Capsulita adeziva

Capsulita adeziva

Introducere
Diagnostic
Tratament

Capsulita adeziva sau sindromul umarului inghetat sunt doi termeni care descriu o varietate de conditii clinice incluzind bursita subacromiala, tendinita calcificanta si fisurile capei rotatorilor. In ciuda nomencalaturii diverse folosite pentru a descrie sindromul umarului inghetat toti acesti termeni denota conditii clinice diferite care pot determina restrictia dureroasa a miscarilor glenohumerale active si pasive si a miscarilor periscapulare ale umarului.

Conditia cuprinde semne si simptome ale debutului lent al durerii de umar, discomfortul localizat linga insertia deltoidului, imposibilitatea de a dormi pe partea afectata, limtarea ridicarii glenohumerale si a rotatiei externe si aspect radiologic normal. Criteriile de diagnostic pentru sindromul umarului inghetat cuprind restrictia dureroasa a miscarilor glenohumerale pasive si active si a miscarilor periscapulare. In ciuda acestor criterii diagnosticul de capsulita adeziva poate fi dificil deoarece exista multiple controverse asupra restrictiei miscarilor specifice glenohumerale si asupra duratei necesare pentru a califica un pacient cu umar inghetat.

Tratamentul poate fi dureros si suprasolicitant si consta din terapie fizica, medicatie, terapie prin masaj, hidrodilatare sau chirurgie. Se poate efectua manipularea umarului sub anestezie, proces care rupe adeziunile si tesuturile fibroase din jurul articulatiei pentru a ajuta restabilirea citorva miscari.
Terapia fizica este foarte importanta in toate stadiile bolii, in ciuda durerii agravate si a inflamatiei deoarece previne contractura dureroasa. Durerea si inflamatia pot fi controlate cu analgezice si antiinflamatorii nesteroidiene. Daca terapia manuala si intinderile nu sunt aplicate capsula umarului se va contracta progresiv, lasind umarul cu restrictie severa a miscarilor.

Patogenie si cauze

Miscarile scapulotoracice si glenohumerale apar simultan la abductia bratului. La pacientii sanatosi o treime din elevatia bratului este atribuita miscarilor scapulotoracice, in timp ce doua treimi este asigurata de miscarea glenohumerala. Articulatia glenohumerala este acoperita de capsula articulara si incercuita de doua mansoane musculare. Capsula normala este o structura libera cu o suprafata de doua ori mai mare decit cea a capului humeral. Capa rotatorilor si tendoanele adiacente capsulei intaresc capsula anterior, posterior si superior in timp ce ligamentele glenohumerale reprezinta de asemeni zone de intarire a capsulei. Capsula este formata din fibre de colagen de tip I si captusita de celule sinoviale.

Factori de risc care pot declansa capsulita adeziva cuprind:
-trauma, interventia chirurgicala pe umar
-boala inflamatorie, diabetul
-conditiile patologice regionale, diferite maladii ale umarului.

Teoriile patogenice propuse cuprind: teoria autoimuna cu proteina C reactiva ridicata si incidenta crescuta a histocompatibilitatii HLA-B27 la pacientii cu umar inghetat, teoria inactivitatii musculare ca factor etiologic major si asocierea cu boala cervicala, hipertiroidismul si boala cardiaca ischemica.
Cei mai multi dintre pacienti prezinta o perioada de imobilizare a umarului. Motivele imobilizarii pot fi diverse.

Semne si simptome

Capsulita adeziva afecteaza de obicei pacientii intre 40-70 de ani. Incidenta nu este cunoscuta precis, dar este estimata la 3% din populatie. Barbatii tind sa fie afectati mai rar decit femeile si nu exista o predilectie rasiala. Menopauza este la femei un factor declansator. Boala este asociata cu citeva conditii. O incidenta ridicata a conditiei exista printre pacientii cu diabet fata de populatia generala. Incidenta intre pacientii cu diabet insulino-dependent este si mai ridicata.

Anamneza pacientului trebuie sa cuprinda date despre urmatoarele:
-debutul simptomelor, traume sau interventii chirurgicale in antecedente
-durata simptomelor, asocierea diabetului, a hipertiroidismului, a acardiopatiei ischemice
-asocierea altor conditii ale umarului
-administrarea de medicamente, acuzele neurologice asupra membrului superior.

Capsulita adeziva este impartita in doua categorii: primara si secundara. Pacientii cu capsulita adeziva primara nu prezinta elemente semnificative ale anamnezei, examenului clinic sau a evaluarii radiografice pentru a explica pierderea miscarilor si durerea. Clasic simptomele capsulitei adezive sunt impartite in 3 faze: faza dureroasa, faza de redoare si faza de dezghetare. In faza dureroasa initiala apare un debut gradual al durerii difuze de umar care persista saptamini pina la luni de zile. Faza de redoare este caracterizata de pierderea progresiva a miscarii si se mentine pina la un an. Cei mai multi pacienti isi pierd miscarile glenohumerale de rotatie externa, rotatie interna si abductie in aceasta faza. Faza finala de dezghetare este mentinuta citeva luni si constituie perioada de ameliorare graduala a miscarilor. In aceasta faza pacientul poate necesita pina la 9 luni pentru a-si cistiga miscarile umarului.
In schimb pacientii cu capsulita adeziva secundara descriu un eveniment care precede simptomatologia umarului cum este trauma sau interventia chirurgicala asupra extremitatii superioare afectate.

Durerea umarului:
Pacientii descriu debut progresiv al durerii in citeva saptamini. Raporteaza durere initiala in timpul noptii asociata cu miscarile umarului (pieptanat, ridicarea bratului peste cap) . Miscarile combinate de abductie si rotatie externa sau extensie si rotatie interna sunt dureroase. Durerea progreseaza apoi la faza constanta in repaus agravata de miscarile umarului si inrautatita de miscarile repetitive ale bratului, stressul psihologic, expunerea la frig sau vibratii si modificarile vremii. Aceasta durere se mentine 1-2 ani.

Contractura articulara:
A doua caracteristica principala a umarului inghetat este pierderea progresiva a miscarilor pasive si active ale umarului. Miscarile afectate mai intii sunt rotatia externa, urmata de abductie, rotatia interna si flexie. Extensia si adductia orizontala tind sa fie afectate mai tardiv. Miscarile glenohumerale se pierd in citeva luni.

Evolutia bolii:
In trecut capsulita adeziva era considerata o conditie auto-limitanta care putea fi tratata cu terapie fizica si se rezolva in 1-3 ani. Citeva studii au demonstrat prezenta durerii pe termen lung si a redorii umarului dupa terapia conservatoare. Unele studii arata ameliorarea simptomelor dupa eliberarea capsulara artroscopica.