Şarpele Kundalini, Fenomene conexe şi România
Dan Corneliu Brăneanu
Viaţa de zi cu zi, în special în mediul
acelora care sunt preocupaţi de iniţiere, semnalează şi înregistrează
unele situaţii ciudate la prima vedere în care subiecţii respectivi
reclamă senzaţii fizice care apar în general brusc, sunt neplăcute şi
uneori foarte dureroase. Aceste situaţii pot surveni oricui şi oricând
dar statistic vorbind apariţia lor se înregistrează în timpul
meditaţiilor, a asanelor etc. De obicei se începe cu un val de căldură
care se ridică pe şira spinării cu furnicături în mâini şi în degetele
picioarelor, accelerarea mare a ritmului cardiac, spasme muschiulare,
frământări nejustificate aie membrelor, dureri în piciorul stâng, dureri
abdominale, ieşiri din corp cu vizualizarea acestuia din exterior,
mişcări necontrolate ale capului, senzaţie de pierdere a mâinilor,
uruieli în cap şi vedenii luminoase, viziuni de scene din alte timpuri
istorice depăşite, audiţii de voci străine etc.
În cazurile fericite asemenea situaţii se curmă brusc aşa cum au şi început, dar într-o senzaţie de beatitudine neexprimabilă, într-o baie de lumină aurie.
Cine a prezentat cât de cât asemenea fenomene să citească mai departe, poate articolul îi va folosi la ceva.
Simptomele arătate mai sus sunt manifestările fenomenului de ridicare a energiei Kundalini care în situaţie de regim normal este cantonată în zona ultimei vertebre de jos a coloanei vertebrale.
În Occident (ca opus spiritual al Orientului) până în anii ’60 lipsea literatura de specialitate ba chiar aceasta noţiune nu era închegată şi definitivată. Cunoaşterea ei s-a făcut prin Gopi Krishna din Kaşmir şi a avut un mare ecou în special în U.S.A.
Fondatorul psihologiei transpersonale Stanislav Grof a transformat fenomenul într-un concept după care el reprezenta o „izbucnire spirituală”.
Pe de altă parte semnificaţia clinică a fenomenului a fost adusă la conştiinţa specifică a mediului medical de Dr. Lee Sannella, oftalmolog holistic din California.
Evident că cercetările şi literatura de specialitate s-au dezvoltat enorm. În cartea „Guerison spirituelle et immortalite” de Patrick Drouot din anul 1992, despre care s-a mai vorbit în Magazin Parapsihologic nr. 2/1992, la problema pe care o prezentăm se enunţa în bibliografia selectivă 14 titluri de cărţi apărute toate după anul 1960.
Fenomenul Kundalini, înţelegând prin aceasta deci resuscitarea energiei astfel numite, este cunoscut din cele mai vechi timpuri atât la populaţiile din India (vezi Uparnişadele, vechea tradiţie din Hatha Yoga) cât şi din continentul american (triburile indiene Hopis, Cherokees şi Lakotas), dar chiar şi în Africa (o populaţie Kung din deşertul Kalahari). Prezenţa în Africa a fost depistată în timpul dansurilor rituale de antropologul american Richard Katz. Este o tradiţie universală moştenită de la ciclul anterior de civilizaţie sau adusă din tezaurul iniţiatic extraterestru. Analiza lecturilor lui Edgar Cayce ar putea reconstitui şi alte zone pe de Terra în care acest fenomen a fost semnalat. Deja un subiect peste care s-a dat întâmplător în anul 1987, semnalează prezenţa lui în Summer. Este deci neîndoielnic că el a existat şi în zona de influenţă a lui Zalmoxis, păstrându-se transfigurat prin simbolism, deja cum vom vedea mai departe. Nu este exclus ca el să se fi păstrat şi explicit pe reprezentări artistice foarte diferite (grafică, ornamentică etc.) dar oricum el stă la baza unor practici de magie în general, în care ţara noastră a stat în fruntea ţărilor europene.
Urmează ca un tânăr cercetător cunoscător în acelaşi timp al cunoştinţelor tradiţionale dar şi al tehnicilor contemporane de cercetare şi documentare ştiinţifică să aprofundeze problemele enunţate.
Este bine cunoscut astăzi că aprofundarea acestei manifestări a modelului uman de viaţă, care este energia Kundalini, a fost cel mai intens studiată în India.
În sanscrită Kundalini înseamnă „ceea ce este înfăşurat”. De aici s-a născut automat şi simbolul de şarpe (în poziţia lui de aşteptare), respectiv deci Şarpele Kundalini.
Vom vedea că mergând pe metafore se poate intra cu acest şarpe în Religie, realizând imediat episodul clasic şi preabinecunoscut din Geneza cap. 3.
Părintele Gheorghe Ghelasie arată că după căderea din Rai au apărut deranjamente în circuitul normal al energiilor în corpul omenesc. Astfel energia nervoasă din cap (care provine din energia produsă în Inimă) coboară pe coloana vertebrală şi este furată în mare măsură de centrul sex de la baza coloanei. Prin faptul că mai fură energia acumulativă din pântece ca şi alte energii, centrul sex devine astfel centrul orientărilor tuturor energiilor corpului nostru. Astfel memoria şarpelui diavol din pomul căderii din Rai se poate asimila cu şarpele energetic Kundalini.
Deşteptarea şarpelui Kundalini este un proces energetic specific omului care se realizează în anumite condiţii fără a fi un proces patologic, o stare alterată de conştiinţă. Dar cum arată şi Dr. Lee Sannella în cartea „The Kundalini experience” sau Gopi Krishna, apare chiar ca o necesitate ca, în condiţii controlate, acest potenţial de energie existent în stare latentă, să fie activat astfel încât cel puţin o mare parte dintre oameni să-şi depăşească, condiţia obişnuită nevaloroasă şi să păşească pe o treapta superioară a posibilităţilor psihice. Kundalini este esenţa cea mai fină a Energiei Cosmice cea care a precedat şi care întreţine şi formează Viaţa şi toată organizarea cosmică, organizare aşa cum, poate primul din lume, a căutat s-o prezinte în mod ştiinţific Căpitanul Ştefan Christescu (vezi Magazin Parapsihologic nr. 8).
Totul este legat şi are ca punct de plecare prima ciacră aşa-zisa Muladara sau pe româneşte a plexului pelvian, ciacră formată din 4 petale. Medical, Muladara este corelată cu glandele suprarenale care prin excelenţă sunt glandele rezistenţei şi forţei; prin substanţa lor corticală produc colesterina care joacă un rol foarte important în ceea ce priveşte vitalitatea organismului exercitând o acţiune antitoxică faţă de unele otrăvuri produse de exerciţiul muscular. Prin sistemul medular, care produce, adrenalina, suprarenalele stimulează simpaticul accelerând si întărind bătăile inimii. Am citat din cartea „Astre şi glande” de Dr. Constantin Eratostene, una dintre primele cărţi de astrologie medicală specializată publicată în lumea modernă.
Fiziologic-anatomic Muladara influenţează preponderent perioada de vârstă între 1 şi 7 ani, indivizii afectaţi având şi mai târziu tendinţa de a dormi pe burtă. Psihologic Muladara se manifestă prin sensualitate, calicenie, mânie, iluzii şi ataşament marcat faţă de obiecte materiale. Simbolistic Muladara este reprezentată printr-un pătrat, culoarea de referinţă fiind roşu vermillon. Astrologie Muladara este ţinută de Saturn, respectiv are casă puternică Capricornul şi casele în trigon cu acesta adică Taurul şi Fecioara.
La fel şi celorlalte 6 ciacre li s-au stabilit caracteristici specifice în aceleaşi domenii, dar nu le vom mai prezenta astfel pe fiecare din motive metodologice, aceasta putând constitui obiectul unui material separat. Anecdotic vom mai arăta doar că cine doarme numai închircit este sub semnul influenţei ciacrei Svadistana (plexul splenic) care urmează imediat după Muladara şi care este amplasată la 2 degete sub ombilic, (nu în regiunea pubisului cum susţine un serios curs tipărit, bucureştean).
Am detailat Muladara căci este prima ciacră atinsă de şarpele Kundalini odată acesta pus în mişcare şi vom mai rămâne la ea, respectiv la Saturn, noţiune pe care trebuie s-o înţelegem în profunzime pentru a fi siguri că ne-am pătruns de sensul elevat al fenomenului „ridicarea şarpelui Kundalini” pe care-l analizăm. Pe linie astrologică ne este foarte uşor să ne documentăm căci literatură despre Saturn şi Capricorn (chiar Vărsător unde Saturn este după Uranus – de asemenea predominant) există destulă. Pe linie cosmică propriu-zisă trebuie să facem apel de exemplu la Rudolf Steiner care în „Ştiinţa spirituală” editată de Societatea antroposofică în anul 1992 la pag. 82 spune „De aceea, nu vom înţelege structura actuală a fiinţei omeneşti decât urmărindu-i evoluţia până la cea dintâi întrupare planetară. Întâia întrupare planetară în ştiinţa spirituală o numim Saturn, pe cea de-a doua Soare, pe a treia Lună, iar a patra este Pământul”. Dar suntem încă în simbolistică pentru că legătura dintre aceste denumiri şi planetele respective nu este directă, ea este subtilă şi se descoperă citind întreaga carte. Însă la pag. 97 avem „Astrul saturnian este alcătuit numai din substanţă de căldură”. Iată că simbolismul folosit în ceea ce priveşte astrologia poate constitui o explicaţie exactă pentru Muladara căci principalele senzaţii pe care le simte fizic o persoană afectată de fenomen sunt cele de valuri de căldură şi de curent electric care străbate toată coloana vertebrală. Aşa s-a declanşat fenomenul şi lui Kryananda care fiind într-un aşram în Michigan şi în poziţie de lotus pe sol a crezut la început (şi la un moment dat) în timpul meditaţiei, că s-a aşezat deasupra unei conducte (îngropate) de apă caldă. Deci atenţie, în special în timpul practicilor spirituale la sesizarea unor astfel de senzaţii persistente, indiferent de locul pe care te muţi. Din acest moment al perceperii căldurii nejustificate procesul este declanşat şi trebuie urmărit în cunoştinţă de cauză căci de obicei, după cum vom vedea, este mai adesea foarte periculos decât benefic. Energia odată declanşată trebuie să se ridice direct pe canalul subtil Şuşumna până la cea de-a şaptea ciacră, lotusul cu 1000 petale: Sahasrara. Urcarea se face treaptă cu treaptă şi dacă poate fi controlată, procesul nu trebuie să fie accelerat în mod artificial. Pe măsura parcurgerii acestor trepte soarta şi modul de viaţă al persoanei respective se îmbunătăţeşte prin îndepărtarea succesivă a sectoarelor din Karmă cu frecvenţă mai grosieră. Condiţia principală este ca ciacrele să fie atinse exact în mijlocul lor. Această reglare la fix se obţine în mod spontan la persoane foarte evoluate, experimentate în general în Yoga. În celelalte cazuri pe o treaptă mai joasă de evoluţie, procesul trebuie dirijat de un guru competent.
Iată ce se obţine benefic dacă ridicarea şarpelui Kundalini se face aşa cum am arătat şi după atingerea ciacrei respective chiar în centrul ei.
– Muladara: Viaţa devine mai uşoară inclusiv pe plan material căci evoluţia persoanei se face în plan social foarte degajat, parcă ştiind că este protejată de soartă.
– Svadistana: Cunoştinţele ezoterice profunde obţinute cu uşurinţă odată cu dobândirea unui câmp benefic de jovialitate în care este bine să te scalzi (ca terţ).
– Manipura: Energia fizică foarte crescută ajungându-se până la o rezistenţă neobişnuită la stimuli exteriori naturali sau artificiali.
– Anahata (fiind ţinută de planeta Venus): Dobândirea înţelepciunii depline, atingerea divinităţii în sinea ei, obţinerea dragostei totale necondiţionale.
– Vişuda: obţinerea accesului permanent şi spontan la fondul akhasic, banca de date cum spun radiestezlştii noştri. Această proprietate permite oricând regresia în timp. – Ajna şi Sahasrara odată atinse conduc la performanţe care depăşesc puterea noastră de înţelegere deocamdată.
Ce se întâmplă în situaţia cealaltă când ţinta nu este atinsă la fix, abaterile fiind chiar foarte mici la stânga sau la dreapta, devieri pe care nu le vom mai diferenţia în cele de mai jos pentru motive de economie.
– Muladara: apare o stare accentuată de depresie nervoasă, o hipersensibilitate care conduce la spaime permanente, la exacerbarea unor dorinţe nechibzuite.
– Svadistana: depresia evoluează în disperare, apare senzaţie de instabilitate fizică, dependenţă exagerată de unele dorinţe, apetit necontrolat.
– Manipura: necesitatea stringentă de a-şi impune părerea cu orice preţ fie asupra indivizilor luaţi separat, fie în grup (dictatorii).
– Anahata: Aviditate nebunească de tot ce este material începând de la amorul carnal şi terminând la bani.
– Vişuda: bolnăvicioasă senzaţie de instabilitate însoţită de instabilitate psihologică şi indecizie.
Traiectoria absolut nedeviată este singura care corespunde adevăratei energii Kundalini. Abaterile care de fapt provin din compunere vectorială cu forţa karmică îndreptată în jos care este tocmai gravitatea, cu cea care tinde a trage într-o parte vectorul vertical nu mai reprezintă energie Kundalini ci o energie emoţională de calitate inferioară care a fost denumită Shakti. Constatarea prezenţei unor asemenea energii care se manifestă aşa cum s-a arătat mai sus, poate conduce la renunţarea unor posturi de meditaţie, căci în aceste cazuri tocmai acestea redeclanşează traiectul defectuos şl agravează starea.
Probabilitatea unor declanşări defectuoase a şarpelui Kundalini este mai mare la occidentali decât la orientali din cauza vieţii mai stresante şi a lipsei unei educaţii şi a unor antrenamente adecvate din fragedă copilărie.
Numeroase reţineri, explicate în diferite feluri, asupra tehnicilor Yoga nu pot avea ca bază obiectivă decât accidentele provocate în special de o erecţie imperfect liniară a şarpelui Kundalini aşa cum am arătat mai sus. Am arătat deja în Magazinul Parapsihologic nr. 3 că în U.S.A. tocmai pentru a reduce numeroasele accidente care deja s-au produs, a fost înfiinţată o reţea naţională S.E.N. (Spiritual Emergence Network) cu sediul central la Menlo Park.
În concluzie se poate spune că, reflex al unuia din componentele primordiale ale Unviersului, focul există şi în adâncul inconştientului omului, mai precis – după concepţia hindusă – pe o a treia treaptă, unde îi este rezervat şi locul sexualităţii, problematică care se poate trata separat.
Acest foc interior, rezervă imensă de energie poate fi incitat prin diferite metode şi pus explicit la dispoziţia individului, dând rezultate bune sau rele după cum este manipulat.
Rezultatele rele apar în cazurile în care se lucrează individual, după cărţi, fără un instructor. Dar mai pot apărea şi dacă aşa-zisul instructor nu are calificarea necesară. În continuare vom da un exemplu numai din prima categorie pentru cealaltă încă nu, din lipsă de spaţiu.
Alexandru E. Rusu în prefaţa cărţii Hatha-Yoga editată în editura proprie Lotus în anul 1992 povesteşte:
„Traducătorul (Al. E. Russu, n.n.) şi-a pierdut într-o clipă patru dinţi în timpul unui exerciţiu de Pranayama, pentru ridicarea energiei Kundalini, fără învăţător. Organismul a intrat într-o vibraţie defectuoasă şi neprevăzută, în urma căreia dinţii au început să clănţăne atât de puternic încât era imposibil să poată fi stăpâniţi – întocmai ca atunci când omul este cuprins de friguri. După un timp oarecare, pe nesimţite, m-am trezit cu gura plină de nisip. Am încercat din răsputeri să opresc exerciţiul, dându-mi seama că această trepidaţie scăpase de sub controlul meu. După un efort disperat, supraomenesc, realizând că o continuare mi-ar putea fi fatală, putând să duci la paralizie, am reuşit să opresc tremurul. De abia după aceea am conştientizat faptul că patru dinţi se măcinaseră atât de tare încât rezulltatul era un praf fin ca de nisip”.
Pe de altă parte Serge Hutin relatează cazul unui yogi hindus care, pentru a-şi trezi foarte repede Kundalini, şi-ar fi văzut întreaga coloană vertebrală grav afectată în întregime, într-o clipă.
Se pune întrebarea, câtă lume aflată într-o asemenea situaţie nenorocită este în stare să oprească dezastrul, dacă aceasta i-a fost atât de greu unui om superdotat ca Al. E. Russu.
În cazurile fericite asemenea situaţii se curmă brusc aşa cum au şi început, dar într-o senzaţie de beatitudine neexprimabilă, într-o baie de lumină aurie.
Cine a prezentat cât de cât asemenea fenomene să citească mai departe, poate articolul îi va folosi la ceva.
Simptomele arătate mai sus sunt manifestările fenomenului de ridicare a energiei Kundalini care în situaţie de regim normal este cantonată în zona ultimei vertebre de jos a coloanei vertebrale.
În Occident (ca opus spiritual al Orientului) până în anii ’60 lipsea literatura de specialitate ba chiar aceasta noţiune nu era închegată şi definitivată. Cunoaşterea ei s-a făcut prin Gopi Krishna din Kaşmir şi a avut un mare ecou în special în U.S.A.
Fondatorul psihologiei transpersonale Stanislav Grof a transformat fenomenul într-un concept după care el reprezenta o „izbucnire spirituală”.
Pe de altă parte semnificaţia clinică a fenomenului a fost adusă la conştiinţa specifică a mediului medical de Dr. Lee Sannella, oftalmolog holistic din California.
Evident că cercetările şi literatura de specialitate s-au dezvoltat enorm. În cartea „Guerison spirituelle et immortalite” de Patrick Drouot din anul 1992, despre care s-a mai vorbit în Magazin Parapsihologic nr. 2/1992, la problema pe care o prezentăm se enunţa în bibliografia selectivă 14 titluri de cărţi apărute toate după anul 1960.
Fenomenul Kundalini, înţelegând prin aceasta deci resuscitarea energiei astfel numite, este cunoscut din cele mai vechi timpuri atât la populaţiile din India (vezi Uparnişadele, vechea tradiţie din Hatha Yoga) cât şi din continentul american (triburile indiene Hopis, Cherokees şi Lakotas), dar chiar şi în Africa (o populaţie Kung din deşertul Kalahari). Prezenţa în Africa a fost depistată în timpul dansurilor rituale de antropologul american Richard Katz. Este o tradiţie universală moştenită de la ciclul anterior de civilizaţie sau adusă din tezaurul iniţiatic extraterestru. Analiza lecturilor lui Edgar Cayce ar putea reconstitui şi alte zone pe de Terra în care acest fenomen a fost semnalat. Deja un subiect peste care s-a dat întâmplător în anul 1987, semnalează prezenţa lui în Summer. Este deci neîndoielnic că el a existat şi în zona de influenţă a lui Zalmoxis, păstrându-se transfigurat prin simbolism, deja cum vom vedea mai departe. Nu este exclus ca el să se fi păstrat şi explicit pe reprezentări artistice foarte diferite (grafică, ornamentică etc.) dar oricum el stă la baza unor practici de magie în general, în care ţara noastră a stat în fruntea ţărilor europene.
Urmează ca un tânăr cercetător cunoscător în acelaşi timp al cunoştinţelor tradiţionale dar şi al tehnicilor contemporane de cercetare şi documentare ştiinţifică să aprofundeze problemele enunţate.
Este bine cunoscut astăzi că aprofundarea acestei manifestări a modelului uman de viaţă, care este energia Kundalini, a fost cel mai intens studiată în India.
În sanscrită Kundalini înseamnă „ceea ce este înfăşurat”. De aici s-a născut automat şi simbolul de şarpe (în poziţia lui de aşteptare), respectiv deci Şarpele Kundalini.
Vom vedea că mergând pe metafore se poate intra cu acest şarpe în Religie, realizând imediat episodul clasic şi preabinecunoscut din Geneza cap. 3.
Părintele Gheorghe Ghelasie arată că după căderea din Rai au apărut deranjamente în circuitul normal al energiilor în corpul omenesc. Astfel energia nervoasă din cap (care provine din energia produsă în Inimă) coboară pe coloana vertebrală şi este furată în mare măsură de centrul sex de la baza coloanei. Prin faptul că mai fură energia acumulativă din pântece ca şi alte energii, centrul sex devine astfel centrul orientărilor tuturor energiilor corpului nostru. Astfel memoria şarpelui diavol din pomul căderii din Rai se poate asimila cu şarpele energetic Kundalini.
Deşteptarea şarpelui Kundalini este un proces energetic specific omului care se realizează în anumite condiţii fără a fi un proces patologic, o stare alterată de conştiinţă. Dar cum arată şi Dr. Lee Sannella în cartea „The Kundalini experience” sau Gopi Krishna, apare chiar ca o necesitate ca, în condiţii controlate, acest potenţial de energie existent în stare latentă, să fie activat astfel încât cel puţin o mare parte dintre oameni să-şi depăşească, condiţia obişnuită nevaloroasă şi să păşească pe o treapta superioară a posibilităţilor psihice. Kundalini este esenţa cea mai fină a Energiei Cosmice cea care a precedat şi care întreţine şi formează Viaţa şi toată organizarea cosmică, organizare aşa cum, poate primul din lume, a căutat s-o prezinte în mod ştiinţific Căpitanul Ştefan Christescu (vezi Magazin Parapsihologic nr. 8).
Totul este legat şi are ca punct de plecare prima ciacră aşa-zisa Muladara sau pe româneşte a plexului pelvian, ciacră formată din 4 petale. Medical, Muladara este corelată cu glandele suprarenale care prin excelenţă sunt glandele rezistenţei şi forţei; prin substanţa lor corticală produc colesterina care joacă un rol foarte important în ceea ce priveşte vitalitatea organismului exercitând o acţiune antitoxică faţă de unele otrăvuri produse de exerciţiul muscular. Prin sistemul medular, care produce, adrenalina, suprarenalele stimulează simpaticul accelerând si întărind bătăile inimii. Am citat din cartea „Astre şi glande” de Dr. Constantin Eratostene, una dintre primele cărţi de astrologie medicală specializată publicată în lumea modernă.
Fiziologic-anatomic Muladara influenţează preponderent perioada de vârstă între 1 şi 7 ani, indivizii afectaţi având şi mai târziu tendinţa de a dormi pe burtă. Psihologic Muladara se manifestă prin sensualitate, calicenie, mânie, iluzii şi ataşament marcat faţă de obiecte materiale. Simbolistic Muladara este reprezentată printr-un pătrat, culoarea de referinţă fiind roşu vermillon. Astrologie Muladara este ţinută de Saturn, respectiv are casă puternică Capricornul şi casele în trigon cu acesta adică Taurul şi Fecioara.
La fel şi celorlalte 6 ciacre li s-au stabilit caracteristici specifice în aceleaşi domenii, dar nu le vom mai prezenta astfel pe fiecare din motive metodologice, aceasta putând constitui obiectul unui material separat. Anecdotic vom mai arăta doar că cine doarme numai închircit este sub semnul influenţei ciacrei Svadistana (plexul splenic) care urmează imediat după Muladara şi care este amplasată la 2 degete sub ombilic, (nu în regiunea pubisului cum susţine un serios curs tipărit, bucureştean).
Am detailat Muladara căci este prima ciacră atinsă de şarpele Kundalini odată acesta pus în mişcare şi vom mai rămâne la ea, respectiv la Saturn, noţiune pe care trebuie s-o înţelegem în profunzime pentru a fi siguri că ne-am pătruns de sensul elevat al fenomenului „ridicarea şarpelui Kundalini” pe care-l analizăm. Pe linie astrologică ne este foarte uşor să ne documentăm căci literatură despre Saturn şi Capricorn (chiar Vărsător unde Saturn este după Uranus – de asemenea predominant) există destulă. Pe linie cosmică propriu-zisă trebuie să facem apel de exemplu la Rudolf Steiner care în „Ştiinţa spirituală” editată de Societatea antroposofică în anul 1992 la pag. 82 spune „De aceea, nu vom înţelege structura actuală a fiinţei omeneşti decât urmărindu-i evoluţia până la cea dintâi întrupare planetară. Întâia întrupare planetară în ştiinţa spirituală o numim Saturn, pe cea de-a doua Soare, pe a treia Lună, iar a patra este Pământul”. Dar suntem încă în simbolistică pentru că legătura dintre aceste denumiri şi planetele respective nu este directă, ea este subtilă şi se descoperă citind întreaga carte. Însă la pag. 97 avem „Astrul saturnian este alcătuit numai din substanţă de căldură”. Iată că simbolismul folosit în ceea ce priveşte astrologia poate constitui o explicaţie exactă pentru Muladara căci principalele senzaţii pe care le simte fizic o persoană afectată de fenomen sunt cele de valuri de căldură şi de curent electric care străbate toată coloana vertebrală. Aşa s-a declanşat fenomenul şi lui Kryananda care fiind într-un aşram în Michigan şi în poziţie de lotus pe sol a crezut la început (şi la un moment dat) în timpul meditaţiei, că s-a aşezat deasupra unei conducte (îngropate) de apă caldă. Deci atenţie, în special în timpul practicilor spirituale la sesizarea unor astfel de senzaţii persistente, indiferent de locul pe care te muţi. Din acest moment al perceperii căldurii nejustificate procesul este declanşat şi trebuie urmărit în cunoştinţă de cauză căci de obicei, după cum vom vedea, este mai adesea foarte periculos decât benefic. Energia odată declanşată trebuie să se ridice direct pe canalul subtil Şuşumna până la cea de-a şaptea ciacră, lotusul cu 1000 petale: Sahasrara. Urcarea se face treaptă cu treaptă şi dacă poate fi controlată, procesul nu trebuie să fie accelerat în mod artificial. Pe măsura parcurgerii acestor trepte soarta şi modul de viaţă al persoanei respective se îmbunătăţeşte prin îndepărtarea succesivă a sectoarelor din Karmă cu frecvenţă mai grosieră. Condiţia principală este ca ciacrele să fie atinse exact în mijlocul lor. Această reglare la fix se obţine în mod spontan la persoane foarte evoluate, experimentate în general în Yoga. În celelalte cazuri pe o treaptă mai joasă de evoluţie, procesul trebuie dirijat de un guru competent.
Iată ce se obţine benefic dacă ridicarea şarpelui Kundalini se face aşa cum am arătat şi după atingerea ciacrei respective chiar în centrul ei.
– Muladara: Viaţa devine mai uşoară inclusiv pe plan material căci evoluţia persoanei se face în plan social foarte degajat, parcă ştiind că este protejată de soartă.
– Svadistana: Cunoştinţele ezoterice profunde obţinute cu uşurinţă odată cu dobândirea unui câmp benefic de jovialitate în care este bine să te scalzi (ca terţ).
– Manipura: Energia fizică foarte crescută ajungându-se până la o rezistenţă neobişnuită la stimuli exteriori naturali sau artificiali.
– Anahata (fiind ţinută de planeta Venus): Dobândirea înţelepciunii depline, atingerea divinităţii în sinea ei, obţinerea dragostei totale necondiţionale.
– Vişuda: obţinerea accesului permanent şi spontan la fondul akhasic, banca de date cum spun radiestezlştii noştri. Această proprietate permite oricând regresia în timp. – Ajna şi Sahasrara odată atinse conduc la performanţe care depăşesc puterea noastră de înţelegere deocamdată.
Ce se întâmplă în situaţia cealaltă când ţinta nu este atinsă la fix, abaterile fiind chiar foarte mici la stânga sau la dreapta, devieri pe care nu le vom mai diferenţia în cele de mai jos pentru motive de economie.
– Muladara: apare o stare accentuată de depresie nervoasă, o hipersensibilitate care conduce la spaime permanente, la exacerbarea unor dorinţe nechibzuite.
– Svadistana: depresia evoluează în disperare, apare senzaţie de instabilitate fizică, dependenţă exagerată de unele dorinţe, apetit necontrolat.
– Manipura: necesitatea stringentă de a-şi impune părerea cu orice preţ fie asupra indivizilor luaţi separat, fie în grup (dictatorii).
– Anahata: Aviditate nebunească de tot ce este material începând de la amorul carnal şi terminând la bani.
– Vişuda: bolnăvicioasă senzaţie de instabilitate însoţită de instabilitate psihologică şi indecizie.
Traiectoria absolut nedeviată este singura care corespunde adevăratei energii Kundalini. Abaterile care de fapt provin din compunere vectorială cu forţa karmică îndreptată în jos care este tocmai gravitatea, cu cea care tinde a trage într-o parte vectorul vertical nu mai reprezintă energie Kundalini ci o energie emoţională de calitate inferioară care a fost denumită Shakti. Constatarea prezenţei unor asemenea energii care se manifestă aşa cum s-a arătat mai sus, poate conduce la renunţarea unor posturi de meditaţie, căci în aceste cazuri tocmai acestea redeclanşează traiectul defectuos şl agravează starea.
Probabilitatea unor declanşări defectuoase a şarpelui Kundalini este mai mare la occidentali decât la orientali din cauza vieţii mai stresante şi a lipsei unei educaţii şi a unor antrenamente adecvate din fragedă copilărie.
Numeroase reţineri, explicate în diferite feluri, asupra tehnicilor Yoga nu pot avea ca bază obiectivă decât accidentele provocate în special de o erecţie imperfect liniară a şarpelui Kundalini aşa cum am arătat mai sus. Am arătat deja în Magazinul Parapsihologic nr. 3 că în U.S.A. tocmai pentru a reduce numeroasele accidente care deja s-au produs, a fost înfiinţată o reţea naţională S.E.N. (Spiritual Emergence Network) cu sediul central la Menlo Park.
În concluzie se poate spune că, reflex al unuia din componentele primordiale ale Unviersului, focul există şi în adâncul inconştientului omului, mai precis – după concepţia hindusă – pe o a treia treaptă, unde îi este rezervat şi locul sexualităţii, problematică care se poate trata separat.
Acest foc interior, rezervă imensă de energie poate fi incitat prin diferite metode şi pus explicit la dispoziţia individului, dând rezultate bune sau rele după cum este manipulat.
Rezultatele rele apar în cazurile în care se lucrează individual, după cărţi, fără un instructor. Dar mai pot apărea şi dacă aşa-zisul instructor nu are calificarea necesară. În continuare vom da un exemplu numai din prima categorie pentru cealaltă încă nu, din lipsă de spaţiu.
Alexandru E. Rusu în prefaţa cărţii Hatha-Yoga editată în editura proprie Lotus în anul 1992 povesteşte:
„Traducătorul (Al. E. Russu, n.n.) şi-a pierdut într-o clipă patru dinţi în timpul unui exerciţiu de Pranayama, pentru ridicarea energiei Kundalini, fără învăţător. Organismul a intrat într-o vibraţie defectuoasă şi neprevăzută, în urma căreia dinţii au început să clănţăne atât de puternic încât era imposibil să poată fi stăpâniţi – întocmai ca atunci când omul este cuprins de friguri. După un timp oarecare, pe nesimţite, m-am trezit cu gura plină de nisip. Am încercat din răsputeri să opresc exerciţiul, dându-mi seama că această trepidaţie scăpase de sub controlul meu. După un efort disperat, supraomenesc, realizând că o continuare mi-ar putea fi fatală, putând să duci la paralizie, am reuşit să opresc tremurul. De abia după aceea am conştientizat faptul că patru dinţi se măcinaseră atât de tare încât rezulltatul era un praf fin ca de nisip”.
Pe de altă parte Serge Hutin relatează cazul unui yogi hindus care, pentru a-şi trezi foarte repede Kundalini, şi-ar fi văzut întreaga coloană vertebrală grav afectată în întregime, într-o clipă.
Se pune întrebarea, câtă lume aflată într-o asemenea situaţie nenorocită este în stare să oprească dezastrul, dacă aceasta i-a fost atât de greu unui om superdotat ca Al. E. Russu.
Energia Kundalini poate fi asimilată cu o
formă de electricitate care la persoane foarte antrenate şi care pot să
păstreze ireproşabil controlul ei, atinge valori de 10.000 microvolţi,
fără a dăuna organismului. În cazuri de emergenţă spontană şi lipsă de
control creierul este cel care are cel mai mult de suferit, situaţia
putându-se asimila cu o criză de epilepsie, în care s-au înregistrat
deja voltaje de valoare similară.
Folosirea focului interior resuscitat prin metode diferite (meditaţii, respiraţie, asane, etc ), sau dezvoltat spontan, prezintă unele cazuri specifice foarte interesante, legate şi de valoarea mare a voltajelor care se realizează.
Unul dintre ele este producerea prin tehnici speciale de vizualizare de către călugării tibetani a căldurii tumo care le permite să învingă fără mijloace auxiliare, inclusiv fără îmbrăcăminte, frigul deosebit şi zăpada de pe înălţimile Tibetului. Cine vrea să afle amănunte poate citi cartea „Mistici şi magicieni din Tibet” de Alexandra David-Neel (al cărui nume se citeşte ca atare fiind belgiancă şi nu Nil) sau chiar viaţa marelui Milarepa care a putut să supravieţuiască o iarnă într-o peşteră de unde nu putea ieşi, poate citi cartea „De la normal la paranormal” de Adrian Pătruţ în care se arată că este vorba de un fenomen controlat ce se poate obţine prin practici yoga: asane, respiraţii şi meditaţii cu vizualizarea ombilicului.
Dar, ca de obicei, nu trebuie să mergem până în India pentru a găsi ce ne trebuie mai ales că între viaţa spirituală a Tibetului, şi cea carpatică ortodoxă de la noi exista deosebite afinităţi pe care parţial le-am arătat în revista Arca nr. 4/1991. neştiind de fapt care este mai veche ca cealaltă.
Este vorba, de exemplu, de Sfântul (canonizat de popor) Chiriac de la Bisericani mort în anul 1600 şi care este considerat unul din cei mai mari asceţi ai Bisericii Ortodoxe Române. El provenea din obştea mănăstirii Bisericani aflată pe şoseaua Piatra Neamţ -Bicaz, iniţial, în sec. XV. schit de lemn ridicat prin grija lui Alexandru cel Bun. În sec. XVI apăruse deja biserica de zid sub Ştefăniţă Vodă. De tânăr părintele Chiriac s-a retras într-o peşteră din muntele lui Simon unde timp de 60 de ani a trăit în rugăciune având trupul gol iarna şi vara. Sfântul Chiriac se serbează la 31 decembrie şi moaştele lui binefăcătoare, care au fost sărutate de mitropolitul Dosoftei, s-au găsit până de curând în peştera pe care o locuise atâta vreme. Meditaţiile care se predau la noi în prezent, sub diferite forme, ar trebui să înceapă cu vizitarea, respectiv intrarea, în câmpul de vibraţii care se păstrează şi acum, al unor asemenea locuri.
Moşul Gheorghe Lazăr (1846-1916) născut la Şugag în jud. Alba, după ce a călătorit în Iordan, Sinai şi Athos, la vârsta de 54 de ani s-a făcut pelerin, fixându-se în final în clopotniţa lui Ştefan cei Mare de la Piatra Neamţ unde a locuit timp de 26 ani până la moarte. În tot acest timp a umblat sumar îmbrăcat cu capul descoperit şi în picioarele goale şi iarna, fără a avea pat şi încălzire în turnul deschis menţionat. Nu a fost călugăr, dar a dus o viaţă de nevoinţă şi de rugăciune permanentă mai abitir ca foarte mulţi dintre aceştia. Printre altele a supravieţuit unui post de 40 zile în pustiul Iordanului. Viaţa moşului Gheorghe Lazăr, exemplară din punct de vedere a sfinţeniei, merită să fie cunoscută în detaliu (vezi Patericul Românesc de loanichie Bălan şi în general tot ce scrie acest far de spiritualitate ortodoxâ) pentru a se înţelege câ fenomenul religios se poate realiza şi în afara vieţii monahale organizate, ba uneori chiar cu mai mare folos.
Un ultim exemplu pe care-l mai putem da este acela al Sfântului Dimitrie cel Nou numit şi Basarabov după localitatea aflată în apropiere de Ruse (şi care nu are nici o legătura cu Basarabii dintre Medgidia şi Constanţa). În tinereţe, când păştea vitele, a călcat din greşeală şi a omorât nişte puişori dintr-un cuib. Ca urmare pentru răscumpărarea păcatului, nu şi-a mai încălţat piciorul respectiv timp de trei ani, bineînţeles nici iarna. În comparaţie cu cele dinainte exemplul este desigur minor dar evidenţiază pe de altă parte, grija pentru respectarea vieţii sub orice formă apare aceasta.
Fenomenul a fost înregistrat şl la catolici şi denumit, ”incendium amoris”. Aici este vorba de două femei care, ca urmare a pasiunii mistuitoare faţă de Dumnezeu, dobândiseră o asemenea căldură interioara încât se expuneau aproape dezbrăcate la vânturile îngheţate ale iernii. Pe de altă parte nu trebuie uitat că Sfânta Teodora de la Sihla n-a mai coborât din peştera ei timp de aproape 30 ani şi că nu avea de unde să aibă îmbrăcăminte ca lumea şi nici nu se putea încălzi iarna.
O altă categorie de fenomene specifice căldurii interioare este energia deosebită pe care o degajează palmele unor anumite persoane. Este cazul chinezului Li Juanjun de 47 de ani, din localitatea Mianyang, provincia Sichuan. Energia care ţâşneşte din palmele lui conţine infraroşii, ultrasunete şi poate modifica câmpul magnetic şi influenţa razelor laser. Ea poate face să fiarbă apa, să fiarbă oule şl să aprindă un bec. Li Juanjun poate rezista la un curent de până la 600 volţi fără a se curenta.
Astfel de persoane pot produce involuntar incendii. Un asemenea caz a fost consemnat la Ohio unde s-a găslt o tânără femeie care poseda 30000 V electricitate electrostatică cu o rezistenţă de 500.000 ohmi. Valorile au fost stabilite de Prof. Beach care a verificat personalul unei fabrici unde se produceau prea multe incendii suindu-i pe fiecare o placă metalică cu un electrod în mână.
Un alt caz semnalat în presa din anul 1988 tot în China, mai precis în provincia Xinhian-Uigură, este cel al muncitorului Xue Dibo în vârstă atunci de 36 ani. În acesta este acumulată atâta electricitate statică încât când atinge părul soţiei aceasta, din şoc electric, se prăbuşeşte la pământ. El însuşi este puternic afectat în momenlul când atinge obiecte metalice. Interesant este că fenomenul se întâmplă şi invers, când o puternică electrocutare nu produce alte influenţe decât de natură parapsihică. Un c az foarte cunoscut este cel al Iuliei Vorobieva care la 37 ani curentându-se la 380 volţi, şi-a revenit după ce a stat două zile la morgă, însă cu proprietăţi noi şi anume având posibilitatea de a străpunge corpurile omeneşti cu vederea ca şi când ar fi emiţând raze X.
Folosirea focului interior resuscitat prin metode diferite (meditaţii, respiraţie, asane, etc ), sau dezvoltat spontan, prezintă unele cazuri specifice foarte interesante, legate şi de valoarea mare a voltajelor care se realizează.
Unul dintre ele este producerea prin tehnici speciale de vizualizare de către călugării tibetani a căldurii tumo care le permite să învingă fără mijloace auxiliare, inclusiv fără îmbrăcăminte, frigul deosebit şi zăpada de pe înălţimile Tibetului. Cine vrea să afle amănunte poate citi cartea „Mistici şi magicieni din Tibet” de Alexandra David-Neel (al cărui nume se citeşte ca atare fiind belgiancă şi nu Nil) sau chiar viaţa marelui Milarepa care a putut să supravieţuiască o iarnă într-o peşteră de unde nu putea ieşi, poate citi cartea „De la normal la paranormal” de Adrian Pătruţ în care se arată că este vorba de un fenomen controlat ce se poate obţine prin practici yoga: asane, respiraţii şi meditaţii cu vizualizarea ombilicului.
Dar, ca de obicei, nu trebuie să mergem până în India pentru a găsi ce ne trebuie mai ales că între viaţa spirituală a Tibetului, şi cea carpatică ortodoxă de la noi exista deosebite afinităţi pe care parţial le-am arătat în revista Arca nr. 4/1991. neştiind de fapt care este mai veche ca cealaltă.
Este vorba, de exemplu, de Sfântul (canonizat de popor) Chiriac de la Bisericani mort în anul 1600 şi care este considerat unul din cei mai mari asceţi ai Bisericii Ortodoxe Române. El provenea din obştea mănăstirii Bisericani aflată pe şoseaua Piatra Neamţ -Bicaz, iniţial, în sec. XV. schit de lemn ridicat prin grija lui Alexandru cel Bun. În sec. XVI apăruse deja biserica de zid sub Ştefăniţă Vodă. De tânăr părintele Chiriac s-a retras într-o peşteră din muntele lui Simon unde timp de 60 de ani a trăit în rugăciune având trupul gol iarna şi vara. Sfântul Chiriac se serbează la 31 decembrie şi moaştele lui binefăcătoare, care au fost sărutate de mitropolitul Dosoftei, s-au găsit până de curând în peştera pe care o locuise atâta vreme. Meditaţiile care se predau la noi în prezent, sub diferite forme, ar trebui să înceapă cu vizitarea, respectiv intrarea, în câmpul de vibraţii care se păstrează şi acum, al unor asemenea locuri.
Moşul Gheorghe Lazăr (1846-1916) născut la Şugag în jud. Alba, după ce a călătorit în Iordan, Sinai şi Athos, la vârsta de 54 de ani s-a făcut pelerin, fixându-se în final în clopotniţa lui Ştefan cei Mare de la Piatra Neamţ unde a locuit timp de 26 ani până la moarte. În tot acest timp a umblat sumar îmbrăcat cu capul descoperit şi în picioarele goale şi iarna, fără a avea pat şi încălzire în turnul deschis menţionat. Nu a fost călugăr, dar a dus o viaţă de nevoinţă şi de rugăciune permanentă mai abitir ca foarte mulţi dintre aceştia. Printre altele a supravieţuit unui post de 40 zile în pustiul Iordanului. Viaţa moşului Gheorghe Lazăr, exemplară din punct de vedere a sfinţeniei, merită să fie cunoscută în detaliu (vezi Patericul Românesc de loanichie Bălan şi în general tot ce scrie acest far de spiritualitate ortodoxâ) pentru a se înţelege câ fenomenul religios se poate realiza şi în afara vieţii monahale organizate, ba uneori chiar cu mai mare folos.
Un ultim exemplu pe care-l mai putem da este acela al Sfântului Dimitrie cel Nou numit şi Basarabov după localitatea aflată în apropiere de Ruse (şi care nu are nici o legătura cu Basarabii dintre Medgidia şi Constanţa). În tinereţe, când păştea vitele, a călcat din greşeală şi a omorât nişte puişori dintr-un cuib. Ca urmare pentru răscumpărarea păcatului, nu şi-a mai încălţat piciorul respectiv timp de trei ani, bineînţeles nici iarna. În comparaţie cu cele dinainte exemplul este desigur minor dar evidenţiază pe de altă parte, grija pentru respectarea vieţii sub orice formă apare aceasta.
Fenomenul a fost înregistrat şl la catolici şi denumit, ”incendium amoris”. Aici este vorba de două femei care, ca urmare a pasiunii mistuitoare faţă de Dumnezeu, dobândiseră o asemenea căldură interioara încât se expuneau aproape dezbrăcate la vânturile îngheţate ale iernii. Pe de altă parte nu trebuie uitat că Sfânta Teodora de la Sihla n-a mai coborât din peştera ei timp de aproape 30 ani şi că nu avea de unde să aibă îmbrăcăminte ca lumea şi nici nu se putea încălzi iarna.
O altă categorie de fenomene specifice căldurii interioare este energia deosebită pe care o degajează palmele unor anumite persoane. Este cazul chinezului Li Juanjun de 47 de ani, din localitatea Mianyang, provincia Sichuan. Energia care ţâşneşte din palmele lui conţine infraroşii, ultrasunete şi poate modifica câmpul magnetic şi influenţa razelor laser. Ea poate face să fiarbă apa, să fiarbă oule şl să aprindă un bec. Li Juanjun poate rezista la un curent de până la 600 volţi fără a se curenta.
Astfel de persoane pot produce involuntar incendii. Un asemenea caz a fost consemnat la Ohio unde s-a găslt o tânără femeie care poseda 30000 V electricitate electrostatică cu o rezistenţă de 500.000 ohmi. Valorile au fost stabilite de Prof. Beach care a verificat personalul unei fabrici unde se produceau prea multe incendii suindu-i pe fiecare o placă metalică cu un electrod în mână.
Un alt caz semnalat în presa din anul 1988 tot în China, mai precis în provincia Xinhian-Uigură, este cel al muncitorului Xue Dibo în vârstă atunci de 36 ani. În acesta este acumulată atâta electricitate statică încât când atinge părul soţiei aceasta, din şoc electric, se prăbuşeşte la pământ. El însuşi este puternic afectat în momenlul când atinge obiecte metalice. Interesant este că fenomenul se întâmplă şi invers, când o puternică electrocutare nu produce alte influenţe decât de natură parapsihică. Un c az foarte cunoscut este cel al Iuliei Vorobieva care la 37 ani curentându-se la 380 volţi, şi-a revenit după ce a stat două zile la morgă, însă cu proprietăţi noi şi anume având posibilitatea de a străpunge corpurile omeneşti cu vederea ca şi când ar fi emiţând raze X.
Este de menţionat câ dobândirea bruscă a
unor asemenea forţe-fenomen care se poate asimila cu ridicarea violentă a
şarpelui Kundalini – nu este obligatoriu a se face prin electricitate
ci şi în alte feluri care acum nu ne intereseazâ. De curiozitate vom da
totuşi din acest domeniu, un singur exemplu: este vorba de Peter Hurkos,
vechi prieten al fostului preşedinte Ronald Reagan, care a căzut în
timpul celui de-al doilea război mondial de la o înălţime de circa 13 m.
Ulterior accidentului s-a pomenit cu mari capacităţi extrasenzoriale de
clarviziune în stare de veghe. De menţionat, un amănunt, că el ca şi
Gerard Croiset, celălalt foarte mare clarvăzător contemporan, sunt
olandezi de origine.
La noi în ţară nu avem cunoştinţă până în prezent decât de un singur caz întâmplat în oraşul Brad, în care un bărbat, urmare unui accident de muncă prin electrocutare, a rămas cu nişte manifestări paranormale dizarmonice nefaste, spre deosebire de cazul Iuliei Vorobieva. Este deci probabil exemplificarea situaţiei în care ridicarea energiei Kundalni nu s-a făcut perfect prin canatul Şuşumna ci a avut o deviere fie spre deapta, fie spre stânga.
Alt fenomen legat de formidabila energie de tip saturnian a focului pe care o purtam în sinele nostru este aşa-numita combustie spontană.
Vom reţine că este vorba de un fenomen rar (100 cazuri în două secole) care se produce numai la oameni, un proces termic violent care conduce la o combustie internă spontană, de pe urma căruia nu mai rămâne din persoana respectivă decât cenuşă grasă şi eventual unele mici tronsoane arse care mai pot permite o recunoaştere a accidentatului.
Ultimele statistici (vezi Jean Pierre Fabre fost şef al Centrului de documentare a poliţiei franceze) arată că incidenţa cazurilor de combustie spontană este mai mare şi anume de 20 cazuri pe an, în lume.
Combustiile pot prezenta şi cazuri ciudate cum i s-a intâmptat lui Edgar Cayce în urma unui episod în care a fost cuprins de o mare furie după care, încă nerestabilit, s-a culcat. Puţin după miezul nopţii el s-a trezit, canapeaua pe care dormea aflându-se în flăcări şi camera fiind plină de fum. Deşi situaţia de mai sus a fost perfect reală, el E.C. nu a suferit nici cea mai mică arsură. Incidentul i-a produs o flagrantă schimbare de personalitate pe care a înregistrat-o a doua zi. Desigur că persoanele care suferă asemenea fenomene de combustie spontană fatală sau nu, au anumite aspecte specifice în cerul lor de naştere aspecte de care, probabil, nu au fost analizare de nimeni.
Din păţania lui Edgar Cayce s-ar mai putea reţine că persoane superdotate (de care avem noi destule la ora actuală) pot păţi acelaşi lucru fără a fi în meditaţie, ajungându-le o supărare puternică grefată bineînţeles pe un fond astrologie determinant şi pe o conjunctură astrală momentană, chiar eventual punct critic pe bioritm. Cu alte cuvinte superdotaţii trebuie să fie foarte grijulii cu starea lor sufletească pentru a nu le scăpa inconştient marile lor energii. Mai mult combustia spontană poate să apară chiar în momentele cele mai plăcute. Este cazul unei frumoase domnişoare care într-o seară de octombrie dansa cu prietenul ei într-un restaurant din Londra. Focul i-a izbucnit din piept, şi i-a cuprins tot trupul, fata arzând complet într-un timp atât de scurt încât nu s-a putut interveni (ziarul „Cotidianul” din 9.X.1993).
Frecvenţa fenomenului la femei este mai mare decât la bărbaţi şi la vârste înaintate decât la tineri. Tot aşa este frecvenţa mai mare la persoane care trăiesc singure şi foarte important atenţie: la acele persoane care duc o viaţă lipsită de scop. Deci, măcar pentru acest motiv, omul trebuie să-şi facă un examen critic al vieţii pe care o duce şi să aibă preocupări intelectuale (la nivelul lui) şi mai ales spirituale.
La noi în ţară nu avem cunoştinţă până în prezent decât de un singur caz întâmplat în oraşul Brad, în care un bărbat, urmare unui accident de muncă prin electrocutare, a rămas cu nişte manifestări paranormale dizarmonice nefaste, spre deosebire de cazul Iuliei Vorobieva. Este deci probabil exemplificarea situaţiei în care ridicarea energiei Kundalni nu s-a făcut perfect prin canatul Şuşumna ci a avut o deviere fie spre deapta, fie spre stânga.
Alt fenomen legat de formidabila energie de tip saturnian a focului pe care o purtam în sinele nostru este aşa-numita combustie spontană.
Vom reţine că este vorba de un fenomen rar (100 cazuri în două secole) care se produce numai la oameni, un proces termic violent care conduce la o combustie internă spontană, de pe urma căruia nu mai rămâne din persoana respectivă decât cenuşă grasă şi eventual unele mici tronsoane arse care mai pot permite o recunoaştere a accidentatului.
Ultimele statistici (vezi Jean Pierre Fabre fost şef al Centrului de documentare a poliţiei franceze) arată că incidenţa cazurilor de combustie spontană este mai mare şi anume de 20 cazuri pe an, în lume.
Combustiile pot prezenta şi cazuri ciudate cum i s-a intâmptat lui Edgar Cayce în urma unui episod în care a fost cuprins de o mare furie după care, încă nerestabilit, s-a culcat. Puţin după miezul nopţii el s-a trezit, canapeaua pe care dormea aflându-se în flăcări şi camera fiind plină de fum. Deşi situaţia de mai sus a fost perfect reală, el E.C. nu a suferit nici cea mai mică arsură. Incidentul i-a produs o flagrantă schimbare de personalitate pe care a înregistrat-o a doua zi. Desigur că persoanele care suferă asemenea fenomene de combustie spontană fatală sau nu, au anumite aspecte specifice în cerul lor de naştere aspecte de care, probabil, nu au fost analizare de nimeni.
Din păţania lui Edgar Cayce s-ar mai putea reţine că persoane superdotate (de care avem noi destule la ora actuală) pot păţi acelaşi lucru fără a fi în meditaţie, ajungându-le o supărare puternică grefată bineînţeles pe un fond astrologie determinant şi pe o conjunctură astrală momentană, chiar eventual punct critic pe bioritm. Cu alte cuvinte superdotaţii trebuie să fie foarte grijulii cu starea lor sufletească pentru a nu le scăpa inconştient marile lor energii. Mai mult combustia spontană poate să apară chiar în momentele cele mai plăcute. Este cazul unei frumoase domnişoare care într-o seară de octombrie dansa cu prietenul ei într-un restaurant din Londra. Focul i-a izbucnit din piept, şi i-a cuprins tot trupul, fata arzând complet într-un timp atât de scurt încât nu s-a putut interveni (ziarul „Cotidianul” din 9.X.1993).
Frecvenţa fenomenului la femei este mai mare decât la bărbaţi şi la vârste înaintate decât la tineri. Tot aşa este frecvenţa mai mare la persoane care trăiesc singure şi foarte important atenţie: la acele persoane care duc o viaţă lipsită de scop. Deci, măcar pentru acest motiv, omul trebuie să-şi facă un examen critic al vieţii pe care o duce şi să aibă preocupări intelectuale (la nivelul lui) şi mai ales spirituale.
Lipsa acestor preocupări creează condiţii
propice expandării unor idei sinistre, ca sinuciderea, situaţii care de
asemenea favorizează autocombustia. Aceasta a fost de exemplu cazul
văduvei, părăsită şi de copiii ei, Ginette Kazmierczak, caz pe care îl
citează, în Franţa, Jean Pierre Fabre.
Pe de altă parte s-ar putea susţine că şi lipsa unei activităţi fizice poate conduce la combustia spontană. Anume s-a constatat concentrarea în sistemul muscular al sedentarilor a fosfagenului, substanţă uşor inflamabilă. Această explicaţie nu rezolvă problema căci acest miraculos fenomen deşi se produce pe corpul fizic îşi are cauza în corpurile subtile. El poate fi legat de energia Kundalini – şi probabil se corelează chiar cu existenţa lumilor paralele.
Oricum organele oficiale, procuratura, poliţia, trebuie să fie bine documentate asupra acestor situaţii, asupra cărora slujitorii lor la noi probabil că încă nici nu au auzit. Este de reţinut faptul că deşi frecvenţa este mai mare la persoane în vârstă, femei, solitari şi cu orizont limitat, totuşi combustia spontană poate apărea oricui şi oricând. Am arătat deja că s-a manifestat în timpul unui dans, dar se mai poate cita şi cazul ”Jaqueline”, tânără doamnă care a luat foc în timp ce stătea de vorbă cu două prietene în holul unei clădiri engleze.
Cu trimitere la sursele citate şi pentru cine vrea mai multă informaţie şi la romanul lui Dickens „Casa umbrelor”, renunţăm a insista asupra acestui fenomen îngrozitor, din fericire încă destul de rar.
Totuşi înainte de a termina este necesar a se arăta că s-ar putea stabil unele corelaţii şi lansa unele ipoteze ţinând seama de unele arderi efective de cadavre.
În acest sens este semnificativ episodul publicat de Carlos Castaneda în cartea „Învăţămintele lui Don Juan” publicată în 1968. Este vorba de un vrăjitor din Mexic care, urmare a activităţilor sale nocive, a fost ars pe rug în anii 1942, de consătenii lui revoltaţi. Interesul provine din faptul că din incinerarea lui nu a rămas cenuşe, ci doar o cantitate mare de grăsime. În cazul combusiior spontane pe pereţi şi pe mobilă se depune o pulbere fină, albă şi uleioasă, deci tot de natura grăsimilor. Ar putea rezulta o indicaţie după care persoanele care sunt afectate de combustia spontană au ceva „necurat”, malefic, în ele, conştient sau nu.
Pentru a ne cantona în actualitate, voi menţiona încă două cazuri diferite între ele, dar care se încadrează în aceeaşi tematică a energiilor calorice pe care le purtăm cu noi fără a ne da seama.
În ziua de 22.VI.1993 ziarul „Evenimentul zilei” prezintă cazul unui băiat de 10 ani din Elveţia care nu a cunoscut niciodată senzaţia de frig şi a cărui temperatură exterioară preferată este de -25°, atunci umblând în picioarele goale prin zăpadă. De la naştere copilul prezenta această stare ceea ce dovedeşte că, chiar în lipsa voinţei omului, Dumnezeu îi poate acorda acestuia însuşiri neobişnuite, cu alte cuvinte: înaintea silinţei se plasează harul, aşa cum de altfel insistă şi Petre Ţuţea.
Al doilea exemplu se referă la Maica Veronica de la Vladimireşti. În al doilea volum al amintirilor sale iată ce se povesteşte la pag 143: „În ziua de 22 decembrie 1937, când eram la cules de porumb cu sora mea Ch iriţa, la ora 10 ziua, am simţit o dogoare de foc, care mă dogorea în faţă, la mâini şi la picioare. Mă uitam să văd cine face focul şi n-am văzut pe nimeni” etc. După ce se închina fierbinţelile dispăreau. Iată deci că nici măcar o cât de mică stare sufletească negativă nu este necesară pentru ca aceste energii native sa se declanşeze.
Pe de altă parte s-ar putea susţine că şi lipsa unei activităţi fizice poate conduce la combustia spontană. Anume s-a constatat concentrarea în sistemul muscular al sedentarilor a fosfagenului, substanţă uşor inflamabilă. Această explicaţie nu rezolvă problema căci acest miraculos fenomen deşi se produce pe corpul fizic îşi are cauza în corpurile subtile. El poate fi legat de energia Kundalini – şi probabil se corelează chiar cu existenţa lumilor paralele.
Oricum organele oficiale, procuratura, poliţia, trebuie să fie bine documentate asupra acestor situaţii, asupra cărora slujitorii lor la noi probabil că încă nici nu au auzit. Este de reţinut faptul că deşi frecvenţa este mai mare la persoane în vârstă, femei, solitari şi cu orizont limitat, totuşi combustia spontană poate apărea oricui şi oricând. Am arătat deja că s-a manifestat în timpul unui dans, dar se mai poate cita şi cazul ”Jaqueline”, tânără doamnă care a luat foc în timp ce stătea de vorbă cu două prietene în holul unei clădiri engleze.
Cu trimitere la sursele citate şi pentru cine vrea mai multă informaţie şi la romanul lui Dickens „Casa umbrelor”, renunţăm a insista asupra acestui fenomen îngrozitor, din fericire încă destul de rar.
Totuşi înainte de a termina este necesar a se arăta că s-ar putea stabil unele corelaţii şi lansa unele ipoteze ţinând seama de unele arderi efective de cadavre.
În acest sens este semnificativ episodul publicat de Carlos Castaneda în cartea „Învăţămintele lui Don Juan” publicată în 1968. Este vorba de un vrăjitor din Mexic care, urmare a activităţilor sale nocive, a fost ars pe rug în anii 1942, de consătenii lui revoltaţi. Interesul provine din faptul că din incinerarea lui nu a rămas cenuşe, ci doar o cantitate mare de grăsime. În cazul combusiior spontane pe pereţi şi pe mobilă se depune o pulbere fină, albă şi uleioasă, deci tot de natura grăsimilor. Ar putea rezulta o indicaţie după care persoanele care sunt afectate de combustia spontană au ceva „necurat”, malefic, în ele, conştient sau nu.
Pentru a ne cantona în actualitate, voi menţiona încă două cazuri diferite între ele, dar care se încadrează în aceeaşi tematică a energiilor calorice pe care le purtăm cu noi fără a ne da seama.
În ziua de 22.VI.1993 ziarul „Evenimentul zilei” prezintă cazul unui băiat de 10 ani din Elveţia care nu a cunoscut niciodată senzaţia de frig şi a cărui temperatură exterioară preferată este de -25°, atunci umblând în picioarele goale prin zăpadă. De la naştere copilul prezenta această stare ceea ce dovedeşte că, chiar în lipsa voinţei omului, Dumnezeu îi poate acorda acestuia însuşiri neobişnuite, cu alte cuvinte: înaintea silinţei se plasează harul, aşa cum de altfel insistă şi Petre Ţuţea.
Al doilea exemplu se referă la Maica Veronica de la Vladimireşti. În al doilea volum al amintirilor sale iată ce se povesteşte la pag 143: „În ziua de 22 decembrie 1937, când eram la cules de porumb cu sora mea Ch iriţa, la ora 10 ziua, am simţit o dogoare de foc, care mă dogorea în faţă, la mâini şi la picioare. Mă uitam să văd cine face focul şi n-am văzut pe nimeni” etc. După ce se închina fierbinţelile dispăreau. Iată deci că nici măcar o cât de mică stare sufletească negativă nu este necesară pentru ca aceste energii native sa se declanşeze.
Ce bine este să te fereşti de a intra de
bună voie fără o temeinică iniţiere prealabilă din dorinţa de a fi
cineva sau din incurie, în domeniul energiilor înalte şi chiar grosiere.
Câte persoane, în special femei, nu se înghesuie în zilele noastre să
participe, indiferent de cost, la tot felul de cursuri fără nici o
pregătire teoretică preliminară sau doar cu una foarte sumară însuşită
din lecturi disparate. Multe dintre ele deja au clacat, s-au
”electrocutat”. Aşa că e mai bine a nu sări etapele, participând la
început la stagii line, nevătămătoare şi făcând lecturi
sistematice.Revenind la fenomenologia Kundalini este interesant de
arătat că detaliile declanşării evoluţiei energiei potenţiale cu care
ne-a dotat Dumnezeu au fost cercetate separat de occidentali, adică
fenomenul nu a fost luat întocmai ca cel venit din Orientul îndepărtat.
În afară de Institutul deja menţionat din USA există şi la Paris
“Institut de recherche Physique et Conscience” la care oricine se poate
adresa: Bp 6150-75820 Paris Cedex 17. Foarte importantă pentru cititorii
noştri este concluzia europeană la care s-a ajuns şi anume că
declanşarea fenomenului nu este obligatoriu să se întâmple la nivelul
ciacrei plexului pelvian (Muladara) ci şi în picioare. Mai mult, Itak
Bentov în cartea sa “Stalking the wild Pendulum” arată că, cel mai
adesea, declanşarea energiei Kundalini se întâmplă în piciorul stâng şi
chiar în degetele acestui picior. La început apar înţepături şi crampe
care se ridică până la zona ombilicului, şi urmele care pot fi lăsate
sunt paralizia completă sau apariţia de suprafeţe mari de
insensibilitate. Bineînţeles că analize de tot felul, inclusiv
radiografia, nu pot evidenţia nimic. Dacă fenomenul evoluează negativ
este afectat creierul şi ochiul, ajungându-se la diagnostic de
schizofrenie, persoanele respective ajungând a fi internate în ospicii
deşi, prin faptul că lor li s-a declanşat acest proces natural, ele pot
reprezenta exemplare de vârf ale societăţii.
Piciorul stâng este cel vizat tocmai pentru că el corespunde emisferei drepte cerebrale, cea a intuiţiilor, a contactului cu lumea nevăzută care ne înconjoară. Interesant este că exorcizările cu lumânare se fac începând tot de pe piciorul stâng. La fel de interesant este faptul că în anul 1835 profesorul James Hamilton, de la Departamentul de matematică al Universităţii din Nashville, a simţit într-o zi o durere ascuţită în piciorul stâng pe care se vedea deja o flacără de 10 cm. lungime, scânteind puternic. Spre norocul lui a reuşit s-o stingă prin presare cu mâna. Desigur că evoluţia fenomenului pozitivă sau negativă este funcţie dc starea de sănătate psihică a individului. Pe de altă parte se pare că şi prezenţa mai îndelungată a unui câmp de frecvenţe cuprinse între 4 şi 7 herţi, poate cauza declanşarea unui astfel de fenomen.
Este evident că aceste informaţii legate de picioare sunt surprinzătoare pentru noi lărgind în mod brusc zona patologică respectiv numărul de cazuri posibile şi prost diagnosticate. Este o datorie de onoare şi de viaţă a medicilor să se documenteze asupra acestor aspecte inedite şi să ştie să deosebească o schizofrenie adevărată de o deşteptare a şarpelui Kundalini a cărui unică imagine de încolăcire în coccis este deci acum deja depăşită.
Posibilităţile tehnice experimentale ale marilor laboratoare din Occident au completat şi corectat o experienţă tradiţională din Orient. Problema, în prezent nu poate fi decât astfel luată în considerare, mai ales că personalităţi ca Gopi Krisna, Swami Narazyananda, Swami Muktananda au venit în Occident şi colaborează cu cercetătorii aparţinând acestor ţări.
Sarcina medicilor este foarte dificilă căci ei trebuie să ştie să facă diferenţa între activarea energiei Kundalini realizată corect, ceea ce este un proces natural benefic, activarea incompletă sau deviată a aceleiaşi energii care este un proces nebenefic şi între anumite stări deosebite de conştiinţă ce se pot obţine şi fără Kundalini, situaţie care complică şi mai mult punerea unui diagnostic medical, dacă este cazul.
Procesul de diagnosticare corectă, se îngreunează încă şi mai mult dacă ţinem seama şi de părerea unor anumiţi autori tantrici, aşa cum arată Serge Hutin în cartea “Secretele tantrismului” Ed. Sophia Arad, 1993, pag. 59. După aceştia, etapa decisivă în procesul de deşteptare a energiei Kundalini s-ar situa, la femei nu – aşa cum este cazul pentru bărbat -în ciacra de la baza şirei spinării, ci în ciacra gâtului (Vişuda).
Semnalele psihotice independente sau nu de Kundalini sunt atât de variate şi de complexe încât nu pot fi prezentate mai amănunţit aici. Pentru curiozitatea cititorilor aleg unul singur din cel mai nostim pe care l-au încercat destui. Este senzaţia temporară, de durată variabilă, pe care o are cineva ca în timpul când merge să se simtă mai înalt cu câţiva centimetrii decât este în realitate. Totuşi mai dăm un exemplu şi anume acela al auzirii unor sunete de cele mai diverse tipuri mergând până la muzici celeste. Mă gândesc imediat la pădurea Baciu de la Cluj unde anumite persoane aud asemenea muzici. Rezultă că acestea nu provin din exterior, nu sunt nişte factori obiectivi ci corespund unor situaţii subiective individuale ale persoanelor dotate care le aud şi că ele trebuie să-şi canalizeze cu competenţă evoluţia lor psihică. De asemenea s-ar mai putea reţine faptul că la Pădurea Baciu cauza tuturor fenomenelor se află în sol, inclusiv atragerea unor OZN-uri, totul putând fi de latură chtonică nu uraniană.
În sfârşit, pentru a încheia trebuie atenţionat din nou începătorul care se aruncă haotic nepregătit şi fără înclinaţii în arena energiilor înalte şi fără un guru autentic (desăvârşit pe plan moral-spiritual) că în afara tehnicilor potenţial periculoase arătate mai sus, trebuie să includă şi meditaţiile care nu sunt atât de inocente cum s-ar putea crede şi la care trebuie renunţat temporar sau definitiv când se produc fenomene perturbatoare care apar ca evident legate tocmai de practicarea lor. Deci este destul de uşor de observat că încet-încet, prin eliminări succesive, se ajunge – pentru cine îşi doreşte o siguranţă absolută în integritatea sa psihică – la practicarea numai a unor practici line, respectiv evident deci la rugăciunea obişnuită normală, precizare necesară, deoarece şi aici există fenomene paroxistice (extazul, rugăciunea cu lacrimi etc.) care pot conduce la aceleaşi situaţii ca meditaţiile (dar oricum de preferat acestora).
Am mai arătat la început că despre Kundalini se ştia şi în Summer. Este deci evident, (scrisul autohton de la Tărtăria fiind probabil mai vechi cu 1000 ani faţă de scrierea sumeriană) că strămoşii dacilor (deci ai actualilor români) cunoşteau şi ei problema.
Am arătat, de asemenea, că pe vremea lui Deceneu (vezi Arca nr. 3) ei stăpâneau Astrologia, iar din timpuri imemoriabile Tehnica Radiantă (M.P. 12).
Sublimarea modului de evoluţie în ascensiunea sa, a şarpelui Kundalini s-a făcut prin Simbologie, tehnică care şi-a găsit un cadru de desfăşurare optim în acest spaţiu hiperboreean care a fost ţara noastră (M.P. 8/9).
S-a ales ca arhetip acest model tocmai pentru că pe vremea aceea, când lumea era mult mai apropiată de Tradiţia Primordială, ascensiunii spontane sau dirijate a Şarpelui Kundalini i se recunoştea o funcţie şi o valoare esenţială.
Piciorul stâng este cel vizat tocmai pentru că el corespunde emisferei drepte cerebrale, cea a intuiţiilor, a contactului cu lumea nevăzută care ne înconjoară. Interesant este că exorcizările cu lumânare se fac începând tot de pe piciorul stâng. La fel de interesant este faptul că în anul 1835 profesorul James Hamilton, de la Departamentul de matematică al Universităţii din Nashville, a simţit într-o zi o durere ascuţită în piciorul stâng pe care se vedea deja o flacără de 10 cm. lungime, scânteind puternic. Spre norocul lui a reuşit s-o stingă prin presare cu mâna. Desigur că evoluţia fenomenului pozitivă sau negativă este funcţie dc starea de sănătate psihică a individului. Pe de altă parte se pare că şi prezenţa mai îndelungată a unui câmp de frecvenţe cuprinse între 4 şi 7 herţi, poate cauza declanşarea unui astfel de fenomen.
Este evident că aceste informaţii legate de picioare sunt surprinzătoare pentru noi lărgind în mod brusc zona patologică respectiv numărul de cazuri posibile şi prost diagnosticate. Este o datorie de onoare şi de viaţă a medicilor să se documenteze asupra acestor aspecte inedite şi să ştie să deosebească o schizofrenie adevărată de o deşteptare a şarpelui Kundalini a cărui unică imagine de încolăcire în coccis este deci acum deja depăşită.
Posibilităţile tehnice experimentale ale marilor laboratoare din Occident au completat şi corectat o experienţă tradiţională din Orient. Problema, în prezent nu poate fi decât astfel luată în considerare, mai ales că personalităţi ca Gopi Krisna, Swami Narazyananda, Swami Muktananda au venit în Occident şi colaborează cu cercetătorii aparţinând acestor ţări.
Sarcina medicilor este foarte dificilă căci ei trebuie să ştie să facă diferenţa între activarea energiei Kundalini realizată corect, ceea ce este un proces natural benefic, activarea incompletă sau deviată a aceleiaşi energii care este un proces nebenefic şi între anumite stări deosebite de conştiinţă ce se pot obţine şi fără Kundalini, situaţie care complică şi mai mult punerea unui diagnostic medical, dacă este cazul.
Procesul de diagnosticare corectă, se îngreunează încă şi mai mult dacă ţinem seama şi de părerea unor anumiţi autori tantrici, aşa cum arată Serge Hutin în cartea “Secretele tantrismului” Ed. Sophia Arad, 1993, pag. 59. După aceştia, etapa decisivă în procesul de deşteptare a energiei Kundalini s-ar situa, la femei nu – aşa cum este cazul pentru bărbat -în ciacra de la baza şirei spinării, ci în ciacra gâtului (Vişuda).
Semnalele psihotice independente sau nu de Kundalini sunt atât de variate şi de complexe încât nu pot fi prezentate mai amănunţit aici. Pentru curiozitatea cititorilor aleg unul singur din cel mai nostim pe care l-au încercat destui. Este senzaţia temporară, de durată variabilă, pe care o are cineva ca în timpul când merge să se simtă mai înalt cu câţiva centimetrii decât este în realitate. Totuşi mai dăm un exemplu şi anume acela al auzirii unor sunete de cele mai diverse tipuri mergând până la muzici celeste. Mă gândesc imediat la pădurea Baciu de la Cluj unde anumite persoane aud asemenea muzici. Rezultă că acestea nu provin din exterior, nu sunt nişte factori obiectivi ci corespund unor situaţii subiective individuale ale persoanelor dotate care le aud şi că ele trebuie să-şi canalizeze cu competenţă evoluţia lor psihică. De asemenea s-ar mai putea reţine faptul că la Pădurea Baciu cauza tuturor fenomenelor se află în sol, inclusiv atragerea unor OZN-uri, totul putând fi de latură chtonică nu uraniană.
În sfârşit, pentru a încheia trebuie atenţionat din nou începătorul care se aruncă haotic nepregătit şi fără înclinaţii în arena energiilor înalte şi fără un guru autentic (desăvârşit pe plan moral-spiritual) că în afara tehnicilor potenţial periculoase arătate mai sus, trebuie să includă şi meditaţiile care nu sunt atât de inocente cum s-ar putea crede şi la care trebuie renunţat temporar sau definitiv când se produc fenomene perturbatoare care apar ca evident legate tocmai de practicarea lor. Deci este destul de uşor de observat că încet-încet, prin eliminări succesive, se ajunge – pentru cine îşi doreşte o siguranţă absolută în integritatea sa psihică – la practicarea numai a unor practici line, respectiv evident deci la rugăciunea obişnuită normală, precizare necesară, deoarece şi aici există fenomene paroxistice (extazul, rugăciunea cu lacrimi etc.) care pot conduce la aceleaşi situaţii ca meditaţiile (dar oricum de preferat acestora).
Am mai arătat la început că despre Kundalini se ştia şi în Summer. Este deci evident, (scrisul autohton de la Tărtăria fiind probabil mai vechi cu 1000 ani faţă de scrierea sumeriană) că strămoşii dacilor (deci ai actualilor români) cunoşteau şi ei problema.
Am arătat, de asemenea, că pe vremea lui Deceneu (vezi Arca nr. 3) ei stăpâneau Astrologia, iar din timpuri imemoriabile Tehnica Radiantă (M.P. 12).
Sublimarea modului de evoluţie în ascensiunea sa, a şarpelui Kundalini s-a făcut prin Simbologie, tehnică care şi-a găsit un cadru de desfăşurare optim în acest spaţiu hiperboreean care a fost ţara noastră (M.P. 8/9).
S-a ales ca arhetip acest model tocmai pentru că pe vremea aceea, când lumea era mult mai apropiată de Tradiţia Primordială, ascensiunii spontane sau dirijate a Şarpelui Kundalini i se recunoştea o funcţie şi o valoare esenţială.
Aşa cel puţin rezulta din opera lui
Vasile Lovinescu (1905-1984), care în cele şase cărţi care i-au fost
tipărite până în prezent face consideraţiuni istorice, adaptând traseul
şarpelui Kundalini unor situaţii specifice Moldovei de Nord, dar nu
numai ei.
Desigur pentru cineva care n-a avut nici o tangenţă cu Simbolistica i se pare o mare stupiditate că un traseu anatomic (şi aşa nedemonstrabil) reprezentând Suşumna, Ida şi Pingala legat de ascensiunea şarpelui Kundalini, poate avea vreo corespondenţă cu traseul lui Dragoş Vodă care plecând din Maramureş la o vânătoare (eveniment şi aşa nesigur la rândului lui) a întemeiat Moldova.
Este evident însă că nu este momentul de a explica aceste lucruri acum aşa că cine nu agrează aceasta urmează a se documenta pe cont propriu, citind opera celui mai mare manipulator de simboluri arhaice autohtone, respectiv desigur: Vasile Lovinescu.
Vom începe cu ultima apariţie „Mitul Sfâşiat”. Referindu-se la basmele noastre, mesaje străvechi unice în Europa pe care le-a apreciat ca atare Rene Guenon (1886-1951), respectiv în lupta lui Făt-Frumos cu Balaurul, Vasile Lovinescu scrie:
“În exemplul cu Balaurul şi Făt-Frumos, antagoniştii se permută unul în altul prin luptă. În adevăr, sub aspectul microcosmic Balaurul se localizează în fiinţa umană ca şarpele Kundalini ”încolăcitul” în jurul lui; astfel spus, zăcând latent la baza coloanei vertebrale, în peşteră, în coccis, sub Muladara, centrul ”rădăcină”. Percutat în cap prin metode ce ţin de diferite forme de yoga, şarpele se deşteaptă ca o vibraţie sonoră şi luminoasă în acelaşi timp se înalţă (uneori ameninţător) pe coada lui şi porneşte într-o procesiune ascendentă de-a lungul canalului subtil median al coloanei vertebrale a cărui finalitate nu suferă decât una din alternative pentru temporarul care a sgândărit balaurul în vizuina lui: nebunia sau zeificarea. Deşteptarea lui Kundalini se face şi prin metode de prana-yama, în care respiraţia, sub aspectul ei subtil, trezeşte pe Kundalini, urcându-l treptat si deschizând ceacrele una după alta, loviturile de buzdugan sau de paloş ale lui Făt-Frumos reprezintă de fapt deschiderea (activarea acestora). Balaurul are şapte capete, coloana vertebrală şapte centre subtile… Kundalini în ascensiunea lui ”atacă” centrele subtile în ordinea desemnată, trece prin centrul lor, le ”animează” le activează. Acelaşi lucru îl face şi Balaurul lui Făt-Frumos, când împroaşcă asupra lui foc… Balaurul se fixează pe frunte cum îl vedem în basoreliefurile egiptene ca Ureus pe coloana Faraonului”. “Menţionăm că membrii unei caste războinice celtice îşi spuneau Dragoni (adică balauri n.n.) care era şi numele unor corpuri de cavalerie româneşti, iar Dragoş este Dragon în care „n” a fost înlocuit cu „s”, litera focului subtil şi spiritual.”
Vasile Lovinescu dezvoltă deci printr-un basm românesc simbolismul caduceului şi Doctrina Sacrificiului în legătură cu doctrinele hinduse şi teoria ciclurilor de existenţă umană. Acest mit se regăseşte şi în basmul lui Ispirescu “Băiatul cel bubos şi ghigorţul”.
Este interesant de arătat că Vasile Lovinescu a fost la începutul carierei lui de hermeneut, foare impresionat de concordanţele folclorului şi basmelor româneşti (care s-au păstrat mai bine ca oriunde în Europa) cu doctrina ezoterică expusă de Rene Guenon care nici nu ştia de existenţa lor. După ce acesta a aflat de ele de la Vasile Lovinescu s-a arătat foarte interesat şi de fapt astfel a început colaborarea dintre ei. Importanţa şarpelui (balaur, dragon) este mult mai pregnantă în tradiţia ancestrală a poporului nostru decât s-a observat până acum. Trecem peste stindardul dacic prea bine cunoscut (în formă de balaur) şi peste familia Drăculeştilor (care a marcat istoria Munteniei) al căror nume le vine de la Ordinul Dragonului care am arătat mai sus că descinde de la Celţi, celţi care însă, în prealabil plecaseră – prin desprindere – tot din acest spaţiu (M. P. nr. 8/9, pag. 8).
Desigur pentru cineva care n-a avut nici o tangenţă cu Simbolistica i se pare o mare stupiditate că un traseu anatomic (şi aşa nedemonstrabil) reprezentând Suşumna, Ida şi Pingala legat de ascensiunea şarpelui Kundalini, poate avea vreo corespondenţă cu traseul lui Dragoş Vodă care plecând din Maramureş la o vânătoare (eveniment şi aşa nesigur la rândului lui) a întemeiat Moldova.
Este evident însă că nu este momentul de a explica aceste lucruri acum aşa că cine nu agrează aceasta urmează a se documenta pe cont propriu, citind opera celui mai mare manipulator de simboluri arhaice autohtone, respectiv desigur: Vasile Lovinescu.
Vom începe cu ultima apariţie „Mitul Sfâşiat”. Referindu-se la basmele noastre, mesaje străvechi unice în Europa pe care le-a apreciat ca atare Rene Guenon (1886-1951), respectiv în lupta lui Făt-Frumos cu Balaurul, Vasile Lovinescu scrie:
“În exemplul cu Balaurul şi Făt-Frumos, antagoniştii se permută unul în altul prin luptă. În adevăr, sub aspectul microcosmic Balaurul se localizează în fiinţa umană ca şarpele Kundalini ”încolăcitul” în jurul lui; astfel spus, zăcând latent la baza coloanei vertebrale, în peşteră, în coccis, sub Muladara, centrul ”rădăcină”. Percutat în cap prin metode ce ţin de diferite forme de yoga, şarpele se deşteaptă ca o vibraţie sonoră şi luminoasă în acelaşi timp se înalţă (uneori ameninţător) pe coada lui şi porneşte într-o procesiune ascendentă de-a lungul canalului subtil median al coloanei vertebrale a cărui finalitate nu suferă decât una din alternative pentru temporarul care a sgândărit balaurul în vizuina lui: nebunia sau zeificarea. Deşteptarea lui Kundalini se face şi prin metode de prana-yama, în care respiraţia, sub aspectul ei subtil, trezeşte pe Kundalini, urcându-l treptat si deschizând ceacrele una după alta, loviturile de buzdugan sau de paloş ale lui Făt-Frumos reprezintă de fapt deschiderea (activarea acestora). Balaurul are şapte capete, coloana vertebrală şapte centre subtile… Kundalini în ascensiunea lui ”atacă” centrele subtile în ordinea desemnată, trece prin centrul lor, le ”animează” le activează. Acelaşi lucru îl face şi Balaurul lui Făt-Frumos, când împroaşcă asupra lui foc… Balaurul se fixează pe frunte cum îl vedem în basoreliefurile egiptene ca Ureus pe coloana Faraonului”. “Menţionăm că membrii unei caste războinice celtice îşi spuneau Dragoni (adică balauri n.n.) care era şi numele unor corpuri de cavalerie româneşti, iar Dragoş este Dragon în care „n” a fost înlocuit cu „s”, litera focului subtil şi spiritual.”
Vasile Lovinescu dezvoltă deci printr-un basm românesc simbolismul caduceului şi Doctrina Sacrificiului în legătură cu doctrinele hinduse şi teoria ciclurilor de existenţă umană. Acest mit se regăseşte şi în basmul lui Ispirescu “Băiatul cel bubos şi ghigorţul”.
Este interesant de arătat că Vasile Lovinescu a fost la începutul carierei lui de hermeneut, foare impresionat de concordanţele folclorului şi basmelor româneşti (care s-au păstrat mai bine ca oriunde în Europa) cu doctrina ezoterică expusă de Rene Guenon care nici nu ştia de existenţa lor. După ce acesta a aflat de ele de la Vasile Lovinescu s-a arătat foarte interesat şi de fapt astfel a început colaborarea dintre ei. Importanţa şarpelui (balaur, dragon) este mult mai pregnantă în tradiţia ancestrală a poporului nostru decât s-a observat până acum. Trecem peste stindardul dacic prea bine cunoscut (în formă de balaur) şi peste familia Drăculeştilor (care a marcat istoria Munteniei) al căror nume le vine de la Ordinul Dragonului care am arătat mai sus că descinde de la Celţi, celţi care însă, în prealabil plecaseră – prin desprindere – tot din acest spaţiu (M. P. nr. 8/9, pag. 8).
Vasile Lovinescu mai aduce două argumente
suplimentare, dar decisive. Valac, în unele părţi ale ţării, înseamnă
Balaur sau Dragon. Citându-l pe Fabre d’Olivet se arată că numele Dac
este o îndulcire a numelui Trac care înseamnă dragon.
Tradiţia şarpelui Kundalini vine din Orientul îndepărtat dar acolo numele lui nu se regăseşte în cel al popoarelor respective ca la noi. Nu rezultă oare că, primordial, ştiinţa energiilor interioare imortalizată şi transfigurată în basme s-a născut tot pe acest teritoriu de unde a fost exportată odată cu migraţia spre est care a ajuns până la Indus cum demonstrează, printre alţii, Nicolae Miulescu (vezi M.P. nr. 7)?
Deocamdată să trecem la altă carte a lui Vasile Lovinescu “Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade populare româneşti” apărută în anul 1993. De la primul basm analizat “Ivan Turbincă” totul vine să confirme întrebarea noastră retorică. Astfel celebra pereche Inn-Yang nu este altcineva decât Harap-Alb al nostru; echilibrarea perfectă de antinomii. Axis Mundi în limba noastră ţărănească este: Prepeleac. Analiza basmului dă răspunsuri pertinente la întrebarea noastră dar nu mai insistăm asupra lui întrucât nu are referiri stricte la teoria Kundalini. Alte răspunsuri le găsim în analiza celorlalte cinci basme.
Ajungem la “Monarhul Ascuns” (1992). Analizând basmul Aliman Voinicul cules de Virgil Caraivan, autorul în secvenţa în care Aliman şi soţia lui consideraţi perechea primordială, deci din macrocosm, purtaţi de Boul fermecat sunt reprezentaţi în microcosm de Ida şi Pingala (soţul şi soţia) încolăcind Suşumna (boul fermecat). În peripeţiile sale Aliman, după ce la o fântână omoară balaurul cu şapte capete (depăşirea celor şapte ciacre) devine împărat, adică ajunge victorios la Sahasrara, toată povestirea şi acţiunea luptei cu zmeul nu simbolizează decât travaliul de purificare spirituală care se desfăşoară în timpul ridicării corecte a şarpelui Kundalini, căci orice basm cu înţeles ezoteric are pe lângă un înţeles macrocosmic şi unul microcosmic.
Tradiţia şarpelui Kundalini vine din Orientul îndepărtat dar acolo numele lui nu se regăseşte în cel al popoarelor respective ca la noi. Nu rezultă oare că, primordial, ştiinţa energiilor interioare imortalizată şi transfigurată în basme s-a născut tot pe acest teritoriu de unde a fost exportată odată cu migraţia spre est care a ajuns până la Indus cum demonstrează, printre alţii, Nicolae Miulescu (vezi M.P. nr. 7)?
Deocamdată să trecem la altă carte a lui Vasile Lovinescu “Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade populare româneşti” apărută în anul 1993. De la primul basm analizat “Ivan Turbincă” totul vine să confirme întrebarea noastră retorică. Astfel celebra pereche Inn-Yang nu este altcineva decât Harap-Alb al nostru; echilibrarea perfectă de antinomii. Axis Mundi în limba noastră ţărănească este: Prepeleac. Analiza basmului dă răspunsuri pertinente la întrebarea noastră dar nu mai insistăm asupra lui întrucât nu are referiri stricte la teoria Kundalini. Alte răspunsuri le găsim în analiza celorlalte cinci basme.
Ajungem la “Monarhul Ascuns” (1992). Analizând basmul Aliman Voinicul cules de Virgil Caraivan, autorul în secvenţa în care Aliman şi soţia lui consideraţi perechea primordială, deci din macrocosm, purtaţi de Boul fermecat sunt reprezentaţi în microcosm de Ida şi Pingala (soţul şi soţia) încolăcind Suşumna (boul fermecat). În peripeţiile sale Aliman, după ce la o fântână omoară balaurul cu şapte capete (depăşirea celor şapte ciacre) devine împărat, adică ajunge victorios la Sahasrara, toată povestirea şi acţiunea luptei cu zmeul nu simbolizează decât travaliul de purificare spirituală care se desfăşoară în timpul ridicării corecte a şarpelui Kundalini, căci orice basm cu înţeles ezoteric are pe lângă un înţeles macrocosmic şi unul microcosmic.
Am lăsat la urmă “Creangă şi creanga de
aur” prima dintre cărţile apărute ale lui Vasile Lovinescu şi – nota
bene – înainte de Revoluţie (dar în acelaşi an).În analiza simbolistică a
unuia din „basmele” noastre de bază: „Harap Alb” apare şi tema calului
năzdrăvan, respectiv a regenerării acestuia, regenerare solidară cu cea a
autorului. Calul este simbolul tocmai al aspectului de putere a
divinităţii, deci de natură solară, dar care zace amorţit şi nebăgat în
seamă, aşa cum stă încolăcit şarpele Kundalini ascuns la baza coloanei
vertebrală. Deşteptarea calului din basm prin îngurgitare de foc şi
lovituri de frâu în cap simbolizează procedeele yoghine de resuscitare a
energiei Kundalini. Calul ignifor, adică mâncător de jeratec, apare şi
în alte basme româneşti, unde este denumit şi Bun-Galben-de Soare.
Concomitent şi similar cu deşteptarea calului are loc şi cea a lui Harap Alb, care după ce realizează o resuscitare corectă a energiei Kundalini, aceasta ajungându-i până în creştet, îi creează răsplata de încoronare a efortului, răsplată simbolizată prin Coroana pe care şi-o pune pe cap şi care-i permite căsătoria sacră cu fata lui Roş-Împărat.
Se poate considera că aceste exemplificări din opera lui Vasile Lovinescu sunt suficiente pentru a înţelege cum un fenomen fiziologic poate fi asimilat prin simbologie cu diferite situaţii al căror înţeles abscons nu-l poate pricepe decât cineva cât de cât iniţiat. Este uşor de sesizat frumuseţea absolută a unui atare procedeu de mare rafinament intelectual dar şi utilitatea lui, el permiţând trasmiterea ocultată de-a lungul timpului a unor secrete care nu trebuie să fie dezocultate decât la momentul oportun şi nu de oricine.
Acum la sfârşitul serialului este cazul să facem unele precizări sau completări. Trebuie adusă precizarea că nu toţi yoghinii citaţi au venit în mod fizic în Occident, dar că opera lor scrisă a fost cea care a fost cea mai căutată din Orientul Îndepărtat şi că s-a păstrat legătura cu ei.
În ceeace priveşte corespondenţele dintre ciacre şi poziţia obişnuită în care doarme omul în pat menţionăm că:
– La chacra plexului pelvian (Muladara), corespunde dormitul pe burtă. – La chacra plexului splenic corespunde dormitul închircit.
– La chacra plexului solar corespunde dormitul pe spate.
– La chacra plexului cardiac corespunde dormitul pe stânga.
– La chacra plexului carotidei (Vişuda) corespunde dormitul alternativ pe cele două părţi.
Pentru celelalte două ciacre nu cunosc semnificaţia respectivă. Se poate observa că am folosit denumirea românească a ciacrelor fiind singura care are o justificare efectivă de localizare, denumirile indiene neavând nici o semnificaţie pentru noi românii. Denumirile indiene sunt utile numai atunci când vii în contact cu străinii, aşa şi cum plantele au o denumire latină.
Avem în vedere că fenomenologia Yoga presupune un strat de bază univesal, aşa cum spune şi Mario Vasilescu, adică nu este obligatoriu să fi fost primordială în India, ci doar acolo să se fi dezvoltat aşa cum o ştim. Ţinând seama de articolele din Magazinul Parapsihologic cu plecările ancestrale de populaţie din Spaţiul Carpatic care au ajuns (printre altele) în India s-ar putea pune întrebarea dacă aceste populaţii nu au dus cu ele şi embrionii a ceea ce mai târziu se va numi Yoga şi Şarpele Kundalini (şarpele casei la români?). Poate chiar de aceea entitatea Vasile Lovinescu s-a încarnat în România pentru a încerca să sensibilizeze asupra acestui aspect, acolo unde basmele marchează încifrat tocmai ideea pe care încerc s-o lansez.
Concomitent şi similar cu deşteptarea calului are loc şi cea a lui Harap Alb, care după ce realizează o resuscitare corectă a energiei Kundalini, aceasta ajungându-i până în creştet, îi creează răsplata de încoronare a efortului, răsplată simbolizată prin Coroana pe care şi-o pune pe cap şi care-i permite căsătoria sacră cu fata lui Roş-Împărat.
Se poate considera că aceste exemplificări din opera lui Vasile Lovinescu sunt suficiente pentru a înţelege cum un fenomen fiziologic poate fi asimilat prin simbologie cu diferite situaţii al căror înţeles abscons nu-l poate pricepe decât cineva cât de cât iniţiat. Este uşor de sesizat frumuseţea absolută a unui atare procedeu de mare rafinament intelectual dar şi utilitatea lui, el permiţând trasmiterea ocultată de-a lungul timpului a unor secrete care nu trebuie să fie dezocultate decât la momentul oportun şi nu de oricine.
Acum la sfârşitul serialului este cazul să facem unele precizări sau completări. Trebuie adusă precizarea că nu toţi yoghinii citaţi au venit în mod fizic în Occident, dar că opera lor scrisă a fost cea care a fost cea mai căutată din Orientul Îndepărtat şi că s-a păstrat legătura cu ei.
În ceeace priveşte corespondenţele dintre ciacre şi poziţia obişnuită în care doarme omul în pat menţionăm că:
– La chacra plexului pelvian (Muladara), corespunde dormitul pe burtă. – La chacra plexului splenic corespunde dormitul închircit.
– La chacra plexului solar corespunde dormitul pe spate.
– La chacra plexului cardiac corespunde dormitul pe stânga.
– La chacra plexului carotidei (Vişuda) corespunde dormitul alternativ pe cele două părţi.
Pentru celelalte două ciacre nu cunosc semnificaţia respectivă. Se poate observa că am folosit denumirea românească a ciacrelor fiind singura care are o justificare efectivă de localizare, denumirile indiene neavând nici o semnificaţie pentru noi românii. Denumirile indiene sunt utile numai atunci când vii în contact cu străinii, aşa şi cum plantele au o denumire latină.
Avem în vedere că fenomenologia Yoga presupune un strat de bază univesal, aşa cum spune şi Mario Vasilescu, adică nu este obligatoriu să fi fost primordială în India, ci doar acolo să se fi dezvoltat aşa cum o ştim. Ţinând seama de articolele din Magazinul Parapsihologic cu plecările ancestrale de populaţie din Spaţiul Carpatic care au ajuns (printre altele) în India s-ar putea pune întrebarea dacă aceste populaţii nu au dus cu ele şi embrionii a ceea ce mai târziu se va numi Yoga şi Şarpele Kundalini (şarpele casei la români?). Poate chiar de aceea entitatea Vasile Lovinescu s-a încarnat în România pentru a încerca să sensibilizeze asupra acestui aspect, acolo unde basmele marchează încifrat tocmai ideea pe care încerc s-o lansez.
Serial de patru articole publicate în
următoarea succesiune: (I) M.P. 15/ianuarie-februarie 1994, (II) M.P.
16/martie 1994, (III) M.P. 17/aprilie 1994, (IV) MP 18/mai 1994.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.