|
|
|
|
|
|
|
În 1923, Waldemar Julsrud, un negustor de origine germană, şi
părintele Fray José Maria Martinez au făcut săpături la situl arheologic
de la Chupicuaro, datând din epoca preclasică. Acolo ei au descoperit
vaze, boluri si figurine aparţinând celei mai străvechi culturi indiene
cunoscute, care a fost estimată ca datând din anul 1.000 î.Hr. Aşadar,
această cultură este anterioară celei a indienilor Tarasca, cea mai
veche cultură indiană cunoscută în acea vreme.
Această
descoperire „clasică" nu a stârnit alte polemici decât cele legate de
paternitatea sa, contestată de către un colecţionar rival.
Două
decenii mai târziu însă, în iulie 1944, Waldemar Julsrud, pe atunci în
vârstă de 69 de ani, a făcut o descoperire răsunătoare la Acambaro, un
orăşel mexican situat la mai puţin de 300 de km nord-vest de Mexico, în
provincia Guanajuato.
Într-o zi, pe când Julsrud, însoţit de
unul dintre angajaţii săi, fermierul Odilon Tinajero, se plimba călare
pe un drum din vecinătatea Dealului Taurului, atenţia i-a fost atrasă de
un fragment de ceramică ce ieşea din pământ. Era o figurină de lut ars
făcută într-un stil care-i era complet necunoscut.
Julsrud i-a cerut angajatului său să sape şi să-i aducă toate piesele
similare pe care le va putea găsi. Tinajero a venit câteva zile mai
târziu cu o roabă plină de asemenea statuete. Julsrud a fost uluit de
stilul şi diversitatea figurinelor. El a făcut un târg cu fermierul său:
se angaja să-i plătească un peso pentru toate figurinele întregi aduse,
dar nimic pentru cele deteriorate, pe care trebuia totuşi să i le
aducă. Scopul său nu era de a-1 încuraja pe
fermier să fabrice asemenea figurine (oricum acesta n-ar fi avut nici
timpul, nici priceperea să facă aşa ceva, iar preţul era prea mic pentru
o eventuală operaţie de acest gen), ci să-1 constrângă să facă
săpăturile cât mai riguros.
Figurinele au fost descoperite în grupuri de câte 20
până la 40 de bucăţi, în interiorul unor puţuri, la o adâncime variind
între aproximativ 120 - 180 cm. Nu era vorba despre puţuri funerare (în
cursul săpăturilor nu s-au găsit decât 6 cranii umane). Se pare -
aceasta este ipoteza emisă de Waldemar Julsrud - că ele au fost
îngropate în grabă pentru a fi protejate de jaful primilor colonizatori
spanioli. S-au găsit în
total peste 33.500 obiecte din ceramică (marea lor majoritate), din
piatră, jad şi obsidian. Toate sunt unice, nici unul nu este duplicat.
Mărimea lor este variabila, mergând de la câţiva centimetri până la ceva
mai puţin de un metru. Pentru fabricarea lor s-au folosit diferite
tipuri de argilă (studierea acestora ar constitui o sursă preţioasă de
indicaţii despre provenienţa lor), însă toate au fost fabricate prin
metoda "focului deschis" (aşadar, fabricarea unor falsuri n-ar fi putut
trece neobservată datorită fumului degajat şi a cantităţii mari de lemne
necesare - acestea fiind rare şi scumpe în acea regiune).
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
În trecut oamenii domesticeau dinozauri
Deşi foarte diverse, ele pot fi grupate, în funcţie de aspectul lor,
în categorii care cuprind sute şi chiar mii de exemplare, care pot fi
identificate ca aparţinând unor culturi diferite.
Ca şi
dr. Cabrera, colecţionarul pietrelor de la Ica, Julsrud nu a făcut
niciodată comerţ cu descoperirea sa. Scopul său era pur ştiinţific şi el
a căutat întotdeauna, cu fermitate, să protejeze un patrimoniu pe
care-1 considera unic pentru omenire. El le-a arătat întotdeauna aceste
figurine tuturor celor care doreau să le vadă şi a făcut demersuri
repetate pentru ca oamenii de ştiinţă să studieze descoperirea sa şi să
vină să-şi formeze o opinie la faţa locului. Strădania sa nu a dat
deocamdată rezultate... Oare de ce? Unul
din principalele motive ale respingerii acestei descoperiri îl
constituie chiar reprezentările acestor figurine. Ele înfăţişează,
printre altele, dinozauri, animale necunoscute, reptile, unele cu
trăsături aviare (de păsări); unele par a indica o formă de domesticire a
unor mici reptile şi a unor dinozauri de dimensiuni reduse, a
maimuţelor mari, multe reprezintă divinităţi necunoscute, aspecte din
viaţa de zi cu zi şi obiecte uzuale (pipe, instrumente muzicale etc.)
Testele ştiinţifice autentifică descoperirea
Există totuşi cineva (un „eretic", bineînţeles), care a îndrăznit să
cerceteze această descoperire uluitoare: Charles Hapgood, profesor de
istorie şi de antropologie la Universitate din New Hampshire. El s-a
deplasat la faţa locului pentru a cerceta, a-i întâlni şi a-i intervieva
pe protagoniştii acestei întâmplări. Profesorul Hapgood a prelevat
câteva eşantioane pentru a le analiza folosind metodele cele mai moderne
ale acelor vremuri (spre sfârşitul anilor '60).
Rezultatele
măsurătorilor cu carbon 14 oferite în 1968 de Laboratorul de Izotopi din
New Jersey indică o perioadă istorică cuprinsă între anul 1.110 î.H. şi
anul 4.530 î.H. În 1972, datările prin metoda
termoluminescenţei efectuate de către specialişti de la Universitatea
din Pennsylvania asupra a două dintre figurine au indicat anul 2.500 î.
H.
Va trebui deci ca, într-o bună zi, contestatarii
autenticităţii figurinelor de la Acambaro să "explice" cum se pot
fabrica falsuri care să treacă cu succes riguroasele teste ştiinţifice
de datare (testul cu termoluminescenţă şi testul cu carbon 14) care erau
necunoscute în momentul descoperii statuetelor. Unele
dintre aceste figurine sunt acum expuse pentru toţi vizitatorii în
muzeul din Acambaro. Ele îi aşteaptă în continuare pe oamenii de
ştiinţă care vor îndrăzni să treacă peste prejudecata că dinozaurii
au dispărut cu mult înainte de apariţia omului pe pământ...
Octavian Creţ
|
|
|
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.