai bun.
În iulie
2011, preţul cu care se vindea tona de grâu, în port la Constanţa,
oscila în jurul valorii de 200 de euro. După influxul masiv de cereale,
s-a produs o prăbuşire rapidă, tona de grâu fiind îmbarcată cu circa 150
euro/tonă. Anul acesta, jocul de-a aşteptarea a dat roade: Veştile
negative şi păstrarea unor mari cantităţi în siloz au dus preţul la un
record absolut al ultimilor doi ani. În câmp, grâul s-a tranzacţionat şi
cu peste 210 de euro pe tonă, iar la Constanţa, preţul a sărit binişor
de 250 euro/tonă.
Paradox românesc: Recolta mică înseamnă dezastru, recolta mare – tot dezastru!
Dacă
ne uităm la producţia de cereale în ultimul deceniu, putem spune că
România a trecut de la agonie la extaz. Anii excepţionali au fost
urmaţi, aproape de fiecare dată, de ani cu producţie slabă. Indiferent
de cantităţile recoltate, însă, rezultatul a fost acelaşi – dezastru. În
anii cu recolte slabe, mulţi dintre micii proprietari abia şi-au scos
cheltuielile, iar principalii actori din industria panificaţiei au fost
nevoiţi să recurgă masiv la importuri. În anii de belşug, bucuria a fost
de scurtă durată. Asta pentru că cererea (reprezentată în principal de o
mână de exportatori) nu a crescut, iar cantităţile masive de grâu
intrate simultan pe piaţă au dus la prăbuşirea drastică a preţului. De
exemplu, anul trecut, când România a reuşit o producţie-record de peste 7
milioane de tone, preţul grâului s-a prăbuşit, în doar o săptămână, cu
peste 25%. Anul acesta, avem o recoltă nici prea mare, nici prea mică.
Însă, calitativ, mult peste medie. Din păcate, iată că orice superlativ
este de natură a ne aduce doar belele – grâul românesc a fost trimis,
masiv, la export, iar preţul pâinii a sărit pârleazul...
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.