În
articole anterioare am prezentat activitatea unor organizaţii secrete
oculte şi a 2Iluminaţilor”. Care, din umbră, dirijează toate
evenimentele ce se produc pe Terra. Iar scopul final este instaurarea
„Noii Ordini Mondiale”, a unui „Guvern Mondial”, cu un singur
conducător. Numai în vis ne-am putea închipui puterea extraordinară pe
care o deţin şi influenţa pe care o au. Deciziile şi hotărârile pe care
le iau, decretele care se emit când se întâlnesc reprezentanţii
acestora, au o influenţă hotărâtoare asupra desfăşurării tuturor
evenimentelor pe plan mondial. Ei deţin tehnologie şi secrete care nu
trebuie cunoscute de opinia publică. Tocmai din această cauză sunt
puternici. Aţi mai dori să aflaţi câteva dintre aceste secrete? În
materialele următoare vă prezint unele referitoare la fenomenul UFO
(obiecte zburătoare neidentificate). Sunt conştient că problemele vor fi
citite cu neîncredere, cititorul nu va crede nimic din cele ce urmează.
Şi aceasta înseamnă că cei care conduc destinele omenirii şi-au atins
scopul. Deşi existenţa obiectelor zburătoare neidentificate a fost
semnalată încă din antichitate până în zilele noastre, după 1920,
problema lor devine mai mult „terestră”.
Realitatea este că opinia publică cunoaşte doar ce spun cei de la
N.A.S.A. şi ce se difuzează în mass-media. Ştirile respective sunt
strict cenzurate şi opiniei publice i se ascunde adevărul. Nu cunoaştem
nimic despre energia magnetică, cea care nu costă nimic. Foarte puţin
oameni, şi aceştia numai din lumea ştiinţei, au auzit despre
descoperirile lui Nikola Tesla: maşini bazate pe energia liberă,
transportul energiei fără cablu, antigravitaţia sau controlul vremii
prin utilizarea dirijată a „undelor staţionare”. Şi multe altele încă.
În întreaga lume s-a ordonat o cenzură strictă privind fenomenul O.Z.N.
Tocmai pentru a anihila credinţa oamenilor în existenţa lor
(extra)terestră. Comisia „Majestic 12” este de părere că fenomenul
O.Z.N. trebuie banalizat în rândul opiniei publice, iar pentru inducerea
în eroare să se prezinte explicaţii banale (baloane şi sonde
meteorologice, meteoriţi, halucinaţii etc.) Raportul comisiei spune:
„Dacă nu avem expilicaţii plauzibile (deşi există, nu vor să le dea –
n.a.), atunci să ridiculizăm martorii”. În continuare, să vedem
care este realitatea. O realitate incredibilă, la dezvăluirea căreia
şi-au adus contribuţia unii oameni de ştiinţă şi specialişti în diferite
domenii, care nu au putut fi cumpăraţi. O parte dintre ei au murit în
condiţii mai mult decât suspecte…
REGIMUL NAZIST ŞI O.Z.N.-URILE
În anul 1919, membrii unui ordin templier au constituit organizaţia
„VRIL”, cu sediul în localitatea Ramsau (Germania, la graniţă cu
Austria). Din ea făceau parte reputaţi oameni de ştiinţă: Viktor
Shanberger, dr. W.O.Schumann, Schriewer, Habermohl, Miethe, Belozie şi
mulţi alţii. Propunându-şi ca temă exclusivă construirea unor farfurii
zburătoare, timp de trei ani, oamenii de ştiinţă din organizaţie „VRIL”
au studiat energii alternative. În cercetările lor, s-au ghidat după
faptul că energia bazată pe explozie sau ardere este o energie
distructivă. Pe când, implozia este o energie constructivă. Şi, au
preluat ştiinţa secretă a pitagoreenilor, păstrată din tată în fiu de
Templieri, respectiv ştiinţa lui Joan Kepler. În vara anului 1922, au
construit primul obiect zburător rotund, format din trei discuri cu
diametrele de 8 m, 6,5 m şi7 m. Fiecare disc avea în mijloc o gaură de
1,80 m . Suprapuse, în gaura discurilor s-a montat un agregat înalt de
2,40 m. Pentru a ţine discurile în balanţă, în partea inferioară s-a
montat un pendul. Când agregatul era pornit, discurile se învârteau în
sens invers între ele şi dădeau naştere unui câmp electromagnetic de
rotaţie. Au căutat ca, prin crearea unui câmp puternic de energie, să-şi
creeze o independenţă faţă de forţele cosmice (gravitaţia,
electromagnetismul, materia, micro-cosmosul). Cu acest obiect zburător
rotund au făcut experimente timp de doi ani. Rezultatele au fost
încurajatoare. În iunie 1934, Viktor Schanberger a primit de la
Hitler misiunea de a continua lucrul la a est proiect, precum şi
sprijinul logistic financiar. Echipa condusă de dr. W.O.Schumann a
construit primul prototip al obiectului zburător în formă de disc: RFZ
1. Condus de pilotul Lotthar Waiz, prototipul nu a dat rezultate: ala
prima încercare, aparatul s-a prăbuşit, distrugându-se (pilotul s-a
salvat). Cercetările au continuat şi, la sfârşitul anului 1934, a fost
construit prototipul celui de-al doilea aparat: RFZ 2, prevăzut cu o
comandă de impuls magnetică de 5 m diametru. Aparatul a avut un succes
previzibil. Cercetările au fost impulsionate şi de faptul că, în 1939,
în Munţii Pădurea Neagră, a căzut o farfurie zburătoare de origine
extraterestră, care nu s-a avariat. După ce au studiat în amănunţime
acest obiect, datele au fost coroborate cu cele cunoscute în domeniul
imploziei şi al antigravitaţiei. Rezultatele au apărut foarte repede şi
au fost deosebit de spectaculoase. Pe care, citindu-le, mulţi cititori
nu le vor crede… Primind un câmp de experimentare propriu, în
Branderburg, organizaţia „VRIL” şi-a extins experimentele. În 1939, a
fost construit aparatul RFZ 3, iar în august s-a executat primul zbor cu
el. Având 8 oameni la bord şi dezvoltând o viteză între 4.800-17.000
km/h, el era echipat cu două tunuri de 6 cm şi patru MK-106. În
1940, un aparat RFZ 2, în timpul zborului spre Polul Nord a fost
fotografiat în sudul Oceanului Atlantic. În timpul celui de Al Doilea
Război Mondial, mai ales în „bătălia Angliei”, nu a putut fi folosit ca
avion de luptă, deoarece manevrele şi zborul său se executau numai în
linii de 90, 45 şi 22, 5 grade. Echipele de ingineri conduse de
savanţii Schriver-Habermohl şi Mietle-Beluzo au construit mai multe
aparate RFZ 2. Unul dintre acesta a fost fotografiat deasupra Pragăi.La
sfârşitul anului 1942 a fost construit „VRIL 1”, cu un diametru de 11,5 m
şi care atingea o viteză de zbor de până la 2.900 km/h. Din acest model
au fost construite 17 bucăţi. Cercetările continuând, în anul 1942 a
fost conceput aparatul numit „Hanebu 1”, cu performanţe extraordinare:
diametrul de 32 m şi o înălţime la axa mijlocie de 11 m, echipaj de 9
până la 20 persoane, o viteză de 6.000 km/h şi o autonomie de zbor de 55
ore. A fost construită şi o variantă de mare capacitate a lui „Hanebu
II”, cu un diametru de 120 m şi care cuprindea şi spaţii de…dormit!
Însă, prototipul cel mai performant a fost „Hanebu III”. Cu un diametru
de 71 m, un echipaj format din 31 de persoane, atingea viteza de 7.000
km/h. În cazuri excepţionale atingea viteza incredibilă de 40.000 km/h!!
Autonomia de zbor era de ( (opt) săptămâni!!! Ulterior, realizările
organizaţiei „VRIL” a oferit posibilitatea executării, la începutul anul
1945, a înconjurării Pământului în câteva ore! Referitor la cele
prezentate până acum – lucruri incredibile pentru cititori – se pune
întrebarea firească: dacă s-au construit aparate cu o autonomie de zbor
de opt săptămâni, de ce s-au construit spaţii de dormit în interior?
Cine avea nevoie de ele? Dar mai ales, pentru ce? Un alt aparat de
zbor deosebit de performant era „VRIL 7” (V 7) – un elicopter supersonic
în formă de disc, faţă de care bombardierele Stealht par simple
jucării. Era echipat cu 12 turboreactoare BMW 028. Pe data de 14
februarie 1944, într-un zbor de încercare cu decolare verticală şi o
viteză de 2.200 km/h, a atins altitudinea de 24.000 m !! În cadrul
S.S.-ului, s-a constituit S.S.E. IV (Centrul Secret de Dezvoltare a
Energiilor Alternative), format dintr-un grup de savanţi care se ocupau
exclusiv de energii alternative. Aceasta, pentru ca maşina de război
germană să nu depindă de petrol. Pe bună dreptate, mulţi cititori
îşi vor pune întrebarea firească: cum de Hitler nu a câştigat războiul,
dacă poseda o asemenea tehnologie? Simplu: aceste avioane şi elicoptere
în formă de disc nu puteau fi folosite în scopuri militare. Ele
funcţionau cu energie magnetică. Câmpul magnetic, ce produce levitaţia,
acţiona în acelaşi timp, ca un scut de protecţie în jurul navei, care nu
permitea să fie lovită. Dar, concomitent, nu permitea lansarea din
interior a proiectilelor. Deci, armele convenţionale nu puteau fi
folosite. Dar totuşi, pentru ce le-au construit şi experimentat
germanii? Ufologul Vladimir Terzinski pretinde că, în ultimele zile ale
celui de Al Doilea Război Mondial, capii celui de-al Treilea Reich s-au
îmbarcat în submarine şi farfurii zburătoare, într-unul plasându-l chiar
pe Hitler. Terzinski, pretinde că s-ar afla în posesia unui document
video uluitor despre organizaţia secretă „Thule Gesellschafi”, oculta
„Societate THULE”, care, înaintea apariţiei lui Hitler, născocise mare
parte din ideologia dezvoltată de acesta. În anul 1942, naziştii au
ajuns în Antarctica, pe care au rebotezat-o „Neues- Schwabeland”, unde
au săpat oraşe subterane şi şi-au stabilit capitala la Noul Berlin.
Astăzi, acesta are peste două milioane de locuitori, ce terorizează
populaţia de la suprafaţa Pământului cu farfurii zburătoare şi, desigur,
în secret, beneficiază de statutul de naţiunea cea mai favorizată în
comerţul cu Statele Unite ale Americii… Interesant este că
serviciile americane şi britanice de informaţii erau la curent cu
cercetările şi realizările germanilor în acest domeniu. Încă din 1942.
Şi le frigeau mâinile să pună mâna pe ele. Dar acestea erau cunoscute
doar de un număr restrâns de persoane, aflate la cele mai înalte nivele.
Aşa se explică multe din evenimentele celui de Al Doilea Război
Mondial, asupra cărora încă nu s-au pus de acord toţi cercetătorii
militari şi analişti în domeniu: de ce poporul american a fost împins în
război?; de ce operaţiunile militare s-au extins şi în Asia de
sud-est?; de ce a avut loc debarcarea în Normandia?; de ce conducerea
militară americană şi britanică nu s-au înţeles de la început?; de ce
Berlinul a fost împărţit în mai multe zone de ocupaţie?; de ce
americanii s-au înfipt bine în Europa?... Şi încă multe altele. La
sfârşitul marii conflagraţii, Aliaţii au pus mâna pe întreaga arhivă a
organizaţiei „VRIL” şi pe aparatele construite până atunci (partea care
rămăsese). Ruşii au intrat în posesia unei mici părţi din planurile de
construcţie ale aparatelor respective. Restul arhivei a fost dusă în
Statele Unite (aspect pe care l-am prezentat în articole anterioare). O
parte din aparatele construite au fost demontate şi duse în Anglia şi
Statele Unite. Neputându-le însă lua pe toate, cele rămase au fost
scufundate într-un lac din Austria, unde zac şi în ziua de azi. În
martie 1946, preşedintele Truman a emis ordinul „Paperclip”, în cadrul
căruia toţi oamenii de ştiinţă şi inginerii germani care au lucrat în
organizaţia „VRIL” au fost aduşi în State prin filiere particulare.
Şi astfel, cercetările americane în domeniul Cosmosului, tehnologia
construită şi folosită în acest scop, s-au dezvoltat în baza
rezultatelor organizaţiei „VRIL” şi a…legăturii cu extratereştrii.
AMERICANII AU AJUNS PE MARTE ÎN 1961!!!
Dacă s-ar face un sondaj, la întrebarea dacă cred că pe planeta Marte
este posibilă viaţa, majoritatea celor intervievaţi ar răspunde prompt
că nu. Alţii nu ar şti ce să răspundă. Mulţi ar face referire şa ştirea
care, pe data de 13 august 1996, a făcut înconjurul lumii – difuzată şi
de toate posturile de televiziune din România. Şi anume, declaraţia
administratorului Agenţiei spaţiale americane N.A.S.A, Daniel Goldin,
cum că N.A.S.A. şi Universitatea Stanford au descoperit „o puternică
evidenţă amănunţită asupra posibilei existenţei formelor primitive de
viaţă pe Marte, inclusiv resturi de microfosile găsite într-un meteorit
marţian căzut pe Pământ în urmă cu 13.000 de ani”. Totul fals şi
pentru dezinformarea opiniei publice mondiale! Căreia, din când în când,
trebuie să i se servească şi puţin adevăr. Dar numai cu pipeta.
Realitatea este cu totul alta. Citiţi în continuare şi vă cruciţi!
Începând cu anul 1959, americanii au demarat programul de explorare a
planetei Marte. Care a fost şi este ţinut secret. El s-a desfăşurat şi
se desfăşoară paralel cu programul oficial american al explorării
Cosmosului. În 1960, ei au instalat pe Lună două baze: „Baza lui
Arhimede” şi „Baza lui Cassini”. Ca punct de plecare spre Marte. Iar, la
22 mai 1962, au realizat o performanţă deosebită: au trimis o farfurie
zburătoare cu oameni la bord pe planeta Marte! Tot zborul a fost filmat
din interiorul navei. Filmul prezintă cabina pilotului, aparatele şi
instrumentele de bord. Iar când nava a ajuns pe Marte, prezintă
aparatele care indicau presiunea atmosferică de afară de 700 milibari şi
temperatura de 40 grade C. Se aud strigătele echipajului: „Ura! Este 22
mai 1962, noi suntem pe planeta Marte şi avem aer!”. Dar cel mai
senzaţional fapt este că farfuria zburătoare a parcurs distanţa
Luna-Marte în aceeaşi zi: 22 mai 1962!! Odiseea acestui film este
lungă şi spaţiul tipografic nu-mi permite să-l prezint. Reţin atenţia
cititorilor doar asupra a două aspecte: până în primăvara anului 1977,
când acest film a fost difuzat de societatea de televiziune „Science
Report”, care aparţine canalului de televiziune „Secpeter TV” (Anglia),
au murit în accidente misterioase mai mulţi oameni de ştiinţă care
intraseră în posesia lui. Iar la foarte scurt timp după difuzarea
filmului, conducerea canalului de televiziunea a fost avertizată că i se
ridică licenţa, dacă-l mai difuzează sau continuă să comenteze acest
film, Prin aceasta se dovedeşte încă o dată acţiunea din umbră a
forţelor oculte care conduc lumea…
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.