Cand Printul William al Marii Britanii va fi incoronat, el
va trece printr-o ceremonie sacra, care nu a mai fost oficiata de 150
de ani.
Pavimentul cu Centrul Universului, pe care se aseaza regii la incoronare
Ceremonia
se va desfasura deasupra Mozaicului Cosmati din Westminster Abbey, iar
William va sta in centrul Cosmosului, imblanzind haosul asa cum
Sfantul Gheorghe a imblanzit balaurul.
Floricele rosii, galbene si albastre, care inconjoara Centrul Universului
Mozaicul
a fost creat la comanda regelui Henry al III-lea, in 1268, dar nu a
mai fost vizibil la incoronarea regilor de 150 de ani. Incoronarile din
acest interval de timp au fost facute deasupra mozaicului, conform
traditiei, dar fara ca acesta sa fie dezvelit. In prezent, se lucreaza
la reconstituirea mozaicului, astfel ca urmatorul rege va sta in
mijlocul Cosmosului, asa cum a fost gandit de enigmaticii lucratori ai
familiei Cosmati. Un astrolog vedic, Sade Sati, a observat ca
ascendentul in Sagetator/Mula de pe harta nasterii a Printului William
indica, in Mozaicul Cosmati, exact centrul galactic, de aceea nu poate
fi intamplator faptul ca abia acum este dezvelit pavimentul.
Mesterii de origine getica
Incoronarea Elisabetei a II-a, in 1953, prima ceremonie televizata
Henry
al III-lea a comandat mozaicul dupa ce a reconstruit Capela lui Edward
I in stil gotic. Muncitorii au venit de la Roma, condusi de mesterul
Petru Oderisi. Familia Cosmati era renumita pentru inventarea unei
tehnici deosebite de mozaicare. Erau originari din tinutul Anagni,
centrul istoric al protolatinilor, locul in care imparatii romani de
origine getica Marcus Aurelius, Septimus Severus, Geta si Caracalla isi
petreceau toate verile, pentru ca erau intre ai lor. Conform
Enciclopediei Catolice, stilul cosmatic a fost introdus in arta
europeana in secolul XII, de catre Laurentiu Cosmati, caruia italienii
ii ziceau Lorenzo. Laurentiu a invatat arta mozaicului de la un mester
grec, dar a plecat din atelierele acestuia, pentru a nascoci un stil
nou, diferit de modelele bizantine, care erau la moda. S-a remarcat
repede, prima sa lucrare inregistrata fiind mozaicul dintr-o biserica
din Fabieri, in 1190. Fiul sau, Iacob, a devenit arhitect, sculptor si
mester in arta mozaicului, preluata de la tatal sau. Printre membrii
familiei Cosmati care au dus mai departe arta mozaicului au fost Petru,
Luca, Deodat, Ioan. In secolele X si XIII, in Anagni se retrageau
Papii, aici avand resedintele de vara, ferite de epidemiile care
izbucneau la Roma. De atunci s-a si format o stransa legatura intre
Papi si familia Cosmati.
Un portal spre o alta lume
Inelele de incoronare, cel din mijloc al lui William al IV-lea
Mozaicul
din Westminster Abbey este o hierogamie, o unire a principiilor
spirituale vechi si noi. Lucratorii din familia Cosmati au adus tesere
din templele si palatele romane antice, pentru perpetuarea valorilor
imperiale. Porfirul purpuriu simbolizeaza regalitatea Egiptului antic,
fiind preferatul faraonilor. Serpentina verde era extrasa in
antichitate din minele spartane, fiind un simbol al vietii. Marmura
galbena a fost adusa din Tunisia si subliniaza aurul solar, energia
vietii cosmice, iar alabastrul sugereaza venele translucide care unesc
Pamantul cu Universul.
Pavimentul Cosmati, construit special pentru ceremonialul de incoronare
Folosirea
simbolurilor teologice si a formelor geometriei rationale sugereaza
misterele ritualului. Crucea care imparte mozaicul marcheaza atat
centrul Universului, cat si centrul Pamantului. Dumnezeu, Omul, Timpul
si Universul se reunesc in perfectiunea eternitatii. Trinitatea este
simbolizata de triungiurile care patroneaza formele imperfecte.
Mozaicul a fost pozitionat in fata Marelui Altar, imbinand Microcosmosul
si Macrocosmosul, Pamantul si Raiul. Din punct de vedere al
ocultistilor, Mozaicul Cosmati este un portal spre o alta lume. Deosebit
de interesant este faptul ca bordura care limiteaza Centrul Galactic
este ornamentata cu floricele rosii, galbene si albastre, cele trei
culori de pe steagul geto-dacilor, sarpele cu cap de lup, cunoscut celor
din familia Cosmati.
Geometria sacra a mesterilor Cosmati
Regina Elisabeta a II-a supravegheaza refacerea mozaicului
Paul
Binski, in „Cosmati si romanitatea in Anglia”, sublinia ca acesti
misteriosi mesteri in arta mozaicului foloseau proportii sacre mai
putin utilizate, despre care s-ar putea scrie un roman de geometrie
sacra. In volumul „Modele de gandire”, Richard Foster sustine ca Henry
al III-lea a angajat mesteri din familia Cosmati pentru ca erau
apropiati de Papalitate si cunosteau tainele ritualurilor sacre. Foster
da si numele complet al mesterului care a condus lucrarea: Petru
Oderisi, cel care i-a sculptat mormantul Papei Clement al IV-lea din San
Francesco si care semna de regula cu „Petru, cetatean roman”.
Italienii il numesc Pietro Oderisius. Richard de Ware a fost confirmat
abate de Westminster in 1260, la Anagni. Anul 1260 are o semnificatie
aparte pentru papalitate: marcheaza 1260 de ani de suprematie papala
din Profetiile lui Daniel si din Cartea Revelatiei. Dupa care „din mare
aparea bestia investita cu putere de catre dragon”, ca sa supuna
lumea! Si acesta bestie trebuie supusa de monarhi!
Sfantul Gheorghe, cavalerul get care a supus balaurul
Cel mai interesant simbol de pe mozaic, “monstri uriasi de mare” sunt
dragonii de apa, fiintele primordiale, nascute din ape si care aveau
atribute divine. Reprezentau haosul primordial care a dat nastere
Universului si care, intr-o zi, il va inghiti din nou. Ritualul
incoronarii semnifica preluarea de catre monarhi, pe umerii lor, a
intregului Univers. Ca Domn al Pamantului, regele poate amana
Apocalipsa, intermediind pentru pamanteni la Tatal ceresc. De-acum,
istoria acestui paviment devine extrem de interesanta, pentru ca intra
in scena Sfantul Gheorghe, cel care, atentie!, dupa cum spun legendele
celtice, supune dragonul, nu il omoara. Regii englezi sunt patronati de
Sfantul Gheorghe, cavalerul din Capadochia, get de origine. Asa cum el a
supus dragonul care ameninta lumea unde salasuia, tot asa un rege al
Angliei trebuie sa supuna dragonul celest, haosul, pentru a proteja
lumea pamanteana si a o pastra in armonia creata de Dumnezeu. „Desi
Sfantul Gheorghe nu era unul din neamul lor, regii britanici sunt
canonizati atribuindu-li-se puterile sfinte si calitatile magice ale
acestuia, inclusiv abilitatea de a lecui si de a proteja regatul de
rau”, dupa cum scria John Sharp, Arhiepiscop de York.
Piatra de incoronare, adusa de la Marea Neagra
Piatra de incoronare adusa de la Marea Neagra
Un
alt accesoriu obligatoriu pentru incoronarea regilor britanici si care
sta sub tronul lui Edward I, pe centrul Cosmosului, se numeste „Piatra
Scone”. Povestea ei este foarte stufoasa si are o gramada de versiuni.
Piatra este purpurie si are dimensiunile 66 cm x 66 cm x 26, 67 cm. La
capete, are doua belciuge de fier, probabil pentru a fi carata mai
usor. In „Religiile pagane ale Insulelor Britanice”, de Ronald Hutton,
este scris ca „Piatra virtutii” a fost adusa in sud-vestul Scotiei de
niste colonisti cimerieni veniti in 330 i.C de la Marea Neagra. A fost
folosita la incoronarea regilor din Tara, intr-o zona deluroasa sacra
numita Argyll, cu multi megaliti ridicati in Epoca Bronzului. In acel
loc, se afla o urma de picior imprimata in piatra, langa figura
stilizata sub forma de triunghi a unui bour si langa un bazin scobit in
piatra, folosit ca baie ritualica in ceremonialul de incoronare.
Bourul, un simbol religios solar ce dainuie din preistorie, reprezinta
puterea si curajul. In fata urmei de picior era pusa „piatra de
incoronare”, astfel ca, atunci cand regele era incoronat, statea pe
Piatra Virtutii, cu piciorul pe urma sacra, privind monumentele
megalitice din zare. Obiceiul de a imprima urme de picior ale oamenilor
puternici provine de pe vremea cand aceste urme erau facut de uriasi.
In mitologia romaneasca se spune ca cine se scalda in apa ce umplea
urma unui picior de urias capata puteri miraculoase. Piatra adusa din
tinutul de la Marea Neagra a fost dusa din Albion in Insula Iona
(ambele denumiri sacre legate de zeul solar stravechi Ion/Ianus) de
catre Sf. Columba si cei 12 discipoli ai sai, in 563. Acestia i-au
izgonit pe preotii druizi, infiintand un centru monahal. Sf. Columba,
si el un imblanzitor de dragoni, printre care si al celebrului monstru
din Loch Ness (relatata in cronici), si-a dat obstescul sfarsit cu
capul pe aceasta piatra.
Iona, salasul dragonilor de apa
Locul sacru vechi de incoronare din Argyll, cu urma de picior pe care-si puneau regii talpa in timpul incoronarii
Biserica
a condamnat mai tarziu lucrarile teologice elaborate la centrul
monahal din Iona, din cauza ca amestecau preceptele crestine cu
traditii pagane. In mitologia celtica, insula Iona este salasul lui Lir
(Ler din colindele romanesti), zeul marii, si o poarta spre alt taram!
Aici erau ingropati in sec.VI d.C. regii din Dalriada. Imnul religios
al monahilor de pe aceasta insula, transcris fonetic, este: „In «I» mo
cride/ «I» mo drag/ In aite gatu manahi geume baa/ Ah! Mu’ut tig saogal
gu craic/ Bitid «I» mare a va!” Un fel de „crez” inchinat lui Ion,
care suna asa, si mai pe romaneste: „In „I” eu cred/ „I” mi-e drag/ In
gatul (glasul) monahilor geme mugetul vitelor/ Ah! Mult timp inainte ca
sfarsitul sa vina/ Va fi „I” mare cum a fost!” Deci, si piatra de
incoronare are legatura cu dragonul care trebuie imblanzit. Insula sacra
Iona era considerata o poarta catre alt taram si salas al „monstrilor
uriasi de mare”. Mai era numita de celti si „I Manann”, „copiii zeului
marii, supusi lui Ion”. Primul rege franc, care a intemeiat dinastia
Merovingienilor, se declara si el descendent dintr-un dragon marin, ca
sa-si acrediteze dreptul la tron! Printilor mostenitori („delfinii” in
Franta), in Marea Britanie li se atribuie titlul nobiliar „de Wales”,
care, prin traditie, urmeaza la tron. Velsii isi numesc tinutul si
Cimry, fiind vorba de cimerienii de la Dunarea de Jos, cei din tribul
„trerilor”, inruditi cu getii regelui Teres. De aceea nici nu ne mira ca
pe steagul velsilor din Wales se afla dragonul, emblema razboinicilor
geto-daci! Cel supus de Sfantul Gheorghe, cavalerul get inrolat in
armata romana.
Inelul si pintenii Sfantului Gheorghe
Alte
accesorii in ceremonia de incoronare sunt inelele cu crucea Sfantului
Gheorghe. Cel mai utilizat este cel facut pentru Regele William al
IV-lea. In centru, inelul are un safir albastru, peste care sunt prinse
cinci rubine in forma crucii Sfantului Gheorghe, inconjurata de
diamante. „Pintenii Sfantului Gheorghe”, simbol al cavaleriei, sunt din
catifea rosie, cu terminatii sub forma unor serpi de aur, asemanatori
cu cei de pe bratarile dacice. Acestia au fost facuti pentru Regele
Charles al II-lea, in 1661. Inainte, chiar erau atasati la incaltari in
timpul ceremoniei, dar acum doar se atinge cu ei gleznele suveranului.
ADINA MUTAR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.