Secretele lumilor Astrale blog.

http://deveghepatriei.wordpress.com/2014/05/01/este-bine-sa-fiti-pregatiti-supravietuire-in-caz-de-razboi-nuclear/

Este bine sa fiti pregatiti: supravietuire in caz de razboi nuclear!

Explozia unei bombe atomice sau nucleare umple atmosfera cu foc şi fulgere orbitoare, cu suflu distrugător şi căderi radioactive. Nimeni nu este nici ferit -nici direct ameninţat de o explozie atomică. S-ar putea ca o bombă sau o rachetă să-şi greşească ţinta şi să cadă într-un loc considerat „sigur”. Sau, să fii victima unui accident de la o centrală atomoelectrică – vezi Cernobâl. Chiar fără fulger şi undă de şoc (cum explodează o bombă cu neutroni sau o centrală atomică), „numai” căderile radioactive şi radiaţiile pot provoca ravagii sinistre – de la îmbolnăvirea până la distrugerea oricărei forme de viaţă.

Ce s-ar mai putea face în faţa unei puteri distructive atât de mari? După o explozie în apropiere – nu se mai poate face nimic.
Dar înainte – DA.
În plus, pentru a te încuraja la o atitudine mai optimistă, merită subliniat că efectul maxim al unei explozii atomice durează puţin, că radioactivitatea slăbeşte în câteva zile până la un nivel suportabil (în 2 zile scade de la 1500 R/h la 15 R/h; iar în 2 săptămâni la 1,5 R/h – exceptând cazul în care bomba a fost cu plutoniu, când radiaţia durează secole), că la Nagasaki şi Hiroshima viaţa a continuat după supravieţuire. Dacă te pregăteşti – poţi să supravieţuieşti, indiferent de neajutorarea ta aparentă. Măsurile pregătitoare îţi pot salva viaţa. Ai obligaţia morală să-ţi iei măsuri de precauţie, cu speranţa că o să nimereşti în afara zonei centrale, periculoase – adică la peste 50 km de explozia atomică.

Explozia atomică are mai multe efecte:

Valul de lumină şi căldură. Cine priveşte o explozie atomică de la mai puţin de 60 km orbeşte definitiv. Impulsul electromagnetic (un fel de explozie invizibilă, despre care nu se ştiu prea multe – secret militar) va întrerupe funcţionarea oricărei centrale electrice, telecomunicaţiilor etc. Deci NU vei mai avea electricitate, nu vei mai putea folosi telefonul, radioul, TV ş.a.m.d. Suflul: tot aşa de inevitabil ca tunetul după fulger, după unda de lumină a exploziei atomice vine sudul, unda de şoc – aproape imediat, sau cu o întârziere.
Repartiţia energiei unei explozii atomice:

a – unda de şoc; b – căldură; c – radiaţii persistente; d – radiaţii momentane

Efectele bombei atomice în funcţie de înălţimea exploziei a – explozie în aer: efecte momentane; fără urmări radioactive de durată; b – explozie la sol: efecte momentane şi de lungă durata de maximum un minut. Forţa suflului este uriaşă: dezrădăcinează copaci, zdrobeşte clădiri, aruncă oamenii în aer. Întinderea pe care acţionează suflul depinde de mărimea şi puterea bombei, de înălţimea la care explodează etc.
Unda de şoc parcurge în primele două secunde 1 km. În acest timp, pe acest spaţiu toţi factorii distructivi au efecte maxime. Trebuie să te adăposteşti repede, în primele două secunde după ce ai observat sfera de foc (n-o privi direct!). Efectul e ca de uragan.
Adăposteşte-te, ghemuieşte-te numai după obstacolele naturale sau construcţii solide de beton armat, ziduri solide. Nu sta în picioare căci te expui cu o suprafaţă mult mai mare decât în poziţia culcat cu faţa în jos, iar unda de şoc şi orice obiect zburător te poate strivi.

Într-o localitate te poţi adăposti după ridicături din teren, în rigolele şoselelor, lângă bordurile trotuarelor, în pasajele de trecere subterană. Dacă în momentul exploziei nu ai posibilitatea să intri în adăpost, ascunde-te în cea mai apropiată denivelare de teren. NU te adăposti în spatele unor obstacole care se pot prăbuşi, într-o uzină sunt bune şi golurile din fundaţiile unor utilaje mari, coşurilor de fum, ori tunelurile tehnologice.
Într-o clădire aşează-te: lângă peretele dinspre explozie; în spaţiul gol al uşii de pe peretele de rezistenţă; într-un coridor fără ferestre; sau chiar sub un birou, o masă. Stai ghemuit cu faţa în jos în locul pe care l-ai găsit şi acoperă capul cu braţele.
În teren deschis (parcuri, câmp etc.) te poţi ascunde după o ridicătură de teren ori taluzul şoselii, sau într-o groapă, iar în lipsa acestora te culci cu faţa în jos, braţele sub cap, picioarele către explozie. Stai aşa 15-20 de secunde.

Căderile radioactive. Suflul transformă ruinele în praf, pe care „ciuperca atomică” îl aspiră şi-l ridică; după un timp praful, devenit radioactiv, revine pe sol. O parte dintre căderile radioactive se depun în zona exploziei după aproximativ o oră, însă altele, purtate de vânt, vor mătura o suprafaţă uriaşă de teren. Mărimea şi orientarea suprafeţei infestate depind de viteza, şi de direcţia vântului în perioada respectivă. Praful invizibil va iradia, îmbolnăvi sau omorî tot ce are viaţă: plante, animale, oameni. Prezenţa şi mărimea radiaţiilor nu poate fi sesizată ori măsurată decât cu aparate speciale (contoare Geiger-Muller, dozimetre etc.) din dotarea armatei, poliţiei, laboratoarelor şi serviciilor specializate.

Efectele iradierii:

Protejarea contra contaminării radioactive constă in:
a) evitarea contactului cu praful radioactiv, şi
b) reducerea acţiunii radiaţiei emise de praful radioactiv şi asupra organismului. În continuare se arată cum poţi pune în practică aceste principii.

Alarmarea populaţiei. Un prim semn că situaţia devine periculoasă ar putea fi ştirile din presă, radio, TV – legate de escaladarea încordării sau conflictului internaţional. Dacă apare pericolul de război sau de accident la o centrală atomică, oficialităţile vor da anunţuri specifice prin toate mijloacele audiovizuale.
În continuare redăm câteva informaţii privind alarmarea populaţiei civile în unele state occidentale şi regulile de comportare respective. Acolo alarma este gradată în funcţie de timpul rămas până la momentul estimat al pericolului:
- Alarma gradul 1 („roşie”): explozie iminentă: sunetul sirenelor creşte şi descreşte;
- Alarma gradul 2 („gri”): căderile radioactive peste aproximativ o oră: sirenele emit un sunet constant, întrerupt;
- Alarma gradul 3 („neagră”): căderile radioactive vin imediat: sirenele emit litera D a alfabetului MORSE: linie-punct-punct (sunet lung-scurt-scurt);
- înceterea alarmei – sirenele sună continuu.

La noi nu s-au făcut pregătiri de apărare la fel de straşnice, deoarece neavând arme atomice pe teritoriul ţării, s-a considerat că nici nu vom fi atacaţi în felul acesta.
Ce faci după avertizare:
Ai aflat ştiri proaste, apare ameninţarea exploziei: amenajează locuinţa, să fie cât mai ignifugă şi cât mai rezistentă la suflu. Dacă munceşti metodic, repede, eficient, într-o zi poţi realiza foarte multe în acest scop. Totodată adună provizii.
Fereşte-te să te surprindă explozia într-o construcţie şubredă: cort, baracă, casă de lemn. Mută- te într-o casă cât mai solidă.
Etajele mijlocii din blocurile înalte sunt cele mai sigure, iar parterul şi etajele de sus (mai ales mansarda) sunt nesigure. Locatarii acestora din urmă se vor adăposti la familiile sau vecinii de la etajele mijlocii. În blocurile cu mai puţin de 4 etaje numai parterul este sigur.

Alarma „roşie”: cei care nu pot ajunge acasă în câteva minute se vor adăposti în cea mai apropiată clădire. Dacă eşti surprins pe câmp, departe de o clădire, aruncă-te la pământ.
În casă: opreşte electricitatea, gazul, apa de la întrerupătorul sau robineţii principali de racord. Apoi refugiaţi-vă şi închideţi-vă cu toţii în adăpostul contra căderilor radioactive. Dacă supravieţuieşti exploziei, verifică imediat orice pericol de incendiu. Când faci inspecţia, acoperă-te cât mai bine cu o pelerină, iar când reintri în adăpost, scoate-o şi las-o afară, la intrare.

Alarma „gri”: poţi să te trezeşti într-o zonă contaminată chiar fără să vezi explozia nucleară şi fără să-i simţi efectele directe – dacă norul radioactiv ajunge după un timp deasupra locului în care te afli. Mişcă-te, deplasează-te repede, fii calm. Evită cu orice preţ contactul cu praful radioactiv. Încearcă să ajungi sub un acoperiş bun, înainte de trecerea orei după care va începe căderea prafului radioactiv. Adăpostul ar trebui să aibă acoperişul şi pereţii groşi, iar ferestrele şi uşile bine închise, etanşate, ca să slăbească pe cât posibil puterea radiaţiilor.
Acoperă fântâna, bagă animalele în grajd, corectează măsurile de protecţie la grajd sau casă prin acoperire şi etanşare; fă rezerve de alimente şi apă.
Într-o clădire adăposteşte-te în încăperea cea mai izolată şi depărtată de exterior. Etanşează uşile şi ferestrele. Dacă e cazul, pregăteşte şi pune masca de gaze pe faţă şi îmbracă mijloacele simple de protecţie. Înainte de intrarea în casă: fiecare persoană verifică rapid măsurile luate de ceilalţi membri ai familiei sau grupului şi corectează cât poate deficienţele constatate; dezbracă pelerina sau îmbrăcămintea de exterior folosită – pe care o lasă la uşă; apoi intră în adăpost, unde îmbrăcă haine
necontaminte.
Mijloacele de protecţie individuală se pot improviza cu lucruri la îndemână în orice gospodărie. Ele se folosesc însă numai pentru o durată scurtă – cât treci prin zona contaminată radioactiv. Dar – contaminarea radioactivă este de durată. Pentru scăderea radioactivităţii sub doza periculoasă trebuie să treacă două săptămâni, uneori şi mai mult.
Ca să rezişti ai nevoie de un adăpost!
Alarma „gri” nu înseamnă că nu va mai urma încă o explozie. Dacă nu eşti silit de împrejurări, încearcă să te fereşti şi de următorul pericol.

Alarma „neagră”. Dacă mai eşti afară, aruncă-te în primul adăpost, scoţând hainele exterioare şi lăsându-le la intrare. Dacă poţi, înainte de a intra în adăpost spală sau curăţă zonele de piele care au fost expuse căderilor radioactive şi periază sau scutură hainele.
Stai în adăpost până ce Poliţia sau Apărarea civilă anunţă că se poate ieşi. Ascultă ştirile la radio. În primele trei zile, când radioactivitatea este maximă, ieşirea din adăpost este total interzisă.
După aceea, se pot face ieşiri pentru motive importante, dar cât mai puţine şi scurte. Respectă anunţurile şi instrucţiunile autorităţilor despre când, unde, cum poţi să mergi şi pentru cât timp.
Pregătiri: când în presă, la radio, la TV apar ştiri privind pericolul unui război, trebuie luate măsuri de precauţie. Respectă şi instrucţiunile organelor de stat.

Contra valului de lumină şi căldură.

În afară de văruirea ferestrelor şi îndepărtarea materialelor inflamabile (de exemplu ziare, hârtii) dintr-o cameră în care le-ar putea lovi şi aprinde raza de căldură (strecurată de exemplu printr-o crăpătură din acoperiş), mai sunt necesare şi alte măsuri contra incendiului.
Una dintre ele este impregnarea ignifugă a ţesăturilor, de exemplu cu o soluţie preparată din: 101 de apă, 0,5 kg borax, 0,5 kg acid boric. După înmuiere timp de o jumătate de oră în soluţie, ţesătura nestoarsă se atârnă la uscat. Întrucât după o spălare sau după un timp substanţele îşi pierd efectul, tratamentul trebuie repetat periodic.

Lemnăria nu poate fi tratată în acelaşi fel, dar se poate proteja prin acoperire cu o pânză ignifugată.
Pregăteşte şi mijloace pentru stingerea incendiului produs de explozie sau de valul de căldură. Probabil că într-o astfel de situaţie reţeaua publică de alimentare cu apă va fi oprită. La fiecare etaj să fie depozitate cât mai multe găleţi sau vase pline cu apă şi extinctoare – dar cele mai multe la ultimul etaj, în pod.

Amenajarea clădirii pentru apărare pasivă: a – rezerva de apă; b – nisip; c -robinet/hidrant; d – extinctor; e – topor; f – rangă; g – rucsac de salvare; h – rezerva de apă; i – camuflaj; j – ieşire de siguranţă

Efectul prafului radioactiv poate fi slăbit de doi factori: 1) Grosimea stratului de material existent (aer, pereţi etc.) între victimă şi praf; 2) Reducerea timpului de expunere şi contact, sau amânarea contactului. Adăpostirea într-o clădire reduce de 5 ori expunerea la radiaţii în raport cu norul şi de 20 de ori în raport cu praful depus în exterior.

Într-o clădire adăpostul se poate amenaja într-un beci, o boxă, o cameră sau un coridor cu cât mai puţini pereţi spre exterior. Căptuşeşte pereţii, ferestrele, uşile cu un strat cât mai gros din orice material: cărămizi, beton, pământ compactat. Cu cât vei sta mai departe de pereţii exteriori şi de acoperiş – cu atât mai bine.
Chiar şi o construcţie uşoară poate asigura un oarecare grad de protecţie, dacă înăuntrul ei se amenajează un adăpost tip sâmbure – vezi mai jos.
Întăreşte şi îngroaşă toţi pereţii adăpostului. Demontează ferestrele şi umple sau zideşte golurile respective cu două rânduri de cărămizi; sau fixează peste ele, la interior şi exterior, câte doi pereţi din scânduri, între care îndesxi pământ umezit. Cei doi pereţi de scândură ar trebui solidarizaţi unul de altul cu sârmă, cuie, tiranţi.
Sprijină mobilă grea, cărţi, saci cu nisip – de ferestre, uşi, pereţi. Blochează ferestrele şi uşile camerelor şi coridoarelor care duc spre adăpost, îngrămădeşte saci cu nisip, cutii cu pământ, butoaie pe dinafară pereţilor adăpostului. E bună şi zăpada bătătorită, groasă (fiecare strat de 50 cm grosime înjumătăţeşte forţa radiaţiilor).
Adăpostul poate fi amenajat şi în afara dădirii: o groapă, un tranşeu săpat în curte (acoperit cu scânduri şi pământ), înalt cât să încapă un om în picioare, este o protecţie foarte bună. Căptuşeşte-i pereţii cu stâlpi şi scânduri. Acoperişul se face din scânduri, table, plăci de beton, peste care se aşează pământ bătut.

Întărirea construcţiei – Adăpost tip tranşeu în curte

Intrarea în tranşeu se va face printr-o gură verticală de acces acoperită cu un capac de canalizare (sau ceva echivalent, improvizat). Peste capacul de scândură sau de metal se adaugă un strat cât mai gros dintr-un material potrivit (pământ, nisip etc). O altfel de intrare în adăpost sau tranşeu – de exemplu un coridor, o scară – s-ar putea prăbuşi din cauza suflului exploziei.
Peste şi lângă adăpost îngrămădeşte cât mai mulţi saci cu nisip sau pământ. Ei vor mări rezistenţa construcţiei şi vor slăbi radiaţiile.

Condiţiile constructive pentru ca o pivniţă să poată fi utilizată ca adăpost sunt:
- Tavanul să fie solid, preferabil un planşeu din beton armat cu deschiderea cât mai mică (de la un perete la altul).
- Amplasarea pivniţei – la unul dintre colţurile clădirii, lângă un zid exterior, preferabil fără deschidere spre exterior.
- Pereţii – solizi, preferabil din beton armat;
- Să nu fie traversată de conducte (gaz, apă, încălzire).
- Suprafaţa – sub 30 mp. Măsuri suplimentare necesare:
- Instalarea unor stâlpi suplimentari de susţinere, asiguraţi în poziţie, dacă deschiderea tavanului (distanţa între stâlpi, pereţi) depăşeşte 2 m;
- Consolidarea porţiunii din peretele exterior al beciului, de deasupra solului până la nivelul tavanului, cu un val de pământ sau saci de nisip;
- Umplerea sau zidirea ferestrelor pivniţei pe toată grosimea peretelui; aerisirile sau coşurile se astupă;
- Etanşarea uşilor beciului;
- Dotarea uneia dintre ferestrele pivniţei cu un capac solid şi etanş – ca ieşire de siguranţă, amenajată astfel încât să nu poată fi blocată de dărâmături;
- Amenajarea unei treceri sau coridor de salvare spre clădirea vecină, cu secţiunea circa 0,6 x 0,8 m;
- Marcarea cu vopsea termorezistentă a unor săgeţi indicatoare în câteva locuri, pe suprafeţe exterioare vizibile, pentru ca adăpostul să poată fi descoperit chiar în caz că se dărâmă.

Adăpostul tip sâmbure. Pentru asigurarea unei protecţii suplimentare (necesară mai ales în primele trei zile după explozie) ar fi bine să amenajezi în interiorul adăpostului încă o incintă cu înveliş de protecţie (un sâmbure). Acesta ar putea fi, de exemplu, un fel de cort sau acoperiş din uşi sau scânduri, sprijinite -jos de pereţii adăpostului, iar sus între ele. Deasupra acestui acoperiş interior se vor
stivui saci sau feţe de pernă umplute cu nisip şi pământ până la pereţii şi tavanul adăpostului. In lipsa unui beci se poate săpa un tranşeu sub pardoseală, iar pardosela va fi acoperită cu saci de pământ.
După 3 zile pericolul cel mai mare trece şi veţi putea părăsi adăpostul interior (tip sâmbure) pentru a trăi în restul adăpostului din clădire. Dar afară nu vei putea ieşi decât după 10 zile! Înăuntrul adăpostului vor fi depozitate unelte de săpat – de care ar putea fi nevoie pentru dezgropare, la ieşire.

Viatxa în adăpost. Inevitabil că viaţa mai multor persoane înghesuite într-un spaţiu mic, cu dotări minimale, într-o perioadă de criză, va naşte mari probleme. Stresul psihologic poate fi însă micşorat printr-o pregătire corespunzătoare, respectiv prin antrenamente şi simulări. Se recomandă ca aceste exerciţii voluntare să fie făcute cu familia de două ori pe an, la câte un sfârşit de săptămână.

Adăpost în casă

În felul acesta vor putea înţelege toţi membrii familiei problemele de înghesuială, plictiseală, alimentaţie, igienă, disciplină ş.a.m.d. ce pot apărea. Dar astfel de exerciţii pot avea şi alte efecte educative – benefice pentru coeziunea familială.
Se recomandă întocmirea, afişarea şi însuşirea de către toată familia a unui regulament de comportare în adăpost, care să stabilească o ordine privind: scularea, culcarea, orele de masă, curăţenia, activităţi diverse, repartizarea sarcinilor (întreţinerea echipamentelor, instalaţiilor; curăţenie; pregătirea, servitul meselor; gospodărirea proviziilor; serviciul de gardă, ascultarea radioului; ierarhia colectivului).

Trebuie luate măsuri ca fiecare persoană să aibă mereu sarcini şi ocupaţii; altfel apar deranjamente psihice: depresiuni, furie, violenţă. Stocul de provizii. Într-o situaţie de criză: război, cutremur etc. pot dispărea toate facilităţile pe care le considerăm „normale”: comerţ, electricitate, apă, gaze etc. Nici banii nu mai au valoare.
Rezultă că numai stocul personal de provizii te poate salva de la foame, sete, frig, boală. O rezervă de alimente, apă, medicamente, energie pentru aproximativ 14 zile trebuie să existe în fiecare casă de om gospodar şi responsabil (există şi obligaţii legale în acest sens).

Fă o listă cu toate lucrurile şi echipamentul necesare în adăpost. Nu uita un radio cu baterii. De asemenea, facilităţile pentru igienă. Nu îngrămădi în adăpost toate lucrurile posibile – mai lasă şi puţin loc de mişcare. Foloseşte logica, bunul simţ. Nu uita că va trebui să trăiţi acolo zile şi nopţi fără nici un contact cu exteriorul. Adăpostul îţi va fi casă, masă, baie, toaletă, curte.
Din cauza perisabilităţii alimentelor conservate, stocul de provizii trebuie permanent gospodărit, reînnoit, pentru a se evita atât cheltuielile inutile (supradepozitare) cât şi insuficienţa stocurilor (alimente stricate). O listă cu toate sortimentele depozitate şi datele lor de procurare şi de înlocuire obligatorie ajută mult la controlul situaţiei.
Poate că toată această muncă şi cheltuială preventivă pare excesivă, inutilă; dar uită-te la televizor: buletinele de ştiri sunt pline de situaţii în care, dacă ai ghinionul să ajungi, o să fii fericit că ai provizii pregătite.

Rezerva de alimente. Constă numai din alimente uscate şi conserve care să reziste nealterate cel puţin 6 luni în condiţiile posibile de depozitare autonomă (răcoare, uscat) – fără frigider. Lista acestor provizii (felul, cantitatea) depinde de gusturile, obiceiurile, concepţiile fiecăruia. Conservele pot fi procurate din comerţ (preferabil în cutii metalice) sau preparate în casă: fierte, dulciuri, murături.
Proviziile trebuie să fie suficiente pentru cel puţin 3 săptămâni.
Hrana şi apa nu sunt contaminate direct de radiaţii, ci indirect de praful radioactiv care se poate aşeza pe ele. Hrana şi apa vor fi depozitate în vase bine închise, cu capac înşurubat. Înainte de a desface un vas cu provizii, şterge bine tot praful de pe capac şi zona învecinată. Rezerva de apă potabilă rezultă din necesitatea biologică de consum a 1,5-2 1/ zi de persoană.
Rezerva de apă (mai importantă decât cea alimentară) trebuie să acopere consumul pentru cel puţin 4 zile în adăpostul tip sâmbure. Apa depozitată într-un cazan sau o cadă trebuie acoperită cu un capac din scânduri sau o folie de plastic. Înainte de a ridica capacul, şterge-1 bine de praf.

Când se dă alarma „roşie”, sau alta echivalentă, trebuie să întrerupi imediat alimentarea casei cu apă de la reţeaua publică. În acest fel, apa contaminată radioactiv, care va umple treptat reţeaua localităţii, nu-ţi va mai strica rezervele tale.
Lista orientativă cu proviziile necesare unei persoane, pentru 14 zile: Conserve: de carne, peşte, salam – 2 kg; supe, preparate – 4 kg; legume – 4 kg. Lactate şi grăsimi: lapte praf- 1 kg; brânză – 1 kg; ulei, margarina – 0,5 kg. Alimente uscate: pâine – 2 kg; biscuiţi, fulgi etc. – 0,5 kg; zahăr – 0,5 kg; sare, condimente – 0,25 kg; marmeladă, gem – 0,5 kg. Diverse: cafea, ceai, cacao -0,5 kg. Băutură: apă
- 42 1.

Dotarea individuală de salvare şi intervenţie.

Fiecare locuinţă ar trebui să fie dotată cu următoarele echipamente, pentru a putea rezolva urgent: A – Primul ajutor şi apărarea contra radiaţiilor: trusă de prim-ajutor auto (1 buc/5 persoane); prelată (1 buc/5 persoane); dozimetru; B – Stingerea incendiilor: hidrant, racord pentru furtun, robineţi; găleţi a 10 l/buc (4 buc la un robinet); cârlig cu coadă şi prelungitor (serveşte la desprinderea obiectelor care ard mocnit şi la îndepărtarea dărâmăturilor); prelată pentru înăbuşirea flăcărilor (ignifugată); frânghie (pentru salvare, coborâre, căţărare); rezervor cu apă, cu o capacitate corespunzătoare mărimii suprafeţei de stins (pardoseală, acoperiş). C – Dezgroparea victimelor: o cazma cu coada scurtă, ca să poată fi folosită în spaţiu îngust; lopată pliantă (scurtă); rangă cu vârf lat şi ascuţit; fierăstrău „coadă de şoarece”; ciocan mare; bomfaier; daltă lată (şpiţ); topor; foarfecă (tip cleşte) pentru fier beton.
După explozia atomică. Respectă instrucţiunile autorităţilor, când părăseşti adăpostul. Poartă mănuşi pentru manipularea obiectelor contaminate (bănuite) – fie înăuntru, fie afară din adăpost. La reintrarea în adăpost hainele exterioare vor fi oricum lăsate afară – inclusiv încălţămintea, şoşonii, galoşii.

Când ieşi din adăpost ca să faci rost de hrană, caută alimente apărate natural sau artificial împotriva contaminării cu praf radioactiv, de exemplu nuci, conserve, sau altele:
- Ouăle sunt destul de sigure, mai ales dacă găinile au fost adăpostite de praful radioactiv;
- Cartofii trebuie spălaţi şi curăţaţi de coajă, apoi gătiţi, fierţi;
- Boabele de fasole, mazăre, protejate de păstăi, sunt comestibile;
- Verdeţurile cum ar fi: varza, salata, ceapa vor fi destul de bune de mâncat, dacă foile, frunzele sunt strânse şi se acoperă bine unele pe altele. Aruncă foile exterioare şi păstrează miezul;
- Peştele va fi probabil bun de mâncat;
- Animalele care au stat afară pe câmp, neprotejate de căderile radioactive, probabil vor fi contaminate.

Plantele vor începe oricum să se contamineze după câteva zile de la depunerea prafului radioactiv, datorită absorbţiei prin rădăcini a apei şi substanţelor din sol.
Apa de la robinet sau cea de ploaie va fi contaminată. Fierberea nu îndepărtează radiaţiile. Dar apa depozitată dinainte în puţuri, peşteri, rezervoare acoperite -este probabil potabilă (până se contaminează şi ea de la apa proaspătă)   

Sursa:

.http://supraveghetorul.wordpress.com/

R