Profetia lui Petrache Lupu de la Maglavit

Profetia lui Petrache Lupu de la Maglavit

In vara anului 1935, la Maglavit, un sat din apropiere de Dunare, unui cioban pe nume Petrache Lupu, i s-a aratat Dumnezeu. Gangav din nastere si analfabet, dupa ce a primit porunca divina sa aduca lumea inraita si naravita pe drumul cel bun, ciobanul a inceput sa vorbeasca si sa faca minuni. Asa s-a nascut unul din cele mai faimoase fenomene religioase din Romania, care a adunat multimi de sute de mii de oameni, veniti din toate judetele tarii, deopotriva intelectuali, preoti, politicieni si tarani. In Romania, Maglavitul e ciclic. Locul lui l-au luat astazi marile pelerinaje de la Nicula, de la Iasi si Prislop, care atrag milioane de credinciosi. Sa fie in cauza religiozitatea romanilor? Nevoia comunicarii directe cu Dumnezeu? Presentimentul unor timpuri istorice grele? In textul de fata, nu ne propunem sa dam raspuns la aceste intrebari. Repovestim istoria Maglavitului, de dragul pitorescului ei, ca pe o intamplare miraculoasa, inexplicabila, asa cum a ramas si in caietele parintelui Nicolae Bobin, cel care a notat cu fidelitate "spovedaniile" consateanului sau, Petrache, precum si marturiile unor oameni care l-au cunoscut indeaproape pe "Sfantul", porecla cu care ciobanul caruia i s-a aratat Dumnezeu a trecut in lumea de dincolo  
In acea vara a anului 1935, vestea ca Dumnezeu s-a coborat pe pamant, aratandu-i-se unui cioban de la Maglavit, s-a intins, in cateva zile, in tot Baraganul, din sat in sat si din catun in catun, pana a ajuns mai departe, in Moldova si Transilvania, ba chiar pana in Maramures. Oamenii au inceput sa coboare de peste tot la campie, pe malul Dunarii, sa il asculte pe Petrache Lupu si vorbele ce ii erau transmise de Dumnezeu. Pe jos, prin colbul Baraganului, sau in carute venite din inima muntilor, oamenii se intovaraseau pe drum si curgeau cu totii, cu sutele, cu miile, in acel sat necunoscut, numit Maglavit. Unii veneau din credinta, altii ca sa se vindece de vreo infirmitate trupeasca sau sufleteasca, altii sa asculte cuvintele lui Dumnezeu, rostite prin gura acelui cioban. Cu totii veneau si dormeau, se rugau si sarutau pamantul pe unde Dumnezeu zburase alaturi de Petrache Lupu. In doar cateva saptamani, islazul unde Petrache isi pastea oile a devenit neincapator pentru multimile venite sa il asculte. Sute de mii de oameni asteptau sa le vorbeasca. De la Calafat, de la Craiova si de la Bucuresti, alaiuri de preoti au venit sa vada daca e intr-adevar minune sau sarlatanie. Se cruceau, vazand sirurile de oameni intinse pe kilometri intregi inaintea intrarii in Maglavit si multimea ce asculta incremenita vorbele unui cioban analfabet, pana mai ieri surdo-mut. Nu stia sa scrie, nu stiuse niciodata sa citeasca, se iscalea punand degetul, insa vorbea ore intregi multimii, fara sa bea apa, fara sa manance nimic. Urcat pe un mic amvon improvizat, un barbat mic de inaltime, imbracat in itari si incaltat cu opinci, vorbea multimii ore intregi despre Dumnezeu, luminat si tinut parca de o putere nevazuta. Chiar si cand mai marii bisericii l-au luat la intrebari, el le-a spus mereu si mereu aceeasi poveste: cum se intalnise cu Dumnezeu, care ii poruncise sa indrepte lumea. La scurta vreme, in Maglavit au inceput sa se petreaca minuni. Oamenii cu suferinte sufletesti sau trupesti isi aflau vindecarea, si vestea lor aducea puhoaie de lume in lunca Dunarii. Oamenii faceau donatii, se strangeau gramezi de bani. Banii erau pusi in saci si sacii incarcati in carute, ce porneau incolonate, in pasul domol al cailor, spre Craiova, unde erau depusi la banca. Cu acei bani s-a inceput construirea unei biserici, exact pe locul unde i s-a aratat Dumnezeu lui Petrache Lupu. S-a inceput constructia de case pentru pelerini, de bai publice si toate celelalte trebuincioase multimilor ce veneau fara oprire.
Vestea celor intamplate la Maglavit a ajuns pana la rege si acesta a dorit sa il vada pe cioban. Regele Carol al II-lea a trimis o limuzina sa il aduca la palatul sau de la Peles. Iata ca Petrache Lupu putea sa transmita si "celui mai mare om din tara" mesajul lui Dumnezeu, asa cum acesta il sfatuise. Petrache a stat mai multe zile la palatul regelui. Carol i-a botezat cel de-al doilea copil, cu numele de Mihai, si i-a dat cadou o icoana de pret si o candela. Dar gloria nu l-a schimbat pe Petrache: imbracat cu aceiasi itari si incaltat cu aceleasi opinci taranesti, plin de bunavointa si modestie, le predica oamenilor mai departe, saptamana de saptamana. Apoi Romania a intrat in razboi si barbatii au fost luati in armata. Lumea a inceput sa se teama, crezand ca acesta este sfarsitul, propovaduit de Petrache Lupu: soseau focul, durerea si saracia, provocate de Dumnezeu. Generalul Antonescu l-a chemat atunci pe cioban si l-a luat cu el in avion. Au zburat pe deasupra frontului, si Petrache a spus o rugaciune pentru soldatii romani. Generalul i-a aratat, pe pamant, un fir argintiu, serpuitor: Donul. Unde raul facea un cot, acolo era linia intai a frontului. Petrache a privit, si dupa ce a spus rugaciunea, si-a intors ochii catre general: "Razboiul se pierde. Vin si trec rusii". Atat i-a spus generalului. La aterizare, acesta a dat ordin sa nu cumva sa ajunga asa vorba la soldati, sa ii demoralizeze. Petrache Lupu s-a intors acasa. A pornit apoi din Maglavit in pelerinaj prin toata tara, ca sa ajunga cuvantul lui Dumnezeu si la cei ce nu reusisera sa vina in lunca Dunarii. ...

Petrache Lupu a profetit dupa '89 ca "O sa vina raul peste tara" pentru ca romanii si-au impuscat conducatorul de Craciun * Traim acum acest rau? * Petrache a minunat Securitatea. Le-a pornit maşina cu o rugăciune şi apoi s-a lăsat în voia destinului. Nu s-a opus fatalităţii, deşi putea s-o facă. Aşa spun oamenii care au văzut minunea. * Mulţi credeau că el este omul lui Dumnezeu, cel care vindeca boli incurabile şi prezicea viitorul * Puterea comunistă nu putea accepta însă decât profeţii de partid şi de stat, aşa că l-a izolat bruta.
S-a spus că românii n-au cunoscut mari profeţi. Şi poate că este adevărat. Însă, au existat câţiva semnificativi, iar unul dintre aceştia a fost ciobanul Petrache Lupu. Un naiv, curat sufleteşte, care a generat un fenomen religios fără precedent în România. Apoi, acest ultim profet a fost izolat, o lungă perioadă, de Securitatea comunistă. Să fi fost Diavolul Roşu mai puternic decât Moşu’ cu care s-a întâlnit Petrache lângă salcia de la Maglavit? Ori poate nici până azi n-am înţeles tâlcul poveştii sale.
Odiseea lui Petrache Lupu este cunoscută, precum şi tot ce s-a petrecut la Maglavit după ce el s-ar fi întâlnit cu Moşu’. Minune ori puterea credinţei? Cert e că, înainte de război, Maglavitul a devenit loc de pelerinaj pentru toată Europa. Ce se ştie mai puţin este modul în care autorităţile comuniste au încercat să-l strivească pe prooroc şi să înăbuşe fenomenul religios generat de el.
După război, noua ordine politică impusă de la Moscova a cuprins rapid şi România, iar ateismul era unul dintre cuvintele de ordine ale puterii abia instalate.
Pe neaşteptate, Petrache Lupu din Maglavit le-a spus sătenilor că o să le transmită un mesaj – vorba cea mare lăsată de Dumnezeu. Vestea s-a răspândit cu repeziciune, iar înspre Maglavit au început să curgă din nou puhoaie de oameni.
Fireşte, autorităţile comuniste au intrat în alertă şi, la scut timp după ce Petreche a făcut anunţul, doi ofiţeri au descins în casa ciobanului dintr-un GAZ al Securităţii. I-au pus cătuşele fără prea multe vorbe şi l-au băgat în maşină. Se zice că Petrache îi aştepta îmbrăcat, de câteva ore. Însă, motorul GAZ-ului n-a mai vrut să pornească după ce l-au ridicat pe cel care suţinea că l-a văzut pe Moşu’, aşa că şoferul a ridicat capota şi a încercat să depaneze defecţiunea în drum, dar nimic. Maşina parcă era pironită. Atunci, Petrache le-a cerut Securiştilor să-i scoată cătuşele şi s-a rugat în genunchi în faţa maşinii care-l ducea în temniţă. Conform sătenilor din Maglavit, martori ai evenimentului, după ce ar fi făcut o cruce mare, Petrache a zis precum Iisus Cristos după ce a fost răstignit: „Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac”. („Tată iartă-i, pentru că ei nu ştiu ce fac” – Luca). Ca prin minune, motorul GAZ-ului Securităţii a pornit şi ciobanul dus a fost, fără să fi apucat să spună vorba cea mare de la Dumnezeu pe care o aşteptau oamenii.
Fireşte, autorităţile comuniste au intrat în alertă şi, la scut timp după ce Petreche a făcut anunţul, doi ofiţeri au descins în casa ciobanului dintr-un GAZ al Securităţii. I-au pus cătuşele fără prea multe vorbe şi l-au băgat în maşină. Se zice că Petrache îi aştepta îmbrăcat, de câteva ore. Însă, motorul GAZ-ului n-a mai vrut să pornească după ce l-au ridicat pe cel care suţinea că l-a văzut pe Moşu’, aşa că şoferul a ridicat capota şi a încercat să depaneze defecţiunea în drum, dar nimic. Maşina parcă era pironită. Atunci, Petrache le-a cerut Securiştilor să-i scoată cătuşele şi s-a rugat în genunchi în faţa maşinii care-l ducea în temniţă. Conform sătenilor din Maglavit, martori ai evenimentului, după ce ar fi făcut o cruce mare, Petrache a zis precum Iisus Cristos după ce a fost răstignit: „Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac”. („Tată iartă-i, pentru că ei nu ştiu ce fac” – Luca). Ca prin minune, motorul GAZ-ului Securităţii a pornit şi ciobanul dus a fost, fără să fi apucat să spună vorba cea mare de la Dumnezeu pe care o aşteptau oamenii.
După trei luni, Petrache Lupu apare în gară la Calafat. Slab, cu ochii în fundul capului. Mai mult mort decât viu. Un nepot l-a adus acasă. O lungă perioadă omul a zăcut la pat. Se ridică doar se ruga la o icoană şi abia mânca. Cu greu, s-a întremat. N-a spus niciodată prin ce chinuri a trecut. A lăsat doar să se înţeleagă faptul că a fost încarcerat la Jilavă. Nimic mai mult. Apoi, Petrache s-a întremat, dar n-a mai primit  ziua străini în casă. Iar multora dintre cei care veneau la el în speranţa că se vor vindeca, indiferent din ce loc, le spunea că nu-i nici medic, nici vraci, nici sfânt. Niciodată nu vom şti ce s-a petrecut cu adevărat la Jilavă. Oare ce l-a făcut pe Petrache să amuţească din nou, precum înainte de întâlnirea cu Moşu’, la salcia de lângă Maglavit? Tortură? Ţinând cont de atrocităţile petrecute atunci în puşcăriile comuniste, e greu de crezut că omul n-a fost schingiuit.

O să vină răul peste ţară

Nepotul său povestea însă că, uneori, Petrache mai intra cu oamenii într-o cameră a casei, unde avea icoana sa. Acolo se rugau împreună. Pe unii chiar îi ungea cu o alifie ţinută sub candelă. Atât. Pentru că niciodată n-a mai pomenit despre vorba cea mare lăsată de Dumnezeu. În ’89, după căderea lui Ceauşescu, sătenii din Maglavit s-au strâns ciorchine la poarta lui Petrache Lupu. Avea 82 de ani. Era bătrân şi aproape orb. Nu părea prea interesat de momentele istorice prin care trecea ţara. Le-a spus însă să se roage, că o să vină răul peste România fiindcă l-au omorât pe conducător în ziua de Crăciun. În 1994, Petrache Lupu s-a stins din viaţă şi probabil că s-a întâlnit din nou cu Moşu’.
Povestile despre Petrache Lupu si locul in care acestuia i s-a aratat Dumnezeu sunt nesfarsite. Poate cel mai simplu este sa mergi acolo. Sa vezi locul din padure, numit "la buturugi", unde "Mosul" s-a aratat, sau la salcia de care El s-a sprijinit si de-atunci picura apa tamaduitoare din ea, sau la crucea din lunca, de langa cei patru duzi, de unde Petrache, un cioban orfan si analfabet, a stiut sa spuna cuvantul lui Dumnezeu. Nu ai cum sa nu simti puterea, apasarea acelui loc intins, plin cu ochiuri de apa, la marginea padurii de salcam. Daca stai nemiscat in aerul plin de lumina, auzi Dunarea, auzi rugaciunile de altadata, impletite in acea curgere nesfarsita de apa. Si un glas ce merge parca inaintea tuturor, usor de recunoscut: Petrache Lupu, Omul lui Dumnezeu.

 http://www.agentia.org/teoria-conspiratiei/s-a-implinit-profetia-lui-petrache-lupu-de-la-maglavit-34279.html
 http://proortodoxia.wordpress.com/2009/07/18/petrache-lupu-si-minunile-de-la-maglavit/
 http://k-efectdebumerang.blogspot.com/2011/09/petrache-lupu-timpuri-grele.html
http://www.formula-as.ro/2010/905/societate-37/petrache-lupu-omu-039-lui-dumnezeu-12104