Muntii
Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte
„terestre“, mai ales ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene
ciudate: disparitii de persoane, aparitii de Obiecte Zburatoare
Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale aparaturii
electrice, voalarea filmelor fotografice etc. Nu este de mirare ca in
Muntii Buzaului stabilise generalul Ilie Ceausescu o subunitate cu un
caracter ocult, pentru a „puncta“ si antrena soldati pentru unitatea de
paranormali pe care voia s-o infiinteze.
In aceasta incursiune in
necunoscut, suntem insotiti de o echipa de extrasenzoriali, condusa de
cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii ’80, a efectuat o serie de
teste in regiune, la cererea gen. Ilie Ceausescu. Cu ajutorul acestor
ghizi psihici am descoperit o lume de dincolo de noi, pe care localnicii
o numesc „Tara Luanei“, o lume a misterelor, a mesajelor ocultate si a
manifestarilor paranormale.
GEOGRAFIA SACRA
Muntii
Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra
a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au
fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant
domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu
cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective
includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential
energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre
expertii in parapsihologie „perimetre energo-informationale“. In astfel
de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza,
calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la
entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in
zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt
foarte „apasati“ de incarcatura energo-informationala existenta in
asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plina. Este
suficient sa citesti „Dacia preistorica“ a lui Nicolae Densusianu ca sa
ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.
CERUL STRANIU
Zona
la care ne referim in acest material este o regiune „sihastrita“, ce
cuprinde comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de
Lacul Gotes, zona intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea
straturile geologice ridicate aproape pe verticala, in urma unor
contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile. Satele si
catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi
salbatice, unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt
renumiti pentru ferocitatea lor). Peste aceasta zona se intinde un „cer
straniu“, care uneori capata o intensitate ce nu poate fi descrisa prin
cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin, avand
valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra
marilor orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa
observam cu ochii nostri acest fenomen. Treptat, cerul senin, acel
albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de profunde,
incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca
te absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta
si-ti paralizeaza simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se
dilata. Suntem scosi din aceasta stare de companionii nostri care ne
spun zambind: „Ati simtit cum se deschid portile energetice ale
Universului, cand toata fiinta devine spirit“. Cel mai straniu ni s-a
parut noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam momentul, daca nu ni
s-ar fi atras atentia fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin
bolovanisurile cararii.
SECRETELE DIN ADANCURI
Ne dam
seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind
dezobisnuiti sa privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca
testele extrasenzoriale au rezultate maxime atunci cand cerul capata
acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin, perceptia fiind acuta.
In anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le testa
aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor
deosebite, participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale.
Erau impartiti pe grupe, asezati pe anumite culmi si li se spunea sa
transmita prin puterea gandului, de la o grupa la alta, diferite
informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratete cand
cerul ajungea la intensitatea maxima. In plus, ei au indicat cu
precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla
vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati
pentru experiment. De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand
pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici ar trebui amintita alta
coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei sumeriene.
„Buzuru“ (Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala,
se referea la un zeu enigmatic „care rezolva secretele din adancuri“,
asociat de unii sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest
enigmatic zeu intrase in „rezonanta“ cu micii cercetatori.
CELALALT TARAM
Cu
siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de
persoane. Aceste disparitii se manifesta in doua moduri. Unele persoane
au disparut si nu au mai reaparut - eveniment relatat de Monitorul de
Iasi, iar altele au disparut dintr-un loc si au aparut in altul, dupa o
perioada de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat, dupa cum
reiese din povestirile satenilor, stranse de profesorul de romana din
comuna Bozioru, Ilie Mandricel. Despre „celalalt taram“, care, in unele
conditii, „absoarbe“ pe nenorocosii care se afla in preajma, exista
destule relatari cat sa merite o cercetare stiintifica a fenomenului.
Din punctul de vedere al studiului fenomenelor paranormale (si ne
referim la testele paranormale la care au participat numai oameni de
stiinta, rezultatele acestora fiind publicate in „Enciclopedia
Fenomenelor Paranormale“ de Brian Inglis), teleportarea este „transferul
materiei prin materie“, pana nu demult un nonsens. Acest transfer
presupune vointa „cuiva“ sau anumite conditii electromagnetice, obiecte
sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si
simplu, disparand in „neant“. Obiectul sau persoana transportata se
numeste „aport“, putand fi incadrata in anumite coordonate fizice,
spatiu, timp, greutate etc.
TELEPORTAREA DOAMNEI GUPPY
Anul
1871. Intr-un imobil din Conduit Street, Londra, se stransese un grup
de oameni de stiinta, pentru a participa la demonstratiile de
teleportare efectuate de mediumuri renumite ale timpului. Era o
adevarata piatra de incercare sa se admita ca un obiect se poate
dematerializa dintr-un loc si materializa in alt loc. Demonstratiile
erau facute cu obiecte, care apareau sub ochii oamenilor de stiinta, dar
ei se declarau nemultumiti, invocand tot felul de „inselatorii“. Insa
Madame Guppy era sa-i dea gata, cand a fost dematerializata din casa ei
din nordul Londrei si materializata in sala de sedinta. Madame Guppy, o
femeie corpolenta, i-a privit nauca si jenata (era in capot) cateva
secunde, apoi a fost „dusa“ inapoi. O vizita rapida, discreta in
privinta scopului, la domiciliul acesteia a confirmat faptul ca era
imbracata in acelasi capot. Nu era constienta de „calatoria“ ei, crezand
ca avusese o „viziune“ provocata de o indigestie. Straniu era faptul ca
nici unul dintre mediumurile prezente in sala de testari nu-si aducea
aminte sa fi vrut sa faca aceasta demonstratie, dar erau exasperati ca
„aportarile“ de obiecte nu erau luate in considerare de oamenii de
stiinta. „Experimentul Guppy“ a fost trecut la „iluzionism“.
BRAILENI PIERITI IN NEANT
Tinem
sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu
experimentele militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in
comun cu „Experimentul Philadelphia“ sau „Proiectul Montauk“, „ocultii“
generalului doar profitand de particularitatile zonei pentru a-si
imbunatati performantele metapsihice. In aceasta zona par ca se deschid
porti temporale in mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si uneori
este posibil sa pateasca ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O
prima referire la astfel de disparitii face Dan Fodor, in Monitorul de
Iasi. El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa
nu le dezvaluie numele), care, in anul 1980, au plecat spre catunul
Nucu, dar, intr-un loc numit „La Tiharie“, unul dintre ei s-a gandit sa
faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din zona. Folosind
echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a
strigat la prietenul sau: „Uite ce am gasit!“.S-a aplecat, a ridicat
ceva ce parea a fi un lant metalic si… a disparut. O vreme, cel ramas
jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu glumele, apoi s-a convins
ca s-a intamplat ceva cumplit. L-a anuntat pe fratele disparutului, care
a sosit din Braila cu o echipa de zece insi, cativa dintre ei lucrand
in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe stanca. A
gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si… a disparut si el.
Nimeni n-a mai indraznit sa repete „figura“. Cei doi frati, cautati in
zadar prin imprejurimi, n-au mai aparut niciodata.
ENIGMATICA CIVILIZATIE
Chestionat
in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care
fusese de vreo opt ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este
intr-adevar foarte deosebita si fara astfel de disparatii misterioase.
Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este, in primul rand,
identificata arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de
ceramica a unei civilizatii careia nu i s-a putut preciza epoca,
diferita de vestigiile cunoscute deja din punct de vedere arheologic. A
amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate
fulgerele, despre izvoare radioactive si despre o regiune unde solul
este negru, ca si cand, odata, acolo, a ars „ceva“, probabil o
constructie imensa. Am vazut si noi stratul gros de sol ars si o bucata
dintr-un zid ciclopic, care probabil inconjura intreaga asezare. In
regiunea amintita de A. Mironov, in anii ’80, grupurile de copii
telepati, condusi de cercetatorul Vasile Rudan, au indicat, prin
perceptie extrasenzoriala, locurile unde exista vestigii. In acele
locuri au fost descoperite urme ale acelei asezari necunoscute, dar
„experienta“ arheologilor nu a mers mai departe de demonstratiile
copiilor, dintr-un dezinteres imposibil de inteles. Ce civilizatie
stranie a inflorit oare pe acest „vortex“ natural si cum a disparut ea?!
ROMANIA PARANORMALA: MARTURIE-SOC DIN TIMPUL EXPERIMENTELOR MILITARE DIN MUNTII BUZAULUI
AM VENIT DE DINCOLO!
Autor: ADINA MUTAR
Tara
Luanei, din Muntii Buzaului, este o zona in care se petrec fenomene
ciudate, despre care povestesc batranii, unde oamenii dispar in „ceata“
sau sunt „azvarliti“ in alte locuri de o forta nevazuta.
Specialistii
care au cercetat acest fenomen au remarcat ca disparitiile se produc
„natural“, in anumite conditii fizice, sau par a fi vointa „cuiva“.
Exista relatari despre teleportari stranii, toate fiind legate de
cautatorii de comori, de parca ar fi un „zeu“ care apara tezaurele sacre
ingropate in zona si „azvarle“ pe cei care se apropie prea mult de ele.
„BERBECUL“ ZBURATOR
„Zeii“ din mitologia sumeriana
aveau o mare predilectie pentru aur, din care lucrau tot felul de
obiecte, ulterior acestea devenind sacre pentru oameni, care le-au
inclus in ritualul religios. Multe dintre legendele stranse de
profesorul de romana Ilie Mandricel se refera la comorile fabuloase
ascunse prin muntii din regiune. Nicolae Densusianu aloca mai multe
capitole din „Dacia preistorica“ acestor comori zeiesti constituite in
tezaure sacre, pentru capturarea carora regii vechimii organizau
expeditii dupa expeditii.
In Tara Luanei se afla lana de aur, dupa
care au fost trimisi argonautii. Dupa traditie, „lana“ apartinea unui
„berbece de aur care zbura prin aer, peste pamant si mare“, daruit de
zeul Soarelui unui rege. Copiii acestuia, persecutati de mama vitrega,
au luat „berbecele“ si au zburat cu el in tinutul Colchis, cerand
protectie regelui de aici, Aiete. Poetul Ovidiu localizeaza tara lui
Aiete de la apus de Marea Neagra pana langa tinutul scitilor. Exilat la
Tomis, poetul se si lamenteaza in privinta barbarilor care-l inconjoara,
„colchii si hoardele de meteree si geti“. Getii stim cine sunt. Colchii
si meteree au lasat „urme“ in Tara Luanei sub denumirea actuala a
satelor Colti si Materea, asezari locuite inca din neolitic, unde se
afla niste sanctuare stravechi, pazite cu strasnicie de calugari pana in
secolul al XIX-lea. Oamenii spun ca aceste sanctuare inscriptionate cu
simboluri stravechi sunt adevarate harti ale comorilor sacre.
COMORILE „JURUITE“
Legat
de disparitiile de persoane, avem referiri foarte clare in povestirile
batranilor despre oameni care au gasit tezaure sacre si au fost
azvarliti din locurile unde au fost descoperite aceste comori, de catre
„spirite“. Astfel, aflam ca, deasupra fostului schit Gavanele, pe Podul
Manciului, oamenii au vazut flacarile ce joaca pe comori. Nefiind
priceputi in citirea „jocului flacarilor“, s-au grabit si au sapat.
Comoara de aici era insa „juruita“, iar sapatorilor „le-au aparut
spaime, fel de fel de calugari si draci, care le-au luat mintile si i-au
dus in alte locuri“. Cand si-au revenit, ei au povestit cum, in timp ce
sapau, au aparut spirite, dupa care s-au trezit departe de locul unde
se aflau, de parca ar fi fost ridicati si aruncati de acele spirite ce
pazeau comoara. Si poate ar mai fi incercat sa o caute daca si-ar fi
adus aminte unde incepusera sa sape. „Parca le luase Dumnezeu mintile“,
spun batranii.
O alta poveste se refera la un materean, iar despre
matereni Ovidiu spunea ca aparau „lana de aur“ impreuna cu colchii.
Povestea noastra spune ca „un oarecare Matareanu, sapand dupa o comoara,
s-a trezit, dupa vreo saptamana, departe de acest loc, intr-o poiana in
padure, unde l-au gasit oamenii cam zapacit la cap“. Acesta uitase si
cine este, era complet derutat.
INCURSIUNE PE „CELALALT TARAM“
Se
observa in aceste povestiri ca teleportarile par a fi vointa „cuiva“.
Specialistii care au analizat fenomenul spun ca nu este neaparat
„vointa“ cuiva. Poate ca cei care au ingropat tezaurele sacre in anumite
locuri cunosteau „anomaliile“ zonei. Experimentele extrasenzoriale
efectuate in zona in anii ’80 au inclus si unul mai putin obisnuit. Unul
dintre subiectii umani, un medium cu aptitudini deosebite, s-a oferit
sa verifice cu ochii mintii ce se intampla cu acele „aspirari“ in ceata
albastra, fiind dus intr-un loc unde aparatele indicau o turbulenta
energetica. El trebuia doar sa intre in stare de transa si sa comunice,
pe cale telepatica, ce se intampla. Spre stupefactia celor prezenti,
subiectul a disparut pur si simplu din fata lor. Fiind un experiment
militar, panica a fost maxima, mai ales pentru faptul ca trebuia sa se
asigure protectia participantilor la experimente. Se temeau ca omul a
disparut complet, ca brailenii, dar el a fost descoperit dupa aproape o
ora, cazut la pamant, incapabil sa vorbeasca, la cateva sute de metri de
locul din care disparuse si unde il mai cautasera cu cateva minute
inainte de a fi gasit. Cand si-a revenit, primele cuvinte au fost: „Am
venit de Dincolo“.
ASPIRAT INTR-UN TUNEL TURBIONAR
Ceea
ce a povestit pare fantastic. A fost aspirat intr-un tunel turbionar,
gri, la capatul caruia se afla o lumina stralucitoare. „Clasic“, s-ar
putea spune. Asa se „vede“ si din starea de coma. Insa este pentru prima
data cand cineva explica aceasta lumina stralucitoare. „Este vorba de o
radiatie luminoasa pe care o apreciez avand 300.000 de grade Kelvin“.
Ar fi fost suficient atat sa-i tulbure pe participantii la experiment.
Insa subiectul mai avea si alte „amintiri“. A descris peisajul de
Dincolo asemanator cu cel pamantean, dar in culori mult mai pure. Si da,
a vazut si oameni, o femeie si o fetita aidoma ei, de parea o clona, un
batran si un alt barbat, cu ten gri, „altfel decat noi“. Straniu, in
comparatie cu acestia, subiectului i se parea ciudata rasa umana, fara
sa poata preciza de ce. Nu a putut lua contact cu ei, pareau ca ratacesc
fara tel, pierduti in timp si spatiu. Sau el era cel care se „ratacise“
in timpul si spatiul „lor“. Subiectul a apreciat trecerea lui prin
lumea de dincolo la o fractiune de secunda si nu i-a venit sa creada ca
disparuse aproape o ora. Mergand pe ipoteza ca acei oameni poate
disparusera candva in „ceata albastra“ si nu mai gasisera calea de
intoarcere, au fost chestionati satenii despre disparitii ciudate.
„Sunteti oameni seriosi sau cum?“, i-a luat la rost o batrana. „Pai cate
ciudatenii sunt pe aici, cine sa mai stie!“.
TARA LUANEI, POARTA LUI DUMNEZEU
Localnicii
spun ca „Tara Luanei“ este „Poarta lui Dumnezeu“. Are legatura sau nu,
un grup de cercetatori japonezi au constatat ca aici se afla al treilea
pol energetic al Pamantului, ca importanta, primul fiind Varful Omu.
Legatura acestei zone cu stravechea civilizatie sumeriana a facut-o
cercetatorul Paul Lazar Tonciulescu, in cartea sa „De la Tartaria la
Tara Luanei“. Am putea adauga faptul ca, in sumeriana, „Luana“ se
traduce prin „Cei pe care Anu ii pastoreste“ sau, mai prozaic, „oamenii
lui Anu“, Anu fiind zeul suprem la sumerieni, al carui simbol, al
Soarelui, era o cruce cu raze sau o zvastica. In afara de tablitele de
la Tartaria cu o scriere protosumeriana (datarea cu C 14 atesta ca
asezarea este cu 2.000 de ani mai veche decat orasele sumeriene),
ceramica antica descoperita pe teritoriul tarii noastre poarta simbolul
zeului Anu. Aici se cuvine sa amintim ca „zeii“ sumerieni coborasera pe
Pamant cu carele zburatoare si intocmisera inainte de Potop dinastia
zeilor, care guvernase peste civilizatia primordiala. Reamintim teoria
oceanologului american Rob Ballard, conform careia marele potop ramas in
toate mitologiile lumii s-ar fi petrecut in bazinul Marii Negre, care
era doar un lac cu apa dulce. Prin ruperea pragului de la Bosfor, apele
au inundat toata aceasta regiune, iar lacul s-a transformat in mare.
Triburi ale acestei prime civilizatii au migrat si inainte de Diluviu,
dar dupa cataclism au „emigrat“ si zeii, intemeind civilizatiile de pe
malurile Tigrului si Eufratului, Indusului si Nilului. Dar se pare ca
aici a fost prima „Tara a oamenilor lui Anu“.
DIN LEGENDELE PLAIULUI
Ilie
Mandricel este profesor de romana in comuna Bozioru si un pasionat
culegator de legende din zona. Domnia sa a strans un numar impresionant
de „povestiri din batrani“, pe care se poate structura o buna parte a
istoriei „Tarii Luanei“, „basme“ de o valoare inestimabila, redate asa
cum i s-au povestit, respectand particularitatile de exprimare a
localnicilor. Ilie Mandricel ar vrea sa publice aceste comori intr-un
volum intitulat „Din legendele plaiului“, dar, evident, nu gaseste
sponsori. Basmele stranse de Ilie Mandricel ne-au fost calauze atat prin
istoria „normala“, cat si prin „credintele stravechi si practicile
magice, unde localnicii plonjeaza in mitologie“, dupa cum se exprima
profesorul.
CERCETATORUL VASILE RUDAN, DESPRE EXPERIMENTELE DIN MUNTII BUZAULUI: CEATA ALBASTRA
In
urma unor teste experimentale efectuate intre 1978 - 1981, in regiunea
Bozioru, a rezultat ca in anumite situatii cand se intruneste un numar
nedeterminat de factori electromagnetici (geomagnetici, biofizici si de
alta natura) este posibila disparitia instantanee a unor persoane. In
aceasta zona au loc unele fenomene paranormale ce inca nu pot fi
explicate prin legile fizicii asa cum le cunoastem in prezent.
Inexplicabila este si „ceata albastra“, stralucitoare, cu irizari
ciudate, care se manifesta sub forma de cupola, masurata cu un
dispozitiv pentru radiatii luminoase si avand 28.000 de grade Kelvin.
Acest fenomen este insotit de o concentrare a infrasunetelor de foarte
joasa frecventa (3, 4 Hz) si de un zgomot de fond foarte suparator
pentru fiintele vii. Omul poate avea stare de greata, cefalee, simte ca
ii vibreaza toate celulele. In acele momente pot aparea halucinatii,
vizuale si auditive. In cazul in care subiectul uman depaseste o limita
de siguranta, el poate fi „aspirat“ violent in interiorul acelei ceti
albastre, care ia forma unui vartej relativ orizontal. Doi subiecti
umani voluntari, dintre care un fizician, au descris in mod similar ce
li s-a intamplat in timpul „aspiratiei“, experimentele fiind facute la
un interval de doi ani. Apropierea de ceata albastra creeaza o stare de
teama ce se transforma treptat in spaima incontrolabila, cand subiectul
este aspirat cu violenta intr-un tunel energetic turbionar, la capatul
caruia se vede o lumina alba, stralucitoare.
DILATAREA TIMPULUI
In
acel tunel energetic, timpul se dilata. Omul este supus unor solicitari
fizice si psihice foarte puternice, simte ca se sufoca. La „expulzarea“
subiectului uman din tunelul turbionar, cerul este senin, stralucitor,
este o liniste totala, omul se simte bine, are senzatia ca se afla in
stare de imponderabilitate. Dincolo de starea de bine, subiectul uman
este total dereglat. Pierde simtul orientarii in teren pentru un
interval de maximum doua ore, vede peisajul inversat, ca in oglinda si
crede ca cei din jurul sau nu sunt cum ar trebui sa fie. In zona
respectiva s-au facut si experimente de comunicatie telepatica,
efectuate pe grupe de subiecti copii, pentru un studiu solicitat de
Ministerul Apararii Nationale. S-a constatat ca in timpul cetii albastre
turbionare, comunicatiile telepatice au o acuratete de 96-98 la suta in
perceptia mesajului. Testele au fost repetate si in prezenta unei
comisii militare. Fenomenul cetii albastre este insotit si de fenomenul
descarcarii temporare a pilelor electrice. Nu mai functiona dozimetrul
pentru raze gamma, nici electromotorul aparatului de filmat. Dupa
disiparea cetii albastre, aparatele si-au reluat functionabilitatea. Un
astfel de fenomen este comparabil cu cel relatat intr-un documentar
difuzat pe Discovery, despre Triunghiul Bermudelor. Ceata albastra este
denumita „ceata electronica“ sau „vartej electronic“, fiind responsabila
de devierea unui avion cu 160 de km fata de ruta initiala. AUTOR-ADINA MUTAR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.