O mare minune din vremea noastra - Invierea mortilor

Continuare la: O mare minune din vremea noastra - Chinurile Iadului După aceste cuvinte, îngerul m-a apucat de mînă şi fulgerător am ieşit din iad. La ieşire ne "aştepta norul şi ne-a dus la locul de unde am văzut învierea morţilor. De data aceasta eram mai aproape de pămînt. Toată lumea înviată pe care o văzusem mai înainte era rînduită în trei cete mari. în prima ceată din partea dreaptă, oamenii erau luminoşi şi aveau faţa veselă. La stînga lor, în ceata a doua, oamenii aveau feţele triste şi întunecate. Numărul lor era mult mai mare decît al celor din prima ceată. În sfîrşit, la stînga, în ceata a treia, se afla o foarte mare mulţime de oameni cu feţele negre şi urîte. Uitîndu-mă cu atenţie la aceşti oameni, îngerul a început să mă lămurească: "Oamenii din partea dreaptă, cu faţa luminoasă, sunt drepţii. Pe aceştia îi aşteaptă răsplata veşnică, care li se cuvine pentru viaţa lor cinstită de pe pămînt. Aceştia din ceata de mijloc, cu feţele întunecoase, sunt cei care au păcate mai uşoare. Pentru aceştia trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu şi să facem fapte bune în numele lor şi aşa li se vor ierta păcatele. La Dumnezeu lucrul cel mai plăcut este rugăciunea însoţită de fapte bune. Aceştia pe care îi vezi la stînga sunt păcătoşii cei mari. Din pricina vieţii lor urîte de pe pămînt, acum sunt schimonosiţi potrivit cu păcatele lor şi aşa vor fi aruncaţi în focul cel veşnic. Era o privelişte înspăimântătoare vederea acestor mari păcătoşi. Trupurile lor erau umflate şi pline de răni grozave. Din rănile vii şi deschise curgea un puroi murdar şi mulţime de viermi şi şerpi muşcau din aceste trupuri necurate. Din gurile lor deschise atîrnau limbile umflate, pe care nu le mai puteau trage înăuntru. Toţi ţineau în mîini cîte ceva, potrivit cu îndeletnicirile pe care le avuseseră în viaţă. Astfel, brutarii .ţineau pîine, măcelarii cuţite de măcelărie, hoţii ciomege şi pistoale pline de sînge, morarii şi negustorii ţineau balanţe şi alte obiecte de măsurat şi arătau că au falsificat măsurile. Se vedea că au cîntărit necinstit şi s-au îmbogăţit în chip mincinos. Aici se aflau şi doctorii, care au cerut de la bolnavi plată pentru îngrijire, sau au lăsat să moară pe cei ce nu puteau să plătească. Am văzut, de asemenea, vrăjitori şi vrăjitoare, care făceau vrăji, stingeau cărbuni, ghiceau în cafea, în palmă sau în cărţi, cu scop de a desface căsătorii, de a învrăjbi pe prieteni şi de a face rău. Toate le făceau pentru cîştig, iar lîngă vrăjile lor se aflau grămezi de bani. În ceata păcătoşilor se aflau şi femeile care şi-au ucis copiii în diferite chipuri, numai şi numai ca să se desfrîneze cu alţi bărbaţi. Acestea, precum şi toţi desfrînaţii, erau pline de umflături şi răni deschise. Organele lor genitale exagerat de mari, ajungeau pînă la pămînt şi pe ele, pline de puroi, se urcau şerpi şi viermi. Limbile lor, de asemenea, atîrnau afară umflate. Aici se află şi cei ce au făcut grele amestecări de sînge: tată cu fiică, mamă cu fiu şi frate cu soră şi alte rudenii. Priveliştea aceasta era oribilă şi înspăimîntătoare. În chip deosebit m-am mirat cînd am văzut pe cei ce trăiseră în biserici şi mănăstiri. Este vorba de episcopi, preoţi, diaconi, călugări şi călugăriţe, care cu grozava lor înfăţişare nu se deosebeau de criminali, de iubitorii de argint, de curvari, de înşelători şi de ceilalţi păcătoşi. Cunoscîndu-mi gîndul, îngerul mi-a zis: "Nu te mira, Duşane, că şi aceştia se află împreună cu păcătoşii cei mari. Aceştia de bună voie s-au jurat pe Sfînta Cruce şi pe Evanghelie, că vor sluji lui Dumnezeu cu credinţă şi că vor urma calea Domnului nostru Iisus Hristos; că vor povăţui cu învăţătura şi cu pilda vieţii lor poporul, ca şi Sfinţii Apostoli, pe calea Domnului, ca să fie bisericile pline şi oamenii să se mintuiască. Dar ei au făcut dimpotrivă. în loc să fie pildă de urmat pentru popor cu viaţa şi purtarea lor ei una au zis şi alta au făcut Au scurtat slujbele, botezurile, cununiile, înmqrmîntările, parastasele, sfinţirea apei şi celelalte slujbe. Au fost iubitori de argint. Au luat mai mult de la săraci şi credincioşi decît de la cei bogaţi; au iubit desfrîul, blestemul, beţia, lăcomia pîntecelui, jocul cu zaruri, vilele şi maşinile. Au fost făţarnici şi invidioşi, s-au înjosit unul pe altul ca să se facă iubiţi de popor. Prin viaţa lor de sminteală au depărtat pe mulţi oameni de buna credinţă, care veneau pentru rugăciune sau voiau să vină, dar cînd vedeau purtarea respingătoare a acestor clerici,  părăseau  credinţa,  sărbătorile  şi  obiceiurile creştineşti. Tine minte, Duşane, depărtarea omului de credinţă este asemenea cu uciderea. Dacă aceşti clerici aveau o viaţă vrednică de urmat, oamenii s-ar fi apropiat de Dumnezeu şi s-ar fi mîntuit. Din această pricină, aceşti clerici, în afară de păcatele lor personale, s-au împovărat şi cu păcatele acelora pe care i -au îndepărtat de credinţă şi acum, pe lîngă cele ale lor, plătesc şi pentru ale altora. Celui care arată drumul cel drept al credinţei unui păcătos şi acesta se pocăieşte şi devine creştin adevărat, i se iartă multe din păcatele sale. Aceşti clerici păcătoşi aii pierdut multe suflete şi de aceea Dumnezeu îi osîndeşte împreună cu păcătoşii cei mari: cu ucigaşii, cu curvarii, cu iubitorii de argint şi alţi băutori de sînge. Vezi, Duşane, cum arată drepţii şi cum arată păcătoşii! întocmai aşa se vor înfăţişa înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, la a doua venire a lui Dumnezeu, Care îi va judeca după faptele lor". Drepţii, de asemenea, purtau semne potrivit cu profesiunea lor. Brutarii, măcelarii, negustorii ţineau balanţe înclinate de partea cumpărătorilor, pentru că le-au dat mai mult, au dat milostenie, au hrănit pe cerşetori, pe săraci şi pe flămînzi, au găzduit pe călători, au fost temători de Dumnezeu şi au împlinit poruncile Lui. Toate păcatele celor drepţi, şi le-au şters prin pocăinţă, post şi rugăciune, prin milostenie şi alte fapte bune şi, apoi, prin împărtăşirea cu Sfîntul Trup şi Sînge al Domnului nostru Iisus Hristos, şi-au sfinţit vasul sufletului lor. Aceştia au iertat pe toţi cei ce le-au greşit şi Dumnezeu i-a iertat acum şi pe ei. Printre păcătoşi şi drepţi am recunoscut rudenii de ale mele 'şi prieteni, dar îngerul mi-a atras atenţia: "Duşane, să nu pomeneşti pe nume cum arată vreuna din rudenii, prieteni sau cunoscuţi; numai în general să spui cum arătau drepţii şi cum arătau păcătoşii". Continuare: O mare minune din vremea noastra - Sfaturile ingerului

 

< Precedent		Urmator >