Tunelurile secrete de sub Bucuresti.
Tunelurile secrete de sub Bucuresti.
De
la daci, trecand pe la Vlad Tepes si culminand cu Ceausescu, labirintul
tunelelor secrete de sub Bucuresti – si povestile despre ele – nu au
incetat sa creasca. Cititi mai jos un amplu material despre tunelele si
catacombele pe care le ascunde Bucurestiul si imprejurimile sale.
La 12 metri sub platoul Pieţei Revoluţiei există o reţea de catacombe
prin care se circulă cu barca. E vorba de culoare betonate, cu lăţimea
de aproximativ 2 metri, prin care curge un rîu subteran adînc de 1
metru. Cu apă curată.
Debitul rîului secret e de aproximativ 1,5 metri cubi pe secundă. La
intrare, aceste căi navigabile, care străbat Capitala, sînt utilate cu
bărci pneumatice. Informaţiile ne-au fost furnizate de Dan Falcan, şeful
Secţiei de Istorie a Muzeului Municipiului Bucureşti. Istoricul a cules
toate datele existente despre catacombele Bucureştilor, mai vechi şi
mai noi, şi le-a pus cap la cap, pentru a-şi face o imagine asupra
istoriei oraşului. Capitala României are o tradiţie de secole în materie
de tainiţe şi coridoare secrete. Din datele pe care le deţin istoricii,
primele coridoare subterane demne de luat în seamă au fost beciurile
producătorilor de vinuri. Acestea aveau zeci de metri şi erau atît de
largi, încît se circula prin ele cu carele. În Secolul al XIX-lea au
apărut edificiile care aveau tuneluri de refugiu, cum e tunelul care
leagă Palatul Ghica Tei de Mînăstirea Plumbuita, lung de mai bine de 1
kilometru.
În nordul Parcului Cişmigiu, Biserica Schitu Măgureanu e lagată prin subterane de Palatul Kretzulescu.
Sub Palatul Golescu, situat lîngă Stadionul Giuleşti, a fost depistat un
coridor subteran care da înspre lunca Dîmboviţei. Coridorul a fost
folosit şi de Tudor Vladimirescu. “De pe la 1826 ne-au rămas cîteva
relatări, care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub Capitala
Ţării Româneşti. La acea vreme haiduceau în zonă vestiţii Tunsu şi
Grozea. Timp de mulţi ani, ei au băgat spaima în boierii din Bucureşti,
în special în cei care aveau casele în zona actualei Şosele Panduri. Îi
călcau mereu, iar poterele nu puteau face nimic. Deşi reuşeau să îi
localizeze, cînd să pună mîna pe ei, haiducii dispăreau «intrînd în
pămînt», adică coborau în subteran. Astăzi, putem afirma că, sub această
şosea, erau o mulţime de coridoare subterane, late de 3 metri şi înalte
de 2 metri. dar toate datele acestea au pălit atunci cînd am intrat în
contact cu alte informaţii recente. Labirintul subteran vechi al
oraşului pare neînsemnat pe lîngă cel construit din ordinul lui
Ceauşescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat în
subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat al României,
respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoraş şi căpitanul Nicolae Grigoraş,
de la unitatea specială de luptă antiteroristă. Ei au intrat în aceste
catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, împreună cu un grup de genişti şi
pirotehnişti”, explică muzeograful Dan Falcan.
Conform relatării militarilor, la subsolul clădirii au găsit un tunel,
nu prea lung, care coboară într-un fel de cazarmă. Opt camere cu paturi
pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducînd chiar
pînă la etajul II al clădirii.
Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncăr mai larg, la 7 metri
adîncime. Se trece, apoi, de o uşă blindată şi se ajunge la un
apartament spaţios, la adîncimea de 9 metri. Militarii au căutat, apoi,
camera în care se afla sistemul de ventilaţie şi s-au trezit pe un nou
culoar. După ce au străbătut aproximativ 30 de metri, au găsit o nişă cu
o ladă mare, în care erau 16 bărci din cauciuc, cu pompe de umflare.
După alţi 20 de metri, militarii au observat că pereţii tunelului au
altă culoare, sînt mai noi şi sînt acoperiţi cu un fel de răşină
sintetică. După încă 10 metri, culoarul se înfundă. Chiar la capăt se
afla un piedestal din lemn pe care era aşezat un capac de WC. Au ridicat
capacul, iar sub el au găsit un chepeng de fier. L-au ridicat şi au
găsit… un rîu cu apă curată, care curge într-o matcă artificială din
beton. Are lăţimea de cca. 1,5 metri şi adîncimea de aproximativ 1
metru. Rîul se află cam la 12 metri sub platforma Pieţei Revoluţiei.
Cele 16 bărci erau folosite, de fapt, pentru această cale de navigaţie.
Albia amenajată are pe lateral bare metalice făcute pentru oprirea sau
impulsionarea bărcilor. “În opinia militarilor, rîul secret duce către
unul dintre lacurile din afara oraşului, în nord, şi Dîmboviţa, în
sud-est”, subliniază Falcan. Ofiţerii au vorbit, însă, de existenţa unui
alt canal similar, la capătul unui alt tunel, precum şi de un sistem de
inundare a labirintului, pe secţiuni.
În cazul în care un eventual fugar e urmărit, el poate inunda porţiuni
de tunel în spatele lui, pentru a-i opri pe următori. A mai fost găsită o
gură de ieşire din labirint în curtea interioară a fostului CC, de
unde, printr-o reţea de canale, se poate intra în canalizarea oraşului,
de unde se poate ieşi către Dîmboviţa. Reţeaua are guri de ieşire în
Palatul Regal, Biserica Kretzulescu şi Magazinul Muzica. “În urma unor
cercetări ulterioare a reieşit că ramificaţiile subterane au
corespondenţă cu circa 80 de obiective din Bucureşti, cum ar fi clădirea
ASE, Casa Enescu, Opera Română etc. Subliniez, relatările sînt ale unor
ofiţeri din cadrul Armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neagă
existenţa acestor căi de navigaţie secrete, dar, cînd am încercat să le
explorăm, nu ni s-a permis, pe motiv că… nu se poate.
Despre aceste galerii ale lui Ceauşescu ne-a vorbit şi Rădulescu
Dobrogea, preşedintele Asociaţiei Eco-civica, fost inspector de mediu în
Primăria Capitalei, omul care s-a ocupat mulţi ani de pînza freatică a
oraşului. El susţine că ştie de aceste galerii ale lui Ceauşescu şi că
aşa apa limpede care curge prin ele este pînza freatică de sub oraş.
Administratorii Senatului au văzut numai intrarea în catacombe: “Pot să
vă spun că am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am văzut. Există o
cale de comunicaţie subterană care ple acă din Senat către Piaţa
Revoluţiei, o cale care pleacă de la Palatul Regal către Piaţă şi încă
una, tot din Palatul Regal, către Biserica Kretzulescu. Intrările în
aceste căi de acces le-am văzut, dar unde se opresc, nu ştiu, nu este
treaba noastră să cotrobăim pe acolo”, ne-a declarat inginer Constantin
Bratu, directorul tehnic al administraţiei clădirii fostului CC, apoi a
Senatului României, iar acum a Ministerului de Interne.
Ceausescu vroia sa umble cu masina pe sub Bucuresti.
Casa Poporului are un singur buncăr antiatomic, legat de principalele
instituţii ale statului prin 20 de kilometri de catacombe. Aceste
secrete ale Bucureştiului au fost dezvăluite pentru Libertatea de
colonelul în rezervă Nicolae Kovacs.
“Ceauşescu voia să demonstreze prin Casa Poporului că e cel mai tare
conducător din blocul socialist. Şi a reuşit”, spune colonelul în
rezervă Nicolae Kovacs (82 de ani), omul care a condus partea cea mai
secretă a lucrărilor de la Casa Poporului.
Kovacs, absolvent al secţiei de construcţii speciale din Academia
Militară, a avut comanda celor 12.000 de militari rezervişti care au
lucrat la acest edificiu gigantic. Colonelul dezvăluie că în Casa
Poporului sunt 5.000 de încăperi şi că în subteran există şapte etaje,
ultimul fiind ocupat de buncărul antiatomic al lui Ceauşescu, o incintă
cu pereţi din beton de 1,5 metri grosime, acoperiţi cu o placă de
eclatare, care nu poate fi penetrată de radiaţii.
Adăpostul e compus din sala principală, adică punctul de comandă –
cartierul general care trebuia să aibă legături telefonice cu toate
unităţile militare din România – şi mai multe apartamente de locuit,
destinate conducerii statului, în caz de război.
“Sala principală urma să fie dotată cu o masă mare în mijloc şi pe
pereţi, cu un sistem de hărţi ale României, în relief. Pentru ventilaţie
s-au adus pompe suedeze, cu filtre speciale, care au fost încastrate în
pereţi. Aveam vreo 12 camere mari cu filtre de rezervă, stivuite pe
rafturi. Acestea au fost singurele componente străine din Casa
Poporului”, ne-a declarat Kovacs.
Kovacs a lucrat la toate tunelurile
Ca ofiţer superior specializat în construcţii speciale, Kovacs a
lucrat la tot ce înseamnă pasaje secrete realizate în timpul lui
Ceauşescu.
“Este vorba de aproximativ 20 de kilometri de tuneluri realizate în
aşa fel încât să se poată circula prin ele cu maşini cu motor electric.
Tunelurile principale leagă Palatul Cotroceni de Academia Militară, pe
aceasta de Casa Poporului, iar de aici pleacă două tuneluri mari: unul
spre fostul Comitet Central (actualul Minister de Interne din Piaţa
Revoluţiei – n.r.) şi unul spre actualul Minister al Apărării. Cele
dinspre Piaţa Revoluţiei sunt întrerupte din loc în loc de uşi de şapte
tone greutate fiecare, pentru a închide etanş zona în caz de necesitate.
Au fost înglobate în acest sistem şi catacombele mai vechi, realizate
în perioada interbelică, cum e cea din zona Cotroceni, a lui Carol al
II-lea. Sunt şi multe tuneluri secundare, cum e cel dintre Casa
Poporului şi staţia de metrou Izvor, care probabil că vor fi folosite,
la un moment dat, pentru utilităţi publice”, ne-a explicat colonelul
Kovacs.
Unele catacombe, ţinute secrete până acum – mai precis cele situate
în zona Pieţei Victoria -, vor fi amenajate pentru parcaje subterane.
Al doilea buncăr al lui Ceauşescu… a fost început de Hitler
Concomitent cu şantierul de la Casa Poporului, Kovacs a lucrat şi la
clădirile “speciale” din apropiere, actualul Hotel Marriott şi
Ministerul Apărării. “Pe locul ales pentru minister era deja un buncăr
cu un planşeu din beton de 1,2 metri grosime, construit de nemţi prin
1942. De acolo, armata germană dislocată în România avea legătură
telefonică directă cu Hitler. Am încercat să demolăm acea structură, dar
era prea greu şi am hotărât să o înglobăm în noul imobil. Aşa a devenit
construcţia lui Hitler al doilea buncăr antiatomic al lui Ceauşescu,
care nu este sub Casa Poporului, cum s-a spus mereu, ci, repet, sub
Ministerul Apărării”, a detaliat Nicolae Kovacs.
La mijlocul anilor ’80, colonelul Kovacs (rândul de jos, primul
din dreapta) era în relaţii foarte bune cu generalul Ion Coman (rândul
de jos, al patrulea din dreapta), consilierul special al lui Ceauşescu
la şantierul Casei Poporului
Casa Poporului este pe locul doi în lume ca mărime
Casa Poporului, astăzi Palatul Parlamentului, este pe locul doi în
lume ca mărime, după Pentagon, şi are 86 de metri înălţime, de la
nivelul solului, şi încă 90 de metri sub pământ. Face parte din zona
sistematizată de Ceauşescu, în care sunt cuprinse Ministerul Apărării,
Hotel Marriott, Casa Radio, Casa Academiei şi bulevardul Unirii.
# O opinie gasita pe un forum
Odata cu construirea Palatului Peles, s-a tinut seama de formatiunile
subterane iar constructiile realizate in regiune au intrat in cadrul
unor scheme de amenajari ce cuprindeau atat obiective aflate la
suprafata cat si in subsol. Odata cu venirea comunistilor obiectivele
acestea strategice au fost preluate de noua ordine si administratie care
a numit persoane ce urmau sa le conserve si administreze, PENTRU A LE
TINE DEPARTE DE MANA COMISARILOR SOVIETICI. Stiu ca este pentru unii
greu de crezut, dar pana si comunistii romani s-au ferit de amestecul
prea “adanc” al rusilor in treburile Romaniei. Bunicul subsemnatului (pe
linie materna) s-a ocupat de preluarea Castelului Peles, inventarierea,
conservarea si administrarea acestui obiectiv; cu aceasta ocazie fostii
agenti ai serviciilor secrete regale (ai Sigurantei) au prezentat tot
felul de rapoarte si evident, s-au oferit sa-si exercite pe mai departe
atributiile in slujba noului regim. De la ei s-au aflat informatii care
i-au socat pe noii administratori, acestia la randul lor intocmind
rapoarte detaliate pe care le-au trimis catre conducerea de Partid. S-a
decis conservarea imediata a obiectivelor respective (fapt pentru care
intrarile in subterane au fost zidite si mascate cu diverse constructii
de suprafata, nu doar la Peles ci si la toate manastirile si asezarile
fortificate din Carpati si Moldova, acestea FIIND TOATE asezate in
schema unor amenajari subterane strategice) si mentinerea lor in stare
de neutilizare, precum si stergerea oricaror urme si dovezi, fapt pentru
care majoritatea fostilor agenti secreti care aveau astfel de
informatii, au fost omorati. Iar cei trimisi de comunisti sa
administreze Pelesul, dupa luarea masurilor de baza (de conservare) au
fost imprastiati prin tara (ca sa nu mai aiba legatura intre ei) si
numiti in functii de comanda (asta pentru a-i incarca cu
responsabilitati care sa-i faca sa fie permanent supravegheati si deci
sa inteleaga ca este cazul sa taca) la alte obiective similare.
Bunicul meu a fost trimis la conducerea unor santiere pentru obiective
strategice, cum ar fi de pilda construirea marilor baraje si lacuri de
acumulare, tuneluri transmontane, mine si prospectiuni miniere, etc –
acestea toate nu au facut altceva decat sa mascheze o serie de lucrari
de foarte mare amploare (ce implicau dislocarea unor mari cantitati de
pamant) si care trebuiau mascate cu ceva. La fel s-a procedat si mult
mai tarziu in cazul asa-numitului “canal Dunare-Marea Neagra” care nici
nu va trece voua prin minte ce a mascat de fapt, la fel si in cazul
“Casei Poporului” despre care toata lumea e impresionata de dimensiunile
EXTERIOARE ale acesteia – hi,hi,hi, stati asa sa le vedeti pe-alea
INTERIOARE ! Ce s-a publicat pana acum despre Casa Poporului- partea
subterana, este o nimica toata; regiunea Bucurestiului de astazi, in
vechime era o regiune alternanta de padure si mlastini, cu dealuri
calcaroase si un bogat bazin de ape curgatoare; de la regiunea
Calugareni si pana in Bucurestiul de acum se intindeau o serie de munti
calcarosi de mici dimensiuni, scobiti in subteran si traversati de
numeroase canale dintre care unele inundate; acest lant de munti
calcarosi (despre care astazi nici nu se sopteste in scoli…) se intindea
pe aproape mai multe sute de kilometri, plecand de la Dunare din
regiunea Orsova, mergand apoi pe o linie neregulata, cand mai aproape
cand mai departe de cursul Dunarii, urcand la un moment dat putin spre
nord si trecand prin regiunea Calugareni si Bucuresti, apoi cotind
iarasi catre sud si mergand aproape paralel cu Dunarea.
Regiunea de padure, mlastini si munti calcarosi tociti pe care s-a
amplasat mai tarziu Bucurestiul, a atras atentia dacilor pentru
numeroasele ascunzatori subterane de mari dimensiuni dar si canale lungi
sapate in peretele de calcar, acestea putand fi usor amenajate si
adaptate diverselor scopuri. La inceput, dacii au utilizat aceste
cavitati si galerii pentru a stoca rezerve strategice de alimente, piei
si blanuri, etc. Cu timpul, la suprafata s-a format inca din perioada
antica staulul si mai tarziul targul de animale, pe care in Evul Mediu
avea sa se dezvolte la un moment dat si asezarea omeneasca de mai
tarziu.
Primul care a sesizat potentialul strategic al Bucurestiului a fost
Domnitorul Vlad Tepes, cel care a facut si primele amenajari “moderne”
ale tunelurilor subterane. Mai tarziu, peste amenajarile facut de Tepes
alti domnitori au construit obiective de mascare si prelungiri sau
altfel de amenajari.
Retineti de pilda, ca de la Curtea Domneasca a lui Tepes pleaca un canal
care trece pe sub Hanul lui Manuc dupa care se ramifica in trei
directii diferite- unul merge inspre Universitate cotind spre Cismigiul
de azi (fost munte calcaros si impadurit care avea la baza o mlastina de
dimensiune medie) loc unde mai tarziu (incepand din perioada regelui
Crol I) s-au amenajat obiective strategice de foarte mare importanta,
alaturi de “centura fortificata” a Bucurestiului si altele; un alt canal
pleaca de la Curtea Domneasca inspre ceea ce azi numim “Palatul
Parlamentului” iar cel mai important si mai lung canal ducea catre cel
mai mare din muntii calcarosi pe care este asezat Bucurestiul de astazi
si ale carui ramasite se mai pot vedea si astazi in regiunea Parcul
Tineretului (fosta Mlastina Cocioc); pe vremea lui Tepes, era un munte
de dimensiuni mai mari, partial impadurit si inconjurat de cea mai mare
mlastina din aceasta regiune, deci o fortareata inexpugnabila ! Acolo,
pe varful muntelui si in mijlocul padurii, tunelul lui Tepes avea
iesirea- astazi, locul iesirii este mascat de Crematoriul Cenusa, despre
care unii din voi se mira de ce e aparat ca un obiectiv militar si nu
poate nimeni la ora actuala sa se apropie la mai putin de 300 de metri
si nici sa fotografieze/filmeze…
Mai retineti totodata ca toate manastirile din apropierea Bucurestiului
sunt de fapt amplasate pe schema unr importante galerii subterane, ale
caror porti de acces le si mascheaza cu aceasta ocazie; de pilda, fostul
Sanatoriu TBC si actualul Palat si Restaurantul Lebada.
Obiective care sunt pozitionate pe importante galerii subterane-
Palatul Cotroceni (fondat de Printul Serban Cantacuzino, amenajat
ulterior si extins de Ferdinand, cand s-a extins legatura subterana pana
la Clinceni, via Fortul Domnesti); Palatul Mogosoaia(la 14 km de
Bucuresti, fost construit in anul 1702 de Constantin Brancoveanu);
Palatul Ghica(ridicat de domnitorul Grigore Dimitrie Ghica in anul
1822); Palatul Stirbei (construit in anul 1835); Palatul Sutu (a
apartinut marelui postelnic Costache Grigore Sutu, fiind realizat in
1834, astazi Muzeul de Istorie si Arta a Municipiului Bucuresti dupa ce
fusese muzeul PCR, punct nodal aflat deasupra stravechilor galerii
subterane, in apropierea locului unde comunistii au construit obiective
subterane strategice de dimensiuni foarte mari, situate astazi sub
Intercontinental/TNB);Palatul Universitatii – (1857-1869) constructie
ridicata dupa planurile arhitectului Al. Orascu si K. Storck,
universitatea de astazi- impreuna cu Palatul Sutu, s-a amplasat pe una
din cele mai mari cavitati subterane naturale care a fost amenajata si
utilizata succesiv incepand cu perioada antica a dacilor, ale caror urme
se pot gasi aproape peste tot in Bucuresti si apropierea acestuia (de
pilda sit-uri arheologice importante sunt in comuna Pantelimon, in
apropiere de Palatul de pe insula); Palatul de Justitie (1890-1895) si
Palatul Cantacuzino.
Toate acestea sunt amplasate in schema marilor galerii subterane,- de
pilda de la Insula Sfantul Pantelimon, unde Grigore Ghica a construit la
1735 manastirea si spitalul Pantelimon (partial fost demolate de
Ceausescu) unde e acum complexul de agrement si hotelul Lebada,- pleaca
un canal de mari dimensiuni (sosea pietruita) care leaga acest palat de
alte obiective similare, respectiv Palatul Ghica si Manastirea
Plumbuita.
Retineti ca TOATE aceste manastiri si palate, desi au fost contruite la
intervale mari de timp unul de altul, NU AU FOST AMPLASATE INTAMPLATOR
ele fiind in schema unor galerii subterane de mari dimensiuni,- Palatul
ASE (cladirea veche), palatele si manastirile dintre care o parte le-am
mentionat mai sus, regiunile in care au existat dealuri calcaroase de
dimensiuni relativ mari si mlastini importante (Cismigiul si Parcul
Tineretului de azi, dar si fostul munte tocit pe care este amplasata
actualul Palat al Parlamentului, etc), toate acestea sunt asezate pe
obiective subterane strategice si mascheaza porti de acces in ele.
***
Contribuiti la dezvoltarea acestui site !
Daca v-a placut articolul, recomandati-l prietenilor din retelele de
socializare. Parerea voastra e importanta, asa ca nu uitati sa comentati
subiectele exprimate in articole. Sugerati-ne ce alte subiecte v-ar
interesa. Va multumim !
Источник: http://www.2012en.ro/2011/02/istoria-tunelelor-secrete-de-sub-bucuresti/#comment-26172
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.