Secretele lumilor Astrale blog.

Nick Vujicic: „Piedicile există doar în mintea noastră“

de Gabriela Niculescu

- Fără mâini, fără picioare, dar fără bariere!
Nick Vujicic este unul dintre oamenii uimitori ai planetei, care pot fi daţi ca exemple demne de urmat. S-a născut în Australia, în urmă cu 29 de ani, cu sindromul Tetra-Amelia (fără mâini şi fără picioare). Deşi în copilărie a avut gânduri suicidale, astăzi este oratorul motivaţional, cu un succes mondial bun de consemnat în Cartea Recordurilor. A străbătut continente întregi, iar discursurile sale au fost ascultate de peste un milion de oameni, în vreme ce filmuleţele postate pe YouTube au fost urmărite de aproximativ 50 de milioane de persoane din lumea întreagă. Nick a venit şi în România de două ori, ultima oară, în primăvara acestui an. Dacă vreţi să ştiţi cum gândeşte un adevărat învingător, citiţi rândurile de mai jos.
La 10 ani a vrut să se sinucidă!Când s-a născut Nick Vujicic, în sala de naşteri s-a aşternut liniştea. Tatălui său, prezent la naştere, i s-a oprit respiraţia pentru câteva momente, iar medicul şi asistentele au încremenit. Mama lui Nick îşi auzea nou-născutul plângând, dar se întreba unde e. Nu credea că arătarea fără mâini şi fără picioare este copilul său. În primele zile de la naştere, niciun apropiat al familiei nu a îndrăznit să le spună părinţilor felicitări.
În copilărie, Nick a avut de îndurat multe suferinţe pricinuite de răutăţile gratuite ale colegilor săi, de neputinţa de a-şi face prieteni şi de tachinările celor din jur. La numai 10 ani, puştiul a decis că nu-şi mai suportă viaţa şi a încercat să se sinucidă, după ce îşi făcuse o listă cu toate lucrurile pe care nu le va putea face în viaţă din cauza handicapului. „Mă întrebam cum voi trăi, dacă voi fi o povară pentru părinţi toată viaţa, dacă voi putea merge la o universitate, dacă voi avea o slujbă şi dacă mă voi căsători? Cine ar vrea un soţ fără mâini şi fără picioare? Şi chiar dacă m-aş însura, cum mi-aş ţine de mână soţia?”, povestea Nick despre momentul său de cumpănă. Părinţii au fost principalii săi susţinători, încurajându-l mereu. Au refuzat să-l înscrie la o şcoală pentru copii cu handicap, aşa că şi-au folosit imaginaţia ca Nick să facă faţă cerinţelor. Cum cel mai greu era scrisul, i-au construit un dispozitiv de ţinut creionul, lipit de un deget ce iese din ciotul care-i ţine loc de picior stâng.
„Am văzut miracole şi chiar am o pereche de pantofi în debara”După ce a depăşit momentul depresiilor, Nick a început să se întrebe tot mai des de ce tocmai el s-a născut aşa, iar la vârsta de 15 ani a primit răspunsul. „Am citit povestea unui om care s-a născut orb şi nu ştia nimeni de ce s-a născut aşa. Dar Hristos a spus că prin omul respectiv se va dezvălui lucrarea lui Dumnezeu. Iar acest lucru m-a inspirat. Dacă Dumnezeu a avut un plan pentru un om orb, atunci are un plan şi pentru mine. Am văzut miracole şi chiar am o pereche de pantofi în debara”, a afirmat el râzând.
După liceu, Nick Vujicic a urmat cursurile Universităţii „Griffin”, din Logan, de unde a obţinut o dublă specializare, în contabilitate şi planificare financiară. La 19 ani de la momentul în care l-a bântuit gândul morţii, Nick se bucură de cereri în căsătorie de la femei din toată lumea. A avut câteva relaţii stabile, însă mai aşteaptă încă femeia care să îi devină soţie.
Scrie la calculator 43 de cuvinte pe minutCând se trezeşte dimineaţa, Nick dă la o parte pătura cu ciotul ce-i înlocuieşte piciorul stâng şi aprinde lumina cu o crosă. Se mişcă prin casă ajutându-se de ciot, se spală pe dinţi cu o perie fixată într-un dispozitiv lipit de perete, se bărbiereşte şi îşi pieptănă părul cu o improvizaţie similară şi apoi se aşază la computer. Chiar se pricepe la mânuit tastatura. Poate tasta 43 de cuvinte pe minut, cu degetul mare ce iese din ciot, şi pe care îl alintă „copănelul de pui”. Când iese la plimbare, foloseşte un cărucior electric pe care îl acţionează cu ajutorul „copănelului”. Handicapul nu l-a împiedicat să facă sport şi să se distreze, aşa că înoată, pescuieşte, face surf, călăreşte şi joacă fotbal ori golf.
Peste 40 de milioane de oameni au vizionat pe site-ul YouTube imagini cu momente din viaţa lui Nick, iar bărbatul i-a cucerit pe toţi. „E atât de rece apa că-ţi îngheaţă mâinile”, glumeşte Nick într-un filmuleţ în care se distrează alunecând pe un tobogan cu apă. În altul sare în piscină de pe o trambulină şi înoată cu ciotul, aşa cum l-a învăţat tatăl, încă de când era copil.
„Nu are rost să te plângi pentru ceea ce nu ai, ci să vezi ceea ce ai”Momentul în care Nick Vujicic a trecut de la frustrare şi depresie la optimism şi succes a fost cel în care s-a ambiţionat să-şi privească viaţa dintr-o perspectivă pozitivă. În conferinţele sale a spus: „Succesul nostru stă în felul în care ne vedem viaţa şi viitorul, iar piedicile există doar în mintea noastră”. Acum tânărul îşi priveşte handicapul ca pe un dar de la Dumnezeu, iar credinţa sa face ca multe comunităţi religioase din întreaga lume să-l invite să ţină discursuri. Mesajele sale reuşesc întotdeauna să-i motiveze pe oameni. „Ne putem orienta gândurile spre ceea ce nu avem sau spre ceea ce avem. Nu are rost să te plângi pentru ceea ce nu ai, ci să vezi ceea ce ai. Chiar şi atunci când nu vorbesc, dacă urc pe scenă, oamenii mă văd zâmbind şi mă întreabă cum de radiez? Ştiu adevărul despre trei lucruri: valorile mele, scopul meu şi destinul meu. Unii oamenii spun că tot ceea ce am eu este atitudinea pozitivă. Nu, nu cred că doar optimismul te ajută. Nu poţi să gândeşti pozitiv când eşti pe moarte, pentru că nu ştii unde ajungi după ea. Dar eu ştiu. Marele meu secret: am încredere în Dumnezeu şi ştiu că e cu mine.”
Nick este carismatic şi îşi „vrăjeşte” publicul din primele secunde. Acum te face să râzi, iar în clipa următoare, să plângi. Este orator motivaţional profesionist de la 23 de ani şi vrea să ne convingă că, prin voinţă şi determinare, orice necaz poate fi depăşit şi că nicio provocare nu este de neînvins. Iar exemplul personal arată că ceea ce spune nu sunt vorbe goale. Nick are propria companie de discursuri motivaţionale, face afaceri imobiliare, investeşte pe piaţa de valori, iar prin intermediul propriei fundaţii ajută şcoli din ţările lumii a treia şi sprijină construirea de spitale şi de orfelinate.

„Când am avut ciotul în ghips am ştiut să apreciez că-l am“

Mare iubitor de fotbal, Nick nu se mulţumeşte doar să privească, ci joacă pe teren, lovind mingea cu capul. Iar în toate înregistrările, bărbatul emană fericire, de parcă toată viaţa sa este o sărbătoare. „Într-o zi, un prieten m-a întrebat dacă vreau să joc fotbal. M-au uitat puţin lung, dar am zis: «Da! De ce nu?» M-am aşezat în poartă, iar el a şutat puternic. Am privit mingea cum venea cu viteză şi, în acele fracţiuni de secundă, m-am gândit: «Dacă vreau să fug din calea ei, nu pot. Dacă o primesc în plin, mă pune la pământ». Aşa că am făcut un salt şi am lovit-o cu ciotul. În secunda următoare urlam de durere. Era rupt! L-am avut în ghips trei săptămâni şi am fost pur şi simplu imobilizat. Abia atunci am ştiut să apreciez şi să-i mulţumesc lui Dumnezeu că-l am. Puteam să mă nasc şi fără el, şi atunci ce făceam?”, a povestit Nick, amuzându-se de păţania sa.
„Marele meu secret: am încredere în Dumnezeu şi ştiu că e cu mine.