Crime si disparitii inexplicabile ...
La
momente diferite şi in diferite părţi ale lumii, au existat rapoarte
convingatoare de crime şi de atacuri asupra oamenilor – şi, uneori,
asupra animale – pentru care nu există nici o soluţie general
acceptabilă. Cazurile descrise mai jos nu sunt intr-o ordine speciala,
pentru ca toate sunt la fel de interesante si ciudate ca fiecare altul.
Multe dintre acestea nu au autori cunoscuti, insa toate evenimentele
s-au desfasurat în condiţiile foarte curioase care sfidează orice
logică şi sens.
Mutilarea de la Whiteface
La Whiteface, Texas, într-o zonă în care OZN-urile au fost raportate
de săptămâni la începutul anului 1975, poliţia , chemata un tanar
fermier ,Darwood Marshall, a găsit un viţel mutilat situat într-un cerc
de 30 de metri in care culturile au fost aplatizate. Gâtul animalului
era grotesc răsucit, astfel că acesta privea spre cer, limba sa a fost
violent smulsa din gura şi organele sale sexuale lipseau, de asemenea.
Cu câteva zile înainte de acest lucru, Marshall a descoperit un bou
mutilat in mod asemanator, situat într-un cerc de grâu ars. Unul dintre
serifi, Richards,a testat zona de radiatii, a primit o citire pozitivă,
şi a apelat la ajutorul experţilor de la Baza Forţelor Aeriene Reese.
Testele lor au aratat ca nivelul radiatiilor din zona culturilor
aplatizate au fost cu 0,5 la 1 la sută mai mare decât în mod normal, o
diferenta care nu justifică un răspuns dramatic. Dar de ce a existat o
diferenta, şi de ce doar in cercul de in care a fost gasit vitelul
mutilat ?
Elicoptere ameninţătoare în New Mexico
În noaptea de 8 aprilie 1979, doi ofiţeri erau la datorie , in
patrulare, nu departe de Dulce, New Mexico, atunci când au văzut un
avion misterios “situându-se aproximativ 50 de metri de la sol si
luminand cu reflectoarele o portiune de teren.” Un al treile ofiţer de
poliţie aflat in zona a crezut ca aceasta este in legătură cu
dispariţiile de animale, aşa cum a fost raportat recent in imprejurimi.
Avionul nu a fost niciodata identificat, dar o persoană din armata a dat
de inteles ca armata SUA a dezvoltat un motor fara zgomot pentru un
elicopter folosit în Vietnam şi crede ca acest aparat de zbor este unul
dintre elicoptere.
Cinci ani înainte de această observaţie, pe 5 iulie 1974, un
elicopter alb şi unul negru au fost observate de Robert Smith, Jr.,
elicopterul a deschis focul cand Robert conducea tractorul pe camp, nu
departe de frontiera cu Nebraska. Niciun elicopter nu avea tablita de
înregistrare (cerute de lege) iar poliţia nu au putut să le
găsească.Prezenţa şi comportamentul agresiv al elicopterelor nemarcate,
in apropierea zonelor in care animale au disparut sau au fost gasite
mutilate a crescut teama fermierilor din zona.
Furtul bijuteriilor Coroanei Irlandei
Unul dintre furturile cele mai indraznete ale secolului 20 a avut loc
in 1907, cand bijuteriile coroanei Irlandei (in valoare de 250.000
dolari – actual peste 2.5 miliarde dolari) au fost furate sintr-un seif
ţinut într-o camera extrem de bine pazita din turnul Bedford din Dublin
Castle – sub ochii a patru bărbaţi care erau de paza.
Undeva între 28 iunie şi 6 iulie, hoţul a obţinut cheile de la uşa
turnului principal ,apoi de la sala din turn şi în cele din urmă cele de
seif.In orice situatie, hotii trebuia sa petreaca intre 10 si 15 minute
pentru a deschide seiful si a lua bijuteriile. Şi totuşi, nu s-a iscat
nici o suspiciune din partea celor 4 paznici care au declarat ca nu au
vazut pe nimeni, desi ei se aflau in aceeasi camera cu seiful. O
investigaţie lungă desfasurata de Scotland Yard nu a dat nici un
rezultat si nimeni nu a fost acuzat. Bijuteriile parca s-au volatilizat,
locul ascunderii lor si identitatea hotilor sunt inca necunoscute.
Femeia disparuta din Paris
O tânără englezoaică înnebunită de durere a venit la Ambasada Marii
Britanii la Paris, intr-o zi de mai 1889. Ea şi mama ei, la intoarcerea
din India, s-au cazat într-un hotel din Paris , dupa ce, cu putin
inainte de ajungerea lor in capitala Frantei, mama fetei se imbolnavise.
Ea a spus la ambasada cum medicul a examinat-o la hotel pe mama ei şi a
trimis fiica afară pentru a o consulta amanuntit pe mama. Când s-a
întors, personalul hotelului a negat vreodată ca ar fi văzut-o pe mama
ei. Numai numele femeii mai tinere era inregistrat in registrul
hotelului. Când ea a insistat sa vada camera pe care mama ei a ocupat-o,
a constatat că nu era asa cum si-o amintea si,inexplicabil, chiar şi
medicul a negat ca a întâlnit-o vreodată înainte.
Incredibila ei poveste nu a fost crezuta de nimeni iar tanara a ajuns
într-un azil în Anglia. Unii au speculat că mama a contractat ciuma în
Orientul Îndepărtat şi că hotelul ar fi conspirat pentru a suprima
ştirea- mergand chiar pana la a redecora camera de hotel a mamei şi de a
distruge cadavrul – mai degrabă decât sa pierda afacerea. Singura
dovadă pentru a susţine cazul femeii disparute a fost mărturia femeii
tinere: un semn de nebunie, posibil, dar dacă disparitia este reala, cu
siguranţă a fost suficient pentru a-i provoca nebunia.
Cei trei paznici disparuti
Cand “Heperus”, nava de aprovizionare ,a abordat insula Eilean Mor în
largul coastei de vest a Scoţiei, nu a gasit nici un semn de viaţă la
ţărm. Un pasager, Joseph Moore, proprietarul farului de pe insula, era
in mod particular igrijorat : farul nu mai lumina de 11 zile .
Moore si ceilati au cautat in far si au constat ca totul era în
ordine, doar pelerinele de ploaie care aparţineau a doi din cei trei
paznici de far lipseau. Daunele provocate de furtuni la un debarcader au
sugerat posibilitatea ca cei trei barbati sa fi fost maturati de un val
de furtuna gigant. Dar cine ar fi fost atât de imprudent ca să se
aventureze pe debarcader in mijlocul unei furtuni? Nu au existat
răspunsuri, niciuna din cele trei persoane de pe insula nu a fost gasita
niciodata.
Dispariţia de pe soseaua Miami – Scarsdale
Drumul de la Miami, Florida la Scarsdale, New York, a fost de rutină
pentru Charles R. Romer şi soţia sa, Catherine.Pensionati, amandoi in
varsta de saptezeci de ani, au petrecut iarna anului 1980 în
apartamentul lor din Florida si pe 8 aprilie şi-au început drumul catre
casă. După-amiază s-au cazat într-un motel din Brunswick City, Georgia.
Un pic mai târziu, un poliţist a văzut pe autostrada masina lor, un
Lincoln Continental negru. Poate că au plecat la un restaurant pentru
cină.
Dacă este aşa, nu au ajuns. Ei – impreuna cu masina lor – au
dispărut. Trei zile mai târziu, patronul motelului a anuntat
autoritatile. Nedumeriţi, ofiterii de poliţie au banuit că Romers au
fost jefuiti si ucisi iar trupurile lor si masina aruncate intr-o
mlastina.Cercetarile ulterioare nu au putut scoate nimic la lumina. Fiul
lor a declarat: “Este incredibil că doi oameni pot dispărea în
totalitate.” Incredibil – dar adevarat.
Misterul camerei incuiate
Isidor Fink a fost împuşcat mortal la 10:30, pe 9 martie 1929, în camera
din spate a Spălătoriei Fifth Avenue (pe care el o deţinea), la 4 132
East Street, în New York City. Poliţia a fost alertat de un vecin,
doamna Locklan Smith, care a auzit tipete si sunete de luptă. Când
ofiţerii au ajuns, au descoperit că uşile camerei în care se afla Flink
erau blocate pe dinauntru si pentru a intra in camera se folosesc de un
baietel care reuseste sa se strecoare in camera printr-o mica
ferestruica aflata in mijlocul usii.
Fink a fost împuşcat de două ori în piept şi o dată in mâna stângă, care
prezenta semne de arsuri de pulbere. Nici un pistol nu a fost găsit în
cameră. Nu a fost gasiti bani în buzunarele lui Fink sau in seiful cu
numerar. La poliţie, primele teorii vehiculau că oricine l-a împuşcat
Fink, care incuia intordeauna usile atunci cand lucra de noapte, a
intrat pe ferestruica. Dar fereastra era mică, numai un baietel ar fi
intrat prin ea şi apoi întrebarea de ce un criminal care ar vrea sa
scape s-ar chinui printr-o mică fereastră în loc să iasa pe uşă părea
fără răspuns. O a doua teorie a fost că Fink a fost împuşcat din hol,
prin ferestruica, dar arsurile de pulbere de pe corpul lui Fink a arătat
că el a fost împuşcat de la mică distanţă. Dupa mai mult de doi ani de
la crima, care a ramas nerezolvata, comisarul de poliţie Edward P.
Mulrooney a numit crima “un mister nerezolvat.”
Mancatorul de urechi
Ceva a mancat urechile porcilor, a raportat Jasper County News, în
Mississippi, în ianuarie 1977. Una dintre victime, aparţinând lui Joseph
Dickinson, a Comunităţii Nazarineanului, a avut urechile muscate atat
de fin de pareau a fi fost retezate cu foarfeca.În noaptea următoare un
alt porc a fost atacat într-un cotet şi un al treilea, în noaptea
următoare. In a treia noapte, Dickson a văzut un animal în tarc în
timpul atacurilor şi a spus că era mai mare decât cel mai mare
Ciobanesc german şi putea sări mai departe decât orice câine din lume. O
săptămână mai târziu Calvin Martin, un vecin, a constatat că urechile
uneia dintre scroafe sale au fost smulse din rădăcini. Atacurile au
incetat asa cum au inceput, din senin, fara ca vreo explicatie sa poata
fi data.
Copii din pestera
Doi copii au apărut dintr-o peşteră de lângă Banjos, Spania, în
august 1887. Pielea lor era verde şi hainele lor erau dintr-un material
necunoscut. Ei nu puteau să vorbească limba spaniolă iar ochii lor erau
orientali. La început nu au putut mânca şi ,din aceasta cauza, băiatul
nu a supravieţuit, dar fata a supravietuit suficient de mult timp pentru
a invata limba si a explica faptul că ea a venit de pe un “pământ fără
soare” şi că intr-o zi un vârtej de vânt a măturat-o ea şi partenerul ei
în sus şi i-a dus în peşteră. Este de înţeles, aceasta marturisire a
facut sa dispara aura de mister din jurul ei. Fetita a murit în 1892,
dar originile ei sunt încă necunoscute.
Disparitia de pe Everest
George Leigh Mallory-(foto: al doilea din stânga ,rândul din spate)
şi Andrew C. Irvine erau la numai 300 de metri de varful Everest pe 8
iunie 1924. Apoi norii , zăpada şi ceaţa i-au ascuns de telescopul cu
care cei din tabara de baza ii urmareau – şi nu au mai fost niciodată
văzuti din nou. Everest a fost cucerit “legal” în 1953, dar ramane
posibilitatea tentantă ca cei doi sa fi ajuns in varf cu aproape 30 de
ani inainte.
Leigh-Mallory, 36 ani, a participat la două încercări anterioare de pe
Everest.Liderul celei de-a treia expeditie il descrie ca fiind “sufletul
viu al indraznelii; cucerirea Everestului devenise o problemă personală
pentru el.”, Irvine, 22, avea o experienţă moderata de alpinism, dar
era priceput cu uneltele voluminoase ca respiratoarele si tuburile de
oxigen. Ei au făcut tabără cu o seară înainte, la 8121 de metri,
trimiţând purtatorii lor de Sherpa jos pentru a spune celorlati că ei
spera să ajungă la vârf în dimineaţa următoare. Din anumite motive, au
început târziu catararea sau au avut loc incidente în prima parte a
urcarii, pentru că la 12:50, atunci când au fost observati ultima oara,
erau la 8553 de metri. Apoi norii i-au ascuns şi singura dovadă găsita
vreodată fost toporul de gheata al lui Leigh-Mallory sau Irvine,
descoperit de-a lungul traseului lor în 1953. Poate că ei au căzut
într-o crevasă de gheaţă sau au fost măturati de o avalanşă care i-a
îngropat adanc sub provocatorul varf Everest. Răspunsul, ca alpinistii
în sine, a fost pierdut în nori, in partea de sus a lumii.
Sursa : Dailymail.com
Traducere : Omae * Magazin Cultural Stiintific – 2012en.ro
Daca doriti sa preluati materialul va rugam sa specificati sursa, cu link catre acest articol.
***
Contribuiti la dezvoltarea acestui site !
Daca v-a placut articolul, recomandati-l prietenilor din retelele de
socializare. Parerea voastra e importanta, asa ca nu uitati sa comentati
subiectele exprimate in articole. Sugerati-ne ce alte subiecte v-ar
interesa. Va multumim !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.