Secretele lumilor Astrale blog.

MARELE SECRET

                   Înțelepciune, moralitate, virtute; cuvinte respectabile dar vagi asupra cărora se poartă de secole dispute, fără a se ajunge la vreo înțelegere! Vreau să fiu înțelept, dar voi fi sigur eu de întelepciunea mea atât timp cât voi crede că nebunii sunt mai fericiti decât mine sau chiar mai bucuroși? Trebuie să avem moravuri, dar suntem toți asemenea copiilor; moralitățile ne adorm, și asta pentru că ni se face o moralitate stupidă, incovenabilă naturii noastre. Ni se vorbește de ceea ce nu ne interesează și noi ne gândim la altceva.Virtutea este un lucru foarte important: numele ei înseamnă forță, puter; Lumea subzistă prin virtutea lui Dumnezeu. Dar pentru noi ce este virtutea? Este o virtute să postești, slăbindu-ți mintea și îngălbenindu-ți fața? Să numim virtute naivitatea omului onest care se lasă despuiat de șmecheri? Este o virtute abstinența de frica abuzului? Ce am crede despre un om care n-ar merge de frică să nu-și frângă picioarele? Virtutea în toate este opusul nulității,indolenței și neputinței.

Virtutea presupune acțiunea; căci, dacă se opune în mod obișnuit virtutea patimilor, se lasă să se înțeleagă că nici ea nu este pasivă.Virtutea nu este numai forță, ci și rațiunea ce dirijează forța. Ea este puterea ce păstrează echilibrul vieții.Marele secret al virtuții,al virtualității și al vieții,fie temporală, fie eternă poate fi formulată astfel: Arta de a balansa forțele pentru a echilibra mișcarea. Echilibru pe care-l căutăm nu este nemișcarea, ci acela care face mișcarea regulată. Nemișcarea înseamnă moarte, numai mișcarea este viață.Acest echilibru motor este cel al naturii însăși. Natura, echilibrând forțele fatale, produce răul fizic sau chiar distrugerea aparentă pentru omul prost echilibrat. Omul se vindecă de relele naturii, stiind să se sustragă printr-o folosire inteligentă a libertăților sale fatalității forțelor, Întrebuințăm aici cuvântul fatalitate pentru că forțele imprevizibile și neînțelese de omul prost echilibrat i se par acestuia obligatoriu fatale . .Natura le-a dotat pe animale cu o mulțime de instincte pentru a le apăra,dar a făcut totul pentru ca omul neprevăzător să piară. Animalele trăiesc pe seama lor,ca să zicem așa,fără efort.Numai omul trebuie să învețe să trăiască. Or,știința vieții este știința echilibrului moral. A implica știinta cu religia, rațiunea cu sentimentul, energia cu blândețea, iată fondul acestui echilibru.

              Adevărata forță invincibilă este forță fără violență.Oamenii violenți sunt oameni slabi și neprevăzători, ale căror eforturi se întorc întotdeauna împotriva lor înșiși.Afecțiunea violentă seamănă urii și aversiunii.Mânia violentă te dă orbește pe mâna dușmanilor. Eroii lui Homer, când se luptă între ei,se insultă pentru a se înfuria reciproc, știind bine că, după toate probabilitățile, cel mai furios din cei doi va fi învins.Înfierbântatul Achille era predestinat să moară tragic. El este cel mai mândru și mai curajos dintre greci și nu aduce decât dezastre concetățenilor lui.Cel care cucerește Troia este prudentul și răbdătorul Ulise care se menajează întotdeauna și nu lovește decât atunci când e sigur de reușită. Achille este Patima, Ulise este virtutea; urmând această dimensiune trebuie să înțelegem înălțimea filosofică și morală a poemelor luiHomer.Autorul acestor poeme era fară îndoială un inițiat de prim ordin.Marele Arcan al Înaltei Magii practice se află în întregime în Odisea.

               Marele Arcan al Magiei, Arcanul unic și incomunicabiI are drept obiect punerea puterii divine în serviciul voinței umane.Pentru a ajunge la realizarea acestui Arcan, e nevoie să știm ce avem de făcut, să vrem ceea ce trebuie, să îndrăznim ceea ce se cuvine și să tăcem cu discernământ.Ulysse are împotriva lui zeii, elementele naturii, ciclopii, sirenele, pe Circe etc. …,adică toate dificultățile și pericolele vieții. Palatul lui e invadat, soția e hăituită, bunurile pradă jafului; i se jurase moartea, își pierduse tovarășii, vasele i se scufundaseră; rămăsese singur în lupta împotriva nopții și a mării, și singur îi înduplecă pe zei, scapă de pericolele mării, orbește ciclopii, înșeală sirenele, o domesticește pe Circe, își recâștigă palatul, își eliberează soția, îi ucide pe cei care-i juraseră moartea, pentru că voia să revadă Ithaca și pe Penelopa, deoarece el știa să scape din primejdie, fiindca îndrăznea când trebuia și datorită faptului că tăcea atunci când nu era neapărat nevoie să vorbească.Dar, îmi vor spune dezamăgiți iubitorii de basme, aici nu e nici o magie. Nu există talismane, ierburi, rădăcini care să facă minuni! Nu există formule misterioase care deschid porti și fac să apară spirite?

Săvorbim despre aceste lucruri și să amânăm pe altădată comentariile despre Ulise.Voi știți, copii, pentru că, fără îndoială, copiiIor trebuie să le răspund, dacă ați citit lucrările mele precedente, că eu am recunoscut eficacitatea relativă a formulelor, ierburilor și talismanelor. Dar e vorba de mijloace mărunte legate de mici mistere. Eu vă vorbesc acum de mari forțe morale, nu de instrumente materiale. Formulele aparțin riturilor de inițiere, talismanele sunt auxiliare magnetice, rădăcinile și ierburile țin de medicina ocultă, chiar Homer însuși nu le disprețuia. Moly, Lotos și Nepenthes își au locul lor în aceste poeme,dar sunt doar accesorii.Cupa lui Circe nu are nici o putere asupra lui Ulise care,cunoscându-i efectele nefaste,renunță să mai guste din ea..Inițiatul posedă înalta știință a magilor care nu se tem de vrăjitori.Persoanele care, recurgând la magia ceremonială, consultă ghi­citorii, seamănă acelora care, multiplicându-și practicile devoțiunii,doresc sau speră să înlocuiască prin ea religia adevărată. Nu le veți mulțumi niciodată dându-le sfaturi înțelepte.

              Toate vă ascund un secret ușor de ghicit și care-ar fi acesta: am o pasiune pe care rațiunea o condamnă și eu prefer rațiunea.Iată de ce vin să consult oracolul lipsit de minte, pentru ca să-mi spună că trebuie să sper, să mă ajute să-mi adorm conștiința și să-mi ofere pacea inimii. Aceste persoane beau dintr-un izvor înșelător care departe de a le potoli setea,le însetează și mai tare.Șarlatanul debitează oracole obscure, poți găsi în ele de toate și te întorci mereu după lămuriri. Mai vii și a doua zi,și peste încă o zi,revii mereu și așa fac cărturăresele avere. Gnosticii bazilidieni spuneau că Sophia, înțelepciunea naturală a omului, îndrăgostită de sine însăși, ca Narcis din fabulă,își întoarse ochii de la principiul ei și se aruncă în afara cercului trasat de lumina pe care ei o numeau pleroma. Singură atunci în întuneric, face sacrilegii pentru a naște lumina. Și, asemeni femeii bolnave de scurgere din Evanghelie, ea îsi pierdea sângele care se transformă în monștri oribiIi.

Cea mai periculoasă dintre toate nebuniile este înțelepciunea coruptă. ­

            Inimile corupte otrăvesc întreaga natură. Pentru ele, splendoarea zilelor frumoase nu este decât o luminoasă plictiseală si toate bucuriile vieții, dispărute pentru sufletele lor moarte, se ridică în fața lor pentru a-i blestema, spunându-le asemeni spectrelor lui Richard al Ill-lea:„Disperă și mori”.Marile entuziasme îi fac să surâda,disprețuind, pentru a  se răzbuna, iubirea și frumusețea, cu insolența lui Stenio și Rollon.Nu trebuie să te resemnezi acuzând fatalitatea, trebuie să lupți împotriva ei și s-o învingi. Cei care cad în această bătălie sunt cei care nu au știut sau nu au vrut să triumfe. A nu ști, este o scuză. dar nu o justificare, pentru că se poate învăța. „Tată, iartă-i pe ei că nu știu ce fac”, exclamă Hristos, dându-și sufletul. Dacă nu ne-ar fi permis să nu știm,rugăciunea lui Iisus ar fi lipsită de adresă și Tatăl n-ar fi avut nimic de iertat.

Când nu știi,trebuie să ai dorință de-a învăța. Atât timp cât nu știi e periculos să îndrăznești, dar e bine întotdeauna să taci.

Eliphas Levi

http://partidulnouaromanie.ro/social/signup

sursa-      https://detoatepentrutotisimaimult.wordpress.com/2016/05/