Tăblițele de smarald ale lui Thoth atlantul.TABLITA 1 - THOTH ATLANTUL. TABLITA 2 - SALILE DIN AMENTI.

Tăblițele de smarald ale lui Thoth atlantul.TABLITA 1 - THOTH ATLANTUL. TABLITA 2 - SALILE DIN AMENTI.

Istoria tăblițelor tradusă  în  următoarele     pagini pare ciudată și trece dincolo de credințele oamenilor de știință moderni. Vechimea lor este incredibilă (36 000 ani i.H.). Cel care a scris-o este THOTH, un preot-rege atlant care a fondat o colonie în Egiptul antic după scufundarea tarii-mamă, Atlantida.

El este cel care a construit Marea Piramida din Giza, în mod eronat atribuită lui Keops. In aceasta el a incorporat cunoștințele înțelepciunii antice și tot acolo a pus la păstrare în siguranță înscrisuri și instrumente din vechea Atlantida.

Vreme de aproape 16 000 de ani el a condus străvechea rasă a Egiptului, intre 52000 i.H. pana în 36 000 i.H. La acea vreme, străvechea rasă barbară din care făceau parte el și adepții lui, se ridicase la un înalt grad de civilizație.

Thoth era nemuritor deoarece învinsese moartea, trecând în celelalte planuri de existență, la dorință, prin dematerializare. Înțelepciunea lui imensă l-a făcut conducător peste diferite colonii atlante, inclusiv peste cele din America de Sud și Centrală.

Când a sosit timpul să părăsească Egiptul, a ridicat Marea Piramidă deasupra Marii Săli din Amenti. Acolo a depozitat documentele și a desemnat pe cei mai de încredere oameni ai săi să le păzească.

Mai târziu, descendenții acelor paznici au devenit preoții Piramidei, cei care l-au zeificat pe Thoth declarându-l Zeul Înțelepciunii. Conform legendei, Sala din Amenti a devenit “lumea de dincolo”, sala zeilor, pe unde trecea sufletul pentru judecata de după moarte.

In ultimele secole, spiritul lui Thoth a trecut în corpurile oamenilor în maniera descrisă de tăblițe. Ca atare el s-a incarnat de trei ori, ultima oară fiind cunoscut ca HERMES - de trei ori născutul.

In timpul acestei încarnări a lăsat documentele cunoscute de către ocultiștii moderni sub numele de “Tăblițele de Smarald”, o prezentare mai târzie și cu mult mai săracă a enigmelor lumii antice.

Tăblițele traduse în această lucrare sunt zece la număr și au fost lăsate în Marea Piramidă în grija preoților. Cele zece tăblițe sunt împărțite în 13 părți, de dragul convenției.

Ultimele două sunt atât de importante, încât este interzisă prezentarea lor publicului larg în prezent. Totuși conținutul celorlalte dezvăluie secrete care se vor dovedi de o inestimabilă valoare pentru cei care le vor cerceta cu seriozitate.

Ele ar trebui citite nu o dată ci de o sută de ori pentru că doar asa ar putea fi dezvăluit adevăratul înțeles. O citire superficială ar oferi câteva sclipiri de frumusețe dar un studiu atent va deschide căile înțelepciunii celui ce caută.

In continuare câteva cuvinte despre modul în care aceste secrete au fost dezvăluite omului modern, după ce au stat îndelung timp ascunse.

Cu aproximativ 1 300 de ani i.H. Egiptul, vechiul KHEM, era în mare fierbere iar multe delegații de preoți au fost trimise în diferite părți ale lumii. Printre acestea s-au numărat și preoții Piramidei care au purtat cu ei tăblițele de smarald ca pe un talisman. Cu ajutorul tăblițelor ei puteau exercita o anumită autoritate asupra preoților din celelalte colonii atlante.

Legenda spune că aceste tăblițe împuterniceau pe purtător cu autoritatea lui Thoth.

Grupul de preoți care dețineau tăblițele au emigrat în America de Sud. Aici i-au găsit pe Mayași, un popor înfloritor, care își aminteau mult din înțelepciunea străveche.

Preoții s-au statornicit în acele locuri. In secolul X mayașii colonizaseră peninsula Yucatan iar tăblițele au fost așezate sub altarul unuia din templele închinate zeului Soare. După cucerirea mayașilor de către spanioli, orașele au fost abandonate iar comorile au rămas ascunse și uitate în temple.

Trebuie să se înțeleagă ca Marea Piramidă a fost și este încă un Templu de inițiere. Solomon, Apolonius și mulți alții s-au numărat printre cei inițiați aici. Scriitorul (care este în continuă legătură cu Marea Camera Albă din Piramidă) a primit instrucțiuni să recupereze și să aducă înapoi în Marea Piramidă tăblițele străvechi.

Acest lucru s-a realizat. Înainte de a le înapoia i s-a acordat permisiunea să le traducă și să păstreze o copie a înțelepciunii înscrisă pe tăblițe. Evenimentul a fost posibil în 1925 și abia acum s-a acordat permisiunea de a fi publicate. E posibil ca unii să zâmbească ironic. Totuși cercetătorul atent va citi printre rânduri și va descoperi înțelepciunea ascunsă în ele.

Dacă Lumina se află în interiorul tău, informația cuprinsă în tăblițe va găsi în tine un ecou.

In continuare este descrisă înfățișarea tăblițelor:

----------------------------------------------------------------------

Sunt 12 tăblițe din smarald verde, făcute dintr-o substanță transmutată alchimic. Sunt foarte rezistente la orice element și substanță. Mai exact structura atomică și celulară fiind fixă ea nu permite nici o schimbare. Din această cauză tăblițele contrazic legea ionizării referitoare la corpurile fizice. Pe ele sunt gravate caractere din vechea limbă atlantă. Acestea reacționează la undele cerebrale emise de creierul celui ce citește, eliberând vibrația mentală asociată în mintea cititorului. Tăblițele sunt prinse  între ele cu inele făcute dintr-un aliaj de culoarea aurului, suspendate de o tijă din același material.

Pe înțelepciunea conținută în aceste tăblițe se bazează misterele străvechi. Pentru cel ce citește cu mintea și ochii deschiși, înțelepciunea personală se va multiplica de 100 de ori.

Citește! Crezi sau nu, citește iar vibrația tăblițelor va trezi “ceva” în tine.

In paginile următoare voi dezvălui câteva enigme puțin cunoscute chiar de către slujitorii adevărului.

Căutarea omului în dorința de a înțelege legile care-i guvernează viața este nesfârșită. Cu toate acestea el nu a reușit să treacă de valul care apără planurile superioare de viziunea lui materială asupra vieții și adevărului. Adevărul este gata sa fie asimilat de către cei care-și lărgesc propria viziune întorcându-se către ei înșiși și nu cautând în afara lor adevărul.

In liniștea simțurilor materiale se găsește cheia înțelepciunii. Cel ce vorbește nu știe; cel ce știe nu vorbește!

Legile supreme nu pot fi rostite. Ele există ca o entitate pe căile care transcend toate simbolurile sau cuvintele din lumea materială. Simbolurile nu sunt decât niște Chei cu care se deschid uși ce conduc spre adevăruri. De multe ori ușa nu poate fi deschisă deoarece cheia pare atât de măreață încât lucrurile care se află în spatele ei nu pot fi văzute.

Dacă reușim să înțelegem că toate cheile, toate simbolurile materiale sunt manifestări, prelungiri ale unei Legi Supreme și a Adevărului, ne vom dezvolta o viziune ce ne va permite să trecem dincolo de văl.

Toate lucrurile din toate Universurile se mișcă conform unei Legi. Legea care guvernează mișcarea Planetelor nu este mai imuabilă decât Legea care guvernează manifestarea omului în aceasta lume. Una dintre cele mai importante Legi este Legea responsabilă  de formarea omului ca ființă materială.

Mărețul scop al școlilor inițiatice din toate timpurile a fost să dezvăluie funcționalitățile Legii care leagă omul material de omul spiritual. Legătura dintre omul material și omul spiritual este omul intelectual deoarece mintea are atât calități materiale cât și spirituale. Cel care aspiră la cunoștințe elevate trebuie să-și dezvolte latura intelectuală a firii lui pentru a-și întări credința că poate să-și concentreze toate fortele ființei lui către și în planul pe care-l dorește.

Marea căutare a Luminii, a Vieții și a Iubirii începe în primul rând din planul material. Condusă către planul ultim, scopul ei final este fuziunea completă cu Conștiința Universală. Așezarea fundației în planul material este primul pas. Abia apoi vine și scopul suprem al realizării spirituale.

In paginile următoare se oferă o interpretare a tăblițelor de smarald și a înțelesurilor lor secrete. In mesajul lui Thoth sunt ascunse multe sensuri care nu transpar la suprafață cu ușurință. Lumina învățăturii va deschide noi perspective de înțelegere.

----------------------------------------------------------------------------------
----------------------------------------------------------------
------------------------------------

TABLITA 1 - THOTH ATLANTUL

Istoria lui Thoth, Atlantul

Eu, THOTH, atlantul, maestrul secretelor

paznicul documentelor, atotputernic rege, magician

trăind din generație în generație,

pregătindu-mă să cobor în sălile din Amenti,

am scris spre a-i îndruma

pe cei care vor veni după mine,

aceste documente ale atotputernicei ințelepciuni a Marii Atlantide.

 

In marele oraș din KEOR, pe insula UNDAL,

într-un timp foarte îndepărtat, am început această incarnare.

Preaputernicii atlanți au trăit și au murit altfel

decât o fac oamenii din epoca de acum,

din eon în eon și-au reînnoit viața

în Sălile din Amenti unde râul vieții curge etern.

 

De o sută de ori câte zece

am coborât pe întunecatul drum ce duce spre lumină,

și de tot atâtea ori am urcat din

întuneric spre lumină cu forțe și puteri reînnoite.

Acum încă o dată voi cobori

iar cei din KHEM (Egiptul antic, n.tr.)

nu vor mai ști de mine.

 

Dar într-un timp ce nu s-a născut încă mă voi ridica din nou,

preaputernic, cerând socoteală

celor rămași în urmă.

Atunci să vă feriți, voi cei din KHEM,

învățătura de mi-ați fi trădat,

căci arunca-vă-voi

în întunericul cavernelor de unde ați venit.

Să nu-mi trădați secretele

oamenilor nordului

oamenilor sudului

ori blestemul meu se va abate asupra voastră.

 

Nu uitați să luați aminte la cuvintele mele

pentru că sigur mă voi reîntoarce

și voi cere de la voi ceea ce păziți.

Da, chiar și de dincolo de timp

și de moarte mă voi întoarce,

răsplătind sau pedepsind

după loialitatea fiecăruia.

 

Măreț fost-a poporul meu în timpuri apuse,

măreț dincolo de înțelegerea

oamenilor ce-s acum în jurul meu;

având știința ințelepciunii celor de demult,

cautând departe în inima infinității

cunoștințe ce aparțineau tinereții Pământului.

Înțelepți eram datorită înțelepciunii

Copiilor Luminii care trăiau printre noi.

Puternici eram datorită puterii ce venea

din focul etern.

 

Iar mai presus de toate, cel mai important intre

copii omului era tatăl meu, THOTME,

paznicul marelui templu,

punte intre Copii Luminii

care locuiau în templu și

rasele de oameni care populau cele zece insule.

Sol, după Trei,

al Locuitorului din UNAL,

vorbind Regilor

cu o voce căreia trebuia să i te supui.

 

Crescut-am acolo până la maturitate,

fiind învățat de tatăl meu misterele străvechi,

până când, în timp, crescu în mine focul înțelepciunii,

iar acesta se transformă într-o flacără ce mă consuma.

N-am dorit altceva decât atingerea înțelepciunii.

Până când într-o măreață zi porunca veni de la

Locuitorul Templului, să fiu adus în fața lui.

 

Puțini erau aceia intre copiii omului

ce priviseră acea față și trăiseră apoi,

căci Copii Luminii nu sunt precum fii omului

când nu sunt încarnați într-un corp fizic.

 

Ales fost-am dintre fii omului,

educat de către Locuitor astfel ca

țelurile lui sa fie îndeplinite,

țeluri nenăscute încă în pântecul timpului.

Epoci întregi am locuit în Templu,

acumulând din ce în ce mai multă înțelepciune,

până când și eu m-am apropiat de lumina trimisă de marele foc.

 

Mi-a arătat calea spre Amenti,

lumea de dincolo unde stă marele rege pe tronul său.

Adânc m-am plecat în semn de respect în fata Maeștrilor Vieții

și a Maeștrilor Morții, primind în dar Cheia Vieții.

 

Eliberat eram de Sălile din Amenti, alungând moartea din cercul vieții.

Departe spre stele călătorit-am până când spațiul și timpul au dispărut.

Dupa ce sorbit-am cu nesaț din cupa înțelepciunii,

am privit în sufletele oamenilor unde-am descoperit

mistere și mai mari și m-am bucurat.

Căci doar în Căutarea Adevărului putea Sufletul meu

să se liniștească și flacăra din mine să se stingă.

 

De-a lungul epocilor am trăit,

urmărindu-i pe cei din jurul meu gustând din cupa morții

și întorcându-se apoi în lumina vieții.

 

Treptat, din Regatele Atlantidei se răspândiră valuri

de conștiință contopite cu mine,

pentru ca apoi ele să fie înlocuite de semințele unei stele inferioare.

Supunându-se legii, cuvântul Maestrului crescu ca o floare.

Înspre întunericul din străfunduri se îndreptară gândurile Atlanților,

Până când, în sfârșit în această mânie sosi din AGWANTI, (cuvântul Agwanti nu are un echivalent in limba engleză;înseamnă o stare de detașare. n.tr.) 
Locuitorul, rostind Cuvântul, chemând puterea.

 

Adânc în inima Pământului, fii din Amenti auziră,

și auzind produseră preschimbarea florii focului

care arde etern, îl transformară folosind LOGOS-ul,

până când marele foc își schimbă direcția.

 

Peste lume se năpustiră atunci marile ape,

înecând și scufundând,

schimbând echilibrul Pământului

până când doar Templul Luminii mai ramase

întreg pe marele munte de pe insula UNDAL

care se ridica dintre ape,

doar câțiva mai trăiau

salvați de furia apelor.

Mă chemă apoi Maestrul, zicând:

Adună-mi poporul.

 

Du-i departe peste ape cu ajutorul celor ce te-am învățat,

până vei ajunge pe pământul barbarilor păroși,

ce locuiesc în peșteri, în deșert.

Acolo urmează planul pe care îl știi deja.

Adunatu-mi-am atunci poporul și

am intrat în marea navă a Maestrului.

In sus ne-am ridicat dimineața.

 

Întunecat sub noi se vedea Templul.

Brusc peste el năpustitu-s-au apele.

Dispărut de pe suprafața Pământului,

până când vremea va sosi, era mărețul Templu.

Foarte repede ne-am îndreptat spre soarele dimineții,

până când sub noi se întinse tărâmul copiilor din KHEM.

 

Mânioși, ne-au întâmpinat cu măciuci și sulițe,

pe care le agitau în aer, dorind să înjunghie și chiar să-i distrugă

pe fiii Atlantidei.

 

Atunci ridicatu-mi-am toiagul îndreptând spre ei o rază vibratorie

care ii făcu să rămână nemișcați ca niște bucăți de piatră de pe munte.

Apoi vorbitu-le-am cu o voce calmă și pașnică, povestindu-le despre

puterea Atlantidei,

afirmând că suntem copiii Soarelui și mesagerii lui.

Intimidatu-i-am apoi arătându-le puterile mele magice

până când au ajuns să se târască la picioarele mele când s-au putut mișca

din nou.

 

Mult timp am locuit pe tărâmul numit KHEM, mult, mult timp.

Ascultând poruncile Maestrului, care deși doarme trăiește de-a pururi,

am trimis de la mine pe Fiii Atlantidei, i-am trimis în toate zările,

sperând că din pântecul timpului înțelepciunea poate reapărea în copiii ei.

Mult timp petrecut-am în KHEM,

făcând lucruri mărețe cu ajutorul înțelepciunii din mine.

In sus crescură spre lumina cunoașterii copii din KHEM,

udați de ploile înțelepciunii mele.

 

Deschis-am atunci drum spre Amenti ca să-mi pot păstra puterile,

trăind din epocă în epocă ca Soare al Atlantidei,

păzind înțelepciunea, păstrând documentele.

 

Câțiva dintre fiii KHEM-ului,

atrăgându-i pe ceilalți în jurul lor,

crescură încet în forța Sufletului.

Acum, încă o dată, cobor dintre ei în întunecatele săli din Amenti,

adânc în sălile subterane, înaintea Maeștrilor puterilor,

față în față încă o dată cu Locuitorul.

 

Ridicatu-m-am sus deasupra intrării, o trecătoare, o poartă ce duce spre

Amenti.

Puțini ar avea curajul sa îndrăznească, puțini trec poarta spre

întunericul din Amenti.

 

Ridicat-am deasupra intrării, o puternică piramidă,

folosind puterea ce întrece forța Pământului (gravitația, n.tr.).

Adânc, foarte adânc am așezat casa-de-forță sau camera,

din care am sculptat o trecătoare circulară ce ajunge aproape de măreața

adunare.

 

Acolo în vârf, am așezat cristalul, ce trimite raze spre "Timp-Spațiu",

atrăgând forța din eter, și concentrând-o către trecătoarea spre Amenti.

Construit-am și alte camere care par a fi goale,

totuși ascunse în ele se află cheile spre Amenti.

 

Cel ce cu curaj va porni spre tărâmurile întunecate

să se purifice mai întâi prin post îndelungat.

Să se întindă în sarcofagul de piatră din camera mea.

Apoi ii voi dezvălui marile mistere.

 

Curând se va îndrepta spre locul unde îl voi întâmpina,

chiar și în întunericul Pământului îl voi întâmpina, eu,

Thoth, Maestrul Înțelepciunii, îl voi întâmpina

și voi trăi alături de el de-a pururi.

Construit-am Marea Piramidă,

după modelul piramidei forței Pământului,

arzând etern astfel că, și ea,

să rămână de-a lungul secolelor.

 

In interiorul ei, am așezat cunoașterea despre "Știința-Magiei"

astfel ca să pot fi aici când mă reîntorc din Amenti,

da, în timp ce dorm în Sălile din Amenti,

Sufletul meu ce hoinărește liber se va reincarna,

va locui intre oameni în această formă sau în alta. (Hermes-de trei ori

născutul)

Trimis pe Pământ al Locuitorului sunt,

îndeplinindu-i poruncile astfel ca mulți sa fie ridicați.

 

Acum mă întorc în Sălile din Amenti,

lăsând în urmă ceva din înțelepciunea mea.

Păstrați-o și urmați porunca Locuitorului:

Ridicați întotdeauna ochii spre lumină.

Cu siguranță, în timp, veți deveni una cu Maestrul,

Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu Maestrul,

Cu siguranță și pe bună dreptate sunteți una cu TOTUL.

Acum, plec de la voi.

 

Nu uitați poruncile mele,

păstrați-le și respectați-le,

iar eu voi fi cu voi,

ajutându-vă și îndrumându-vă spre Lumină.

In fața mea se deschide poarta.

Cobor în întunericul nopții.

-------------------------------------------

------------------------------------------------------------------------

-------------------------------------------------------------------------------------------------------

 

TABLITA 2 - SALILE DIN AMENTI

 

 

Adânc în inima pământului se găsesc Sălile din Amenti,

cu mult sub insulele scufundatei Atlantida,

Sălile Morților și ale celor vii,

scăldate în focul infinitului TOT.

 

Într-un timp foarte îndepărtat, pierdut în spațiu-timp,

Copiii Luminii au privit în jos către lume.

Văzând copiii omului în sclavie legați de forța care venea de dedesubt

Au știut că doar eliberându-se din această sclavie

va putea omul să se ridice de pe Pământ spre Soare.

Pe Pământ coborât-au și și-au creat corpuri,

asemănătoare cu cele ale oamenilor.

 

Maeștrii au spus după această transformare:

“Suntem cei formați din praf din spațiu, luând parte la viata din infinitul TOT;

trăim în lume ca și copiii omului, la fel ca și copiii omului și totuși diferit.”

Apoi pentru a locui, adânc sub scoarța Pământului,

au săpat spații mari cu ajutorul puterii lor,

spații diferite de cele ale copiilor omului.

 

Le-au înconjurat apoi cu forțe și puteri, pentru a apăra Sălile Morților.

Unul lângă altul au așezat apoi alte spații, le-au umplut cu Viața și cu lumina de deasupra.

 

Construit-au apoi Sălile din Amenti, pentru a putea locui acolo de-a pururi

să traiască plini de viață până la sfârșitul eternității.

Treizeci și doi de copii erau,

Fii ai Luminilor care coborâseră intre oameni,

Căutând să elibereze din sclavia întunericului

Pe cei țintuiți de forța ce venea de dedesubt.

Adânc în Sălile din Amenti crescu o floare, arzătoare, ce se mărea, alungând noaptea.

 

Așezată în centru, o rază puternică, dătătoare

de Viață, de Lumină, umplându-i de putere pe cei ce se apropiau de ea.

Așezat-au tronuri în jurul ei, treizeci și două,

locuri pentru fiecare Copil al Luminii,

așezate astfel ca să fie scăldați de ceea ce radia din floare, Viața din eterna Lumină.

Acolo își așezau de fiecare data primele corpuri create

pentru ca acestea sa fie umplute cu Spiritul Vieții.

 

O sută de ani din fiecare o mie trebuia

ca Lumina dătătoare de Viață sa le lumineze corpurile.

Grăbind, trezind Spiritul Vieții.

 

Acolo în acel cerc, din eon în eon, stau Marii Maeștri,

ducând o viață necunoscută oamenilor.

Acolo în Sălile Vieții dorm ei,

liber curge Sufletul lor prin corpurile oamenilor.

La diferite intervale, în timp ce corpurile lor rămân adormite,

ei se încarnează în corpurile oamenilor.

 

Ii învață cum să iasă din întuneric și ii îndrumă spre lumină.

Acolo în Sala Vieții, plină de înțelepciunea lor,

necunoscuți raselor de oameni, trăind dintotdeauna sub recele

foc al vieții, stau Copiii Luminii.

 

Există momente când se trezesc,

și se ridică din adâncuri pentru a fi lumini călăuzitoare intre oameni,

infiniți printre oamenii limitați.

 

Cel ce progresând a ieșit din întuneric, s-a ridicat din noapte spre lumină,

este eliberat de Sălile din Amenti, este eliberat de Floarea Luminii și a Vieții.

Îndrumat atunci de înțelepciune și cunoștințele acumulate,

va trece dintre oameni intre Maeștrii Vieții.

 

Acolo poate locui la fel ca și ceilalți Maeștri, eliberat din sclavia întunericului nopții.

Așezați în interiorul florii ce radiază stau șapte

Maeștrii din Spațiu-Timpurile de deasupra noastră,

ajutând și călăuzind prin infinita Înțelepciune, calea prin timp a copiilor omului.

 

Preaputernici și stranii sunt, învăluiți în puterea lor,

tăcuți, atoateștiutori, atrăgând spre ei forța Vieții,

diferiți și totuși una cu copiii omului.

 

Da, diferiți, și totuși Una cu Copiii Luminii.

Păstrători și păzitori ai forței ce înrobește omul,

pregătiți să o slăbească dacă lumina a fost atinsă.

Primul și cel mai puternic, este Entitatea Ascunsă, Maestrul Maeștrilor,

infinitul Nouă, deasupra celorlalți de la fiecare Maestru al Ciclurilor;

*****************

 

Trei, Patru, Cinci și Sase, Sapte, Opt,

fiecare având o misiune, fiecare cu forțele proprii,

călăuzind, îndrumând destinul omului.

 

Acolo stau, preaputernici, eliberați de orice timp și spațiu.

Nu aparțin acestei lumi și totuși înrudiți cu ea,

Frați Mai Mari, ai copiilor omului.

 

Judecând și cântărind, cu ajutorul înțelepciunii lor,

urmăresc înaintarea Luminii printre oameni.

Acolo, înaintea lor, am fost condus de către Locuitor,

și l-am privit cum devine Una cu cel de deasupra.

 

Apoi din EL se auzi o voce spunând:

“Măreț ești tu, Thoth, intre copii omului.

liber ești de-acum de Sălile din Amenti,

Maestru al Vieții intre copiii omului.

 

Nu vei mai gusta moartea decât dacă vei voi,

vei sorbi doar Viața până la capătul eternității,

De-acum ți-e Viața

de-a pururi la îndemână.

 

De-acum veni-va Moartea doar la chemarea ta.

Poți locui sau pleca de aici după cum ți-e vrerea,

Liber este Amenti pentru Soarele omului.

Bucură-te de Viață în orice forma voiești,

Copil al Luminii crescut intre oameni.

 

Alege ce vrei să faci, căci toți trebuie să trudească,

Să nu te eliberezi niciodată de calea Luminii.

Un pas doar ai făcut pe lungul drum spre înălțimi,

infinit este acum muntele Luminii.

 

Cu fiecare pas pe care-l faci muntele se-nalță;

înaintarea ta nu face decât sa-ndepărteze scopul.

Apropie-te întotdeauna de infinita Înțelepciune,

și ca-nainte scopul se va îndepărta.

 

Eliberat ești acum de Sălile din Amenti

spre a merge alături de Maeștrii lumii,

către același scop, lucrând împreună,

pentru a aduce Lumina copiilor omului.”

Apoi dinspre tronul sau veni unul dintre Maeștri,

m-a luat de mână și mă conduse înainte,

prin toate Sălile adânc ascunsului tărâm.

 

Mă conduse prin Sălile din Amenti,

dezvăluindu-mi secretele necunoscute omului.

Prin coridoru-ntunecat, mă conduse în jos,

spre Sala unde stă întunecata Moarte.

 

Uriașă se-ntindea în fața mea măreața Sală,

înconjurată de-ntuneric dar totuși plină de Lumină.

In fața mea se ridica un tron întunecat,

Învăluită ședea pe el o siluetă a nopții.

Mai neagră decât noaptea stătea acolo,

De-un negru ce-al nopții nu era.

 

In fața ei s-oprit Maestrul, rostind

Cuvântul ce produce Viața:

“o, maestre al intunericului,

călăuză pe drumul ce duce dinspre Viață spre Viață,

în fata ta aduc un Soare al dimineții.

Să nu-l atingi vreodată cu puterea nopții.

 

Să nu-i chemi flacăra spre întunericul nopții.

Cunoaște-l și privește-l, e fratele nostru

ce s-a ridicat din întuneric spre Lumină.

 

Eliberează-i flacăra din robie,

Ca liberă să ardă în întunericul nopții.”

O mână ridică atunci silueta,

și o flacără aparu, devenind din ce în ce mai strălucitoare.

cu repeziciune dând cortina de-ntuneric la o parte,

scoțând Sala din bezna nopții.

 

In spațiul mare din fața mea apărură,

luminițe după luminițe, de după valul nopții.

Nenumărate milioane țopăiau în fața mea

unele arzând ca niște flori de foc.

 

Altele aruncau o lumină slabă ce abia se zărea din noapte.

Lumina unora scădea cu repeziciune;

a altora creștea doar dintr-o scânteie de lumină.

 

Fiecare era înconjurată de un palid val de întuneric,

dar totuși ardea cu o flacără ce nu putea fi niciodată stinsă.

Zburând de colo-colo precum licuricii primăvara,

umpleau spațiul cu Lumină și cu Viață.

 

Atunci se auzi o voce, puternică și solemnă, zicând:

“Acestea sunt lumini ce suflete sunt intre oameni,

crescând sau slăbind în intensitate, existând de-a pururi,

schimbându-se dar fiind vii, în moarte spre viață.

 

Dupa ce îmbobocesc ca niște flori,

și ating punctul final al creșterii în viață,

repede trimit atunci valul intunericului

învăluindu-le și schimbându-le în noi forme de viață.

 

Constant de-a lungul epocilor, crescând, devenind o alta flacără,

luminând întunericul cu și mai mare forță,

stinsă și totuși nestinsă de către valul nopții.

 

Astfel creste sufletul omului de-a pururi

distrus dar totuși nedistrus de întunericul nopții.

Eu, Moartea, vin dar nu rămân,

Căci viața există dintotdeauna în TOTUL;

Doar un obstacol, sunt eu, pe drum,

Obstacol trecut cu repeziciune cu ajutorul luminii infinite.

 

Trezește-te, O flacără ce arzi de-a pururi în interior,

Străluce și înfrânge valul nopții.”

 

Apoi în mijlocul văpăilor în întuneric, crescu una ce

alungă noaptea, crescând, mărindu-se

devenind și mai strălucitoare până când nu mai fu decât lumină.

Atunci vorbi călăuza mea, vocea maestrului:

Privește-ți propriul suflet cum crește în lumină,

eliberat acum de-a pururi de Maestrul nopții.

 

Prin multe spații mă duse-apoi, spatii unde se aflau secretele Copiilor Luminii;

secrete pe care omul nu le va afla poate niciodată până când

nu va deveni și el un Soare al Luminii.

Mă conduse înapoi spre Lumină

Din Sala Luminii.

 

Îngenuncheat-am acolo în fața marilor Maeștri,

Maeștrii a TOATE.

 

Atunci vorbi EL, rostind cuvinte impresionante:

Ai fost eliberat de Sălile din Amenti.

Alege ce vrei să faci intre copii omului.

 

Am vorbit și eu apoi:

O, mare maestru, permite-mi să fiu învățător de oameni,

să le arăt calea până vor deveni și ei lumini intre oameni;

eliberați de valul nopții care ii înconjoară, arzând și luminând intre oameni.

 

Îmi vorbi apoi vocea:

Mergi și așa să fie după cum ți-e voia.

Stăpân al propriului destin iți ești acum,

liber să accepți sau să refuzi.

 

Preia-ți puterea, preia-ți înțelepciunea.

Ca o lumină străluce intre copiii omului.

In sus mă conduse apoi Locuitorul.

 

Si am trăit din nou intre copii omului,

învățându-i și arătându-le câte ceva din înțelepciunea mea;

Soare al Luminii, un foc intre oameni.

 

Acum pășesc din nou pe calea ce duce în jos, căutând lumina în întunericul nopții.

Păstrați-mi documentele căci călăuză vor fi pentru copiii omului.

 

- va urma-