Romania tace in timp ce istoria sa este distrusa

Romania pare a fi tara paradoxului. Dupa ce, ani intregi, am tanjit dupa autostrazi si drumuri de calitate, acum asistam la o “foame” a constructiilor care “inghite” totul in cale, inclusiv vestigii milenare. Pe langa asta, construim haotic, de multe ori fara a se respecta normele si reglementarile in vigoare, cladiri direct peste constructii antice. Traim in 2012, este evident ca avem nevoie de infrastructura moderna care sa usureze deplasarea dintr-un punct in altul sau care sa asigure confortul urban, dar oare nu platim un pret cam mare? Graba cu care sunt emise avize si autorizatii este, daca nu suspecta, cel putin ciudata.
Unele voci continua sa sustina ca Romania nu are o legislatie solida si clara in ceea ce priveste protejarea patrimoniului national, in special a celui arheologic. Este o greseala, Romania are o asemenea legislatie, ba chiar este o tara ce a ratificat prevederile unor conventii europene in acest domeniu. Prin urmare, avem legi, dar acestea nu sunt respectate. Am sesizat, mai ales in ultima vreme, ignoranta si reaua-vointa pe care parte dintre politicieni (mai ales persoanele numite politic in fruntea unorinstitutii cu caracter cultural), membri ai lumii academice, institutii mass-media sau cercetatori din teren le manifesta in legatura cu unele vestigii de importanta nu doar nationala, ci chiar europeana sau mondiala.
Faptul ca se acorda autorizatii de construire pentru cladiri ce urmeaza sa fie amplasate direct peste vestigii insuficient cercetate, faptul ca se toarna asfalt, pe anumite tronsoane ale autostrazilor, ingropandu-se constructii milenare, faptul ca avizele sunt eliberate in mod suspect de rapid, in contextul in care cercetarea unei asezari neolitice de zeci de hectare, de pilda, ar trebui sa se intinda pe cativa ani buni; toate aceste lucruri nu fac decat sa ne convinga, pe tot mai multi dintre noi, ca asistam la o campanie intensa, sustinuta si puternica de distrugere a istoriei noastre antice, cu impact devastator asupra mostenirii urmasilor nostri, care vor fi vaduviti de elemente poate unice ale patrimoniului mondial, existente (inca) pe teritoriul Romaniei
La Biharia, casele dacilor au fost acoperite cu asfalt, arheologii motivand acest lucru prin faptul ca ele…nu au putut fi mutate si conservate in alta parte. De ce nu au fost conservate ‘in situ”, iar traseul tronsonului de autostrada nu a fost deviat putin pentru ca acestea sa ramana intacte?
La Sibot autostrada trece prin miojlocului sitului arheologic, acelasi lucru urmand sa se intample si cu siturile de la Tartaria si Turdas, unele dintre cele mai vechi asezari la nivel european si mondial.
Si in aceste doua cazuri traseul autostrazii poate fi modificat, relieful o permite, fiind vorba de o zona plata, fara obstacole naturale mari in proximitate. Dar mai trebuie sa se si vrea acest lucru.
La Cluj-Napoca, in mijlocului orasului, a fost ridicat un centru comercial direct peste ruinele unei asezari geto-dacice. Aceeasi situatie exista la Iasi, unde complexul comercial Palasa Mall a fost construit acoperind vestigiile din zona. Argedava, insuficient cercetata, la doar cativa kilometri de Bucuresti, este inconjurata de gunoaie si inca mai asteapta o cercetare amanuntita. Si, in mod sigur, lista ar putea continua…
Ne intrebam, pe buna dreptate, unde sunt acum vocile cercetatorilor nostri, care, cu doar ceva timp in urma, tunau si fulgerau impotriva noastra pe motiv ca, prin teoriile noastre privind lipsa romanizarii etnice si lingvistice in Dacia, denaturam istoria nationala? De ce acum tac?
Acum nu mai vorbim nici de romanizare, nici de ne-romanizare, nici de cat de buni erau dacii si cat de rai erau romanii sau viceversa, acum vorbim de INSASI MOSTENIREA CULTURALA SI ISTORICA A ACESTUI NEAM, INDIFERENT CA ASTA INSEAMNA VESTIGII DACICE, ROMANE, CELTICE, SLAVE sau ale oricarei culturi si civilizatii care a avut un impact in cursul istoriei acestui teritoriu.
Ce le lasam urmasilor nostri, domnilor politicieni, stimati arheologi si reprezentanti ai presei? E drept, avem internetul acum, probabil ca ai nostri copii vor fi mai mult decat fericiti sa vizioneze fotografii cu siturile arheologice care existau pe vremea parintilor lor. Probabil asta va tine loc de existenta lor reala, palpabila. Ce nu a distrus timpul, istoria, navalitorii, distrug unii, prin tacere, prin lipsa de actiune, prin faptul ca se fac complici.
Exemplul tarilor vecine
Am mai spus asta, dar o voi repeta: ISTORIA UNUI NEAM NU SE DISTRUGE DOAR DE CATRE INAMICII DIN AFARA, CI MAI REPEDE DIN INTERIOR, PRIN ASCUNDEREA INFORMATILOR SI DISTRUGEREA VESTIGIILOR, ACTIUNI CUMULATE CU INCHIDEREA GURII CELOR CE STRIGA IMPOTRIVA ACESTOR FAPTE.
Ce invata cercetatorii nostri la congresele de specialitate la care participa in strainatate? Cum de nu se ia exemplul Greciei, Bulgariei sau Turciei, unde fiecare constructie antica, fie ea cat de mica si poate fara importanta la nivel national, este cercetata, promovata si, mai ales, PROTEJATA!
Mi s-a intamplat, in Zakynthos fiind, sa urmaresc pret de 2 ore indicatoarele ce ghidau turistii catre un loc unde existau niste morminte miceniene. Curios, am condus pana in acel loc. Erau…3 gropi sapate in stanca, atata tot, fara nicio constructie impozanta peste ele, fara inscriptii antice, fara nimic iesit din comun. Dar cele trei gropi erau imprejmuite cu gard, cu un acoperis peste ele si cu un panou explicativ in proximitate.
Iar noi distrugem satul dacilor de la Biharia si situl de la Turdas, vechi de peste 6 mii de ani. As putea povesti la nesfarsit de cum sunt protejate vestigii ale Greciei, fara sa ma refer la obiective cunoscute de toata lumea, precum Acropolisul, ci la unele poate “secundare’, precum mormintele regale de la Vergina (unde, de pilda, mormantul bunicii lui Alexandru cel Mare, este pazit non-stop, acoperit si dotat cu sistem de alarma), orasul antic Olynthos, situat in Macedonia (aproape de Thessaloniki) sau Stageira, un orasel gresesc, locul nasterii lui Aristotel; in Bulgaria, cum este cazul mormintelor tracice de la Sveshtari sau zona veche din Nessebar (antica Messembria.
Va voi reda, mai jos, textul unei conventii europene, pe care Romania a ratificat-o, avand ca scop cercetarea si protejarea patrimoniului arheologic. Mi-am permis sa folosesc un font ingrosat in cazul acelor prevederi care, in prezent, in tara noastra, sunt incalcate in mod flagrant.
Avem legislatie! Aplicati-o!!!
L nr. 150 publicat in M.Of. nr. 175 din data: 7/29/97
Articol unic. — Se ratifica Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992.
Aceasta lege a fost adoptata de Senat în sedinta din 17 iunie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia României.
CONVENTIA EUROPEANA
pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita) — La Valetta, 16 ianuarie 1992 —
PREAMBUL
Statele membre ale Consiliului Europei si celelalte state parti la Conventia culturala europeana, semnatare ale prezentei conventii (revizuita), considerând ca scopul Consiliului Europei este acela de a realiza o uniune mai strânsa între membrii sai, pentru a salvgarda si a promova idealurile si principiile care sunt patrimoniul lor comun, având în vedere Conventia culturala europeana, semnata la Paris la 19 decembrie 1954, Conventia pentru salvgardarea patrimoniului arhitectural al Europei, semnata la Granada la 3 octombrie 1985, având în vedere Conventia europeana privind infractiunile asupra bunurilor culturale, semnata la Delphi la 23 iunie 1985, având în vedere recomandarile Adunarii parlamentare referitoare la arheologie, îndeosebi recomandarile nr. 848 (1978), nr. 921 (1981) si nr. 1.072 (1988), având în vedere Recomandarea nr. R (89) 5 referitoare la protectia si valorificarea patrimoniului arheologic în contextul operatiunilor de amenajare a teritoriului urban si rural, reamintind ca patrimoniul arheologic este un element esential pentru cunoasterea trecutului civilizatiilor, recunoscând ca patrimoniul arheologic european, marturie a unei stravechi istorii, este supus unor grave amenintari de degradare, atât prin înmultirea marilor lucrari de amenajare, cât si datorita riscurilor naturale, sapaturilor clandestine ori lipsite de caracter stiintific sau insuficientei informari a publicului, afirmând necesitatea de a introduce, acolo unde nu exista, procedurile de control administrativ si stiintific care se impun si de a integra preocuparile de protectie a patrimoniului arheologic în politicile de amenajare urbana si rurala si de dezvoltare culturala, subliniind ca raspunderea pentru ocrotirea patrimoniului arheologic revine nu numai statului direct interesat, ci si tuturor tarilor europene, în vederea reducerii riscurilor de degradare si pentru a promova conservarea lui prin încurajarea schimburilor de specialisti si de experienta, constatând necesitatea de a completa principiile formulate de Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic, semnata la Londra la 6 mai 1969, ca urmare a evolutiei politicilor de amenajare teritoriala în tarile europene, au convenit asupra celor ce urmeaza:
ARTICOLUL 1
1. Scopul prezentei conventii (revizuita) este de a proteja patrimoniul arheologic ca sursa a memoriei colective europene si ca instrument de studiu istoric si stiintific.
2. În acest scop, sunt considerate drept elemente ale patrimoniului arheologic toate vestigiile, bunurile si alte urme ale existentei omenirii în trecut a (ale) caror:
(i) salvgardare si studiu permit redarea evolutiei istoriei omenirii si a relatiei sale cu mediul natural;
(ii) principale mijloace de informare le constituie sapaturile si descoperirile, precum si alte metode de cercetare asupra umanitatii si mediului înconjurator;
(iii) amplasare se situeaza în orice spatiu ce tine de jurisdictia partilor.
3. În patrimoniul arheologic sunt incluse structurile, constructiile, ansamblurile arhitecturale, siturile amenajate, marturiile mobile, monumente de alta natura, precum si contextul lor, fie ca se situeaza în sol sau sub apa.
Identificarea patrimoniului si masuri de protectie
ARTICOLUL 2
Fiecare parte se angajeaza sa puna în aplicare, potrivit modalitatilor specifice fiecarui stat, un regim juridic de protectie a patrimoniului arheologic, care sa prevada:
(i) tinerea unei evidente a patrimoniului sau arheologic si clasarea unor monumente sau zone protejate;
(ii) constituirea unor rezervatii arheologice, chiar fara vestigii vizibile la suprafata sau sub apa, pentru conservarea unor marturii materiale care sa poata fi studiate de catre generatiile viitoare;
(iii) obligatia pentru descoperitor de a semnala autoritatilor competente descoperirea întâmplatoare a unor elemente ale patrimoniului arheologic si de a le pune la dispozitie pentru examinare.

ARTICOLUL 3
În vederea ocrotirii patrimoniului arheologic si pentru garantarea semnificatiei stiintifice a operatiunilor de cercetare arheologica, fiecare parte se angajeaza:
(i) sa instituie proceduri de autorizare si de control al sapaturilor si al altor activitati arheologice, în scopul:
a) de a preveni orice sapatura sau deplasare ilicita a unor elemente ale patrimoniului arheologic;
b) de a asigura întreprinderea sapaturilor si a prospectiunilor arheologice într-o maniera stiintifica si sub rezerva:
— folosirii unor metode de investigatie nedistructive, ori de câte ori este posibil;
— ca elementele patrimoniului arheologic sa nu fie exhumate în timpul sapaturilor sau lasate expuse în timpul sau dupa efectuarea acestora fara luarea unor masuri corespunzatoare pentru prezervarea, conservarea si gestiunea lor;
(ii) sa vegheze ca sapaturile si alte tehnici potential distructive sa nu fie practicate decât de catre persoane calificate si abilitate în acest scop;
(iii) sa supuna unei autorizari prealabile specifice, în cazurile prevazute de legislatia interna a fiecarui stat, folosirea detectoarelor de metale sau a altor echipamente de detectie sau procedee de cercetare arheologica.
ARTICOLUL 4
Fiecare parte se angajeaza sa aplice masuri de protectie fizica a patrimoniului arheologic, care sa prevada, în functie de împrejurari:
(i) achizitionarea sau protejarea prin alte mijloace corespunzatoare, de catre autoritatile publice, a spatiilor destinate constituirii unor rezervatii arheologice;
(ii) conservarea si întretinerea patrimoniului arheologic, de preferinta pe locul lui de origine;
(iii) amenajarea unor depozite corespunzatoare pentru vestigiile arheologice deplasate din locul lor de origine.
Conservarea integrata a patrimoniului arheologic
ARTICOLUL 5
Fiecare parte se angajeaza:
(i) sa încerce concilierea si articularea cerintelor specifice ale arheologiei si, respectiv, ale amenajarii teritoriului, urmarind ca arheologii sa participe la:
a) elaborarea politicilor de planificare, în vederea stabilirii unor strategii echilibrate de protectie, conservare si punere în valoare a siturilor ce prezinta un interes arheologic;
b) derularea programelor de amenajare în diversele lor faze;
(ii) sa asigure consultari sistematice între arheologi, urbanisti si specialisti în amenajarea teritoriului, pentru a permite:
a) modificarea planurilor de amenajare susceptibile de a altera patrimoniul arheologic;
b) acordarea timpului si a mijloacelor necesare efectuarii unui studiu stiintific corespunzator asupra sitului, cu publicarea rezultatelor;
(iii) sa vegheze ca studiile de impact asupra mediului si hotarârile ce rezulta din acestea sa tina în întregime seama de siturile arheologice si de contextul lor;
(iv) sa prevada, în cazurile în care elemente ale patrimoniului arheologic au fost gasite cu ocazia unor lucrari de amenajare si când aceasta se dovedeste posibil, conservarea in situ a acestor elemente;
(v) sa faca astfel încât deschiderea pentru public a siturilor arheologice, îndeosebi amenajarile pentru primirea unui numar mare de vizitatori, sa nu aduca prejudicii caracterului arheologic si stiintific al acestor situri si al împrejurimilor lor.
Finantarea cercetarii si a conservarii arheologice
ARTICOLUL 6
Fiecare parte se angajeaza:
(i) sa prevada un sprijin material din partea autoritatilor publice nationale, regionale sau locale, pentru cercetarea arheologica, în functie de competentele lor;
(ii) sa sporeasca mijloacele materiale la dispozitia arheologiei preventive:
a) dispunând masuri corespunzatoare care sa prevada, în cazul marilor lucrari de amenajare publice sau private, suportarea integrala, din fonduri provenind din sectorul public sau, dupa caz, din sectorul privat, a costurilor oricarei operatiuni arheologice necesare, legate de aceste lucrari;
b) incluzând în bugetele acestor lucrari, alaturi de studiile de impact impuse de preocuparile privind mediul si amenajarea teritoriului, studiile si prospectiunile arheologice prealabile, documentele stiintifice de sinteza, precum si comunicarile si publicatiile complete asupra descoperirilor.
Sensibilizarea publicului
ARTICOLUL 9
Fiecare parte se angajeaza:
(i) sa întreprinda actiuni educative de natura a trezi si a dezvolta în opinia publica constiinta valorii patrimoniului arheologic, pentru cunoasterea trecutului si a pericolelor ce ameninta acest patrimoniu;
(ii) sa promoveze accesul publicului la elementele importante ale patrimoniului sau arheologic, îndeosebi la situri, si sa încurajeze expunerea publica a unor bunuri arheologice selectionate.
Asistenta tehnica si stiintifica mutuala
ARTICOLUL 12
Partile se angajeaza:
(i) sa îsi acorde reciproc asistenta tehnica si stiintifica constând în schimb de experienta si de experti în problemele relative la patrimoniul arheologic;
(ii) sa favorizeze, în cadrul legislatiilor nationale de profil sau al acordurilor internationale prin care sunt legate, schimburile de specialisti în conservarea patrimoniului arheologic, inclusiv în domeniul educatiei permanente.
Controlul aplicarii conventiei (revizuita)
ARTICOLUL 13
În scopul aplicarii prezentei conventii (revizuita), un comitet de experti, instituit de catre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei în temeiul art. 17 al Statutului Consiliului Europei, este împuternicit sa urmareasca aplicarea conventiei (revizuita) si, între altele:
(i) sa supuna periodic Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei un raport privind situatia politicilor de protectie a patrimoniului arheologic în statele contractante ale conventiei (revizuita) si aplicarea principiilor pe care aceasta le enunta;
(ii) sa propuna Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei orice masuri vizând aplicarea prevederilor conventiei (revizuita), inclusiv în domeniul activitatilor multilaterale în materie de revizuire sau de amendare a conventiei (revizuita), precum si materie de informare a publicului asupra obiectivelor conventiei (revizuita);
(iii) sa faca recomandari Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei cu privire la invitarea unor state nemembre ale Consiliului Europei de a adera la prezenta conventie (revizuita).
Textul integral al Conventiei de la La Valetta poate fi studiat AICI
un articol de Valentin Roman (foto Valentin Roman si grupul civic Romania Vie)
SURSA:http://adevaruldespredaci.ro/romania-tace-in-timp-ce-istoria-ii-este-distrusa/