Sfântul sfinţitul mucenic Dionisie Areopagitul a fost botezat de Sfântul
Pavel în Atena, şi s-a numărat prin cei Şaptezeci de Apostoli. Dionisie
provenea dintr-o familie bună din Atena, şi a fost instruit în cele ale
filosofiei vremii atât acasă, cât şi în celebrele şcoli ateniene,
devenind membru (sfetnic) al Areopagului. A fost căsătorit, şi a avut
mai mulţi copii. După convertirea sa la creştinism, sfântul Pavel l-a
făcut episcop. Mai apoi, Dionisie a plecat cu Pavel în călătorii
misionare. Astfel, a mers la Ierusalim, unde a văzut-o pe Maica
Domnului, şi a scris despre această întâlnire în una din cărţile sale.
De asemenea, a fost printre Apostolii şi Episcopii prezenţi la Adormirea
Maicii Domnului.
Văzând pe apostolul Pavel primind mucenicia (la Roma, în anul 67),
Sfântul Dionisie s-a umplut şi el de dorinţa de a fi mucenic pentru
Iisus Cristos. A mers deci şi a predicat Evanghelia în Occident, şi în
special în Galia (Franţa de azi), împreună cu ucenicii săi, Rustic
preotul şi Elefterie diaconul. Aici a convertit pe mulţi barbari la
creştinism, dar a şi avut multe de îndurat.
În sfârşit, în anul 96, sub domnia împăratului Domiţian, sfântul
Dionisie a fost prins şi chinuit pentru credinţă, împreună cu Rustic şi
Elefterie. Au murit toţi trei la Paris, tăindu-li-se capetele. Trupurile
lor au fost părăsite de păgâni ca să fie mâncate de fiarele sălbatice,
dar creştinii din oraş le-au ascuns un timp, până ce Catula, o creştină
înstărită, le-a îngropat pe toate cum se cuvine, într-un cavou zidit cu
cheltuiala ei. Aceasta s-a făcut într-o zi de 3 octombrie, care a şi
rămas ziua pomenirii sfântului.
Cele mai cunoscute texte ale sfântului Dionisie sunt aceste patru tratate:
* Despre numirile dumnezeieşti sau Despre numele divine
* Despre teologia mistică;
* Despre ierarhia cerească;
* Despre ierarhia bisericească.
Acesta, întrecând pe toti cu bogatia, cu slava, cu mintea si cu
întelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de
marele Pavel, s-a botezat si a fost hirotonit episcop. Fiind învatat
tainele cele de negrait si dumnezeiesti de înteleptul Ierotei, a lasat
si carti minunate si foarte înalte. Însa acest sfânt Dionisie tâlcuind
si Tipicul bisericestii orânduieli, dupa aceea s-a dus spre partile
Apusului, pe vremea împaratiei lui Domitian si aratând multe minuni, i
s-a taiat capul în cetatea Parisului. Si primindu-si capul în mâinile
sale, a umblat doua mile de loc pe picioarele sale, facând ca sa se
minuneze cei ce îl vedeau, si nu l-au lasat pâna nu s-a întâlnit cu o
femeie anume Catula. Si oprindu-se din dumnezeiasca pronie, l-a pus în
palmele ei ca un odor. Asijderea si ucenicii sai, Rustic si Elefterie,
taindu-li-se capetele si aruncându-li-se trupurile împreuna cu
mucenicescul trup al sfântului propovaduitor ca sa-l manânce fiarele
cele salbatice si pasarile. Oarecare credinciosi le-au luat si le-au
ascuns pentru frica ce era atunci de ucigatori; si dupa ce s-au dus
aceia, le-a asezat Fericita Catula într-o casa, la trei ale lunii
octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, uscativ, albenet, cam
galben, putinel cam scobit la nari, cu sprâncenele dese, cu ochii
adânciti si cu urechile mari, carunt paros, cu barba cam lunga si rara
putinel, cam pântecos, degetele mâinilor lungi. Si se savârseste soborul
lui în preasfânta marea Biserica.
"Un înger este un chip al lui Dumnezeu, o manifestare a lumii
nevăzute, o oglindă arzătoare, luminoasă, neîntinată, fără pată, nici
cusur, primind (dacă-mi este îngăduit să spun aşa) toată frumuseţea
absolutei bunătăţi dumnezeieşti şi aprinzând în ea însăşi, ca o iradiere
nestricăcioasă, bunătatea tăcerii tainice"
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.