Secretele lumilor Astrale blog.

Un episod trecut sub taƒcere de istoricii de azi: CUCERIREA FRANTšEI DE CA‚TRE RUSIA IŽN 1814

Posted on 17/04/2014 by Lupul Dacic

După înfrângerea lui Napoleon Bonaparte în 1812 și alungarea lui din Rusia, Armata Rusă începe pregătirile pentru a-l detrona și pleacă în urmărirea lui.
Pe 2 mai 1813 rușii au ajuns la Lützen, în Saxonia. Napoleon, disperat, încearcă să-i oprească și aruncă în luptă împotriva lor toată armata franceză care-i mai rămăsese și toți aliați pe care-i mai avea: 120 000 de oameni.
Cei 74 000 de ruși rezistă asaltului. Cavaleria rusă și tunurile resping în cele din urmă atacul. În noaptea de 2 spre 3 mai 1813 Napoleon își dă  seama că a pierdut lupta și se retrage încercat de sentimente contradictorii.
Rușii își reiau înaintarea și la 20 mai ajung la Bautzen unde mai primesc ca sprijin 50 000 de militari ruși. Le vin în sprijin și câteva batalioane prusace precum și un regiment de austrieci.
Napoleon atacă din nou, cu forțe sporite (180000 de oameni) încercând să-i scoată din dispozitiv pe cei 100 000 de ruși și să dea frontul peste cap.
Bătălia durează două zile și este cu adevărat înfricoșătoare, se înregistrează câte 20 000 de morți de fiecare parte, dar rușii sunt de neclintit și le vin în continuu ajutoare din țară în timp ce forța militară a Franței scade, nemaiexistând în țară trupe de rezervă. Ca urmare, Napoleon se retrage din nou și Armata Rusă își reia marșul spre Franța și ajunge la Leipzig.
Pe 16-19  octombrie 1813 are loc bătălia de la Leipzig unde  200 000 de francezi și 700 de tunuri încearcă să-i oprească pe cei 330 000 de ruși, austrieci și prusaci care dispun 1500 de tunuri (aproape jumătate din artileria imperială rusă.
După trei zile de măcel cavaleria rusă dă peste cap frontul francez, iar austriecii și prusacii lărgesc breșa. Napoleon este înfrânt fără drept de apel. Încearcă să-și regrupeze armata, dar  canonada tunurilor rusești face cărări largi în dispozitivul francez și atacul devastator al infanteriei ruse îi pune pe francezi pe fugă. Napoleon pierde un sfert din armată (40 000 de morți), dar și pierderile rușilor și ale aliaților lor austrieci și prusaci sunt mari: 60 000 de oameni morți). Armata Rusă își continuă marșul imperturbabil către Franța.
Când în dimineața zilei de 29 martie 1814 locuitorii capitalei franceze au ieșit pe porțile orașului, au  rămas îngroziți: sub zidurile Parisului aștepta așezată în linie de bătaie întreaga Armată Rusă. La aripile acesteia, de o parte și de alta, erau armatele austriacă și prusacă.
Garnizoana din Paris refuză să se predea, așa cum i-au cerut mesagerii și opune o rezistență îndârjită. Împăratul Napoleon nu este în Paris, este plecat să strângă ajutoare pentru a despresura Capitala.
Împărăteasa Maria Luisa și Regele Romei, fiul lui Napoleon, au părăsit Parisul.
Împaratul a lăsat ordine de rezistență și a plecat să ridice o nouă armată ca să vină cu ea să elibereze Parisul.   Armata Franceză s-a pregătit de asediu și rușii, împreună cu austriecii și prusacii au  prins  Parisul la nord și la est într-un clește de trupe.
De partea cealaltă  26 000 de militari francezi si 6000 de voluntari au suit pe ziduri gata de luptă.  În zorii zilei de 30 martie, la orele 6 dimineața la răsăritul soarelui, formidabila artilerie rusească  varsă  asupra fortificațiilor Parisului o cascadă de oțel și foc.
Infanteria rusă sprijinită de austrieci și prusaci pornește la atac sub comanda  maresalului Raifski. Dupa două ore de luptă sângeroasă francezii pierd  localitatea Montreuil, un fel de satelit al Parisului. Francezii trec la un contraatac extrem de dur în scopul de a-i respinge pe ruși peste Marna, dar Armata I  Rusă de Cavalerie comandată de generalul conte Pavlen reușește să stopeze atacul francez.
După ce ferma Rouvroy este cucerită, în ciuda apărării eroice a elevilor Școlii Politehnice care alcătuiau bateria de artilerie Belleville, rusii ocupă Cimitirul Perelachaise și înalțimea Menilmontant de unde primul obuz rusesc este tras și explodează in inima Parisului.
Cu o supremă încordare eroică, Armata Franceza comandată de generalii Ricards, Meynadier, Boudin, Pelleport, declanșează o nouă ofensivă și în urma unor pierderi grele reușește să-i respingă pe ruși, dar nu pentru mult timp.
A treia zi, în ciuda rezistenței eroice a francezilor și a regimentelor de dragoni,  artileria rusească și batalioanele de mitraliori ruși intră în Montmarte. Armata Rusă intră în Paris pe data de 31 martie orele 6 dimineața. Napoleon este silit să capituleze la Fontainebleau și Franța intră sub administrație rusă.
Cuprins de rușine și de remușcări, Napoleon încearcă să se sinucidă cu opiu ca să evite semnarea abdicării pe care i-o cereau rușii, însă doza de opiu a fost prea mică și el supraviețuiește.
Pe 14 aprilie 1814 Napoleon semnează Tratatul de la Fontainebleau în care abdică pentru totdeauna pentru sine și pentru urmașii săi de la toate prerogativele imperiale și regale.
Rușii au instaurat în Paris o administrație militară. Napoleon a abdicat la Fontainebleau.  Ocupația militara a Franței de către Rusia a lăsat urme numeroase chiar în vocabularul francez. Cuvântul frantuzesc ”bistro” (restaurant cu servire rapidă) este cuvânt rusesc și înseamnă 
”repede”. Patrulele de cavalerie rusești care asigurau garnizoana Parisului intrau din cand în cand în cate un local și cereau  un vin ca să se încălzească si mancare, neuitând totodată să strige la hangii: „Bâstro! Bâstro!” Adica „Repede! Adu mancarea repede!”. Isteți, hangii francezi au prins repede cuvântul care s-a încetățenit desemnând un local mărunt  la care poți lua o gustare frugală.
Vladimir  ALEXIAN
http://universulromanesc.ro/