Peste 400 de copii îi spun "tată" unui preot VIDEO

DUMNEZEU NE-A INVREDNICIT SA PASIM CU SMERENIE PE URMELE SFINTILOR CARE AU APRINS,AU SFINTIT,PAZESC SI OCROTESC INIMILE SI SUFLETELE CREDINCIOSILOR DIN BINECUVANTATELE TINUTURI ALE UCRAINEI SI A INTREGII RUSII. ACESTI SFINTI IMPARTASESC DARURI SI FAC MINUNI,STRANG IMPREUNA MII DE CREDINCIOSI LA SFINTELE ALTARE ,OFERINDU-NE NOUA CELOR CARE PELERINAM PE ACESTE MINUNATE PLAIURI ALE ORTODOXIEI EXEMPLE DE SMERENIE,MODELE VREDNICE DE URMAT,PILDUITOARE MARTURII CARE NE INCREDINTEAZA CA TOT DARUL DESAVARSIT SI TOATA DAREA CEA BUNA ESTE DE SUS DE LA PARINTELE CERESC AL TUTUROR. MANASTIREA BANCENI Manastirea Banceni - Sfant lacas de inchinaciune al romanilor din Ucraina Dincolo de granita de nord a Romaniei la doar cativa kilometri, pe teritoriul Ucrainei, pe o colina inverzita, se afla manastirea Banceni, loc de profunda spiritualitate care ii aduna pe romanii din aceasta regiune. O biserica de mari dimensiuni strajuieste in mijlocul manastirii. Aici, dar si in celelalte biserici mai mici ale acestui asezamant monahal, se oficiaza slujba in limba romana. Petuniile care se revarsa de la cele trei etaje ale corpului de chilii si ale staretiei proaspat zugravite in culoarea turcoaz, aleile cu trandafiri de diferite culori, vasele cu flori de la intrarea trapezei, imbogatesc aceasta oaza de liniste de la marginea padurii. Si totusi, linistea aceasta este, in timpul zilei, intrerupta de zgomotul masinilor si al constructorilor. La Banceni se construieste in continuare sub obladuirea Parintelui Staret Mihail Jar, cel care, cu binecuvantarea lui Dumnezeu, a ridicat acest ansamblu manastiresc, format din mai multe cladiri. In partea stanga, sub un pavilion acoperit cu tabla albastra ce te duce cu gandul la cerul senin, se afla Altarul de vara unde se oficiaza Liturghiile cand se aduna foarte multi credinciosi. Viitoarea trapeza aflata in constructie va putea primi o mie de pelerini ajunsi pe aceste meleaguri. La intrarea in manastire a fost ridicata o clopotnita uriasa care poate rivaliza cu marile clopotnite ale lavrelor din Ucraina. De fapt, este o constructie complexa care va adaposti si un camin spital pentru calugari si un mic muzeu. In biserica mare din Banceni, zugravita in exterior in galben, se afla moaste ale Sfintei Mari Mucenite Varvara iar paraclisul manastirii este inchinat Sfantului Serafim de Sarov, unul dintre cei mai mari sfinti ai Rusiei din secolul al XVIII-lea. Psaltirea se citeste neincetat, zi si noapte, in aceasta bisericuta paraclis. Aici se afla particele din Sfintele Moaste ale Sfantului Serafim si o particica din piatra pe care s-a rugat sfantul o mie de zile si de nopti. Pe peretii interiori, de jur imprejur, sunt pictate scene mari, impresionante, din viata sfantului. Tot aici, intr-o racla, se afla particele de Sfinte Moaste ale altor peste o suta de sfinti. In curtea manastirii cateva femei lucreaza pe iarba sortand plante medicinale culese de pe campul din afara zidurilor. Vorbim cu totii romaneste. Ele se bucura ca a mai venit un grup de pelerini din Romania pe aici. La trapeza se fac pregatiri pentru a-i intampina cum se cuvine pe cei veniti de la drum. E atata ospitalitate in jurul nostru incat ne simtim de-a dreptul coplesiti. Un calugar inalt, blajin, cu ochi albastri, se apropie de noi, binecuvatandu-ne. Aflam cu mare bucurie ca este chiar Staretul Manastirii Banceni, Arhimandritul Mihail Jar. Are foarte multa smerenie si trebuie sa insistam putin pentru a-l convinge sa vorbeasca despre aceasta minunata constructie de la Banceni. Parintele Staret ne marturiseste despre ajutorul primit de la Dumnezeu in tot ceea ce face: “Cu doua mii de ani in urma, Tatal Ceresc a privit spre Pamant si-a vazut lumea aceasta atat de pierduta in pacat si i s-a facut mila de noi. Si L-a trimis pe singurul Sau Fiu ca sa moara pentru pacatele noastre. Aici este inceputul. A venit ca sa ne mantuiasca. Deci dragostea lui Dumnezeu gaseste locurile astea minunate. Si unde avem nevoie acolo Dumnezeu Se lasa dar mintea omului nu poate sa priceapa si nici nu poate sa marturiseasca lucrarea pe care Dumnezeu o face. - Parinte Staret, cand a inceput constructia acestei manastiri? - In 1994, toamna tarziu. Aici nu era nimic. Acum exista, dupa cum vedeti, toate lucrurile acestea minunate pe care Dumnezeu Însusi le-a facut. S-a inceput cu cativa frati in manastire. Credinciosii nostri, de-aici, din Bucovina, romanii nostri cu inima mare, au avut toata dragostea sa se faca acest lucru minunat, aceasta manastire, pentru romanii de-aici si pentru toata lumea care vine, dar mai ales, pentru sangele nostru care geme credinta in Dumnezeu si dragostea spre Ceruri. Si asa, repede, s-au facut toate, ca prin minune. Cand nu avem, Dumnezeu ne trimite. Mai carteam, cand nu aveam, ca Dumnezeu ne-a lasat. Dar nu ne lasa, ne punea numai la incercare. Si dupa cum Dumnezeu a lucrat asa de minunat, asa este pana in ziua de astazi. - Construiti in continuare... - Da, am zis ca vom termina. Dar Dumnezeu cand incepe o lucrare nu se mai termina, pana ajungem in vesnicie. Pana ajungem acolo tot mai avem de facut cate ceva. - Aveti comori deosebite aici la manastire, aveti Sfinte Moaste, Icoane facatoare de minuni. - Prima comoara este credinta in Dumnezeu. Asta este ceea ce am primit de la inaintasii nostri, de la mosi si stramosi, credinta in Dumnezeu. Si aceasta este cel mai scump si sfant dar. Avem apoi Sfinte Icoane facatoare de minuni, avem multe icoane pe care inca nu le-am scos, nu sunt puse in biserici, avem Sfinte Moaste si alte minuni pe care le vedem zi de zi, pe care le lucreaza Dumnezeu. Dau doar un exemplu al celor doi copii care s-au vindecat de SIDA aici la manastire. Am mers prin multe locuri sfinte si cu binecuvantarea Mitropolitului nostru, prin scriere, am adunat prin mila Domnului, Sfintele Moaste pe care le vedeti aici in biserici. Asa se intareste credinta: privind la Sfinti, prin rugaciunile lor pentru cei care cred, prin puterea Sfintelor Moaste. Am adus aceste Sfinte Moaste si am daruit multe si in Romania. N-am uitat de romanii din tara. Am dat la multe manastiri multe Sfinte Moaste, aproape cate avem aici am dat si acolo pentru ca n-am uitat de-ai mei, de-acasa, sa le trimit si lor mila si binecuvantarea Domnului. - Parinte Staret, de unde sunteti de loc? - De-aici, din apropiere, de la Mihoreni. Acum se numeste Petrasevka dar inainte pe timpul romanilor se numea Mihoreni. Aici la Banceni avem manastire de calugari dar mai avem o manastire de maici la Boian si un orfelinat in care traiesc 125 de copii la Molnita, localitate aflata la o distanta de 2 km de manastire. Am construit niste case pentru copii, pentru baieti si pentru fete. - Doriti sa transmiteti romanilor de la noi, de-acasa, cateva ganduri? - As vrea sa le transmit toata dragostea frateasca. Si, parca acum cand vorbesc, imi tremura ceva , asa..., in tot corpul. Spuneti-le ca-i iubim si sa nu uite ca ne au aici. Avem aceeasi limba, acelasi grai si asa am vorbit prima data langa mama noastra in limba aceasta. Spuneti-le ca-i iubim si sa nu ne uite niciodata. Si sa mijloceasca spre Dumnezeu ca sa fim impreuna intotdeauna, si sa ne putem mantui sufletele noastre si sa ajungem toti acolo in vesnicie. Poate acolo nu ne va mai desparti nimeni si nu va mai trebui sa plecam nicaieri daca vom ajunge acolo unde Tatal Ceresc si Domnul Iisus ne-au pregatit loc, in Ceruri sus, langa Maicuta Sfanta si toti Sfintii. Aceasta le doresc la toti romanii, sa aiba mantuirea sufletului si dragostea pentru Dumnezeu puternica. Dumnezeu ne va ajuta sa invingem orisice greutate.” Manastirea Banceni este asezata pe o colina. In vale, dupa ce treci printr-o livada si printr-un colt de padure ajungi la un mic schit care tine tot de manastire. Un tanar calugar inalt si subtire, ca majoritatea calugarilor de la Banceni, ne arata drumul pana la schitul care-si deschide in mod exceptional portile pentru grupul de pelerini romani. Aici vietuiesc trei calugari. In mica biserica acoperita cu stuf de la schitul asezat in panta se oficiaza slujba in limba romana. Ne inchinam cu totii la cele doua Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului din biserica si admiram acest loc extrem de frumos in care florile de diferite culori se revarsa cu generozitate peste marginea vaselor in care au fost plantate. La foarte mica distanta pasc in liniste caprioare si cerbi, intr-un colt de padure aflat in grija calugarilor. [ Edited Thu Jun 07 2012, 10:43AM ]

Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:14PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	SCHITUL MANASTIRII BANCENI
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:15PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	MOLNITA La Banceni alaturi de manastirea de calugari exista o manastire de maici la Boian si un orfelinat in care traiesc 125 de copii la Molnita, localitate aflata la o distanta de 2 km de manastire. Aici s-auconstruit niste case pentru copii, pentru baieti si pentru fete. [ Edited Mon Oct 04 2010, 09:15PM ]
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:16PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	MANASTIREA BOIAN La manastirea Boian numerosi pelerini vin sa se inchine la Icoana Maicii Domnului Plangatoare, facatoare de minuni, o icoana de o rara frumusete.
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:19PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	LAVRA PECERSKA Lavra Pecerska din Kiev Pe malul drept al Niprului, pe doua coline inverzite, se intinde marea Lavra Pecerska, loc de pelerinaj vestit in intreaga lume. Lavra Pecerska sau Lavra Pesterilor este inscrisa ca ansamblu pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Pe o suprafata de 28 de hectare se afla peste 100 de edificii, biserici de suprafata si subterane, doua pesteri cu moaste de sfinti, clopotnite, fortificatii, grote cu lungimea de peste 1000 de metri, muzee, chilii ale calugarilor, ateliere de pictura si de croitorie pentru vesminte preotesti, Academia de Teologie, un Seminar teologic si multe altele, toate acestea intr-o armonie arhitectonica dominata de albul zidurilor, de cupolele aurite si impregnata de sunetele celeste ale clopotelor si de vocile fantastice ale corurilor. Lavrei Pecerska este un asezamant monahal intemeiat de cuviosii Antonie si Teodosie. Totul a inceput in 1051 cand calugarul Antonie s-a intors de la Muntele Athos. In fata noastra este Biserica Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Prima biserica a fost construita si sfintita in anul 1073, un an mai tarziu a raposat Cuviosul Teodosie initiatorul acestei constructii mari. Aceasta biserica a fost construita dupa binecuvantarea Presfintei Nascatoare de Dumnezeu si inaltimea, lungimea, latimea soborului (bisericii), toate dimensiunile au fost date, au fost binecuvantate de Maica Domnului. Istoria bisericii este foarte interesanta. Cuviosul Teodosie a proorocit ca va fi aici o biserica foarte mare si biserica a fost construita chiar din initiativa Cuviosului Teodosie. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a binecuvantat doisprezece ziditori din Grecia care au venit incoace pentru a construi biserica pentru rugaciunile Cuviosilor Antonie si Teodosie. Ei doreau foarte mult ca aici sa fie un sobor, o biserica foarte mare. Biserica a fost construita. Insa in timpul celui de-al doilea razboi mondial biserica a fost bombardata. A ramas doar un perete din biserica, a fost pastrat si-l puteti vedea marcat in actuala constructie si a mai ramas o cupola care este sus in partea dreapta. A fost ridicata o noua biserica dupa razboi. Cupolele sunt noi cu exceptia celei de care va vorbeam adineauri. In aceasta biserica noi avem pristolul central in cinstea Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si in afara de aceasta avem inca patru bisericii cuprinse toate in aceasta constructie mare deci sunt cinci biserici intr-una. Sus la coruri avem doua biserici in cinstea Schimbarii la Fata si in cinstea Sfantului Apostol Andrei. Jos la primul nivel avem Biserica Sfantului Arhidiacon Stefan mucenicul si avem o biserica in cinstea Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul. In aceasta biserica mare au fost ingropati foarte multi ierarhi ai bisericii noastre. Aici a fost ingropat insusi Mitropolitul Petru Movila. Stiti probabil ca Petru Movila a fost fiul domnitorului moldovean Simion Movila si a fost Mitropolit al Kievului intre anii 1631 si 1646. Dar cu parere de rau cand biserica a sarit in aer la bombardamente toate moastele s-au amestecat cu pamantul. Moastele au fost stranse toate si ingropate undeva la un loc, pentru ca nu se mai puteau distinge unele de altele. Aici in Biserica avem o frumoasa icoana a Maicii Domnului Kievskaia, e o icoana noua pictata anul trecut. Avem in fata cea mai veche biserica care s-a pastrat in stil baroc ucrainean, impodobita cu flori. Cupolele manastirii difera ca model de cupolele bisericilor din Rusia. Acolo ele au forma de ceapa. Cupolele bisericilor noastre se numesc cupole cu etaje, vedeti sunt unele cu un etaj, altele cu 2-3 etaje si fiecare cupola este despartita cu icoane. Biserica Preasfintei Treimi de la intrare este construita de Cuviosul Nicolae Sfintitul. Cuviosul a fost fiu din neam de cneji din Cernigov, a fost foarte bogat si toata averea lui si cea ramasa de la parinti a dat-o manastirilor. Din banii lui au fost construite multe cladiri, chilii, pe teritoriul Lavrei a fost construit si un spital si Biserica Presfintei Treimi, tot din banii lui. Aceasta biserica este din veacul al XIII-lea. S-a pastrat foarte bine pictura celor mai vestiti pictori ai stilului baroc cum ar fi Jakeev. Clopotnita este impresionanta, are 96 de metri si a fost construita in secolul al XIII-lea. Este o constructie foarte rezistenta, a trecut si prin cutremure dar nu exista crapaturi. A fost proiectata de un foarte vestit arhitect din acele timpuri, il chema Sedeli. Clopotele sunt deosebite de celelalte clopote din Ucraina si din Rusia. Cei mai vestiti mesteri de clopote erau la Kiev si clopotele noastre prin “glasul” lor moale se deosebesc de clopotele Moscovei. Foarte multe lucruri ne-au venit din Grecia chiar si credinta si mesteri. “ Orasul Kiev este in mod incontestabil locul in care a inceput crestinarea poporului rus. In anul 988 a avut loc botezul cneazului Vladimir care apoi si-a increstinat poporul. Pana atunci in acest oras nu exista credinta pravoslavnica. Erau foarte multi vrajitori, era popor pagan care se inchina la idoli. Mai tarziu Lavra Pecerska avea sa joace un rol extraordinat in consolidarea credintei pe aceste meleaguri. In manastire numarul fratilor a ajuns pana la trei mii. In prezent in Lavra sunt 150 de persoane. Lavra avea foarte multi preoti. Avem aici o cladire mare in care au trait numai arhimandriti. Erau foarte multi arhimandriti. Corul Lavrei avea 120 de persoane. Lavra avea foarte multe coruri, in toate bisericile se oficiau liturghii tot timpul. Acum Liturghii se fac mai des in Lavra de jos dar in Lavra de sus unde ne aflam se fac Liturghii mai rar, adica in Biserica Adormirii Maicii Domnului se fac Liturghii in Duminici si la Sarbatorile Imparatesti. In Biserica Cuviosilor Antonie si Teodosie din apropiere se fac mai des Sfinte Liturghii. Manastirea a fost foarte bogata, avea foarte mult pamant in imprejurimi, manastirea era nu numai un centru spiritual crestin ci si un centru economic, avea si moara si oloinita si o fabrica de caramida, mici ateliere la care lucrau si oameni din oras. Multe pamanturi au fost daruite manastirii de catre cneji, oameni bogati. Manastirea avea chiar si sate intregi. Si in prezent manastirea are gospodarie, teren, pasari, vite dar e departe de ceea ce a fost odata. Nu si-a recapatat terenurile si numai poate fi acum rezolvata aceasta problema. Pe terenurile de odinioara sunt acum orase, sate, uzine. In Lavra sunt acum 15 biserici si in toate se slujeste chiar daca nu tot timpul. Mai avem Biserica Tuturor Sfintilor. Ne aflam in dreptul intrarii centrale. Pe aici intrau numai staretul manastirii si episcopii, oaspetii care veneau in manastire. Mai erau si alte intrari, de pilda intrarea de zi prin care veneau carele ce aduceau cele necesare manastirii. Sub Biserica Adormirii se aflau si mici pesteri, descoperite cand s-a construit biserica. Inauntru erau chilioare unde se rugau staretii manastirii, se rugau ascultatorii. De la Biserica Adormirii de aici de sus era coridor subteran pana jos la Biserica Cuviosilor Antonie si Teodosie. Cu parere de rau trebui sa spun, in prezent Lavra de sus este intr-o stare destul de degradata, nu sunt fonduri pentru mentinerea cladirilor intr-o stare buna. La noi e specific ca la intrare sa se ridice o biserica iar intrarea se face pe sub biserica. In aceasta biserica inchinata Tuturor Sfintilor noi slujim foarte rar si toate sunt acum sub ocrotirea statului. Cateva cuvinte despre istoria intemeierii Lavrei Pecerska: Cuviosul Antonie a fost un tanar cu ravna foarte mare catre Dumnezeu. A vrut foarte mult sa vada locurile sfinte ale Muntelui Athos si a plecat acolo facand ascultare la un staret intr-o manastire din Sfantul Munte. Acolo a fost calugarit iar staretul i-a dat binecuvantarea sa vina inapoi pe pamanturile natale. Aceasta a fost chiar binecuvantarea Domnului care s-a aratat staretului in vedenie pentru a-l trimite pe Antonie sa vina inapoi pe aceste pamanturi ca sa fie si el un luminator al acestui popor. Cuviosul Antonie iubea foarte mult Muntele Athos dar ascultand de staretul sau a venit totusi aici. Pe locul acesta a fost candva o pestera sapata de un preot, Ilarion. Acest preot a venit din satul Berestovo in padurea deasa care se gasea pe malul fluviului si se ruga in pestera aceea foarte mica. Ilarion a ajuns mai tarziu la rangul de Mitropolit al Kievului. In pestera care de-acum era goala a venit Cuviosul Antonie, sosit din Athos. El a sapat pestera mai adanc, facand mai multe coridoare si a trait in acest loc, unde cu timpul s-a format o mica obste de calugari. Mai tarziu el a trecut in Pesterile din Apropiere, sapate in timpul vietii sale si ramase asa cum le vedeti. Cuviosul Antonie iubea foarte mult locurile linistite, dorea sa se roage, iubea rugaciunea foarte mult si s-a departat de obstea frateasca lasandu-l pa Cuviosul Varlaam ca staret al acestei mici familii de manastire. Cuviosul Antonie si-a sapat o alta pestera mai departe in care a trait pana la sfarsitul vietii sale. Cuviosul Varlaam n-a ramas insa mult timp staret al micii manastiri aflate sub pamant, in pesteri. Cneazul din acea vreme a zidit intr-un alt loc o noua manastire dorind sa-l duca pe Cuviosul Varlaam ca staret acolo. Cuviosul Varlaam a plecat asadar in manastirea Dimitriev avand insa binecuvantarea Cuviosului Antonie. Desi statea departe de frati, Cuviosul Antonie tinea legatura cu obstea dand binecuvantare la ceea ce se facea in manastire. Fratii au ramas fara staret si au venit iarasi la Cuviosul Antonie sa ceara ajutor. Cuviosul le-a spus sa-si aleaga singuri staretul pe care-l doresc. Fratii din manastire l-au ales pe Cuviosul Teodosie. Acesta a fost un staret iscusit si a trait in pesteri pana la sfarsitul vietii sale. In pesteri avem chilia Cuviosului Teodosie in care a trait staretul o mare parte din viata si mai este o chilie in care a trait in ultima parte a vietii, o veti vedea la intrarea in pesteri in partea dreapta, cu doua paturi sapate in piatra. La batranete Cuviosul Teodosie a stat in acea chilie impreuna cu un frate de manastire. Chiliile sunt foarte mici. Cuviosul Teodosie a ramas pana la sfarsitul vietii sale staretul manastirii. La un moment dat cand numarul fratilor din manastire s-a marit trecand de o suta, au aparut probleme de spatiu. In pesteri sunt trei biserici foarte mici. Le era foarte greu fratilor sa slujeasca si era nevoie de-acum de o biserica deasupra pamantului, era nevoie de construirea unei manastiri pe pamant. S-au apropiat din nou de Cuviosul Antonie cerand binecuvantare pentru construirea unei biserici mari. Cuviosul Antonie l-a binecuvantat pe staretul Teodosie sa ceara de la cneaz terenurile de la Pesterile din Departare pentru construirea bisericii. Cneazul a dat aceste terenuri ale sale, cu mare bucurie, auzind ca numarul fratilor se mareste. S-a construit la suprafata o biserica mai mare, pe locul in care acum se afla Biserica Nasterii Maicii Domnului. Aceasta biserica este aici din 1696 si este biserica Seminarului teologic, apartine deci scolii. Mai avem o biserica in cinstea Proorocitei Ana, situata tot aici pe platoul Pesterilor din Apropiere. Din biserica pleaca un coridor foarte lung care ajunge pana in Pesterile din Departare. In manastirea noastra sunt 120 de sfinti canonizati carora le cunoastem numele dar sunt multi Sfinti Parinti al caror nume nu-l cunoastem, sunt frati de manastire, calugari care au trait o viata sfanta dar nu sunt canonizati. Majoritatea Sfintilor pe care noi ii vedem in raclele de sticla din Pesteri sunt canonizati. Vizita in pesteri este tulburatoare. Sunt zeci de metri de coridoare si numeroase chilii sapate in stanca in care se afla racle de sticla cu moaste intregi de sfinti invelite in vesminte preotesti. Deasupra fiecarei racle arde o candela si langa racle se afla icoanele sfintilor. Drumul prin pestera este luminat doar de candele si de lumanarile celor ce vin sa se inchine la sfintele moaste. Pestera Sfantului Antonie adica Pesterile de Sus sau Pesterile din apropiere este prima pestera pe care au inceput s-o sape aici in secolul al XI-lea iar mai tarziu au fost sapate si Pesterile de Jos ale egumenului Teodosie. Aici in stanga este Cuviosul Atanasie Zavoratul. Cei zavorati isi duceau viata inchisi intr-un loc foarte stramt, intr-o chilie mica si li se dadea mancarea printr-o ferestruica. In partea dreapta este Sfantul Isachie Zavoratul. In aceasta pestera sunt foarte multi sfinti care s-au nevoit prin zavorare. In Pestera Sfantului Antonie sunt cam 70 de Sfinte Moaste iar celelalte 50 sunt cu Sfantul Teodosie in Pesterile de Jos. In total 120 de moaste intregi in racle. La sarbatoarea fiecarui Sfant de aici iese buna mireasma din moastele Sfantului respectiv. Multi Sfinti au ramas zavorati in perete, nu-i vedem, sunt doar icoanele lor in dreptul ferestruicilor astupate. Si in aceste locuri la icoane se simte mireasma sau izvoraste mir la ziua sfintilor. Urmatoarele moaste sunt ale Cuviosului Spiridon care cocea prescuri. Uitati-va aici la mana Cuviosului Spiridon, parca-i viu! Veti observa aici la multi Sfinti ca mana este descoperita. Am ajuns si la chilia Cuviosului Varlaam Hotinski, egumenul. În timpul vietii lui manastirea s-a dezvoltat mult, moastele se afla in partea dreapta si aceasta mica biserica este in cinstea lui. Ne inchinam acum la Sfantul Damian Tamaduitorul care facea minuni tamaduind cu cuvantul, avea o smerenie deosebita. Am ajuns la Cuviosul Prohor cel care manca loboda in loc de paine. In vreme de foamete el facea painisoare din loboda, usca loboda si o facea faina, apoi facea painisoarele care erau dulci si bune la gust fiind binecuvantate. Se spune ca a mai incercat cineva sa faca la fel dar painisoarele au iesit amare, asa ca vedeti ce insemna binecuvantarea unui Sfant. In partea stanga este Cuviosul Ioan Postitorul. Credinciosii se roaga la Cuviosul pentru a avea putere de a posti. Am ajuns si la chilia Sfantului Antonie, intemeietorul Lavrei Pecerska. Aici in chilie daca ne rugam, rugaciunea ajunge direct la Prestolul lui Dumnezeu, rugaciunea este ascultata foarte repede. In linistea din bisericuta de langa chilia Cuviosuluii Antonie s-au auzit dintr-o data, in limba romana, glasurile calugarilor si maicilor veniti in pelerinaj cu noi aici in Lavra: “Cu ingerii impreuna se bucura, Preacuvioase Parinte Antonie, duhul tau. Cu fulgerele lacrimilor tale robia pustiului o ai alungat si cu suspinurile celor dintru adanc spre insutite osteneli ai facut-o roditoare. Si te-ai facut lumina tot, lumii stralucind cu minunile tale. Antonie, Parintele nostru, roaga-te lui Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.” Continuam drumul prin pesteri insotiti de ghidul nostru : Trecem pe la Cuviosul Alexei Zavoratul. In partea stanga e Cuviosul Grigorie care a pictat icoane foarte frumoase, puteti sa va inchinati la moaste aici. Dincoace sunt moastele Cuviosului Sava si alaturi cele ale Cuviosului Serghie ascultatorul. La cei doi sfinti ne rugam pentru a avea smerenie si ascultare. Aici e icoana Sfantului Ierarh Mercurie, episcopul Smolenskului. Avem aici doar icoana, moastele Sfantului sunt in alta parte. Alaturi de el e Cuviosul Pimen care a suferit multe boli si a rabdat mult. La el ne rugam pentru vindecare de boli. Am ajuns la Cuviosul Nestor care a scris letopisetul Pesterilor de la Kiev. Acesta cuprinde o perioada destul de lunga din istoria Bisericii Ortodoxe Ruse. Aici e Cuviosul Mucenic Evstratie. In stanga e Cuviosul Moise Uglin. Rugaciunile adresate Cuviosului ajuta la potolirea patimii desfranarii. Am ajuns acum in trapeza, locul unde Sfintii luau masa. Ati vazut bisericile, chiliile, acum trapeza, deci toata viata obstii era aici sub pamant. Este o nevointa foarte mare. Simtim cu totii temperatura scazuta, umiditatea, conditiile grele de trai. Aici este Cuviosul Avramie, iubitorul de munca. Ne rugam la el pentru a avea spor la munca, la ascultare. Dincoace este Cuviosul Nifont, episcopul Novgorodului. Aici sunt multi ierarhi in racle, la fel sunt si in Pesterile de Jos ale Sfantului Teodosie. Începute de pustnicul Ilarion în vremea cneazului Iaroslav cel Întelept (1016-1054), acestea s-au mărit treptat pe măsură ce numărul monahilor crestea. Pesterile tineau loc de chilii si de biserici. După construirea catedralei Uspenia si a chiliilor, începând cu Sfintii Antonie si Teodosie, pesterile au devenit locuri de păstrare a sfintelor moaste. În functie de situarea lor fata de biserica Uspenia, pesterile se cunosc sub numele de Blijnih Pecer (Pesterile de Aproape) si Dalnih Pecer (Pesterile de Departe). Pesterile de aproape au o lungime de 228 metri si o adancime de 5 până la 20 de metri. În 1760 au fost pavate cu dale de fontă. În ele sunt racle cu sfinte moaste, printre care cele ale Sfântului Antonie, vuviosii Alimpie si Grigorie zugravii, doctorii fără de arginti Agapit si Damian, cronicarul Nestor, Sfântii Ierarhi Simeon si Nikon si altii. Pesterile de aproape au trei capele si paraclise: Întâmpinarea Domnului, Biserica Sfântul Antonie (sec 11) si Biserica Sfântul Varlaam (1641). În veacul 14 monahii au găsit moastele neputrezite. De aceea, la anul 1643 Mitropolitul Petru Movilă a canonizat 69 de sfinti din pesteră. Pesterile de departe măsoară 280 metri în lungime si 5 până la 20 metri adâncime. Patericul Lavrei ne spune că în pesterile de departe se află o parte din moastele unui prunc ucis de Irod, aduse la 1620 de Patriarhul Ierusalimului, Teofan. Se mai afla un picior si 33 de capete izvorâtoare de mir ale unor sfinti necunoscuti. Dar despre sfinti din pesterile de aproape si de departe, să lăsăm mai bine Patericul să ne vorbească: "Si la unii, si la altii, sunt portari (Nicolae si Loghin), pustnici (Pimen, Zaharia si altii), cuprinsi de multe boli (Pimen si Iosif), ascultători (Serghie si Pavel), sfinti mucenici (Kuksa si Luchian), zăvorati (Onufrie, Teodor, Eftimie), făcători de minuni (Grigorie, Anton si altii), tămăduitori (Damian, Agapit, Ipatie si Pangratie), izgonitori de duhuri rele (Grigorie făcătorul de minuni, Ilarion si altii), plângători (Atanasie si Pafnutie), biruitori de patimi trupesti (Moise ungurul, Ioan mult pătimitorul, Sisoe schimnicul). Sfintele lor moaste arată până în ziua de astăzi, asupra celor ce vin cu credintă, mult felurita lucrare minunată a harului Duhului Sfânt. Indeobste însă, evlavioasa cercetare a acestor sfinti bine plăcuti lui Dumnezeu de la Pecerska ne face să trăim într-o altă lume, nepământească, ne preschimbă, făcându-ne altii, mai buni, ne sfinteste sufletul si trupul si ne aduce într-o strânsă legătură duhovnicească cu sfintii si, prin ei, cu însusi Dumnezeu. Suntem coplesiti, uimiti, fericiti dupa orele petrecute in Pesterile din Lavra. Despre toti acesti sfinti puteti afla mult mai multe lucruri citind cartea care a aparut in limba romana despre viata Sfintilor din Kiev. Este ”Patericul Lavrei Pesterilor din Kiev” si se gaseste in librariile de specialitate din Romania.
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:39PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	LAVRA POCEAEV Lavra Poceaev este una dintre cele mai mari lavre ale Ucrainei de astazi. In vechea Rusie numai manastirile foarte mari, cu mai multe biserici, cu un numar impresionant de calugari si cu o functionare neincetata din momentul infiintarii, erau numite lavre. Lavra Poceaev are astazi aproximativ 100 de calugari si peste 200 de persoane in ascultare. O astfel de lavra avea obligatoriu si moaste de sfinti. Lavra Poceaev - scurt istoric Istoria Lavrei Poceaev a inceput in secolul al XIII-lea, cand, cativa calugari, goniti de invazia tataro-mongola, au venit aici de pe malul rauletului Poceaev din Kiev, dand numele de Poceaev colinei pe care ulterior au zidit o manastire. In secolul al XVII-lea, localitatea care s-a dezvoltat in preajma manastirii a capatat si ea acelasi nume. Istoria Lavrei Poceaev a fost tumultoasa, manastirea trecand prin zece razboaie mai mari sau mai mici pe durata celor sapte secole de existenta. Primul razboi mondial, ocuparea de catre austrieci, trecerea Lavrei sub controlul Episcopului de Varsovia intre 1920 si 1939, dupa ce partea de vest a regiunii Volan a devenit o parte a Poloniei. Anii 1960, cu persecutii religioase si represiuni si multe alte incercari, au clatinat poate dar nu au reusit sa distruga marea Lavra din Poceaev. La 5 august 1990 Lavra Poceaev a celebrat 750 de ani de la intemeiere. Bisericile impunatoare, chiliile, atelierele de pictat icoane, o tipografie, un spital pentru calugari, seminarul teologic, magazinele cu obiecte bisericesti, hotelul pentru pelerini dar si gradinile si terenurile agricole fac din Lavra Poceaev un mare punct de atractie pentru crestini, un loc in care oamenii se simt mai aproape de Dumnezeu. Lavra Poceaev - Catedrala Adormirea Maicii Domnului Cupolele aurite ale turlelor bisericilor din Lavra Poceaev atrag atentia pelerinilor de la cativa kilometri, in drumul acestora dinspre orasul Kremenetz, localitate situata la aproximativ 250 de kilometri distanta de Cernauti in directia nord. Acoperisurile verzi ale celorlalte cladiri din manastire se armonizeaza cu spatiile inverzite si cu copacii care inconjoara zidurile groase ale acestei adevarate fortarete spirituale. Aleile pavate si magazinele cu obiecte bisericesti sunt intesate cu credinciosi, veniti la Sfanta Liturghie in zi de sarbatoare. Catedrala inchinata Adormirii Maicii Domnului, cu dimensiuni impresionante si zugravita in alb si roz, are mai multe altare si icoane de o frumusete rara iar pe peretii din interior sunt pictate uriase scene biblice si scene din viata manastirii. [ Edited Wed Nov 30 2011, 08:54PM ]
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:47PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Lavra Poceaev - Icoana Maicii Domnului de pe catapeteasma In fiecare dimineata, la ora 05:00, in catedrala se aduna calugarii si credinciosii care se roaga la Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului. Dupa rugaciue, Icoana inconjurata de raze aurii si impodobita cu pietre pretioase, este coborata incet din inaltul catapetesmei pentru ca oamenii sa se poate apropia de ea si sa se inchine.In urmatoare imagini sunt surprinse aceste momente. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev (stil bizantin, ulei pe scândură de tei, 26,8×32,8 cm) provine din Constantinopol şi a fost dăruită de către mitropolitul grec Neofit moşieresei Ana Erofeevna Goiskaia (1559). Peste circa 30 de ani, când icoana a început să emane o lumină nemaipomenită şi i-a redat într-un chip minunat vederea fratelui Anei, aceasta a dus-o, cu steaguri, cântări şi mult popor la Mănăstirea Poceaev şi a transmis-o călugărilor pentru păstrare veşnică. Multe alte minuni s-au săvârşit la această icoană: în 1607 - la năvălirea tătarilor, în 1675 - la năvălirea turcilor (atunci apariţia pe cer, într-o strălucire neobişnuită, a Maicii Domnului, a cuviosului Iov de la Poceaev şi a îngerilor cu săbii scoase din teacă a semănat groază printre păgâni, ei nimicindu-se unul pe altul), în 1664, 1665 şi 1710 - învieri din morţi etc. În cartea inaugurată în 1841, timp de 52 de ani au fost înregistrate 26 de minuni. Din 1831 până în 1856 de icoană au fost prinse 133 de bijuterii şi alte podoabe în semn de tămăduire de boli în urma rugăciunilor adresate Maicii Domnului în faţa icoanei ei făcătoare de minuni. Icoana a avut de suferit în repetate rânduri: din 1623 până în 1641 s-a aflat în afara mănăstirii, între anii 1720-1831 a fost sub stăpânirea uniaţilor, în 1869 a nimerit într-un incendiu devastator (i-au ars însă numai înfrumuseţările uniate, icoana şi îmbrăcămintea ei din aur şi pietre scumpe rămânând intacte). După construirea unui nou iconostas de către Alexandru II (1861) icoana Maicii Domnului a fost pusă la nivelul III al acestuia, deasupra Cinei celei de taină, chiotul fiind înfrumuseţat cu raze din pietre scumpe ca la icoana Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pecerska de la Kiev. Cu ajutorul unui mecanism asemeni celui de la Pecerska, icoana se lasă în jos pe două panglici de mătase pentru închinarea creştinilor. Maica Domnului nu refuză ajutorul de la icoana Sa nimănui dintre cei care se roagă Ei cu credinţă, chiar dacă aceştia nu sunt creştini ortodocşi, ci catolici, uniaţi, protestanţi ş.a. Ea îi întoarce la dreapta credinţă pe cei rătăciţi, asemeni Tatălui Ceresc care „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mt. 5, 45). Icoana , a ajuns la Poceaev in anul 1559, cand Mitropolitul grec Neofit efectua o vizita la Kiev si aici a facut un popas la contesa Goiski careia i-a daruit Icoana in semn de multumire pentru gazduire. Dupa moartea Annei Goiski mosia a revenit nepotului sau Andrei. Fiind luteran, acesta a organizat o adevarata prigoana asupra calugarilor luand inapoi de la manastire darurile matusii sale. Le-a interzis calugarilor pana si sa ia apa de la fantana Sfantului Iov de la poalele colinei Poceaev. In anul 1643 Andrei devasteaza manastirea si fura Icoana facatoare de minuni. Duce in acelasi timp o viata plina de chefuri. In timpul unei petreceri, de altfel imortalizata intr-o fresca din biserica, Andrei Ferlei ii cere sotiei, in prezenta amicilor sai petrecareti, sa batjocoreasca icoana. Maica Domnului nu a permis insa profanarea Icoanei si sotia lui Andrei Ferlei a devenit posedata de diavol. Femeia si-a revenit numai dupa ce Icoana a fost readusa la manastire. De atunci Icoana nu a mai parasit niciodata Lavra Poceaev. Dupa icoana s-au facut numeroase copii, si acestea la randul lor facand multe minuni. [ Edited Mon Oct 04 2010, 10:51PM ]
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:48PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Lavra Poceaev - Urma Maicii Domnului Tot in Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Lavra Pochaev credinciosii se inchina la Urma Maicii Domnului. Se spune ca Maica Domnului s-a aratat aici intr-o para de foc in anul 1240 si ca, in locul in care a pasit, a ramas pe stanca amprenta talpii piciorului drept. In acel loc a aparut un izvor facator de minuni. Urma Maicii Domnului se afla astazi la o jumatate de metru sub nivelul podelei bisericii. Dat fiind accesul anevoios spre Urma Maicii Domnului, calugarii au brodat Urma pe un batic de matase care este asezat mai sus de nivelul podelei, sub un frumos baldachin amenajat nu departe de intrarea in biserica. Locul unde e Urma Maicii Domnului e imbracat in argint iar mai sus se afla o icoana cu chipul Maicii Domnului, daruita manastirii in secolul al XIX-lea de familia academicianului Verbovski. In fiecare dimineata credinciosii au posibilitatea sa se inchine la Urma Maicii Domnului primind in acelasi timp si cate un pic de apa sfintita de la izvorul Maicii Domnului. S-au facut mai multe minuni in acest loc, prima fiind datata in anul 1664 cand, un taran pe nume David Goiduc s-a spalat pe fata cu apa sfintita de la acest izvor si si-a recapatat vederea.
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:49PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Clopotnita de la Poceaev A fost construita intre anii 1861 si 1869, dupa proiectul arhitectului Rastarganov. Are o inaltime de 65 de metri si poate fi vazuta de la mare distanta pe colina Poceaev, care la randul ei are 70 de metri inaltime. Clopotnita Lavrei are mai multe etaje si este construita separat de biserica. La etajul al treilea se afla clopotele turnate in anul 1886, in Rusia, in renumitele ateliere ale lui Samghin. Clopotul mare cantareste 11.5 tone, fiind considerat si el facator de minuni. Mai sus, la etajul patru este instalat un ceas de mare precizie. Clopotnita are, in total, un numar de 15 clopote trase cu multa dibacie de 2 calugari. Unul bate clopotul mare iar celalalt clopotele mici. Clopotele ofera celor ce vin la manastire un impresionant spectacol de sunet care rivalizeaza cu minunatele cantari bisericesti ale corului Lavrei. Acesta rasuna maiestuos in acustica impecabila a bisericilor din incinta. [ Edited Mon Oct 04 2010, 10:54PM ]
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:50PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Lavra Poceaev - Biserica Sfintei Treimi La Pochaev, o alta biserica mare, Biserica Sfintei Treimi, construita la inceputul secolului al XX-lea, se distinge prin iconostasul aurit si mozaicul ornamental situat deasupra usilor de la intrare. O copie a Icoanei Sfintei Treimi realizate de Andrei Rubliov poate fi admirata in partea dreapta a usilor imparatesti. Alte biserici din Lavra Poceaev sunt inchinate Sfintilor Antonie si Teodosie de la Pecerska din Kiev dar si celor doi mari Sfinti ai Poceaevului: Sfantul Amfilohie si Sfantul Iov ale caror moaste intregi stau marturie in racle, in biserica situata sub Catedrala Adormirii Maicii Domnului. [ Edited Mon Oct 04 2010, 10:59PM ]
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:53PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Lavra Poceaev-Biserica Schitului Schitul Pochaev, Manastirea ctitorie a Mitropolitului Kievului Petru Movila. Marea Lavra din Pochaev se inalta maiestuoasa pe colina cu acelasi nume, la aproximativ 20 de kilometri de orasul Kremenetz in partea de vest a Ucrainei. La numai cativa kilometri, pe o alta colina, se afla un alt sfant lacas de inchinaciune cautat de pelerini. Este schitul “Pogorarea Duhului Sfant” sau schitul Pochaev, cum i se mai spune, inaltat la capatul unui drum ce urca printre arbori seculari. Inca de la intrare ne intampina fratele Andrei. Desi este foarte tanar si se afla in ascultare aici la schit doar de o jumatate de an fratele Andrei a invatat foarte bine istoria acestor locuri: Intrarea in schitul Pochaev“Schitul Pochaev a fost intemeiat in 1219 pe acest munte situat la cativa kilometri de marea Lavra Pochaev. Pana la intemeierea schitului aici era o padure deasa cu multe animale salbatice. In acest loc veneau multi vanatori, se adunau de doua ori pe an, toamna si primavara. In 18 aprilie 1198 boierul polonez Turkov a venit cu 30 de oameni pe locul acesta. Atunci s-a intamplat ceva deosebit. Intr-o noapte boierului i s-a aratat in vedenie Maica Domnului in para de foc. Boierul avea un prieten foarte bun, pe calugarul Metodie de pe Muntele Athos care vine in 1203 in ospetie la acesta. Pe colina de aici Metodie ciopleste dintr-un trunchi de tei o icoana a Maicii Domnului in para de foc. Aceeasi imagine i se aratase anterior si boierului Turkov. La indemnul parintelui Metodie, boierul se hotaraste sa plece sa se inchine la Muntele Athos si la Ierusalim dar o boala ii zadarniceste intentia. Boierul se roaga la Dumnezeu sa fie vindecat promitand ca va construi pe aceasta colina un paraclis. Boala dispare, boierul ajunge la Muntele Athos unde se intalneste din nou cu Metodie si iarasi discuta despre vedenia pe care au avut-o amandoi, cu Maica Domnului in para de foc. Se sfatuiesc amandoi si venind aici au intemeiat paraclisul cIcoana Sfantul Metodieu hramul “Schimbarea la Fata a Mantuitorului”. Era anul 1219. A fost defrisat locul, s-a ridicat paraclisul si asa a decurs viata pana in secolul al XVII-lea. Primul staret a fost Metodie care a impus un mod de viata monahala extrem de sever. Schitul era considerat drept centru spiritual in Rusia apuseana aici functionand si o tipografie si o scoala. Nu stim ce s-a intamplat in perioada care a urmat. Doar in 1750 apare o informatie sumara despre acest schit in documentele catolice. Uniatii catolici au vandut acest schit unui boier polonez. Au vrut sa faca aici un adapost pentru caini, sa profaneze in acest fel manastirea ortodoxa. Dar Maica Domnului n-a lasat sa se intample asa ceva. Locuitorii din imprejurimi au cumparat pamant, incusiv terenul acesta de la boierul polonez si, in 1776, a fost fondata aici o scoala de teologie unde au activat 25 de preoti, existand la vremea aceea peste 120 de seminaristi. Catapeteasma Scitului Sfantul Serafim de SarovAsupra schitului s-au abatut multe napaste. Au fost doua jafuri mari, au fost trei valuri de epidemii si aici au mai ramas cinci oameni care s-au dus apoi in Lavra Pochaev. O noua istorie a schitului incepe in anul 1903 cand a fost zidita biserica de la intrarea in manastire si s-a construit biserica inchinata Sfantului Serafim de Sarov. Tot atunci au fost ridicate si chiliile pentru calugari. Schitul a functionat pana in 1959. In acest an bogatasul Perecealski a scos icoanele care erau aici la schit vrand sa le profaneze. Un frate a incercat sa-l opreasca. Bogatasul nu credea in Dumnezeu si a spus: “Daca este Dumnezeu sa ia ce este mai scump pentru mine”. In acel moment fiica acestui bogatas care lucra la Lvov intr-o uzina moare pe loc, dupa ce in mana ei s-a spart o fiola cu o substanta chimica foarte periculoasa. Totusi acest om n-a luat aminte la mania lui Dumnezeu si a inchis schitul. Schitul a ramas pustiu pana in 1990. Biserica de sus a fost transformata in depozit pentru grane. Tot aici a existat un spital pentru bolnavi psihici. Se spune ca in toata aceasta perioada, in timpul noptii se auzeau cantari liturgice. La ora actuala aici la schit vietuiesc 65 de calugari. Iar acest minunat iconostas pe care-l vedeti aici a fost dus in Lavra Pochaev fiind pastrat acolo 30 de ani. In 1991 schitul a fost redeschis si biserica aflata sus a fost sfintita cu hramul “Pogorarea Duhului Sfant”. In 1993 biserica in care ne aflam, cea de jos, a fost sfintita in cinstea Sfantului Serafim de Sarov, fiind prima biserica din Ucraina inchinata acestui Sfant. In partea dreapta mai avem o biserica, sfintita tot in 1993, e Biserica Tuturor Sfintilor.” Biserica mare a schitului este de fapt alcatuita din doua biserici suprapuse. In Ucraina intalnesti des mai multe biserici intr-o singura constructie, fie pe orizontala, fie pe verticala. La schitul Pochaev, zabovim ceva mai mult in biserica inchinata Sfantului Serafim de Sarov, un mare sfant al Rusiei care a trait acum doua secole si la care credinciosii au foarte multa evlavie atat in Rusia cat si in Ucraina. Fratele Andrei ne arata cateva adevarate comori adunate aici de-a lungul anilor: “Avem aici, in biserica, crucea Sfantului Nikita din Pereaslav Zaleski. E o cruce facatoare de minuni, cei demonizati nu se pot apropia de ea. Mai exista doua astfel de cruci ale Sfantului dar acestea sunt la Pereaslav Zaleski. Cele trei cruci cantaresc la un loc 30 de kilograme si erau toate trei purtate de Sfantul Nikita. Avem aici in biserica si o particica din Sfanta Cruce pe care a fost rastignit Mantuitorul si o pietricica de pe Muntele Golgotei. Avem mai multe particele de Sfinte Moaste iar aici avem o icoana deosebita a Sfantului Serafim de Sarov si o bucata din piatra pe care Sfantul Serafim s-a rugat 1000 de zile si de nopti. Dincoace vedeti icoana Maicii Domnului “Mijlocitoarea pacatosilor” care prin minune s-a innoit, era intunecata si s-a luminat, s-a curatat singura incepand din 1993 si a inceput sa faca si minuni. Se vad clar fata Maicii Domnului si fata Mantuitorului si mainile care s-au luminat. Icoana centrala este tot a Sfantului Serafim de Sarov si pe icoana intr-un colt se afla o particica din Sfintele sale Moaste si o particica din mantia Sfantului. La urmatoarea racla cu Sfinte Moaste avem si o particica din moastele Sfantului Teodosie de la Lavra Pecerska din Kiev, unul dintre intemeietorii lavrei kievene, dar si o particica din moastele Sfantului Iov de la Pochaev. Avem aici un cap izvorator de mir al unui Sfant necunoscut, donat schitului nostru de catre Lavra Pecerska din Kiev. Acest cap de sfant a fost descoperit in lavra in 1800 si a izvorat mir pana in 1917. Cand a fost readusa catapeteasma de la Pochaev, o data cu redeschiderea schitului, s-a constatat ca unele icoane sunt plangatoare. Prima icoana e cu Sfintii Nil Sorski si Savatie Solovetki care au plans, apoi e o alta icoana a unor sfinti necunoscuti, s-a sters inscriptia cu numele acestora, dar la un sfant se vede clar urma lacrimilor. Icoanele au plans din 1990 pana in 1995. "
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 09:53PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Lavra Poceaev - Biserica din Pestera si Sfantul Amfilohie Coborand o serie de trepte, strajuite de minunate fresce ce infatiseaza momente din istoria manastirii, se ajunge sub marea Biserica a Adormirii Maicii Domnului. Aici, in biserica, pe partea stanga, se afla racla din marmura alba ce pastreaza moastele Sfantului Amfilohie. Nascut in anul 1894, Sfantul Amfilohie a trait 77 de ani. El a murit otravit prin mancare. In viata sa pamanteana a vindecat foarte multi oameni. S-a proslavit indeosebi ca exorcist si vindecator "de oase", tratand cu mult succes luxatiile si alte afectiuni ale sistemului osos. Dupa moarte corpul sau s-a pastrat intact pana la deshumarea ce a avut loc cu 30 de ani mai tarziu. La data de 12 mai 2002, ziua canonizarii Sfantului Amfilohie, la Poceaev a aparut pe cer o cruce din nori albi. Sfantul Amfilohie a avut darul cunoasterii cu duhul si al facerii de minuni. [ Edited Mon Oct 04 2010, 11:03PM ]
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:06PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Lavra Poceaev - Pestera si Moastele Sfantului Iov Tot aici, in Biserica din Pestera, se afla si moastele Sfantului Iov de la Poceaev. Sfantul Iov s-a nascut in anul 1551 si a trait exact 100 de ani. Cu o saptamana inainte si-a cunoscut exact ziua trecerii la cele vesnice. Trupul sau a stat in pamant 7 ani si 9 luni fara a avea semne de descompunere. Chiar imediat dupa moartea sa au fost semnalate minuni. Discipolul sau Dositei s-a vindecat doar atingand hainele Sfantului Iov. Acum Sfintele Moaste sunt depuse intr-o racla de argint, daruita manastirii de contesa Anna Orlova Cismenskaia. Acoperamantul a fost confectionat in Italia din marmura alba. In semn de recunoastere pentru binefacerile Sfantului Iov crestinii au adus aici mai multe candele. In partea dreapta, langa moastele acestuia, se vede intrarea in mica pestera a Sfantului Iov. Intrarea in pestera este foarte stramta, fiind nevoie de mult curaj si dibacie pentru a putea intra in aceasta. Credinciosii intra aici cu mainile intinse inainte printr-un coridor de forma cilindrica de aproximativ 3 metri lungime si cu un diametru de circa 50 de centimetri, dupa care brusc se coboara in panta abrupta aproape doi metri. Iesirea se face tot prin acest loc. Aici se nevoia Sfantul Iov in post si rugaciune. E pestera in care Sfantul Iov s-a rugat timp de peste 40 de ani. Se spune ca acolo Sfantul Iov se ruga impreuna cu ingerii si de multe ori, in timpul rugaciunii, din pestera iesea o lumina care se raspandea in intreaga biserica. Pestera e mica, nu incap in ea mai mult de 10 oameni. In pestera se afla o icoana si o candela. Multi credinciosi incearca sa intre in pestera. Multi nu au curaj sau nu reusesc, dar cei care o fac au marea bucurie de a fi trecut un prag fizic si psihic foarte dificil si de a fi trait cateva momente unice de inaltare spirituala in locul in care s-a nevoit si s-a rugat un Sfant. Prin purtarea sa de graija, Dumnezeu ne-a binecuvantat cu marea bucurie duhovniceasca de a ajunge la Poceav chiar in ziua praznuirii sale.Aici au fost prezenti 40 de ierarhi(mitropoliti,episcopi ,arhiepiscopi)l 40 de preoti si 20 de diaconi ,alaturi de care ne-am rugat in Sfantul Altar in timpul Sfintei Liturgii,surprinzand momente unice pe care le oferim in dar celor care vor accesa aceste imagini.Procesiunea la care am fost martori a fost impresoinanta,nu doar pentru numarul imens de participanti(peste 15 .000 de credinciosi),ci pentru acel sentiment de comuniune duhovniceasca unic ce nu poate fi exprimat in cuvinte ,dar poate fi deplin inteles printr-o traire intensa pe care o simti doar in prezenta apropierii de Dumnezeu si a sfintilor care au dobandit desavarsirea. [[color] size=22]MANASTIREA CERNIGOV-SFANTUL LAVRENTIE DE CERNIGOV [/size][/colo r] [ Edited Mon Jan 24 2011, 10:21AM ]
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:08PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Manastirea Koret
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:08PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Schitul Sfanta Ana Schitul Sfintei Ana, este situat la aproximativ 10 km de orasul Kremenetz. Aici pe vremuri era o biserica. Legenda spune ca in timpul invaziei tatare biserica a intrat in pamant pentru a evita sa fie pangarita. Istoria acestei biserici s-a transmis de la o generatie la alta pana cand pe acest loc le-a aparut unor pastori Icoana Sfintei Ana. S-a adunat tot satul, oamenii au luat icoana si au dus-o in biserica noua. Insa a doua zi au gasit icoana din nou pe locul pe care s-a aratat la inceput. Au incercat s-o duca in biserica din nou, cu un sobor de preoti dar de fiecare data icoana revenea, pana a doua zi dimineata, la locul vechi. Atunci oamenii au inteles ca Sfanta Ana si-a ales acest loc. A aparut imediat un izvor. Acest izvor este considerat tamaduitor.Indiferent de anotimp,temperatura apei este de 5 grade celsius ! La schitul Sfintei Ana, ridicat langa acest izvor vine multa lume sa se inchine, sa ia apa tamaduitoare si sa se scalde in bazinul amenajat la marginea padurii. Maicile confectioneaza camasi lungi din panza pe care le vand la un pret extrem de mic celor dornici sa intre in bazin. Apa este foarte rece, bazinul fiind alimentat direct de la izvor. Multi pelerini pleaca de aici cu sticle pline cu apa tamaduitoare pentru a-i ajuta pe cei bolnavi din familiile lor. Ca peste tot in Ucraina si la acest schit pot fi cumparate icoane foarte frumoase, carti, obiecte artizanale confectionate de maici.
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:09PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Manastirea Kremenetz La aproximativ 20 de kilometri de Pochaev se afla orasul Kremenetz. Facem un scurt popas la manastirea din oras, intemeiata in anul 1636 cu binecuvantarea Mitropolitului Kievului din acea vreme, Petru Movila. La inceput aici a fost o manastire de maici dar fiindca exista pericolul raspandirii bisericii greco-catolice in regiune s-a luat decizia transformarii in manastire de calugari. In anul 1725 s-au construit bisericile si chiliile de piatra. De atunci manastirea Kremenetz este o citadela a ortodoxiei in Ucraina de vest. In 1919 aici a luat fiinta un seminar teologic ortodox. In 1955 manastirea a fost inchisa iar in biserica a fost amenajata o sala de sport. Manastirea a fost redeschisa in anul 1990 in data de 26 august. In manastire sunt acum 70 de calugarite. In biserica principala se afla icoane pretioase si o racla cu multe particele de sfinte moaste. Manastirea este renumita si prin frumoasa icoana a Sfantului Mare Mucenic Pantelimon pe care se afla un mic medalion ce cuprinde o particica din moastele Sfantului. Foarte multi credinciosi vin sa se inchine la icoana Sfantului Pantelimon.
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:11PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	MANASTIREA SFANTULUI IONA -KIEV Kievul este vestit prin parcurile, padurile si lacurile sale repartizate armonios. Frumoasele cladiri ale orasului aproape se pierd, mai ales vara, in cele peste 383.000 de hectare de zona verde. Unui locuitor din Kiev ii revin aproximativ 1000 de metri patrati de spatii verzi. Cele 70 de parcuri, colinele, lacurile, vegetatia confera Kievului o imagine aparte. Primul parc a fost amenajat in Kiev in anul 1631. O atractie deosebita este Gradina Botanica Centrala, intinsa pe 130 de ha, cu peste 13.000 de specii de plante si cu peisaje geo-botanice din Crimeea, Caucaz, Extremul Orient si Carpati. In Gradina Botanica se afla insa si un loc incarcat de spiritualitate. Este Manastirea Sfantului Iona din Kiev. Cuviosul Iona din Kiev s-a nascut la sfarsitul secolului al XVIII-lea si a murit la inceputul secolului al XX-lea. A trait 108 ani. Inca de mic copil Iona a fost luat la cer de trei ori, prima oara la un an, apoi pe la 5-6 ani si a treia oara a fost in Împaratia Cereasca pe la 7-9 ani. Toate acestea sunt scrise in cartea despre viata Cuviosului. A fost ucenic al Sfantului Serafim din Sarov timp de opt ani. In scrierile despre viata Sfantului Serafim nu se aminteste despre Cuviosul Iona, insa legenda spune ca atunci cand Iona s-a dus la Sarov, staretul Serafim i-a spus: ”De ce ai intarziat? Te astept de doi ani. Mi-a aratat Maica Domnului ca vei veni”. Cuviosul Iona avea atunci 30 de ani. Inainte de a muri Sfantul Serafim de Sarov l-a indrumat pe Iona sa plece la manastirea Belobereskaia. Aici Cuviosului i s-a aratat de mai multe ori Maica Domnului care i-a spus sa plece la Kiev, pentru a ridica o manastire. Dar Iona se considera nevrednic sa faca o lucrare atat de mare. A plecat insa la Kiev si s-a oprit la manastirea Mihailovsk, apoi la manastirea Vidubitki. Credinciosii, afland despre harul lui Iona, au inceput sa vina la manastire, in numar tot mai mare, pentru a cere ajutorul parintelui. Aceasta a trezit invidia unor calugari cu mai putina credinta si Iona incepe sa fie prigonit chiar in interiorul bisericii. Manastirea Sfantului IonaCuviosul Iona pleaca din manastire si se stabileste pe un deal din apropiere unde isi ridica o chilie. In martie 1865 i se arata din nou Maica Domnului, indemnandu-l din nou sa ridice o manastire. Maica Domnului stropeste cu apa sfintita locul viitoarei manastiri, momentul fiind imortalizat in doua fresce din Biserica Sfintei Treimi in care ne aflam. In jurul Cuviosului Iona se aduna mai multi calugari si enoriasi cu posibilitati materiale mai mari. In 1870 incepe zidirea Manastirii Sfanta Treime. Inca de la intemeiere manastirea a avut reguli foarte stricte. Aici nu erau primiti calugari de la alte manastiri ci numai tineri cu sufletul curat, neprihanit. Postul era sever, slujbele erau foarte lungi iar regulile vietii monahale erau foarte stricte. Nu e de mirare ca din aceasta manastire au iesit multe inalte fete bisericesti. Cuviosul Iona a avut parte de o viata zbuciumata fiind, nu de putine ori, persecutat de oameni din afara bisericii dar si din interiorul ei. Prin intrigi a fost pana la urma inlaturat de la conducerea manastirii, in ultimii ani ai vietii sale. A avut insa foarte multi fii duhovnicesti si foarte multi multi oameni credinciosi l-au ajutat aducand cele necesare pentru construirea acestei biserici incepute in secolul al XIX-lea. Cuviosul a spus ca dupa moarte el va fi mucenic. In anii '50 niste vandali au descoperit mormantul, l-au scos pe Cuvios din sicriu, i-au taiat capul si au jucat cu el fotbal. Aici in racla sunt Manastirea Sfantului Ionaacum moastele sfinte dar fara cap. Capul este probabil undeva peste granita, dus probabil de vreun credincios. Perioada comunismului a fost una foarte grea.In anul 1934 comunistii au inchis manastirea Cuviosului Iona iar mai tarziu au deschis mormantul acestuia. Sfintele moaste au fost mutate intr-un cimitir din Kiev dar in 1993 au fost aduse din nou in manastire de catre noua obste de calugari si asezate in racla in cripta bisericii. Cuviosul Iona a fost canonizat in 1996 de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina. Aici in aceasta manastire vin foarte multi tineri!. În nici o manastire din Kiev nu gasesti atatia tineri care participa la slujbe. Biserica este arhiplina la slujbe iar calugarii sunt foarte primitori. In manastirea Sfantului Iona functioneaza o scoala duminicala si sunt organizate foarte multe activitati atat pentru tineri cat si pentru cei varstnici. Desi manastirea este in centrul orasului, si este destul de greu de organizat viata monahala, in ceea ce priveste ajutarea oamenilor, a tinerilor, chiar un episcop din Canada a spus ca aceasta este cea mai primitoare, cea mai apropiata de oameni manastire din Kiev. Avem aici si niste ceasuri mari care au fost donate Cuviosului de catre Balzac. Ceasurile bat la fiecare sfert de ora pentru ca monahii sa-si aduca aminte de rugaciune.
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:12PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	MANASTIREA VOVIDENIE-INTRAREA MAICII DOMNULUI IN BISERICA-KIEV Aici se afla moastele Sfintei Cuvioase Dumitra si Sfintei Mucenite Olimpiada. In aceasta manasire au fot ascunse o perioada de timp moastele Sfintei Teodora de La Sihla,ale carei Sfinte Moaste se afla in prezent la Lavra Pecerska.[/center] [ Edited Mon Oct 04 2010, 10:15PM ]
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:16PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Manstirea Kitaev Aici se afla mormantul Sfintei Dositeea, (La aceasta a venit Sfantul Serafim de Sarov-pe cand era adolescent-,iar Sfanta fiind vazatoare cu duhul i-a prevestit o viata de sfintenie de exceptie, indrumandu-l sa-si inchine viata Mantuitorului Hristos si sa se calugareasca),care a vietuit intr-o pestera nisipoasa,de aici indrumand foarte multi oameni care veneau in pelerinaj cerandu-i sfatul.In biserica alaturi de icoana Sfantului Serafim de Sarov se afla intr-o racla frumos impodobita Braul,Epitrahilul si o Manecuta care au apartinut Sfantului Serafim ! Pustia Kitaev nu mai este deloc pustie ca in urma cu 2-3 secole, este acum un cartier la margine de Kiev, dar pastreaza intact locul de nevointa ( dealul, lacul, pestera) ale Sf Dositeea - marele duhovnic cunoscut ca Dositei – si ale Sf Teofil cel Nebun pentru Hristos. Kitaev este unul dintre cele mai iubite locuri ale kievenilor si,dupa vizitarea pesterii de calcar, am si inteles de ce. Dositeea, fiica a unei familii bogate, a fugit de acasa pentru ca sa se poata dedica cu totul vietii pentru Hristos si, ca sa nu fie usor de gasit, a luat vesmite si nume barbatesti si s-a ascuns in causul de padure, pe atunci pustiu, nelocuit de oameni. Pestera de calcar a fost la inceput micuta, dar ducandu-i-se vestea intelepciunii sale duhovnicesti, incet-incet alti si alti oameni au venit sa locuiasca langa Dositei monahul, asa incat pestera a tot fost prelungita, largita, in calcar.
Back to top

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:17PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	MANASTIREA GOLOSEEV Aceasta manastire a fost infiintata in anul 1631 de catre Sfantul Mitropolit Petru Movila. Prima biserica a fost inaltata in cinstea Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, o biserica de lemn, iar biserica actuala este ridicata pe acelasi loc. Cea mai intensa viata duhovniceasca in manastire a fost in secolul al XIX-lea pe vremea Sfantului Mitropolit Filaret Amfiteatru ale carui Sfinte Moaste se afla in pesterile de la Lavra Pecerska. In acea vreme a fost construita biserica in cinstea Acoperamantului Maicii Domnului, in cinstea Cuviosului Ioan Multpatimitorul din Sfanta Lavra, si a fost reconstruita biserica initiala, in cinstea Icoanei Maicii Domnului. Biserica a fost distrusa in 1930, a fost bombardata, biserica in cinstea Acoperamantului Maicii Domnului a fost in locul acela unde se afla acum clopotele. Manastirea a fost redeschisa in anul 1933, in 25 mai si Prima Sfanta Liturghie a fost oficiata in ziua cand il sarbatorim pe Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.In biserica se afla Sfintele Moaste ale Cuviosului Alexei Goloseevski . Cuviosul Alexei s-a nascut in anul 1840, in orasul Kiev. Era al noualea copil la parinti. Cand s-a nascut era mut, nu putea vorbi. Cand copilul a implinit 12 ani, la Sfanta Inviere, Sfantul Mitropolit Filaret Amfiteatru i-a spus: “Vladimir, Hristos a Înviat!”. A treia oara copilul a raspuns:”Adevarat c-a Înviat!”. Cand tanarul a ajuns sa fie calugarit la Lavra Pecerska, staretul a vrut sa-l calugareasca cu numele de Nicolae. Si cand a venit clipa sa-l calugareasca staretul a uitat numele pe care voia sa i-l puna si un glas interior, din suflet ii spunea: ”Alexei”. Si l-a calugarit cu numele Alexei. Cuviosul Alexei a murit in anul 1917. Timp de 22 de ani a fost mare duhovnic la Lavra si aici la manastirea Goloseev. Din anul 1917 pana in 1993 la sfantul mormant al lui tot timpul se faceau minuni, lumea venea sa ceara ajutor. In anul 1993 s-a redeschis manastirea, s-a facut canonizarea si in 4 octombrie a fost descoperirea Sfintelor Moaste ale Cuviosului. Cu ajutorul rugaciunilor Sfantului Alexei, manastirea renaste din ruini. Tot aici la Goloseev se afla Moastele Sfintei Alipia,o Sfanta "nebuna" pentru Hristos.Aceasta a prevestit cu cateva zile inainte de evenimentul de la Cernobal(explozia de la centrala nucleara-1986) ,vorbind despre dezastrul ce avea sa se intample ! MANASTIREA CERNIGOV-SFANTUL LAVRENTIE DE CERNIGOV Catedrala Sf. Treimi din Cernigov (1696), moaşte Sf. Ierarh Teodosie, Sf. Ierarh Filaret şi ale Sfântului Lavrentie(1950) Arhimandritul Lavrentie, cu numele sau de botez Luca Evseevici Proscura, s-a nascut în anul 1868 în satul Karilsk în apropierea Koropului, regiunea Cernigovsc. Parintii lui, Evsevii si Hristina, au fost tarani simpli. În familie erau 7 copii, din care 5 erau baieti. Luca era unul din cei mai mici. Copilaria lui a fost grea, fiind nevoit înca de mic sa se obisnuiasca cu orice fel de munca pe lânga casa si sa munceasca mult. Pe lânga toate greutatile familiale, el a avut necazuri si cu sanatatea trupeasca. Fiind înca micut, si-a pus pe cap, în joaca, o galeata si alerga prin ograda, dar împiedicându-se de un purcelus a cazut pe spate, lovindu-se atât de rau ca a ramas schiop pentru toata viata. Deoarece mama lui era foarte bolnava, încât nu se putea ridica adeseori nici din pat, iar tatal murise când Luca era mic, baiatului i-au revenit, din cauza infirmitatii sale, responsabilitatile de pe lânga casa, atât barbatesti, cât si femeiesti. El pastea caii, îngrijea vaca, taia lemne, facea foc în soba, cocea pâine, facea curat prin casa, dadea cu var, spala rufe, ba chiar a învatat sa si croiasca si sa coase. Luca a învatat la scoala din sat. Având o minte agera si ascutita, îsi însusea cu multa usurinta toate lectiile si-si întrecea colegii, încât învatatorul i-a încredintat supravegherea si instruirea elevilor mai mici din scoala, iar el îndeplinea cu multa bucurie aceasta misiune. Era cunoscut în toate situatiile ca un baiat capabil, ascultator, sârguincios si foarte muncitor, însa o chemare deosebita a simtit el pentru muzica si cântarile bisericesti. Înca de mic a învatat sa cânte la vioara, iar dimineata, dupa ce ducea caii la pascut, lua vioara si cânta melodiile lui preferate pâna aproape de micul dejun, melodii în care el îsi punea tot sufletul lui curat de copil. Pe vremea aceea, elevii erau învatati sa cânte în corul bisericii. Abia aici micutul Luca se simtea în largul lui, aici era bucuria lui. Si-a însusit repede totul, atât cântarile cât si rânduiala slujbelor bisericesti, astfel încât înca de la vârsta de 12 ani îi învata pe micii coristi si, cu ajutorul preotului, conducea corul alcatuit din copiii mici, atât fetite cât si baieti. Cu darul lui Dumnezeu si cu ajutorul preotului, la vârsta de 14 ani conducea singur chiar si corul bisericesc. Când era adolescent si locuia în casa parinteasca, de multe ori vorbea cu Maria, cumnata sa, sotia fratelui sau Vartolomeu. – Cât de greu îi este crestinului sa traiasca în lume, în ziua de azi. Dracul nu-i da pace deloc. Merg seara pe drum, iar el, diavolul, merge lânga mine. Îmi fac semnul Sfintei Cruci si pe mine si pe tot împrejur si el se departeaza (se retrage) un pic. Apoi, din nou se apropie de mine si merge fluierând. Altadata, cosea la masina în bucatarie, caci învatase sa croitoreasca, (va povesti mai târziu Parintele Lavrentie): „– Stau eu asa si cos, iar când ridic ochii îl vad sub masa pe necuratul, care statea întins pe o coasta si motaia. Eu n-am rezistat, si am întrebat-o pe Maria: – Tu vezi cine sta sub masa? – Cine? a întrebat Maria speriata si s-a uitat sub masa. – Sta dracul si doarme sub masa. Oare, nu-l vezi? Iar Maria nu vedea nimic“. Ca urmare, înca din adolescenta Luca simtea chemarea pentru viata monahala. Aceasta au simtit-o si ceilalti colegi din cor, urmându-i mai târziu exemplul. Aproape toate fetele au plecat mai târziu la manastire, iar dintre baieti multi au ajuns chiar la Athos. Deseori Luca vizita singur manastirea de monahi Râhlâ, unde ar fi vrut sa ramâna si care îl atragea în mod deosebit prin trairea vie si viata duhovniceasca autentica. Desi manastirea1 se afla la o distanta de 19 km de satul sau natal, el parcurgea pe jos aceasta distanta, cu bucurie. Dar dorul lui de manastire a trebuit sa cedeze în fata dragostei materne. Abia dupa moartea mamei sale, renuntând la partea sa de mostenire în favoarea fratelui sau mai mic, Damian, l-a rugat pe fratele sau mai mare, Vartolomeu, care a ramas sa locuiasca în casa parinteasca veche, sa-l conduca la manastirea Râhlâ. Si astfel, la vârsta de 23 de ani a fost primit în obstea monahala, unde trecu sub ascultarea parintelui care conducea corul manastirii, fiind deja bine cunoscuta înzestrarea sa muzicala. Vestea despre darurile tânarului si înzestratului ucenic s-a raspândit repede si în afara manastirii, ajungând pâna la manastirea „Sfânta Treime din Cernigov, si la Episcopul locului, Antonie, mare exemplu de traire si mare râvnitor al înaltei vieti duhovnicesti. Se spune despre el ca avea doar doua rânduri de haine: una ce o purta zilnic, iar alta în zilele de sarbatoare. Iar daca, de ziua Sfântului al carui nume îl purta – de Sfântul Antonie, primea în dar o rasa noua, îndata el o dadea de pomana altcuiva. Vladica Antonie a vazut înca de la început în tânarul ucenic un mare slujitor al lui Dumnezeu, de aceea a si insistat mult pentru transferarea lui. Când s-a facut cererea pentru transferarea ucenicului Luca de la manastirea Râhlâ la manastirea „Sfânta Treime“ din Cernigov, fratii din manastire au devenit gelosi pe Vladica cârtind: – „Ce tot atâta Luca, Luca! Luca la deal, Luca la vale, de parca n-ar mai exista si alti monahi“. Dar Vladica Antonie, mângâindu-i, le spuse: – „Ehei! Asta e un asa Luca, de care o sa întrebe toata lumea“. Ceea ce, bineînteles, s-a si îndeplinit. Dar Luca nu voia sa paraseasca manastirea de metanie Râhlâ, nu voia sa plece din acest locas retras care-i devenise atât de drag, si unde în rugaciune se simtea atât de aproape de Dumnezeu. De aceea adormi dupa slujba de noapte cu lacrimi pe obraz si cu durere în suflet. Însa, în vis, i se arata chipul Maicii Domnului de pe icoana de la manastirea „Sfânta Treime“ din Cernigov, care apropiindu-se de el l-a binecuvântat. Acest vis într-atât l-a cutremurat încât, sculându-se din somn dis-de-dimineata, cu frica lui Dumnezeu, si luând binecuvântare de la staret, pleca în mare graba la manastirea din Cernigov. Prezentându-se Episcopului Antonie, îi spuse cu toata inima: – Binecuvântati, Preasfintite Vladica, iata, am ajuns! Binecuvântându-l si învaluindu-l cu privirea sa blânda, Episcopul îi zise: – Bine ai venit la noi, frate Luca. Pentru început te vei ocupa de pregatirea tinerilor seminaristi. Când intra în biserica, Luca recunoscu imediat chipul Împaratesei Ceresti – Maica Domnului ce i se aratase în vis si-l binecuvântase. Aici, în manastirea „Sfânta Treime“, a depus el votul monahal si a primit numele de Lavrentie, aici în 1895 a fost numit ieromonah, si tot aici a primit ca ascultare numirea de egumen. Toti fratii de manastire pe care i-a avut: monahul Smaragd, Malahiil, Mihail, Inokentie, Efrem si multi altii, toti l-au ascultat si au urmat întocmai sfaturile lui duhovnicesti. Înca din tinerete a învatat si a practicat rugaciunea lui Iisus si i-a învatat si pe altii. De trei ori a ajuns în muntele Athos si a fost în pelerinaj si la Ierusalim pentru a se închina la locurile sfinte. Înfatisarea Parintelui era placuta, chipul lui blând iar prezenta lui radia bunatate si liniste duhovniceasca celor din jur. Parul, albit devreme, era alb ca zapada, fata lui luminoasa arata tuturor bucurie si dragoste, iar ochii lui albastri emanau bunatate, cuprinzându-i pe toti cu privirea lor profunda… De statura mijlocie, era nedezlipit de toiagul lui. Eufrosina, nepoata Parintelui, ne povesteste ca, pâna în 1933, Parintele a venit si a slujit de câteva ori în biserica din Karilsc, locul sau de bastina. Iar când, dupa savârsirea Sfintei Liturghii, se întorcea acasa întotdeauna cu hainele ude de transpiratie, ne zicea în timp ce se schimba: „Voua va este greu sa munciti pamântul, iar noua ne este si mai greu sa ne rugam pentru voi toti. Dar noi toti transpiram bine“. Niciodata Parintele nu-si uita rudele; astfel, nepoatei sale, Eufrosina, i-a daruit o crucita de aur, iar nepotului sau, Petru, masina sa manuala de cusut. Când fratelui sau mai mare, Vartolomeu, i-au luat vaca, Parintele i-a dat bani sa-si cumpere alta. Întotdeauna când venea în sat, îsi povatuia6 nepoatele buna purtare (morala): „sa nu umble sa se distreze cu soldatii sau cu alti baieti ci sa se pastreze curate înaintea lui Dumnezeu, iar atunci când se vor casatori, sa se cunune la biserica si sa respecte zilele de post rânduite de Biserica“. Parintele Lavrentie era tânar când, în una din vizitele sale în satul natal, i-au spus de tânara lor vecina ca s-a maritat. Întâlnindu-se cu ea, el a întrebat-o: – Pentru ce te-ai casatorit? Nu trebuia sa te casatoresti. – Dar de acum m-am cununat! Sunt casatorita la Biserica, asa ca va trebui sa traiesc în continuare astfel, a raspuns tânara femeie oarecum neîncrezatoare. Dar viata ei a fost foarte grea, caci sotul ei, fiind necredincios, i-a amarât toate zilele si, astfel, biata femeie îsi amintea deseori de cuvintele Parintelui Lavrentie, care, desi era înca tânar, i-a aratat viitorul. Timpul trecea si nimic nu putea fi oprit în loc, totul se petrecea precum era rânduit. Cântaretii cei mai buni, cu experienta, erau trimisi în alte localitati, iar altii plecau singuri pentru a organiza coruri în alte biserici. Corul a început sa se împutineze, iar Parintele completa lipsa cu tineret din sat care frecventa biserica. Pentru aceasta folosea toata agerimea cu care fusese înzestrat de mic si toata iscusinta si experienta sa duhovniceasca. Daca vreo fata avea înclinatii pentru viata monahala, el se ruga tot timpul si-i dezvolta dragostea pentru cântarile bisericesti si pentru rugaciune. Si uite asa, încet-încet, turma a început sa se completeze cu tineri binecredinciosi. În taina, îi învata sa se roage, le dadea matanii, îi ajuta sa înteleaga profunzimea cântarilor si scrierilor bisericesti si, de asemenea, îi ajuta sa-si gaseasca de lucru. Vestea despre bunatatea si darul înainte-vederii Parintelui se raspândea tot mai departe si mai departe. Cu binecuvântarea Vladicai Pahomie s-au adunat multi cântareti bisericesti, dintre care multi au devenit apoi solisti talentati ai corului bisericii. Una dintre ele îsi aminteste ca era doar un copil când a venit pentru prima data la manastire, însotindu-i pe cei vârstnici, si începu sa plânga înaintea Parintelui. Acesta, vazând-o, a mângâiat-o pe cap si i-a spus: – Nu plânge, caci vei deveni cântareata împarateasca. Bineînteles ca ea atunci, fiind micuta, nu a înteles nimic, dar proorocia s-a împlinit întocmai, ea a ajuns sa slujeasca cu glasul sau Împaratului Ceresc. Si au trecut si aceste timpuri si au venit alte vremuri, mai grele. Monahilor si tuturor „li s-a propus sa plece“, caci manastirile trebuiau închise „pentru reparatii“ (1930). În aceasta grea perioada, Parintele a trait la poalele unui munte, la o vaduva drept-credincioasa ce se numea Elena. Acolo, într-o casa veche, Parintele ocupa o mica camera, petrecându-si timpul în post si rugaciune, atât pentru turma sa împrastiata, cât si pentru întreaga lume. Din cauza prigoanei împotriva Bisericii, fiii sai duhovnicesti doar noaptea puteau sa bata tainic în geamul Parintelui. Dar nu-i primea pe toti. Ci, având darul înainte-vederii, el îi stia pe toti când vin si pentru ce. Astfel, el a prevazut prigoana si închiderea bisericilor si le spunea: – Cititi si pastrati cartile, ca de ele o sa aveti mare nevoie. Pentru ca înca vor mai fi manastiri, si vor mai fi si arhierei drept-credinciosi si toate cartile va vor fi de mare folos. Înainte de începerea razboiului, Parintele a prevazut marea nenorocire a poporului. Neîncetat se ruga si plângea, spunând ca mult sânge nevinovat va curge. Când în 1941 a început razboiul, Parintele, prin straduinta sa, a redeschis fosta manastire de calugari „Sfânta Treime“ si a transformat-o în manastire de maici, iar mai apoi manastirea „Domnitskii“. La început, în prima manastire erau 75 de maici, iar în cea de-a doua doar 35. A adunat cântareti, iar cu timpul i-a împartit în doua coruri. Fiind principalul coordonator, i-a învatat cântari noi, patrunse de o profunda traire duhovniceasca. Vestea corului condus de Parintele Lavrentie a ajuns departe, în afara orasului. Având dragoste pentru orice fel de munca, atunci când au început reparatiile manastirii, el se implica în toate activitatile, dând sfaturi practice mesterilor ce construiau sobele, celor ce refaceau peretii, cât si celor ce reparau acoperisul. Când mesterii s-au plâns de calitatea rea a scândurilor, Parintele le raspunse: – Nu-i nimic, pentru 20 de ani sunt bune, iar apoi, ce va da Dumnezeu. Au fost situatii când au fost nevoiti ca lucreze si în timpul iernii, perioada în care mortarul amortea (se întarea) din cauza frigului. Odata, lucrurile nu mergeau deloc bine si au mai chemat ajutoare, la care unul din cei veniti îi spuse: – Parinte, pentru aceasta munca este nevoie de multa putere. Atunci Parintele s-a apropiat si rugându-se a facut semnul Sfintei Cruci peste mortarul amortit. Spre mirarea tuturor, mortarul a devenit foarte moale si usor de prelucrat. Atunci toti au înteles ca aceasta minune s-a petrecut pentru rugaciunile staretului Lavrentie. În treburile gospodaresti ale manastirii, Parintele iubea sa dea sfaturi si sa urmareasca singur buna lor împlinire. Au muncit mult maicutele pentru restaurarea bisericii si a chiliilor lor. Aduceau apa de la mare departare, de la o fântâna de pe colina; taiau brazde de pamânt cu târnacopul si le aduceau cu spatele la biserica, deoarece un singur cal nu le era suficient pentru munca lor. Dupa multa munca si grea osteneala, abia în 1942, la Pasti, au reusit sa slujeasca prima Sfânta Liturghie în biserica renovata. Abia acum Parintele s-a mutat de la sora Elena în chilia de la manastire. Multa bucurie si împlinire sufleteasca au avut atunci! Fiind cunoscut ca un bun duhovnic, la usa Parintelui Lavrentie tot timpul era o multime de oameni pentru spovedanie. Cu darul sau înainte vazator, pe multi din ucenicii sai i-a prevenit si i-a ferit de multe necazuri. Când în 1942 a venit Vladica Simon al Ucrainei de Vest, Parintele a spus: – „Ehei, asta-i de-al nostru!“ Iar când a venit Vladica Iakov în 1947, Parintele a spus: – „Sub asa Vladica va înflori viata duhovniceasca a orasului“, ceea ce s-a si îndeplinit. Înca înainte de începerea razboiului din 1941 Parintele a proorocit spunând direct: – „Pentru tot ce se face în afara rânduielilor bisericesti si în sarbatori, totul se va ruina si va arde. Iar apoi se vor deschide manastirile si oamenii se vor cai si se vor ruga lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, dupa mare mila Sa, le va mai da putin timp, pâna când se vor completa rândurile îngerilor cazuti“. Cu lacrimi în ochi, adeseori, el repeta aceste cuvinte. Parintele a avut si el ispitele sale. Din uneltirea diavolului, adeseori Vladica Boris se supara pe el si se purta distant, (grosolan), iar uneori si maicuta egumena. El, însa, era smerit si cu îndelunga rabdare, si cu iubire suporta totul, rugându-se cu dragoste pentru toti cei ce erau suparati pe el. Cu aceasta el l-a biciuit pe vicleanul diavol si l-a biruit, iar în ochii credinciosilor si a ucenicilor sai devenea mai înduhovnicit, mai mare si mai iubit. Pe lânga staret, în manastire vietuiau înca douasprezece surori, iar doua dintre ele îi slujeau lui. Trapeza era comuna; acolo ei se si rugau împreuna. Iar atunci când Parintele nu putea sa mearga la biserica din slabiciunea sanatatii sale, toti îsi faceau rânduiala monahala – rugaciunile – în chilie. El practica neîncetat rugaciunea lui Iisus si se straduia sa le învete si pe surori, explicându-le cum sa se roage, adica atunci când trageau aer în piept sa spuna: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu“, iar când dadeau aerul afara din plamâni sa spuna: „miluieste-ma pe mine, pacatoasa“. Iar unei ucenice, la rugamintea de a-i binecuvânta mataniile, i-a spus: – „Rugaciunea este un lucru bun, este un lucru îngeresc, iar tu roaga-te dupa degetele mâinii stângi. Apropie degetul mare de cel mic si spune de 10 ori: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ma pe mine, pacatoasa, iar apoi treci la inelar si tot asa la restul degetelor. Si uite asa vei capata obisnuinta pentru rugaciune, mintea însa trebuie introdusa si închisa permanent în cuvintele rugaciunii, altfel ea umbla pe unde se nimereste“. Corul era condus de Parinte cu mare iscusinta fiind alcatuit din ucenicii si maicutele Parintelui, numai doi basi erau dintre barbatii mireni. De la Muntele Athos el a adus multe cântari bisericesti noi: „Vrednica esti“, „Mila lumii“ s.a. Cu ocazia venirii la Cernigov a Patriarhului Aleksie, corul a fost invitat sa cânte la catedrala, ocazie cu care Patriarhul a ramas profund impresionat de cântari si a spus: – Asa ceva rar vei auzi undeva! Mitropolitul Ioan al Kievului a invitat corul Parintelui la Kiev, unde de asemenea au fost apreciati. În timpul razboiului, Parintele a vrut sa deschida manastirea de monahi de la Eltk, dar fiind putini frati a renuntat. Parintele se straduia sa completeze cât mai repede obstea monahala a manastirii „Sfintei Treimi“, pentru ca asa i-a spus Maica Domnului în vedenie. Pe ucenicii sai si pe râvnitorii de mântuire, Parintele îi primea în curtea manastirii sub un acoperis frumos asezat. El a proorocit moartea sa cu 8 ani înainte. Într-o discutie purtata cu ucenicii sai, el a spus: – Este unul aici care va mai trai 8 ani, iar altii si mai mult. Atunci când Parintele a murit, toate maicutele si-au amintit cuvintele lui. Alta data a spus: – Din acest moment eu voi mai trai un an si jumatate. Ceea ce asa s-a si îndeplinit. Tot atunci a mai spus: – Anul 1950 va va arata, iar în 1952 veti vedea multe rele. Într-adevar, Parintele a murit în 1950, iar în 1952 manastirea Domnitskii a fost închisa, „cica pentru reparatii“ iar maicutele s-au mutat toate la manastirea „Sfânta Treime“. [ Edited Thu Jun 07 2012, 10:50AM ]
Back to top

PrPtreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:19PM
admin Joined: Sun Mar 22 2009, 07:38PM Posts: 253	Manastirea Sfantul Panteleimon
Back to top

PrPetreIoa
a	Orasul Cernauti

PrPetreIoan	Mon Oct 04 2010, 10:21PM
	Orasul Kiev Aici se incheie calatoria noastra duhovniceasca pe binecuvantatele plaiuri ale Ucrainei !
Back to top

 

 

ROADELE BOGATE ALE DUHULUI: Manastirea Banceni si Parintele Mihail Jar – Calugarul cu 200 de copii si minunile credintei (Articole si DOCUMENTAR VIDEO)

Publicat pe 12 Jun 2011 | Categorii: Articolele saptamanii, Documentare/ Reportaje, Pagini Ortodoxe, Video |  Print This Post

• Gazeta de Maramures: Calugarul cu 200 de copii

Un roman uimeste Ucraina. Parintele Mihail Jar, staretul manastirii Banceni, situata la o aruncatura de bat de granita cu Romania a intemeiat un adevarat sat al orfanilor si copiilor care sufera de boli incurabile. Circa 200 de copii abandonati sunt crescuti in manastire si toti il considera si il stiga pe staret „tata”. Desi infiintata de nici doua decenii, manastirea si-a dobandit renumele de „lavra”, loc in care mila si minunile lui Dumnezeu pogoara mereu. Recent, un caz incredibil petrecut aici a socat Ucraina: o fetita de un an si jumatate a inviat practic din morti. Pentru minunea pe care le-a daruit-o orfanilor, staretul a primit titlul de erou al Ucrainei.

La 7 kilometri de granita cu Romania si la vreo 20 de kilometri de Cernauti, intr-o asezare romaneasca pitoreasca se inalta o Manastire tanara, cu nume bland, ca de copil: Banceni. „Cocotata” pe un Deal, ca un zid de aparare intre hotare ori lumi, „farpost”, cum spun ucrainenii, manastirea, asta si este, de fapt, o poarta spre o alta lume. O lume ireala, in care nu conteaza nimic decat credinta si dragostea.

Imediat ce treci de zidurile inalte si robuste din piatra, ai impresia ca intri intr-o „manastire a copiilor”. Printre calugari si calugarite se plimba tanci de cativa anisori, care se joaca cu rozaluri in loc de masinute si ii spun tata unui calugar inalt, cu infatisare ascetica: staretul manastirii, Mihail Jar.

In 1994, staretul, impreuna cu o mana de frati, au decis sa infiinteze aceasta manastire. Toti sunt romani, proveniti fie din zona Cernauti, fie de dincoace de granita, din Moldova. Au inceput de la zero. Aveau la ei doar niste cartofi si urzici culese, din care au fiert prima supa din istoria manastirii. Dar in 10 ani au reusit sa ridice 5 biserici si chilii. Si, in plus, case pentru aproape 200 de prunci. Calugarii de aici se declara romani, vorbesc romaneste si oficiaza Sfanta Liturghie in limba romana. Credinta este unica. La fel ca Neamul si Tara lor. La fel ca educatia pe care o dau micutilor. „Satul copiilor” se afla aproape de manastire, la Molnita. Iar povestea care a socat intreaga Ucraina a inceput in 2002. Atunci, calugarii au inceput sa ridice aici case si o biserica in care pruncii sa poata inalta rugaciuni catre Bunul Dumnezeu si sa-i multumeasca ca le-a daruit o familie. Cei mai multi sufera de boli grave si incurabile, ca SIDA. Tocmai de aceea au fost abandonati de parinti. Si nu i-a mai dorit nimeni. Au gasit insa mangaiere in manastirea parintelui Mihail. De atunci, din 2002, staretul a devenit „tata” pentru circa 200 de prunci. Toti il striga astfel. Si toti se bucura si de o „mama”. Parintele a compartimentat imobilul in asa fel incat doi-trei-patru copii locuiesc impreuna cu o calugarita care ii educa, ii indruma si ii iubeste.

Copiii invata, se roaga si vorbesc in romaneste, indiferent daca sunt romani, ucraineni, rusi sau maghiari. Au conditii de trai excelente, calugarii au amenajat inclusiv o mini-gradina zoologica si o ferma de vaci, pentru ca micutii sa aiba lapte proaspat.

Parintele vrea insa sa le ramana toata viata tata copiilor. Dupa insuratoare spune ca le va cauta slujbe si ii va ajuta sa-si construiasca o casa.
Pentru a intretine „orfelinatul”, parintele apeleaza la mireni, dar si la oameni cu potential financiar care sunt invitati sa boteze copiii. Devenindu-le nasi, ii sprijina si pe ei, dar si orfelinatul. Parintele povesteste adesea ca unii il intreaba ingrijorati ce vor face acesti copii in viitor. Dar el raspunde calm de fiecare data ca nadajduieste in Bunul Dumnezeu si Bunul Dumnezeu stie ca acesti copii trebuie hraniti, adapostiti, educati.

Parintele este extrem de atasat de copii pentru ca, la randul sau, si el a fost orfan. Si spune cu sinceritate ca de multe ori s-a intrebat „de ce a trebuit sa-mi fie atat de greu”. Abia dupa ce a devenit tatal a 200 de prunci a inteles de ce: altfel nu ii putea intelege si ajuta pe acesti micuti.

Manastirea este un loc in care s-a simtit din plin si deopotriva mila lui Dumnezeu, dar si rautatea oamenilor. „Intamplator” aici aveau loc chiar si 5 incendii pe an. In unele cazuri a luat foc chiar si casa copiilor. Se spune ca unora nu le place ca slujba se tine si in limba romana. Si ca micutii invata limba romana la scoala, desi stiu foarte bine si ucraineana, rusa, engleza etc.

Insa minunile au avut intotdeauna o putere mai mare. De fapt, intreg locul este o minune.

Parintele Mihail Jar colaboreaza cu liderii comunitatii romanesti din Ucraina si mai toate delegatiile care ajung in zona Cernauti sunt duse in vizita la masastire. Dintr-o asftfel de delagatie a facut parte si directorul Bibliotecii Judetene „Petre Dulfu”, Teodor Ardelean.

Aurica Bojescu, secretarul executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Romaneasca din Ucraina”, spune ca manastirea Banceni este cea mai importanta din zona Cernauti: „pentru grija pe care le-o poarta copiilor si pentru ce a realizat acolo, parintelui i s-a conferit titlul de erou al Ucrainei. Acolo se vorbeste romaneste. Copiii stiu insa foarte bine si limba ucraineana. Si slujba se tine in limba romana”.

Banceni, minunea romaneasca din Ucraina

Localitatea Banceni a facut parte, inca de la infiintare, din Principatul Moldovei. Dupa Unirea Principatelor Romane, la 24 ianuarie 1859, a intrat in componenta statului roman.

Acest teritoriu nu a facut parte niciodata din regiunea Basarabia sau din regiunea Bucovina, ci din regiunea cunoscuta astazi sub denumirea de Tinutul Herta si care a apartinut Moldovei si apoi Romaniei, pana la cel de-al doilea razboi mondial.

In perioada interbelica satul Banceni a facut parte din componenta Romaniei, in Plasa Herta a judetului Dorohoi. Pe atunci, populatia era formata aproape in totalitate din romani. Incepand din anul 1991, satul Banceni face parte din raionul Herta al regiunii Cernauti din cadrul Ucrainei independente. La recensamantul din 1989, numarul locuitorilor care s-au declarat romani, plus moldoveni era de 675, reprezentand 95,61% din populatia localitatii. In prezent, satul are 847 locuitori, preponderent romani.

Moastele sfintilor

In biserica manastirii se afla moaste ale Sfintei Mari Mucenite Varvara, iar paraclisul manastirii este inchinat Sfantului Serafim de Sarov, unul dintre cei mai mari sfinti ai Rusiei din secolul al XVIII-lea, iar aici se afla si particele din moastele sfantului, dar si o particica din piatra pe care s-a rugat sfantul o mie de zile si de nopti. Tot aici, intr-o racla, se afla particele de Sfinte Moaste ale altor peste o suta de sfinti.

Minunile de la Banceni

Manastirea a devenit celebra in intreaga Ucraina dupa un fapt petrecut recent, in Joia Mare. Un copil de 1 an si 8 luni, al unei familii care participa la Slujba la Manastirea Banceni din Ucraina, a fost gasit in apa, intr-o fantana arteziana din curtea Manastirii, dupa mai bine de 20 minute de cautari. A fost dus la cel mai apropiat centru medical, unde medicul a constatat decesul copilului. Parintele Mihail Jar se afla la Kiev, dar a insistat ca pruncul sa fie pus sub aparate. Dar medicul sustinea ca nu mai are rost, deoarece copilul e mort. La 6 ore de la petrecerea accidentului, Parintele a sosit la centrul medical impreuna cu o Cruce, in care sunt incorporate particele din Sfanta Cruce si moaste. Cand a atins pieptul copilului cu acea Cruce, inima copilului a inceput sa bata, dar nu se observa nici o activitate cerebrala. Copilul a fost dus la spitalul din Cernauti, unde Parintele Jar a venit cu o particica din moastele Maicii Serafima. Cand Parintele a atins fruntea copilului cu acele moaste, copilul a stranutat si a deschis ochii. Medicii au fost pusi in dificultate: cum sa anuleze certificatul de deces? Iar Mitropolitul Kievului cere imediat sa i se trimita toata documentatia cazului, pentru a ramane marturie.

De curand, tot aici, trei fetite bolnave de SIDA, in ultimul stadiu, s-au vindecat la rugaciunile obstii de aici catre Mantuitorul, Maica Domnului, a carei icoana de la Boian plange, si catre Sfintii ocrotitori ai acestui sfant locas.

Ioana LUCACEL
Mircea CRISAN
ioana@gazetademaramures.ro
mircea@gazetademaramures.ro

Data aparitiei: 2011-06-01

• Crestin Ortodox: Manastirea Banceni – Ucraina

• Stiri Botosani: Maica Serafima de la Manastirea Banceni

• Biserica TV: Manastirea Banceni sfant lacas de inchinaciune al romanilor din Ucraina

• Parohia Dudesti Braila: Pe urmele Sfintilor in Ucraina

• Pelerin ortodox: Copil inviat din morti de parintele Mihail Jar de la Manastirea Banceni

Legaturi:

• MINUNEA SFANTULUI NICOLAE de la Valea Screzii: PARINTELE NICOLAE TANASE. Picatura de “nebunie” a jertfei care rascumpara oceanul nepasarii generale (VIDEO). NOI CUM PUTEM AJUTA? - PARINTELE NICOLAE TANASE la ProTV – 1 decembrie 2010: “O ALTA ROMANIE”

“… Fara sa-ti dai seama, se prind de mana ta si merg alaturi de tine. Te fac sa intelegi ca asa e viata facuta: sa mergem impreuna si sa ajutam…“

• PARINTELE NICOLAE TANASE: “Ne-nasterea duce la razboi si la disparitia neamului. Inotam in sange pana peste cap. Cum s-a ajuns aici? MINTINDU-NE…”

• Pentru toti cititorii nostri, de Pasti: DAR DIN DAR DUHOVNICESC… O EMISIUNE PILDUITOARE SI EMOTIONANTA A PARINTELUI SAVATIE BASTOVOI cu niste tineri păstori, marturisitori PE VIU ai Invierii sufletelor prabusite (“Pietrele vorbesc”)

• MICII MUCENICI ASCUNSI. Cum ne rusineaza si ne mustra pacatele niste copii si tineri chinuiti, suferind de boli rare…
  

17 Comentarii »

« ARMONII SIMFONICE DE VARA “… pentru seara de Rusalii”, cu TUDOR GHEORGHE: “Totu-i plin de Duhul Sfant…” (AUDIO)

(Video) Obsesii iredentiste: demonstratii antiromanesti la Londra, unde s-a strigat Tara Secuilor nu e Romania »

Etichete: Manastirea Banceni, Parintele Mihai Jar

17 Comentarii »

 

 Peste 400 de copii îi spun "tată" unui preot VIDEO

PUBLICAT

Sâmbătă, 14 Aprilie 2012 19:50

ACTUALIZAT

Duminică, 15 Aprilie 2012 06:57

SURSA

REALITATEA TV

COMENTEAZĂ

Peste 400 de suflete îi spun "tata". Pe 33 dintre ei i-a înfiat cu acte în regulă. Pe ultimul, chiar în săptămâna Mare. E român, dar a ajuns erou naţional în Ucraina. Mihail Jar, stareţul mânăstirii Bănceni, a uimit lumea întreagă prin lucrările înfăptuite, la o aruncătură de băţ de graniţă, în apropiere de Cernăuţi.

 1253  5

 0

ARTICOL

GALERIE FOTO

VEZI VIDEO

22 COMENTARII

400 de copii îi spun tată unui preot

Citeşte totul despre:

copii, mănăstire, preot, reporterii realitatii, Ucraina

Reporterii Realităţii: Peste 400 de copii îi spun

În mânăstire se spune că se întâmplă adevărate minuni, prin puterea credinţei, pentru că până şi medicii au constatat cele şase vindecări miraculoase ale unor micuţi seropozitivi. O poveste emoţionantă într-un reportaj semnat Camelia Moise şi Cătălin Dinu.

Hleb, sau Hlebucica, aşa cum îl alinta părintele, este unul din cei patru sute de copii aflaţi în grija sa. El simte bucuria din jurul lui doar prin mâini. Pentru el, lumea nu are decât gust si miros. Celelalte simţuri nu le-a cunoscut niciodată: este surd, orb şi mut. Şi, de parcă nu ar fi fost îndeajuns, are epilepsie şi paralizie cerebrală. Părintele Mihail l-a învăţat lecţia cea mai importantă a vieţii: iubirea.

Parintele Staret are sub obladuirea sa doua manastiri, cea de la Banceni, unde vietuiesc 70 de calugari si la Boian, in care se afla cele 120 de calugarite. Maicile sunt cele care grijesc de copii.

Ei nu mai sunt orfani, orbi, surzi si muti care traiesc in saracie, pentru ca Parintele Mihail Jar colinda toate orfelinatele din Ucraina si-i aduce pe copii in cele cateva corpuri de cladire special construite pentru ei.

Mihail Jar, sau Arhimandritul Longhin, cum i se mai spune, s-a nascut foarte aproape de locul in care mai tarziu a ridicat manastirea. In copilarie isi aminteste ca isi dorea, pe cand se face mare, sa lucreze, fara bani, intr-un orfelinat.

"Se seamana pamantul si se ingrijesc peste o suta de vite. Se gaseste de mancare nu doar pentru copii, ci pentru fiece pelerin care calca pragul manastirii Banceni. In preajma sarbatorilor, tone de pachete cu mancare pleaca de aici catre inchisorile si azilele de batrani din Ucraina.", spune Mihail Jar.

Parintele Mihail il roaga pe Dumnezeu sa-I dea putere sa faca mai mult, pentru mai multi. Il roaga in limba romana. Insa la manastire se tine Liturghia in multe graiuri, pentru ca trebuie sa ajunga Cuvantul lui Dumnezeu la cat mai multi oameni.


Gurile rele au cartit ca cele cateva incendii care au avut loc la cladirile in care locuiesc copii, se poate san u fi fost intamplatoare. Dar, Parintele Mihail este de-a dreptul fericit cand primeste romani.

O lume ireala, in care nu e nimic mai important ca dragostea si credinta in Dumnezeu. Parintele Mihail Jar, nu demult, a primit numele de erou national. Iar manastirea, infiintata de nici doua decenii, a primit numele de lavra.

Imediat ce-i treci pragul, ai impresia ca intri intr-o manastire a copiilor. Mai mult de jumatate din numarul total el elevilor scolii de la Molnita, sunt copiii parintelui.

Nu mai stau izolati printre cei 60 de copii infestati, ci dorm, mananca si se joaca alaturi de ceilalti, care sunt doar orfani sau uitati de parinti.

"Arhimandritul stie ca are o mare misiune in fata lui Dumnezeu: sa le ofere ce e mai bun si mai ales iubire. Intrebarea pe care o pun copiii, cel mai des, maicilor, este, daca acestea ii iubesc. Si o repeta des. Iar maicile ii saruta si ii ingrijesc, de parca ar fi copiii lor, din… lume.", spune Maica Elizaveta.


Viktor Ianukovici, presedintele Ucrainei, vine cateodata, sa se roage la Banceni. Cu patru ani in urma, a taiat chiar panglica piscinei in care toti copiii invata sa inoate.

Parintele e bun si are inima deschisa pentru fiecare. Dar oamenii nu sunt la fel. Dupa Slujba de Inviere din urma cu cativa ani, au venit din Rusia, de la Manastirea Optina, sa slujeasca alaturi de el, Rasoforul Trofin, rasoforul Terapont si Ienomonahul Vasile.

Si aici, viata e facuta din toate, cele bune, dar si cele rele. Cele vrednice, dar si nevrednice. Moartea, nasterea si cununia, sunt cele trei mari taine ale vietii. In popor se spune ca unul naste, altul moare. Tania, una din fetele crescute de Parintele Mihail, si-a gasit alesul. Si s-a cununat cu el. A fost prima nevasta din manastire. Parintele a construit si o sala pentru nunti, cu 3500 de locuri, pentru a nu-I lasa pe copii sai fara nunta.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/reporterii-realitatii-peste-400-de-copii-ii-spun-tata-unui-preot_933160.html#ixzz23vIY1h1c