Senzational....

O carte veche de 1.000 de ani răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri

* Dacii scriau de la dreapta la stânga, iar citirea se făcea de jos în sus.

De la daci nu au rămas izvoare scrise. Prea puţine se ştiau despre locuitorii zonei carpato-dunărene, după retragerea romanilor. O carte veche de aproape 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă teoriile istoricilor. Manuscrisul cuprinde primele documente scrise în această perioadă istorică. A fost scrisă cu caractere dacice, de la dreapta la stânga, şi se citeşte de jos în sus. Vorbeşte despre despre vlahi şi regatul lor. Mulţi au încercat să descifreze Codexul Rohonczi, dar n-au putut. Arheologul Viorica Enachiuc a tradus, în premieră, filele misteriosului manuscris. Dăruită de un grof În 1982, Viorica Enachiuc a aflat dintr-o revistă publicată în Ungaria de existenţa în arhivele Academiei Ungare a Codexului Rohonczi. Se spunea că e redactat într-o limbă necunoscută. A facut rost de o copie. Timp de 20 de ani, a muncit ca să-i descifreze tainele. Manuscrisul se afla în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Republicii Ungaria. E o carte legată în piele. A fost păstrată în localitatea Rohonczi până în anul 1907. Groful Batthyany Gusytav a dăruit-o Academiei de Ştiinţe a Ungariei, în 1838. Nu se ştie prin câte mâini a trecut de-a lungul secolelor. “Scriere secretă” După Al Doilea Razboi Mondial, doctorul Vajda Joysef, preot misionar, îi scria cercetătorului Otto Gyurk, în legatura cu Codexul: “Se găseşte în Arhivele Academiei de Ştiinţe a Ungariei o carte rară, Codexul Rohonczi. Acest Codex este scris cu o scriere secretă, pe care nimeni n-a reusit s-o descifreze până acum. Şi eu am Încercat”. Literele sunt asemănătoare scrierii greceşti. M-am gândit că seamănă şi cu literele feniciene, apoi am încercat pe baza vechii scrieri ungureşti, dar n-a mers. Toate încercările le-am aruncat în foc”. După ce a studiat Codexul, cercetătorul Otto Gyurk a publicat, în 1970, o parte din observaţiile sale într-un articol, în care a încercat să identifice acele semne din manuscris care ar putea semnifica cifre.

Alfabet dacic cu 150 de caractere

Viorica Enachiuc a descoperit că textele Codexului au fost redactate în secolele XI si XII, într-o limbă latină vulgară (daco-romana), cu caractere moştenite de la daci. “Sunt semne care au aparţinut alfabetului dacic, ce cuprindea aproximativ 150 de caractere, cu legăturile respective. Textele din Rohonczi au fost redactate în latina vulgară, dar într-un alfabet dacic, în care dominante sunt străvechile semne utilizate de indo-europeni în epoca bronzului”, spune aceasta. Solii şi cântece ale vlahilor Codexul are 448 de pagini, fiecare cu circa 9-14 şiruri. În text sunt intercalate miniaturi cu scene laice şi religioase. E scris cu cerneală violet. Cuprinde o culegere de discursuri, solii, cântece şi rugăciuni, care include 86 de miniaturi. Consemnează înfiinţarea statului centralizat blak (vlah), sub conducerea domnitorului Vlad, între anii 1064 si 1101. “Sunt informaţii despre organizarea administrativă şi militară a ţării ce se numea Dacia. Avea hotarele de la Tisa la Nistru şi mare, de la Dunăre spre nord până la izvoarele Nistrului. Mitropolia blakilor avea sediul la Ticina – cetatea din insula Pacuiul lui Soare”, a descoperit Viorica Enachiuc. “Jurământul tinerilor blaki” Codexul conţine şi versurile unui cântec de luptă, numit “Jurământul tinerilor blaki”, care a fost tradus în felul următor:

“O viaţă, tăciunele Şarpelui,

puternic veghetor,/

Înşelator, să nu primeşti a te uni/

Cu prorocirile Şarpelui, anuale, pentru că lovit/

Vei fi/ Cântecul cetăţii aud îndelung/

Mergeţi vioi, juraţi pe caciulă, pe puternica caciulă!/

Să juri cu maturitate şi cu convingere!/

Să fiu ţie putere vie, trăiesc, în luptă să fiu!/

Alesul jurământ preţuieşte şoimul tău, mergi cu jurământ puternic!” Notă:

Codexul Rohonczi (grafii alternative: Codicele şi Rohonczy sau Rohonc, în toate combinaţiile) este un document controversat al cărui sistem de scriere este inedit şi încă nedescifrat în mod convingător. Este numit după orăşelul Rohonc (Rohoncz e grafia maghiară veche; pe germană Rechnitz, pe croată Rohunac), aflat astăzi în provincia Burgenland din estul Austriei. Membra UNESCO Viorica Enachiuc e absolventă a Facultăţii de Filologie, secţia Română-Istorie, din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, promoţia 1963. Lucrarea de licenţă şi-a luat-o în arheologie. E membră UNESCO din 1983. Mulţi ani a condus şantiere arheologice în Oltenia, Muntenia şi Moldova. A cercetat scrierile vechi din neoliticul mijlociu şi epoca dacică. Şi-a prezentat lucrările la conferinţe în ţară şi în străinătate: Austria, Franţa, Germania, Italia, Israel. Burse de studiu a primit în Italia, pe probleme de arheologie, şi in Danemarca, unde a studiat scrierea runică. Aceste fapte nu sunt secrete.

Dar mă întreb şi vă întreb: de ce tac autorităţile politice şi ştiinţifice de la noi? Sau mass media. Pentru că sunt mai importante furturile, violurile sau accidentele auto sau se “vând” mai bine? Incompetenţi nu sunt. Sau au primit ordin să tacă?

DACIA

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil. Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

- Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

Urmează altă întrebare:

- Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea întrebare:

- Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi “romani” vorbeau orice limbă numai latina nu!

Cohortele aflate pe pământul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C..Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Şi ultima întrebare:

- Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină , de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi români”, care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român: “soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor, soldatul “roman”…

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie “fecundate” de soldaţii “romani”?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”, ba chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât “copii din flori” apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu “mândrie”, aşteptând apariţia “sâmburilor” noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele.

La Centrul Cultural Român [din New York], pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian! De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decât dacă….

De fapt tot dânşii ne spun că ne tragem din “doi bărbaţi cu… braţe tari”! Astfel de declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la cine? – se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că cel mai numeros neam din lume după indieni erau tracii. Dio Casius ne spune şi el: “să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau ” latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

“Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci, afirmă Densuşianu şi asta schimbă totul. Deci dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă!” Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că “prima femeie” a apărut în sud-estul Africii.

Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în partea “The Indo-European heritage”, apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea

locul în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam. Când am scris “Epopeea Poporului Carpato-dunărean” şi volumele “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “În căutarea istoriei pierdute” şi “Călătorie în Dacia – ţara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , “The History of Civilization” , “The Aryans”. El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru, dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6,500 î.d.H.,

(vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te decepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronică daco-românească, însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, ” latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba ” latina vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurământul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite în fata ostaşilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac: “de ce institutele de specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?” Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să

nu se fi descoperit. Academia Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi “românii adevăraţi”, vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate om enirii ce înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare… (Ion Enache)

URL: http://www.infobraila.ro/?p=11978

 

 

vineri, 23 septembrie 2011

Pestera Focul Viu, locul unde uriasii pazesc aurul lui Decebal

Un decor feeric, o drumetie care sa-ti mearga la inima si un joc al naturii care transforma gheata intr-un bulgare de flacari. Toate acestea fac din Pestera Focul Viu un loc pe care merita sa-l vizitezi.

Situata in Parcul National Apuseni, Pestera Focul Viu adaposteste al treilea bloc de gheata fosila ca marime din Romania (dupa Ghetarul Scarisoara si Avenul Bortig). Pentru a intelege de unde i se trage numele trebuie sa mergeti la pestera pe la orele pranzului, atunci cand razele soarelui, care patrund prin spartura din bolta, se reflecta in gheata dand impresia ca aceasta s-a transformat intr-un foc urias, un foc viu. Cunoscuta in vechile descrieri si sub denumirea de Pestera Eschimosilor, grota este alcatuita din doua sali. In timp ce Sala Mica adaposteste stalagmite, adevarata vraja se petrece in Sala Mare acolo unde se afla impresionantul bloc de gheata precum si trunchiuri de copaci care au cazut prin fereastra din bolta. In latura din dreapta se deschide un fel de crevasa, extrem de periculoasa, de 20 metri adancime care nu poate fi coborata decat cu ajutorul scarilor speologice.

Legenda

Ca mai toate locurile frumoase din Apuseni, si Pestera Focului Viu sta sub semnul vechilor povestiri despre eroi de staturi formidabile care au trait in vremurile de demult in aceste zone. Una dintre legenda vorbeste despre o familie de uriasi pe care Decebal a adapostit-o in Apuseni cu conditia ca aceasta sa-i pazeasca aurul ascuns in pestera. Intr-o zi, oamenii care au venit sa fure comoara l-au momit pe mezinul familiei cu mancare otravita. Baiatul a murit, dar nici pradatorii nu au avut o soarta mai buna, gasindu-si sfarsitul sub bolovanii care s-au pravalit peste ei atunci cand au intrat in pestera. De durere ca si-a pierdut copilul, batranul urias a inceput sa rascoleasca pamantul si asa s-au format toate vaile, dealurile si pesterile din zona.   AUTOR-VICTOR PAUN

Publicat de pintilie nicolae la 02:22

 

 

Istoria nestiuta a getilor si genomul european

Genomul europenilor scoate la iveala o inrudire care, daca ar fi constientizata, multe conflicte ar fi inabusite din “fasa”. Pentru ca, la origine, toti suntem frati, mai mult sau mai putin vitregi!

In urma cu cativa ani, niste geneticieni umblau prin Europa si prin lume cu betisoare cu care luau mostre de saliva. In cele din urma, au ajuns in laboratoarele Universitatilor Stanford, Arizona si Florida, in cadrul Proiectului “Arborele ADN”.  Rezultatele preliminare privind genomul Europei au starnit vii controverse, pentru ca atingea natiile la origine! Si strica istorii elaborate fara sustinere arheologica. Per total, inrudirea europenilor intre ei ar trebui sa fie de bine! Ar trebui sa-i uneasca, asa cum n-au fost niciodata.

50 la suta dintre britanici sunt germani! Sau invers!

Cei trei magi de la rasarit, care au adus daruri pruncului Iisus erau nobili geti, dupa cum si apar pictati in Basilica Sf. Apollinare din Ravenna

Zilele trecute, nemtii scriau ca 50 la suta dintre britanici si aproape toti danezii au genele triburilor germanice care au acostat pe malurile Kentului in anul 449 d.C. Conform arheologului german Heinrich Haerke, vreo 200.000 de oameni, o adevarata armata, au navigat pe Marea Nordului spre Marea Britanie, poposind in Kent dupa plecarea armatei romane.  In urma cu un an, alt studiu genetic ii arata pe britanici a nu fi anglo-saxoni, ci celti! Iar daca se ia in considerare compozitia genetica aproape identica dintre Franta si Anglia, ne incurcam de tot. Care studiu e corect? Depinde pana unde se merge pe ramurile copacului genealogic, spre radacina! Daca se ia in considerare parul blond si ochii albastri, mutatie genetica petrecuta la Marea Neagra, dupa cum au constatat geneticienii din Suedia si Danemarca, toti sunt frati cu… getii! Si daca tot s-a pomenit de Danemarca, e bine de amintit ca istoricii danezi spun ca se trag din daci?!

Dahii regali si periplul lor prin lume

Geneticienii leaga raspandirea proto-indo-europenilor de migratia regalilor saci in mileniul II i.C. Cine erau sacii, purtatorii caciulii tuguiate, buni arcasi si manuitori de topoare? Herodot numeste toate ramurile de saci dupa origine: masageti sau “dahii regali”! Acestia au ajuns sa intemeieze case regale si in Punjab, India. Multi istorici “clasici” romani refuza inrudirea dintre daci si dahi, fara argumente. Lasand la o parte ca aveau acelasi port, ca vorbeau aceeasi limba protolatina, din care au ramas suficiente cuvinte pe care le regasim in limba romana de azi, ca aveau acelasi steag de lupta – lupul cu trup serpuitor – studiul genetic nu mai lasa umbra de indoiala: au acelasi marker genetic. Dahii, daii au facut istorie ca triburi conducatoare si intemeietoare de dinastii regale, dintre care partii sunt cei mai cunoscuti in istorie, cucerind si imperiul persan. Persanii numeau provincia de origine a partilor Faleh, cu pronuntie “valeh”, de ce nu Valahia? Timp de aproape 400 de ani, dinastia regala a lui Arsace a condus Armenia.

Razboinici si prolifici

Masagetii sau dahii regali cucereau lumea cu soarele-n bat

Conform lui Herodot, masagetii venerau un singur zeu, al Soarelui si erau mari iubitori de aur, metal inchinat zeului. Cetatile lor rotunde, cu centrul impartit in cruce – cercul, crucea, zvastica fiind simboluri solare pastrate in traditia taranilor romani – i-au facut sa se minuneze pe arheologii rusi care le-au descoperit. Si mai erau “sacii de dincolo de mare” (Marea Neagra), pe care grecii i-au botezat sciti si care ulterior au fost “revendicati” de slavi! Apoi, conform istoricilor antici, mai erau sauromatii, descendenti din tati sciti si mame amazoane. Tot amestecandu-se cu mame localnice, pe unde s-au asezat, au rezultat sarmati, roxolani, urgi, alani, eprani. Astfel, conform datelor genetice si in conformitate cu atestarile arheologice, neamul regal a lasat, in mod particular, amprenta genetica in centrul Romaniei si in zonele radiante: Polonia, Ucraina, Crimeea (cimerienii). Au lasat numerosi descendenti in vestul Europei, in special in Spania, dar si in Franta si Marea Britanie, cateva regiuni din Germania, in Elvetia, Austria, nordul Italiei. Au numerosi descendenti in nordul Caucazului, estul Anatoliei, in Pakistan, Afganistan, Uzbekistan, vestul Mongoliei, nord-vestul Indiei, cativa descendenti si in nordul Chinei. Au dominat Asia Centrala pana la invazia masiva a mongolilor si a armatelor turcesti. In prezent, de pe acele meleaguri indepartate pe unde au ajuns, doar osetienii mai pastreaza limba si obiceiurile stravechi. In estul Europei, ei au ramas in centrul Romaniei. Alanii s-au stabilit in Franta, Spania si nordul Africii. Altii s-au combinat cu normanzii si s-au stabilit in Scotia, Irlanda si Tinutul Vels. Bransa iraniana s-a combinat cu hunii, iar descendentii directi sunt bulgarii si kazarii. Aceasta istorie genetica nu tine cont de limba vorbita de popoarele respective, ci numai de ADN si de mutatiile produse la incrucisare.

Getii si regatele din Punjab

Cetate masageta („dura”), pe raul Amu Darya

Colonelul britanic James Tod (1782-1835), ofiter de informatii si orientalist britanic, care a stat multi ani in India, a scris „ Analele si antichitatile din Rajastan ”. Citam din acest volum: „Nu exista in analele marilor familii din Rajput nicio referire pana in sec. IV i.C., perioada in care a sosit aici rasa getilor, intrand dinspre Asia Centrala. Getii au stabilit regatele in Punjab si de pe Indus” (Cap II). In analele Punjabului sunt numeroase referiri la aceasta „rasa” a getilor, jatilor sau iutilor! Li se mai zicea si magii, de aceea unii istorici ai religiei crestine sustin ca cei trei magi care au sosit sa aduca ofrande la nasterea lui Iisus erau geti, iar o fresca de pe Basilica di S. Apollinare, Ravenna, ii infatiseaza purtand caciula specifica, de nobili.  Acei geti peregrini si razboinici au fost in competitie cu hunii si pe acele meleaguri, col. Tod notand ca „getii si hunii au intemeiat 36 de case regale in Punjab si multe caste conducatoare”. O nota foarte interesanta ar putea sa puna capat si afirmatiei unor istorici romani (ca altii sustin contrariul) anume ca dacii nu erau blonzi cu ochi albastri. Citam: „Getii din Kutch erau foarte constienti de identitatea lor aparte si-si respectau traditiile istorice si stramosii. In Gujarat, getii formau «tribul ascuns», in sens ritualic. Getii daneti aveau parul blond roscat si ochi albastri!”

Solari si atat, fara compromisuri

Mai tarziu, au intrat in conflict cu preotii hindusi, ramanand scris ca familia regala Dasas sau Dasius nu se conforma ritualului hindus de a aduce sacrificii si de a canta imnuri de lauda zeilor , fiind doar observatori ai altor culte. De aceea, pana la urma, li s-a respectat credinta solara si considerandu-se ca acestia aveau o relatie aparte cu divinitatea, cuvantul „dasa” a ajuns sinonim cu „servitor al divinitatii”, fiind folosit ca prefix sau sufix  in componenta numelor brahmanilor. O referire scrisa la numele Dasas dateaza din sec.II d.C. , din zona Abrudului, unde un Dasas ridicase o stela patriarhului nemuritor Ion-Yanus, zeitate solara locala ancestrala, reprezentat cu doua capete. Si in Rig Veda este consemnat ca acestia refuzau sa creada in zeite! In acest context, apare si o descriere a celor din familia Dasas, anume ca erau „anasa”, cuvant folosit si azi pentru cei „a nas”, „fara nas”, adica avand nasul carn. In „Bataliile celor 10 Regi” din Rig Veda, regele Sudas isi numeste generic inamicii, pe regii vedici, Dasyus! Analele din Rajput semnalau, acum 700 de ani, familii de nobili geti, dahi, ariaspi, cati si huni. Ajunsesera pana in Matura, in vestul statului Uttar Prades.

Getii lui Beowulf

Raspandirea fratilor „vitregi” in urma cu 2000 de ani

Cele mai frumoase pasaje ale istoriei glorioase ale stramosilor nostri sunt scrise de cercetatori straini. Jane Acomb Leake scria in „Getii lui Beowulf” ca „geti, dacii, sacii, dahii si masagetii de la Marea Caspica erau considerati din antichitate acelasi popor”, iar eroul „anglosaxon” Beowulf era de fapt get! „Numele originar al dacilor”, scrie Jane Acomb, „era daoi, asa cum nota Strabon. Tisagetii, Tiragetii si chiar getulii africani erau acelasi neam cu daoii”.

Cucutenii autohtoni

Conform geneticienilor Belledi, Richards, Owens si Malyarchuk, care si-au publicat studiile in 2000, 2002 si 2003, ADN-ul mitocondrial gasit la populatia „romanilor aromani, a romanilor din Maramures si Vrancea face parte din haplogrupul care a fondat neoliticul in Europa”. Populatia autohtona europeana apartine haplogrupului I, descendenti din Cro Magnon, socotita a apartine Culturii Cucuteni-Tripolie. Fermierii si crescatorii de vite ai neoliticului apartineau G2a, J2, E-V13 si T. R1a si R1b erau  razboinicii calareti, care au domesticit calul in 4000 i.C., in stepele dintre Marea Neagra si Marea Caspica. Aceste doua grupuri aveau un tata comun, dar mamele difereau, ceea ce a facut sa li se diversifice limba si sa se contreze oriunde s-au intalnit. „Haplogrupurile din Carpati – I1, I2a, I2a2a-L69.2 sunt native europene, pontice si  balcanice, descendente din oamenii paleoliticului, a carei concentratie se regaseste astazi in Bosnia Hertegovina, Croatia, Moldova, Romania, Serbia, iar cea mai mare diversitate a haplotipului se gaseste in Romania”.

R1b si R1a, frati vitregi, dupa tata

R1b este cel mai comun haplogrup in Europa. Conform culturii tumulelor, originea haplogrupului R1b a fost la Marea Neagra, de unde a pornit pe Istru, spre vestul Europei si prin stepe spre Marea Caspica. Originiea lui R1a este la fel de disputata, mai ales ca cele doua haplogrupuri, foarte numeroase, au aceeasi descendenta pe linie paterna.  Si ca sa nu se spuna pe de-a dreptul ca getii se califica pentru a fi „linia paterna”, se prefera complicata titulatura de „neam proto-italo-celto-germanic”.  Cand masagetii au plecat spre Marea Caspica si Urali, spre Anatolia si pe Marea Egee, durandu-si (dura, la dahii parti, era cetatea) cetatile rotunde, solare, au aparut pe acele meleaguri fratii lui R1b. Conform studiului ADN, erau hititii, hattienii, troienii, dorienii, ionienii, micenienii, etruscii, colchii, kazarii, baskirii, toharienii si lista este foarte lunga!

G2 – apartine unui neam al Vechii Europe pontice, cel care s-a „imprastiat” de timpuriu pana spre China, lasand in urma o gramada de haplogrupuri inrudite.

J1 – semiti, arabi si evrei

J2 –reprezentativa pentru etrusci, grecii minoici, fenicieni, sudul Anatoliei

N – gena nordicilor, preponderenta la finlandezi, in  densitate substantiala in Tarile Baltice

Q – gena hunilor lui Attila; densitatea extrem de rara a acestei gene in Europa pe care hunii au calcat-o in repetate randuri i-a mirat pe geneticieni; probabil pentru ca n-au luat in calcul doua aspecte: ca femeile fugeau in paduri din calea hunilor, iar cele violate isi ucideau pruncii nascuti din siluire

E1b1b – migratori din Africa, specifica berberilor

T – gena foarte rara in Europa, provenind din Etiopia       ADINA MUTAR

Region/Haplogroup	I1	I2a	I2b	R1a	R1b	G2a	J2	J1	E1b1b	T (+ L)	Q	N1c1
Albania	3	17	3	9	16	2	24.5	3.5	22	0	0	0
Austria	12	6	2	26	23	8	12	0	9	1	0.5	0.5
Belarus	3	18	1	49	10	0	1.5	0	9	1.5	1	5
Belgium	12.5	3.5	4.5	4	59.5	4	5	1	4	1	0.5	0
Bosnia-Herzegovina	2.5	50	0.5	13.5	4	2	6	1	14.5	2.5	0	0
Bulgaria	3	20	1	18	18	1	20	0	16	1	1	0
Croatia	8	42	1	29	8	1	3.5	0	6	1.5	0	0
Czech Republic	11	9	4	34	22	5	6	0	6	1	1.5	0.5
Cyprus	0	8	0	3	9	9	37	6	20	5	0	0
Denmark	30.5	0.5	5	12.5	44.5	1	3	0	2.5	0	0	1.5
England	14	2.5	4.5	4.5	67	1.5	3.5	0	2	0.5	0.5	0
Estonia	15	3	0.5	32	8	0	1	0	2.5	3.5	0.5	34
Finland	28	0	1	7.5	3.5	0	0	0	1	0	0.5	58.5
France	9.5	3	4	2.5	61	5	7	0	7	1	0	0
Germany	16	1.5	4.5	16	44.5	5	4.5	0	5.5	1	0.5	1
· North Germany	18	1	5	23	38	3.5	4	0.5	2.5	1	2	1.5
· East Germany	19.5	1	3	24	36	4	2	0	7.5	1	1	1
· West Germany	13	2.5	7	9	47	5	5	0	8	1.5	0.5	1.5
· South Germany	9.5	5	3	9.5	48.5	7.5	5.5	1	7.5	1.5	0.5	0.5
Greece	4	10	1.5	12	12	3.5	25	2	27	3	0	0
Hungary	8	15	2.5	32.5	17	5	7	0	9.5	1	1	1
Iceland	33	0	0	23	42	0	0	0	0	0	1	1
Ireland	7	2	4	3	79	1	1.5	0	2	0	0	0
Italy	2.5	3	1	2.5	49	7	18	2	11	4	0	0
· North Italy	6	2.5	2.5	3.5	55	2.5	11.5	0.5	11	4.5	0	0
· Central Italy	3	2	5	3.5	43	8.5	19.5	2	10	3.5	0	0
· South Italy	2.5	2.5	2.5	2.5	29	8.5	23.5	5	18	5.5	0	0
· Sicily	3	1	1	4.5	30	5.5	26.5	4	17.5	6	1	0
· Sardinia	0	37	0	0	22	15	10	2.5	10	1.5	2	0
Latvia	6	1	1	40	12	0	0.5	0	0.5	0.5	0.5	38
Lithuania	6	6	1	38	5	0	0	0	1	0.5	0.5	42
Macedonia	10	18	0	13.5	13.5	4	12	0	23	4	0	0
Netherlands	18.5	1	6	6	53.5	2.5	6	0	4.5	1	0.5	0.5
Norway	36	0	1	28	28	0.5	1	0	1	0.5	0.5	4
Poland	6	9	1	56.5	16.5	2	1	1	3.5	0	0	0
Portugal	2	1.5	3	1.5	58	6.5	8	3	12.5	2	0.5	0
Romania	1.5	17.5	2	22	22	1	24	0	6	2	2	0
Russia	5	10.5	0	46	6	1	3	0	2.5	1.5	1.5	23
· Bashkirs	0	0	0	26	47	0.5	2	0	0	0	0	17
Scotland	9	1	4	8.5	72.5	0.5	2	0	1.5	0.5	0.5	0
Serbia	2	29	4	15	7	1	10	1	24	7	0	0
Slovakia	6	10	1	40	23	1	4	0	11	1	2.5	0.5
Spain	2	4	1	2	69	3	4	1	6	1	0	0
· Basques	0	9	0	0	86	0	2.5	1	1	0	0.5	0
· Cantabrians	1	3	2	8.5	55	10.5	3	2.5	11	2.5	0	0
· Galicians	3	2.5	1.5	0	60	3	3.5	1	25	0.5	0	0
Sweden	42	0	2	23.5	21	0.5	1	0	1	0	0.5	7
Switzerland	7	1	3	5	48	10	6	0	9	0.5	0.5	0
Turkey	1	4	0.5	7.5	15	11	21	12.5	11	2	2	4
Ukraine	2	12	1	50	4	4	10	0	8	2	5	2

Niciun comentariu: