Recuperarea pacientilor paraplegici in mers si ortostatism
Recuperarea pacientilor paraplegici in mers si ortostatism
PROCESUL DE RECUPERARE A PACIENTILOR PARAPLEGICI ÎN MERS SI ORTOSTATISM
Asa-zisul ,,criteriu Guttman” prevede ca în momentul în care
paraplegicul îsi mentine echilibrul stând în sezut, cu ochii închisi si
cu bratele întinse înainte, se poate începe programul de ortostatism si
mers. În unele cazuri, ridicarea în picioare a paraplegicului necesita
aplicarea orteze de la treimea superioara a coapsei pâna la picior.
Orteza trebuie sa asigure rigiditatea membrelor inferioare, dar la
nivelul genunchilor sa aiba o balama, care sa permita flectarea acestora
când pacientul sta pe scaun. Daca musculatura abdominala si
sacrolombara este deficitara, se adauga un corset de sustinere. Cu sau
fara ortezarea membrelor inferioare, pacientul va utiliza cârjele pentru
mers. Desi multi paraplegici îsi vot organiza viata si profesiunea ca
dependenti de scaunul cu rotile, totusi se indica sa se depuna toate
eforturile în exersarea ambulantei, chiar daca aceasta practic nu va
însemna pe viitor modalitatea de deplasare a bolnavului. Exercitiile de
ambulatie sunt necesare pentru ca:
- Reduc spasticitatea si previn contracturile.
- Pun în functiune toata musculatura voluntara capabila sa raspunda.
- Previn osteoporoza si pierderea calcica, cu fragilizarea oaselor.
- Previn formarea calculozei urinare.
- Pevin osificarea reflexa a tesuturilor moi.
- Sunt benefice pentru drenajul urinar.
- Permit accesul paraplegicului în unel locuri în care scaunul cu rotile nu poate patrunde.
Ambulatia necesita un efort enorm, apreciat ca fiind la fel de mare
ca acela pe care îl reclama alergarea fata de mersul obisnuit la un
individ sanatos.
Intensitatea cheltuielilor energetice este mai mare la pacientii
spastici. Sunt mai usor antrenate la ambulatie, cazurile cu paralizii
flasce, decât cele cu paralizii spastice. În afara de spasticitate,
pierderea sensibilitatii este un alt factor care solicita un efort
crescut pentr muschi de a mensine echilibrul. Obezitatea este, de
asemenea, o cauza de crestere a consumului energetic în ambulatie.
Antrenarea marelui dorsal si a centurii scapulare se face si între
barele paralele cu o instalatie de scripeti. Pacientul se ajuta de brate
si trage de pelvis înainte; treptat se creste greutatea de pe scripete.
Se exerseaza echilibrul si în afara barelor paralele, la zid, sprijinit
de cârje, deplasând câte o cârje în lateral, apoi înainte. Cu spatele
la perete, cu sprijin pe cârje,îsi va ridica picioarele de pe sol. Va
învata treptat sa se ridice de pe scaun si chiar de pe sol, ajutându-se
de cârje.
Mersul poate începe când muschii adductori si abductori ai umarului
pot ridica o greutate de cel putin 15 kg, pentru mersul în ctrje, sau
când cvadricepsul este în posesia unei forte de ridicare de 30 – 35 kg,
pentru mersul fara protezare – ortezare.
Reeducarea mersului se adreseaza unei miscari complexe care
antreneaza lanturile cinematice ale întregului organism. În cazul an
care paraplegiile ramân definitive, nu se pune problema mersului
obisnuit, ci a dezvoltarii unor mecanisme de compensare si a crearii
unor noi stereotipuri dinamice. Miscarile efectuate în vederea
reeducarii echilibrului, în aceste conditii devin deosebit de
importante.
Etapele principale ale reeducarii mersului sunt urmatoarele:
ridicarea în pozitia ortostatica, mersul între bare paralele, mersul cu
cârje axilare, cu cârje canadiene, mersul cu baston, mersul fara sprijin
si mersul pe teren accidentat. Uneori, în aceste programe sunt folosite
si diverse aparate stimulatoare (vizuale, auditive, excitatoare,
electrice). Deosebit de important în reeducarea mersului, este nu numai
momentul în care se permite încarcarea membrului inferior ci si marirea
progresiva a încarcaturii.
În programul de recuperare a paraplegicilor, un rol important îl are
pregatirea deficientelor, în vederea prevenirii eventualelor caderi
accidentale.
Exercitiile de cadere si ridicare se vor efectua trecându-se prin
etapele urmatoare: exercitii pe saltea, fara cârje, cu cârje, cu si fara
ajutorul kinetoterapeutului.
Deficientul va fi învatat cum sa cada, eliberând cârjele în lateral
si cum s se ridice folosind cârjele. Se executa apoi un exercitiu pe sol
(fara saltea), cu si fara ajutorul kinetoterapeutului, exercitii pe
tern variat (scari, denivelari, diverse obstacole).
Recuperarea functionala a bolnavilor paraplegici este axata pe
programul de kinetoterapie prezentat anterior. Odata depasite primele
doua stadii de evolutie a paraplegicilor recuperabili, pe lânga
aspectele medicale, la fel de importante sunt si cele de resocializare,
care sa permita în final încununarea programului de recuperare si a
efortului depus pe o durata de mai multi ani, prin redarea unor
independente cât mai mari acestor bolnavi.
sursa: kineto.ro
keywords: kinetoterapie, fizioterapie, fiziokinetoterapie, Piatra
Neamt, recuperare medicala, masaj terapeutic, gimnastica de recuperare,
paraplegici, recuperare praraplegici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.