Figurinele de la Acambaro

	Figurinele de la Acambaro

În 1923, Waldemar Julsrud, un negustor de origine germană, şi părintele Fray José Maria Martinez au făcut săpături la situl arheologic de la Chupicuaro, datând din epoca preclasică. Acolo ei au descoperit vaze, boluri si figurine aparţinând celei mai străvechi culturi indiene cunoscute, care a fost estimată ca datând din anul 1.000 î.Hr. Aşadar, această cultură este anterioară celei a indienilor Tarasca, cea mai veche cultură indiană cunoscută în acea vreme.                                                                                       Această descoperire „clasică" nu a stârnit alte polemici decât cele legate de paternitatea sa, contestată de către un colecţionar rival.                                                                         Două decenii mai târziu însă, în iulie 1944, Waldemar Julsrud, pe atunci în vârstă de 69 de ani, a făcut o descoperire răsunătoare la Acambaro, un orăşel mexican situat la mai puţin de 300 de km nord-vest de Mexico, în provincia Guanajuato.                                                                                Într-o zi, pe când Julsrud, însoţit de unul dintre angajaţii săi, fermierul Odilon Tinajero, se plimba călare pe un drum din vecinătatea Dealului Taurului, atenţia i-a fost atrasă de un fragment de ceramică ce ieşea din pământ. Era o figurină de lut ars făcută într-un stil care-i era complet necunoscut.                 Julsrud i-a cerut angajatului său să sape şi să-i aducă toate piesele similare pe care le va putea găsi. Tinajero a venit câteva zile mai târziu cu o roabă plină de asemenea statuete. Julsrud a fost uluit de stilul şi diversitatea figurinelor. El a făcut un târg cu fermierul său: se angaja să-i plătească un peso pentru toate figurinele întregi aduse, dar nimic pentru cele deteriorate, pe care trebuia totuşi să i le aducă.                           Scopul său nu era de a-1 încuraja pe fermier să fabrice asemenea figurine (oricum acesta n-ar fi avut nici timpul, nici priceperea să facă aşa ceva, iar preţul era prea mic pentru o eventuală operaţie de acest gen), ci să-1 constrângă să facă săpăturile cât mai riguros.                                                            Figurinele au fost descoperite în grupuri de câte 20 până la 40 de bucăţi, în interiorul unor puţuri, la o adâncime variind între aproximativ 120 - 180 cm. Nu era vorba despre puţuri funerare (în cursul săpăturilor nu s-au găsit decât 6 cranii umane). Se pare - aceasta este ipoteza emisă de Waldemar Julsrud - că ele au fost îngropate în grabă pentru a fi protejate de jaful primilor colonizatori spanioli.                                           S-au găsit în total peste 33.500 obiecte din ceramică (marea lor majoritate), din piatră, jad şi obsidian. Toate sunt unice, nici unul nu este duplicat. Mărimea lor este variabila, mergând de la câţiva centimetri până la ceva mai puţin de un metru. Pentru fabricarea lor s-au folosit diferite tipuri de argilă (studierea acestora ar constitui o sursă preţioasă de indicaţii despre provenienţa lor), însă toate au fost fabricate prin metoda "focului deschis" (aşadar, fabricarea unor falsuri n-ar fi putut trece neobservată datorită fumului degajat şi a cantităţii mari de lemne necesare - acestea fiind rare şi scumpe în acea regiune).

În trecut oamenii domesticeau dinozauri      Deşi foarte diverse, ele pot fi grupate, în funcţie de aspectul lor, în categorii care cuprind sute şi chiar mii de exemplare, care pot fi identificate ca aparţinând unor culturi diferite.                                                                                      Ca şi dr. Cabrera, colecţionarul pietrelor de la Ica, Julsrud nu a făcut niciodată comerţ cu descoperirea sa. Scopul său era pur ştiinţific şi el a căutat întotdeauna, cu fermitate, să protejeze un patrimoniu pe care-1 considera unic pentru omenire. El le-a arătat întotdeauna aceste figurine tuturor celor care doreau să le vadă şi a făcut demersuri repetate pentru ca oamenii de ştiinţă să studieze descoperirea sa şi să vină să-şi formeze o opinie la faţa locului. Strădania sa nu a dat deocamdată rezultate... Oare de ce?                               Unul din principalele motive ale respingerii acestei descoperiri îl constituie chiar reprezentările acestor figurine. Ele înfăţişează, printre altele, dinozauri, animale necunoscute, reptile, unele cu trăsături aviare (de păsări); unele par a indica o formă de domesticire a unor mici reptile şi a unor dinozauri de dimensiuni reduse, a maimuţelor mari, multe reprezintă divinităţi necunoscute, aspecte din viaţa de zi cu zi şi obiecte uzuale (pipe, instrumente muzicale etc.) Testele ştiinţifice autentifică descoperirea      Există totuşi cineva (un „eretic", bineînţeles), care a îndrăznit să cerceteze această descoperire uluitoare: Charles Hapgood, profesor de istorie şi de antropologie la Universitate din New Hampshire. El s-a deplasat la faţa locului pentru a cerceta, a-i întâlni şi a-i intervieva pe protagoniştii acestei întâmplări. Profesorul Hapgood a prelevat câteva eşantioane pentru a le analiza folosind metodele cele mai moderne ale acelor vremuri (spre sfârşitul anilor '60).                                                                                 Rezultatele măsurătorilor cu carbon 14 oferite în 1968 de Laboratorul de Izotopi din New Jersey indică o perioadă istorică cuprinsă între anul 1.110 î.H. şi anul 4.530 î.H.                 În 1972, datările prin metoda termoluminescenţei efectuate de către specialişti de la Universitatea din Pennsylvania asupra a două dintre figurine au indicat anul 2.500 î. H.                                                                                  Va trebui deci ca, într-o bună zi, contestatarii autenticităţii figurinelor de la Acambaro să "explice" cum se pot fabrica falsuri care să treacă cu succes riguroasele teste ştiinţifice de datare (testul cu termoluminescenţă şi testul cu carbon 14) care erau necunoscute în momentul descoperii statuetelor.            Unele dintre aceste figurine sunt acum expuse pentru toţi vizitatorii în muzeul din Acambaro. Ele îi aşteaptă în continuare pe oamenii de ştiinţă  care  vor îndrăzni să treacă peste prejudecata că dinozaurii au dispărut cu mult înainte de apariţia omului pe pământ... Octavian Creţ