Secretele lumilor Astrale blog.

Familia regala Hohenzollern-Sigmarigen – cea care aproape a distrus Romania impreuna cu ticalosii de monarhi !

Preluare dupa searchnewsglobal

  Romania a fost victima unei case regale numita Hohenzollern-Sigmarigen, care este o familie dinastica ce a produs pe banda rulanta regi, electori, dar si imparati, pentru ca acestia aveau “dreptul divin de a guverna”.
Familia Hohenzollern-Sigmarigen face parte, din tagma Aristocratiei Negre a Planetei, cei care practic detin fraiele puterii. Este halucinant cum tot felul de oameni, chiar de cultura, se lasa pacaliti de acesti ticalosi, ticalosi dovediti de istorie prin toate nenorocirile facute de ei si va voi explica in continuare cu dovezi.
Romania a avut 4 printi de Hohenzollern, deveniti apoi regi (nici sa vorbeasca romana nu stiau), dar erau adorati de naivi:
1. Carol I (asasinul lui Eminescu), a domnit intre 1866 si 1914, cu o forta evreiasca de fier, asta dupa ce i-a pregatit lui Alexandru Ioan Cuza (descendent fanariot) debarcarea. Debarcarea lui Cuza s-a facut in cadrul unui context religios, avand in vedere legea sa de “secularizare a tuturor averilor manastiresti” si cum religia este piatra de temelie a iluminatilor, cu care prostesc oile, atunci facand una ca asta, a fost considerat “tradator” si debarcat..
Uciderea lui Eminescu – aviz monarhistilor !
L-am etichetat “asasinul lui Eminescu”, da, da, da, va voi da aici cateva lucruri concludente, urmand ca cei interesati sa studieze mai departe. La asasinarea sa a participat dincolo de Carol I si evreul-mason Titu Maiorescu care au pus un plan marsav de eliminare a criticului Eminescu. udecând după măsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalţi, el nu putea fi convins cu niciun chip să renunţe la ideile şi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaţii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Jună, Societatea Carpaţii, din care făcea parte şi Slavici. Cu astfel de preocupări, nu este de mirare că era constant urmărit atât de poliţia şi serviciile secrete româneşti, cât şi de cele austro-ungare. În anturajul său erau infiltraţi mai mulţi informatori, printre care se număra şi Ocăşanu de la Societatea Carpaţii.
Distrugerea Tablitelor de la Siana de catre Carol I
Un alt motiv pentru care merita injurat acest ticalos este si distrugerea tablitelor de la Sinaia, descoperite in anul 1875 cu ocazia construirii Castelului Peles. Ele sint considerate “misterioase” de catre istorici si arheologi, deoarece sint scrise intr-o limba extrem de veche (asemanatoare Sanscritei). Regele Carol I nu era prost, dandu-si seama de importanta lor covarsitoare pentru poporul roman le-a topit chipurile pentru a le valorifica ca “nu mai avea bani pentru constructia castelului Peles”. E prima data cand aflu ca un rege se plange ca “nu are bani”. Este si de ras, dar si de plans (pentru tablite) in acelasi timp !
Dupa ce le-a topit, distrugand o bijuterie a Romaniei, acesta ca un “bun roman”, a dat ordin sa se faca undele de plumb dar cu aceleasi inscrisuri, asa cum se spune acum si oficial, asta pentru a incerca sa-i spele imaginea. Istoricii acum incearca sa vorbeasca despre acele tablite de aur, folosind niste falsuri cum sint cele de plumb. Vi se pare ca e tot acelasi lucru ? Mie nu !
2. Regele Ferdinand I al Romaniei
A condus Romania din 1922 pana 1927, pentru o scurta perioada de timp, care, nu-i asa, nu-i demna pentru un Iluminat ! În ianuarie 1925, regele Ferdinand se îmbolnăveşte şi suferă o intervenţie chirurgicală. Este doar începutul unui an tumultuos, care se va încheia cu a doua renunţare la tron, de data aceasta acceptată unanim, a principelui moştenitor Carol al II-lea. Bucuria provocată de apariţia în Statele Unite a articolelor reginei Maria, în care aceasta îşi împărtăşeşte opiniile despre regalitate, bărbaţi, modă sau căsătorie, este umbrită de criticile cu care aceste articole sînt întîmpinate în Europa.
În însemnările sale, regina vorbeşte despre problemele din viaţa politică, despre abdicarea lui Carol şi convalescenţa regelui, dar şi despre pasiunea sa pentru flori sau despre vizitele în Regatul sîrbilor, croaţilor şi slovenilor, în Anglia şi Franţa. Regina Maria a României (1875-1938), nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, a fost soţia regelui Ferdinand şi mama regelui Carol al II-lea. A început să-şi scrie jurnalul în timpul primului război mondial şi de atunci şi-a aşternut aproape zilnic pe hîrtie memoriile, pînă în 1938, cu puţin timp înaintea morţii. La Editura Polirom au mai apărut volumele VIII, IX şi X din „Însemnările zilnice“ ale Reginei Maria a României (anii 1926-1927-1928). În pregătire se află volumul al VI-lea al Însemnărilor.
Prințul Ferdinand s-a căsătorit la 10 ianuarie 1893 cu Prințesa Maria de Edinburgh, care era nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Au avut împreună trei fii și trei fiice, cel mai mare băiat, botezat Carol, urmând să devină Regele Carol al II-lea al României.
În cartea de propagandă Jefuirea poporului de către monarhie, autorii cărții, V. Anescu și M. Popa, care se pronunță foarte dur și față de Carol I, îl prezintă pe Ferdinand ca fiind „cel mai incapabil dintre monarhii Europei”, „o simplă marionetă în mâna acestei agente a capitalului englez” [n.a. – regina Maria]. Cei doi nu sunt singurii care vorbesc despre slăbiciunea regelui Ferdinand; și istoricii de la sfârșitul anilor ’80, care vor reevalua rolul jucat de Ferdinand în istoria României, nu vor nega faptul că acesta nu a avut o personalitate puternică și că a fost puternic influențat de Ion I. C. Brătianu și de regina Maria. Spre exemplu, istoricul Ioan Scurtu, în Contribuții privind viața politică…, spune despre regele Ferdinand că a fost ținut departe de problemele politice de către unchiul său și că, deși era un om cu „o bună cultură generală” , care vorbea mai multe limbi străine, „avea un defect fundamental pentru un șef de stat: timiditatea” și, mai mult decât atât, era „o fire emotivă”.
Între cotropirea Basarabiei și reprimarea mișcării muncitorești
În lucrările de istorie din perioada stalinistă, regele Ferdinand este aspru criticat în primul rând pentru trei acțiuni. Mai întâi, pentru așa-zisa „cotropire” a Basarabiei, act născut din faptul că regele devenise „instrumentul politcii antisovietice a puterilor imperialiste” ; în al doilea rând, pentru intervenția armată din Ungaria, și ea ordonată de cercurile imperialiștilor occidentali. Și, nu în ultimul rând, regele Ferdinand este pus la zis pentru faptul că a ordonat, în 1920, reprimarea mișcării muncitorești . Nu lipsesc, desigur, după cum era de așteptat, nici afirmațiile potrivit cărora Ferdinand a continuat politica de exploatare și jefuire a poporului român inițiată de unchiul său.
Cea mai proastă imagine a lui Ferdinand o întâlnim în paginile cărții lui Al. Gârneață, Adevărata istorie a unei monarhii, autorul aducând în discuție numeroase aspecte privind viața personală a regelui. În primul rând, trebuie să vedem modul inedit în care acesta explică desemnarea lui Ferdinand ca prinț moștenitor al Coroanei României. Al. Gârneață spune că regina Elisabeta ar fi dorit ca tronul să fie moștenit chiar de fratele ei, „Wilhelm de Died, un tânăr foarte inteligent și aplecat spre preocupări de cultură” , dar că regele Carol s-a opus pentru că „nu avea prea multă încredere în cumnatul său, în care nu se oglindeau nici pe departe «calităţile» de mare acaparatoare ale familiei Hohenzollern-Sigmaringen” .
Al. Gârneață insistă destul de mult asupra vieții personale a regelui, unde găsește nenumărate dovezi care arată imoralitatea lui Ferdinand. Astfel, în paginile lucrării sale, vom întâlni un Ferdinand care a preluat „mania construirii castelelor de la unchiul său”, făcându-și la Cotroceni „un palat unde vor avea loc desfrânate orgii conduse de «gingașa domniță», dar de fapt nerușinata desfrânată regina Maria” . Mai mult decât atât, Gârneață susține că regele era alcoolic și că „avea o pornire deosebită pentru țigănci și femei de stradă”; el vorbește despre numeroasele legături amoroase extraconjugale pe care Ferdinand le-ar fi avut cu diverse femei, inclusiv cu „aproape toate infirmierele și surorile de caritate de la spitalele din Iași” [n.a. – în timpul ocupației germane, când familia regală se mută la Iași] .
Un alt aspect pe care Al. Gârneață îl tratează în mod diferit față de alți istorici este cel referitor la poziția regelui Ferdinand față de intrarea României în război împotriva Puterilor Centrale. El nu vede în aceasta doar influența cercurilor capitaliste engleze, franceze și americane, ci vrea să dărâme cu totul „legenda potrivit căreia Ferdinand I «cel loial» a luptat împotriva rubedeniilor sale prusace” în numele intereselor țării sale adoptive . Susține, în schimb, că regele a păstrat legăturile politico-economice cu Germania cât de mult timp a putut și că nu a renunțat la ele decât în momentul în care continuarea lor putea să-i pună în pericol tronul.
Carol al II-lea cel care a cedat neconditionat Basarabia si Ardealul de Nord !
Carol al II-lea al Romaniei a fost rege intre 1930 si 1940, timp in care a facut niste nenorociri pe care trebuie sa le reamintesc. Domnia sa a reprezentat o adevarata ditatura, asa cum reprezinta in esenta acest mod de conducere monarhic. Carol a fost cunoscut pentru aventurile sale amoroase mai mult decât pentru calitățile sale de conducător național. El o exilează însă pe regina-mamă Elena și o aduce pe Elena Lupescu la București. Domnia sa în următorul deceniu va sta sub semnul camarilei, grup de influență implicat in acte de corupție, cel mai faimos fiind Afacerea Skoda. Carol a încercat să influențeze cursul vieții politice românești, în primul rând prin manipularea partidelor Național Liberal și Național Țărănesc și a unor grupări anti-semite și din (ianuarie 1938) prin alegerea sa a miniștrilor. Pe 10 februarie 1938 a desființat partidele politice, ceea ce îi asigura puterea supremă. Tot în 1938 a inițiat o reformă administrativă de inspirație fascistă, prin care a împărțit teritoriul României în zece ținuturi.
Doi ani mai târziu, în anul 1940, forțat de presiunea politică a Uniunii Sovietice, Germaniei hitleriste, Bulgariei și a Ungariei horthyste să cedeze părți din teritoriul României Întregite, Carol a acceptat în consiliul de coroană cedarea teritoriilor și a fost obligat de opoziție să abdice în favoarea administrației pro-germană a generalului Ion Antonescu și în favoarea fiului său Mihai, stabilindu-se în final în Portugalia. Carol și Elena Lupescu s-au căsătorit la Rio de Janeiro, Brazilia, pe 3 iunie 1947, transformând-o pe aceasta în Prințesa Elena de Hohenzollern.
Regimul lui Carol al II-lea s-a caracterizat printr-o mare instabilitate și incoerență: în intervalul 10 februarie 1938 – 6 septembrie 1940, s-au perindat la cârma țării 6 guverne, ceea ce face ca în cei 22 de ani de existență a României Mari să se succeadă 29 de guverne și 20 de prim-miniștri.
Constituția din 1923 a fost suspendată iar la 27 martie 1938 a fost promulgată o nouă Constituție care îi dădea posibilitatea monarhului să guverneze până la detaliu, încălcând principiul „Regele domnește dar nu guvernează“. Parlamentul, Guvernul și chiar puterea judecătorească au fost subordonate regelui Carol al II-lea. S-a instituit Consiliul de Coroană, ca organ consultativ, au fost dizolvate partidele politice iar breslele, concepute ca organizații profesionale cu caracter guvernamental, au înlocuit sindicatele.
Sesizând că unul din scopurile dictaturii regale era lupta împotriva legionarilor, conducătorul acestora, „căpitanul“ Corneliu Zelea Codreanu a dat, la 21 februarie 1938, o circulară prin care hotăra încetarea activității partidului „Totul pentru Țară“ și a mișcării legionare, motivând-o prin faptul că ceasul biruinței „încă nu a sunat“. Cu toate acestea, în urma unei scrisori calomnioase și jignitoare adresate la 26 martie 1938 lui Nicolae Iorga, C. Z. Codreanu a fost judecat și condamnat la 6 luni închisoare, iar în urma găsirii unor documente la Casa Verde (sediul central al legionarilor) Codreanu a fost condamnat în ziua de 27 mai 1938 – pe baza rechizitoriului redactat de Armand Călinescu – la 10 ani muncă silnică pentru „crima de deținere și reproducere în public de acte secrete interesând siguranța statului“, „uneltire contra ordinii sociale“ si „răzvrătire“.
Tot în această ordine de idei mai trebuie adăugat faptul că în noaptea de 18/19 aprilie 1938 fuseseră arestați și internați în lagăr numeroși legionari. Întors în țară, Carol al II-lea a decis lichidarea principalelor căpetenii legionare. Seria crimelor comise contra membrilor fostei Gărzi de Fier începe la 30 noiembrie 1938 cu asasinarea /…/ lui Corneliu Zelea Codreanu, a celor trei asasini ai fostului prim-ministru I. G. Duca și a celor 10 asasini ai lui Mihail Stelescu (nicadorii și decemvirii – n.ns.), toți 14 deținuți în Penitenciarul special Râmnicu Sărat, transportați în noaptea de 29-30 noiembrie 1938 în două camioane, spre București și uciși pe drum, prin strangulare, de 14 jandarmi /…/ apoi duși la Închisoarea Jilava unde au fost îngropați. Crime de acest gen au mai avut loc și în perioada următoare.

 

Ex-regele Mihai de Hohenzollern-Sigmerigen – tradator, cel care a adus comunismul evreiesc in Romania !
Deobicei monarhistilor cand li se prezinta tot felul de astfel de argumente despre cat de periculosi au fost acesti monarhi, ei vin cu o etichetare penibila “esti comunist”. Asta nu face decat sa le arate nivelul minim de inteligenta. Mihai de Hohenzollern-Sigmarigen, este un alt exemplu in acest caz.
Gogoriţa lui Mihai I Trădătorul: scurtarea războiului cu şase luni
În manualele de istorie din socialism, făcute de iudeo-cominternişti, falsificîndu-se şi preamărindu-se trădarea de ţară de la 23 august 1944, se prezenta ca piesă forte faptul că, prin întoarcerea armelor contra Germaniei hitleriste, România a fost a patra putere militară de partea Aliaţilor şi, prin aceasta, a scurtat războiul cu şase luni. De curînd, a început să debiteze gogoriţa aceasta cu scurtarea inclusiv Mihai I Trădătorul. Dar lucrurile nu stau chiar aşa. La Conferinţa de pace, România a fost tratată ca stat învins, nu i s-a recunoscut nici o contribuţie militară – deşi a fost, realmente, a patra forţă economică şi armată cobeligerantă – şi, în plus, i-au fost impuse enorme despăgubiri de război către Aliaţi, în special către U.R.S.S., agresorul din iunie 1940 – cu care România fusese în război încă de atunci! Ce a făcut „Maiestatea sa Rege Mihai I“ pentru ca România să obţină tratamentul cuvenit, de cobeligerant?! Nimic, fiindcă era un nimeni şi ca politician şi ca intelect. (De fapt, la vremea aia lui îi mirosea a catrinţă şi voia să se însoare – asta era preocuparea sa principală, nu soarta ţării.)
Cît despre scurtarea războiului cu şase luni, şi asta, da!, s-a făcut, dar în favoarea U.R.S.S., nu a României! Deoarece contează şi perspectiva din care privim lucrurile: din Vest sau din Est? Pentru că Stalin i-a dat cadou un avion şi decoraţia Pobeda, neisprăvitul de „Mihai I“ încă priveşte lucrurile din perspectiva U.R.S.S. Or, din Vest, lucrurile se văd, fireşte, exact invers.
Într-adevăr, imediat după încheierea războiului, generalul Allen F. Brooke, şeful Statului Major Imperial al Armatei Britanice, avea să facă un adevărat reproş României: „Prin actul de la 23 august 1944, România a deschis ruşilor larg porţile şi a contribuit la ocuparea unei jumătăţi din Europa de către ruşi.
Regele Mihai este urmasul lui Nathan Mayer Rothschild avand legaturi directe de sange cu familia regala britanica, mai mult decat atat el fiind var de gradul 3 cu Regina Elisabeta a 2a a Marii Britanii.
Schema expusa de autorul articolului este urmatoarea:
1. Nathan Mayer Rothschild (1777 – 1836) se casatoreste cu Victoria de Saxe-Coburg-Saalfeld (1786 – 1861)
2. Rezulta Regina Victoria a Marii Britanii (1819 – 1901)
3. Apoi urmeaza la tron Ducele Alfred de Saxa-Coburg (1844 – 1900)
4. Apoi urmeaza Regina Maria a Romaniei (1875 – 1938) care se casatoreste cu Regele Ferdinand al Romaniei (1865 – 1927)
5. Din care rezulta Regele Carol al II lea al Romaniei (1893 – 1953)
6. Dupa care preia puterea Regele Mihai I al Romaniei (1921 – prezent)
Deci cam asta e linia de sange, sa nu credeti cumva ca ei sint separati, nu, ei sint aceeasi din vechime, care au conspirat si controlat planeta, insa acum mai mult ca niciodata aproape ca detin controlul absolut.
Ce s-a intamplat cu armata Romana?
Mai pe scurt, imediat dupa tradare, soldatii romani conform istoriei au fost incercuiti de catre rusi care avansasera si au fost in prima faza omorati, batuti, iar istoria spune ca vreo 80.000 de soldati au ajuns in Siberia prizoneri, eu ma indoiesc de aceasta cifra. Parerea mea este ca au dublu, decat se spune oficial, dar cum stim istoria e scrisa de “invingatori”. Dintre acesti “80.000″ (180.000 neoficiali) s-au reintors aproximativ 20.000, acestia 20.000 erau un total, caci o parte mare ce-i drept au fost eliberati la sfarsitul razboiului si altii au reusit sa evadeze. Multi dintre voi aveti bunici care au reusit sa evadeze din Siberia, rezistand eroic prin acel frig, hranindu-se cu resturi, fie vegetale, fie animale moarte, lucruri care pe multi v-ar dezgusta, iar altii au suferit in marile lagare din Siberia, unde erau pusi sa munceasca mult, fara hrana, fara odihna, tratati ca cei mai mari criminali, ca de asa sint ordinele in armata!
Tot batranii care au fost acolo spun ca trenurile in care au fost incarcati au mers neincetat timp de doua saptamani, iar cei care mai traiesc si azi isi amintesc cu durere in suflet cea ce au trait, evenimente care i-au marcat pentru toata viata si nimeni nu le poate sterge asta din memorii.
In incheiere vreau sa zic ca asta sint cei din familiile regale, acestia care si-au acceptat titlul de a fi cea ce sint stiu ce agenda trebuie sa respect si o fac cu buna-stiinta, caci istoria cruda a evului mediu a fost dictata de aceeasi indivizi numiti “regi, regine, printi, printese, conti, contese” care ne conduc si azi din pacate, pentru cat timp nu se stie insa se stie ca anii acestia trebuie sa aiba loc o schimbare.
Un mason in toata regula !
Legaturile reptilianului tradator Rege Mihai al Romaniei cu societatea secreta a cavalerilor de Malta!
Faptu ca acesta are legatura cu aceasta teribila societate secreta nu ar trebui sa ne uimeasca dat fiind faptu ca orice rege de pe aceasta planeta are astfel de legaturi, ele insasi fiind create si coordonate de acesti indivizi aroganti din familiile regale! Acest rege Mihai dupa cum s-a demonstrat nu este altceva decat urmasul lui Nathan Mayer de Rothschild, membru al infamei dinastii Rothschild, care se stie ca alaturi de
Rockefelleri conduc planeta! Regele Mihai are legatura si cu CFR (Consilul de Relatii Externe), dar si cu Grupul Bilderberg
În prezența “Sanctității” Sale Papa Benedict al XVI-lea, Regele Mihai a fost invitat la Vatican să participe la ceremoniile aniversării a 900 de ani de la recunoașterea oficială a Ordinului Suveran de Malta, în anul 1113, a anunțat printr-un comunicat Casa Regală a României.
Regele Mihai este însoțit de Altețele Lor Regale Principesa moștenitoare, Principele Radu și Principele Nicolae.
Regele Mihai răspunde astfel invitației oficiale a Alteței Sale Eminentisime Fra’ Mattew Festing, Principe si Mare Maestru al Ordinului Suveran Militar si Ospitalier al Sfântului Ioan de Ierusalim, de Rodos si de Malta.
“Ordinul Suveran Militar de Malta este un ordin religios, de natură traditional nobila, militar-cavalerească. Ordinul este subiect suveran de drept internațional, activitatea sa desfășurându-se pe baza “Cartei Constituționale” și a “Codului Ordinului”, revizuit în anul 1997. Ordinul cuprinde 10,000 de cavaleri, răspândiți pe întreaga suprafață a globului, împărțiți în trei categorii. Misiunea Ordinului este sintetizată de motto-ul “Tuitio Fidei et Obsequium Pauperum” (Apărarea credinței și asistența pentru cei săraci). Ordinul Suveran de Malta a stabilit relații diplomatice cu România în anul 1932, sub domnia Regelui Carol al II-lea. Primele acțiuni umanitare ale Ordinului s-au desfășurat, însa, pe teritoriul tarii noastre incepand cu secolul al XIII-lea. Regele Mihai I a făcut o vizita la Roma, la invitatia Suveranului Ordinului, in ianuarie 2012, iar Principesa Mostenitoare si Principele Radu au fost primiți de Suveranul Ordinului, tot la Roma, în octombrie 2012″, mai spune sursa citată.
A furat tablourile si a fugit cu ele !
A furat 42 de tablouri cand a plecat din Sinaia, burdusind 6 vagoane de tren cu opere de arta!
“Circulă o nouă legendă pe internet: regele Mihai a plecat din România sărac lipit pământului şi a muncit ca mecanic (!) să îşi întreţină familia. De acord, comuniştii au avut tot interesul să-l vopsească pe fostul rege în culori cât mai sumbre. În perioada comunistă s-au scris tomuri întregi despre vagoanele pline de averi cu care a plecat din România regele Mihai. Să spunem că toate acele cărţi sunt pline de minciuni şi distorsiuni.
Însă mai înspre zilele noastre Mihai Pelin a făcut o cercetare amănunţită asupra a 42 de tablouri dispărute din colecţia regelui Carol I. Dacă vă mai amintiţi, regele Carol I a strâns o colecţie impresionantă de tablouri valoroase pe care le-a lăsat moştenire guvernului României, pentru a fi expuse astfel încât orice român să poată vedea operele unor pictori celebri. Din această colecţie de tablouri a României au dispărut 42 de piese. Cercetările lui Mihai Pelin au identificat traseul a 17 dintre aceste 42 de tablouri: au fost luate (sau furate?) din România de regele Mihai şi apoi vândute în decursul anilor. Eu unul l-aş ierta pe fostul regele Mihai pentru cele 42 de tablouri însuşite. Avea multe fete, trebuia să le cumpere rochiţe. Însă nu-l pot ierta pe fostul rege Mihai pentru că a vândut safirul reginei Maria. Este vorba de al doilea safir din lume ca mărime, de 478,68 carate, cumpărat special pentru ceremonia de încoronare de la Alba Iulia. Toate casele regale au avut sau au o piatră preţioasă simbol. Safirul reginei Maria ar fi putut fi piatra preţioasă a Casei Regale a României, strâns legată de momentul realizării României Mari. Doar că fostul rege Mihai a ales să vândă această bijuterie simbol.” Ex-regele Mihai nu a plecat cu mâna goală. A plecat cu 42 de tablouri. Ceauşescu a făcut proces cu Regele că vrea 2 tablouri El Greco înapoi. Voi pune pe blog toate documentele ca tineretul să vadă adevărul, unde au plecat tablourile. Tinerii nu sunt prea interesaţi, dar vor adevărul.
Afacerile murdare ale Casei Regale de Hohenzollern-Sigmarigen din Romania! Casa Regala din Romania are o uriasa bogatie in timp ce unii oameni naivi vor monarhie!
Casa Regala din Romania are legatura cu Marii Bancheri evrei Rockefeller si Rothschild care au distrus Romania!

Averea regelui Mihai I a fost evaluată la 60-62 de milioane de euro,după ce cu un an în urmă, valoarea acesteia se situa la 75-80 de milioane de euro. Reprezentanţii Casei Regale nu confirmă însă această cifre, precizând că nu există nicio expertiză în acest sens până acum. În plus, specialiştii în domeniu susţin că orice evaluare nu poate fi decât una aproximativă în condiţiile în care, în cazul Castelui Peleş, de exemplu, este vorba de o clădire de patrimoniu.
“Nu am văzut nicio expertiză (a averii Casei Regale –n.r.) până acum. Nu a fost cazul. Nu există o evaluare a averii”, a declarat pentru gândul avocatul Casei Regale, Adrian Vasiliu.
În prezent, Casa Regală a României deţine Domeniul Regal Sinaia (Castelul Peleş, Castelul Pelişor şi Castelul Foişor), retrocedat în 2008, şi Domeniul Regal Săvârşin, retrocedat în 2001. Palatul Elisabeta a fost oferit ca reşedinţă oficială permanentă a Regelui Mihai, în calitate de fost şef de stat, dar nu se află în proprietatea sa. În plus, Regele Mihai I mai deţine aproape 20.000 de hectare de pădure, trei imobile şi un teren în Bucureşti, un imobil şi terenuri în Poiana Ţapului, câteva cabane şi cantoane în Azuga-Predeal şi zeci de kilometri de drumuri forestiere, proprietăţi care i-au fost retrocedate.
De ce nu poate fi estimată valoarea averii Regelui
Orice estimare a averii Regelui Mihai I nu poate fi decât una aproximativă, în condiţiile în care, de exemplu, Domeniul Regal Sinaia are valoare de patrimoniu şi nu se supune „preţului pieţei”. Atunci când avocaţii Casei Regale au purtat discuţii cu Guvernul României în vederea renunţării la drepturile asupra domeniului Peleş, suma propusă a fost de 30 de milioane de euro. Cele două părţi nu au ajuns însă la o înţelegere, discuţiile fiind întrerupte înainte de debutul crizei economice.
O altă valoare estimativă a Peleşului vehiculată, care pare a fi mult mai aproape de realitate, a fost de 150 de milioane de euro, în condiţiile în care Castelul Bran a fost estimat la 140 de milioane de dolari.

 Sursa: Fără Secrete