Tratamente naturiste cu Papadie

{jcomments on}

Dupa ce se instaleaza primavara, bine-cunoscuta papadie apare in peste o suta de specii. Desi este clasificata de multi ca fiind o buruiana, papadia detine o multime de proprietati miraculoase tamaduitoare. Este utilizata in tratarea a foarte multe afectiuni datorita sursei importante de potasiu, calciu, fosfor si fier. Mai mult decat atat, frunzele mici plante galbene contin numeroase vitamine precum complexul B, A, C si D.

Păpădia este o plantă erbacee, perenă, foarte răspândită la noi în ţară prin locurile cultivate sau necultivate, dar şi pe câmpiile din Europa şi din unele zone ale Asiei.

Păpădia are în pământ un rizom scurt care se prelungeşte cu o rădăcină pivotantă cărnoasă, lungă de 12-20 cm. Partea aeriană este formată dintr-o rozetă bazilară compusă din frunze din care primăvara se dezvoltă 1-4 tulpini. Aceste tulpini cresc înalte de până la 10-30 cm, sunt goale la interior şi au în vârf o floare galbenă care înfloreşte din luna aprilie până la sfârşitul lui septembrie. Floarea este urmată de seminţe care au în jur perişori moi care sunt luaţi de vânt sau de curenţii de aer, ajutând la răspândirea şi înmulţirea plantei. Produsul vegetal utilizat este frunza, rădăcina şi întreaga plantă. Rădăcina se recoltează de obicei în iulie-august, iar frunzele şi planta întreagă se culeg primăvara, înainte sau în timpul formării bobocilor florali. Toate produsele sunt lipsite de miros, dar au gust amar accentuat.

Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori- galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vazuta pe pajisti si toate intinderile de iarba se considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru omenirea suferinda o planta de leac deosebit de valorasa. Infloreste in aprilie-mai pe toate pasunile, lizierele, cimpiile si orice suprafata cu iara – un covor floral galben canre ne entuziasmeaza an de an. Planta evita locurile foate umede. Are doua proprietati remarcabile: ajuta in bolile biliare si in cele hepatice. Inainte de inflorire se colecteaza frunzele, primavara sau toamna radacinile. Iar tulpinile in timpul infloririi. Intreaga planta are efect tamaduitor.

Papadia li se recomanda persoanelor care au un nivel ridicat al colesterolului sangvin, pentru ca are o actiune hipocolesterolemianta; celor care au nevoie de un tonic care sa le stimuleze organele digestive si secretorii, pentru o mai buna digestie a alimentelor si o mai buna eliminare a deseurilor alimentare; celor care li se recomanda cresterea debitului urinar, pentru ca potasiul din planta îi confera calitati diuretice; celor care doresc sa apeleze la un remediu natural pentru prevenirea formarii calculilor biliari.
Nu trebuie sa aveti retineri în a folosi sistematic aceasta planta atunci când doriti sa va curatati sângele de impuritati, sa tratati dermatoze de origine hepatica, sa alinati durerile reumatice, în special în cazurile de reumatism asociate cu o insuficienta hepatica sau biliara.

Tulpinile proaspete, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pina sub omoplatul drept). Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manince aceste tulpini, pina la 10 pe zi, atit timp cit papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu tot, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana cu andivele. Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinar. Ele ajuta insa si in alte afectiuni. Ne scapa de mincarimi, eczeme si eruptii, imbunatatesc sucul gastric si curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu. Tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe linga saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism. Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pina la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete. In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemeniea, cu succes. Radacinile de papadie, mincate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac singele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra singeului ingrosat. Vechile carti despre plantele medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia preparata din oparirea plantei si a radacinii. Obisnuiau sa-si spele cu ea ochii si fata, sperind sa capete astfel un „chip mai luminos”. Papadia face parte din acele plante care nu „hiberneaza”, ci ele cresc frunze si in anotimpul rece. In fiecare primavara un sirop de flori de papadie este binevenit, care are un gust excelent, fiind in acelasi timp si in profitul sanatatii.

Pentru a obtine o actiune rapida asupra sângelui, prin efectul de purificare sl îmbogatire cu fier, papadiile se folosesc tocate, apoi trecute printr-o presa pentru a extrage din ele sucul, care trebuie baut imediat si în cantitate cât mai mare cu putinta.

În tradiţia populară florile de păpădie erau întrebuinţate pentru frecţionarea leziunilor la pacienţii cu tricofiţie (boală parazitară contagioasă produsă de unele ciuperci microscopice care atacă pielea capului, provocând căderea părului şi formarea pe piele de cruste şi plăci).

Frunza de păpădie se storcea, iar zeama obţinută se punea la „bubă neagră” (erizipel), precum şi la „beşica cea rea” (TBC pulmonar). Peste beşică se punea o felie de smochină, iar peste ea, păpădie pisată.

Rădăcina de păpădie pisată bine şi prăjită în smântână proaspătă se întindea pe o frunză de brusture şi se punea în locurile unde se simţea durere reumatică. Aplicaţia se ţinea 24 ore, iar tratamentul se repeta până treceau durerile.

Ceaiul din rădăcină sau din flori uscate se lua contra durerilor de ficat şi pentru circulaţia sângelui. Ceaiul din rădăcini se lua contra bolilor de rinichi şi contra hemoragiilor, iar zeama de păpădie se lua şi pentru cei ce sufereau de durere de piept şi năduşeală.

Acţiune farmaceutică:

Principala acţiune medicală a păpădiei este cea diuretică, motiv pentru care planta este folosită cu succes pentru stimularea urinării în cazul bolilor renale, ale obezităţii, celulitei sau a retenţiei de apă în organism. Fiind un diuretic natural prin excelenţă, păpădia ajută la eliminarea acidului uric, contribuie la dezagregarea calculilor renali, modifică peristaltismul uretrelor în crizele de calculoză renală şi asigură tranzitul microparticulelor dizlocate şi expulzarea lor de pe tractul urinar. În plus, păpădia este o sursă importantă de potasiu, care îl înlocuieşte pe cel pierdut când creşte producţia de urină. De asemenea, potasiul ajutând şi la scăderea tensiunii arteriale.

O altă acţiune importantă a păpădiei este asupra ficatului şi a secreţiei biliare. Planta tonifică şi drenează ficatul, combate litiaza biliară, este coleretic (stimulează secreţia bilei) şi colagog (favorizează evacuarea bilei în duoden). Se mai foloseşte la insuficienţa hepatică şi icterul cataral.

Păpădia conţine o cantitate mai mare de vitamina A decât morcovii şi foarte mult beta-caroten, care este un antioxidant de excepţie indicat în toate formele de cancer sau de scădere a imunităţii organismului. Planta restabileşte funcţionarea normală a glandelor endocrine, previne bolile de inimă, fluidizează mucozităţile, întăreşte mucoasele pulmonare, hepatice şi ale căilor urinare, stimulează pofta de mâncare, este şi remineralizantă, ajută la slăbire, scade colesterolul şi alină durerile reumatice şi artrita.

Planta întreagă intră în compoziţia ceaiurilor depurativ, dietetic şi gastric, iar rădăcina se regăseşte în cea a ceaiului hepatic.

Moduri de folosire ale păpădiei:

- Infuzie - puneţi 1-2 linguriţe de plantă întreagă uscată şi mărunţită în 250 ml apă clocotită, acoperiţi 10 minute, strecuraţi şi consumaţi 3-4 căni pe zi.

- Tijele de păpădie proaspăt culese se vor spăla bine, apoi se vor consuma în fiecare zi câte 5-6 tije florale fără flori, dimineaţa la trezire. Tijele se culeg înaintea înfloririi, de preferinţă primăvara. Tratamentul poate dura 10-30 zile zilnic, cu rezultate remarcabile în dischinezie biliară, boli hepatice, ulcer, eczeme, constipaţie sau obezitate. Atenţie!Nu consumaţi mai mult de 5-6 tije de păpădie pe zi. Sucul lăptos din tije poate provoca intoxicaţii dacă se foloseşte în cantitate mare, simptomele fiind greaţă, diaree şi modificarea ritmului inimii. În acest caz pentru tratament se poate administra cărbune. De asemenea, se contraindică administrarea la bolnavii cu ulcer şi gastrită datorită faptului că poate cauza o supraproducţie de acid digestiv.

- Tinctură - puneţi într-un borcan cu capac 50 g de rădăcină mărunţită de păpădie culeasă toamna. Puneţi deasupra alcool alimentar de 70 grade şi ţineţi 15 zile la întuneric, agitând puternic de 2 ori pe zi. După 15 zile se strecoară şi se poate folosi câte 40-60 picături de 3 ori pe zi, diluat cu 100 ml apă.

- Sirop - florile de păpădie se pun cu puţină apă, cât să le acopere, se fierb timp de 3 minute după care se strecoară. Se va adăuga apoi zahăr ca la orice sirop şi se va fierbe din nou pentru a primi consistenţa de sirop. Se va folosi câte o linguriţă pusă în 250 ml apă.

- Sucul proaspăt se aplică pe afecţiunile pielii în cazul petelor, verucilor etc. Sucul alb de păpădie în colir (cumpărat de la farmacie) se foloseşte contra negilor sau petelor de pe faţă. Se aplică de mai multe ori pe zi. Se poate face şi un amestec din 2 părţi suc de morcov, o parte suc păpădie, o parte suc castravete, 2 părţi suc de roşii şi o parte ţelină, obţinându-se un suc foarte util în toate curele de slăbire, cu rezultate foarte bune.

- Vin de păpădie -avem nevoie de 2-3 căni de boboci de păpădie, 2/3 cană zahăr nerafinat, coajă rasă de la jumătate de lămâie şi un litru de votcă. Se spală florile, se taie petalele verzi, se amestecă totul într-un vas şi se lasă la macerat timp de 2 săptămâni. Se agită o dată sau de două ori pe zi. Se stoarce lichidul şi se consumă ca aperitiv înainte sau după masă.

Păpădia se foloseşte în următoarele afecţiuni: acnee, afecţiunile inimii, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, afecţiuni vasculare, afecţiunile ficatului, anemie, anorexie, artrită, astenie, ateromatoză, ateroscleroză, balonări, boli de ficat, boli de gât, calculi biliari, cancer cu diferite localizări, cataractă (extern), cataractă, celulită, colecistită, colică biliară, congestia ficatului, constipaţie, crize hepatice dureroase, cuperoză (pete roşii pe faţă), dermatoze, dezechilibre glandulare la pubertate, diabet, digestie lentă sau dificilă, dischinezie biliară, dispepsie, dureri musculare, dureri reumatice, eczeme de diferite etiologii, enterocolite, furunculoză, gastrită hipoacidă, gută, hemoroizi, hepatită, hidropizie, hipertensiune (adjuvant), hipercolesterolemie, icter, imunitate scăzută, inapetenţă, insuficienţa hepatică, insuficienţă renală, intoxicaţii, întreţinerea tenului, leziuni verucoase, litiaze renale, negi (extern), obezitate, obezitate pe fond de dereglări glandulare, oligurie, paludism (malarie- adjuvant),pancreatite, papilomatoame cutanate, pete pe piele, retenţia apei în organism, reumatism, scrofuloză, stomac, tulburări de metabolism, tulburări digestive, tulburări hepatice, ulcere cronice de gambă, ulcer gastric, uremie, urticarie, varice.