Apariţii OZN de la începuturile istoriei – Extraterestrii şi intratereştrii

Apariţii OZN de la începuturile istoriei – Extraterestrii şi intratereştrii

01 Sep 2012 Scrie un comentariu

by Gabriela Dobrescu in ARHEOLOGIA PROHIBITA SI MISTERE, CIVILIZATII ANTICE, ISTORIE SI REALITATE, UFO SI EXTRATERESTRII

Contrar credinţelor populare, fenomenul OZN este mult mai vechi. Oamenii au observat OZN-uri şi au avut contacte cu extratereştrii încă din preistorie, perpetuate apoi în antichitate, evul mediu şi până în prezent. În lipsa aparatelor de fotografiat, imaginile acestor întâlniri s-au păstrat sub formă de gravuri, picturi sau basoreliefuri. Totuşi, aceste mărturii istorice nu pun doar problema extratereştrilor, ci şi a intratereştrilor. La început… n-a fost Roswell!Cazul Roswell este probabil cel mai cunoscut inci­dent legat de extratereştri şi navele acestora. În vara anului 1947, un obiect neidentificat s-a prăbuşit pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, în apropiere de Roswell, New Mexico. Acest incident a stârnit nu­me­roase controverse. Reprezentanţii forţelor armate ale Statelor Unite susţin că ceea ce s-a găsit la Roswell au fost doar bucăţi dintr-un balon de supraveghere aeriană, pus pe seama proiectului Mogul, un proiect experi­mental care avea ca scop identificarea de la distanţă a undelor sonore generate de testele atomice sovietice, folosind nişte baloane care zburau la altitudini mari, dotate cu microfoane speciale. Susţinătorii teoriilor ufologice consideră însă că această explicaţie a fost doar o muşamalizare pentru ceea ce s-a găsit cu ade­vărat, anume, resturile unei nave extraterestre, prăbuşită împreună cu pilotul ei la Roswell. Adevărat sau nu, multe persoane trăiesc cu im­presia eronată că acesta a fost primul incident din istorie de acest gen şi că acest Roswell a fost punctul de începere a con­tactelor cu OZN-urile şi ex­tratereştrii.

În anul 1934, ziarul a­me­rican “Los Angeles Times” publica un arti­col despre un in­giner geo­log ca­re sus­ţi­nea că a desco­perit re­ţeaua u­nui la­birint aflat în sub­teranele din Los Angeles, ca­re ducea spre un oraş ascuns sub pământ, ce fusese construit de o ci­vilizaţie avansată, de oameni rep­tilieni, cu aproximativ 5.000 de ani în urmă, pentru a fi feriţi de catastrofele naturale de la suprafaţă. Scri­itorul britanic David Icke a susţinut mereu teoria exis­tenţei unor fiinţe reptiliene extra­te­res­tre, venite din sis­te­mul stelar Alpha Draconis, care şi-au construit baze subterane ascunse pe Terra, în spe­ranţa de a obţine, în timp, dominaţia planetei. Dar lă­sând la o parte aceste teorii poate prea în­drăzneţe, cert este că, încă din pre­istorie, oa­menii au putut ob­serva OZN-uri pe cer şi au avut con­tacte cu pa­sa­gerii acestora, nu­meroasele do­cumente, texte vechi, picturi şi gra­vuri făcând dovada acestui fapt.

Pământul gol

FOTO NASA

FOTO NASA

În anul 1864, în cartea sa “Că­lătorie spre centrul pă­mân­tului”, Jules Verne aduce în prim plan ideea unui pământ gol, care ascunde în interiorul său o lume aparte, necunoscută pentru cei care vieţuiesc la supra­faţă. Pro­ble­matica unor astfel de ipoteze a fost ridicată şi de comunitatea şti­inţifică. Deşi, cu tehno­logia exis­tentă, o astfel de călătorie spre centrul planetei nu era posibilă, cercetătorii au enunţat două po­sibilităţi legate de ideea pămân­tului gol: fie în centru se găseşte un nucleu fierbinte de lavă, fie interiorul planetei as­cunde o lume aparte. Până în prezent, cea mai adâncă ga­ură săpată în pământ a fost “Kola Superdeep Bore­hole”, de 12 km adâncime, din Rusia.

În urma aces­tor să­pături, au fost descoperite anumite anomalii geo­logice, cum ar fi temperaturile de peste 180 de grade Celsius, care nu au mai permis continuarea să­păturilor. Acest eveniment a dus şi la apariţia unei le­gende urba­ne, care susţinea că un aparat de înregistrat a fost legat şi apoi coborât în această gaură, de unde ar fi înregistrat nişte ţipete în­gro­zitoare, care duceau cu gândul la ţipetele sufletelor chinuite din Iad. În final, s-a dovedit că totul fu­sese doar o farsă elaborată.

Teoria Pământului gol sus­ţine că planeta ascunde în in­terior un spaţiu cu o su­pra­faţă considerabilă. În istorie, numeroase tradiţii şi religii vor­besc despre locaţii sub­te­rane secrete, ascunse de cu­rio­zitatea celor de la su­pra­faţa pământului. În Tibet, se vor­beşte despre oraşul Sham­balla, localizat în interiorul pământului. Budiştii vorbesc despre Agartha sau Agarthi, un regat aflat exact în centrul Pământului, despre care se spune că ar fi locuit de de­moni, ashura.

Dacii credeau şi ei că, pornind de sub munţii Bucegi, se întinde un la­birint subteran, în care se retrăsese zeul Zalmoxis. Mi­to­logia celtică vorbeşte despre Cruachan, supra­numită “Poarta spre Iad a Ir­lan­dei”, o peşteră prin care ieşeau din subteran tot felul de creaturi ciudate. Tot în Irlanda se spune că sub ţinutul Down ar exista un sis­tem de tu­nele sub­terane care duc spre lo­cul unde s-au adă­postit Tuatha de Da­naan, primii locuitori ai Irlandei. Triburile Angami Naga din In­dia susţin că strămoşii lor ar fi venit dintr-un ţinut sub­te­ran, teorie existentă la nu­­me­roase triburi, nu doar a ce­lor din India.
În perioada nazistă, So­cie­tatea Thule a studiat mi­turile care vorbesc despre dru­muri spre interiorul Pă­mântului. Se spune că Hitler ar fi dat ordin să se studieze o astfel de des­chidere în pă­mânt situată în An­­tarcti­ca. Mai târziu, în tim­pul pro­ce­selor de la Nü­ren­berg, ami­ralul Dönitz vorbea des­pre “o fortificaţie invizi­bilă în miezul gheţii eterne” cons­truită pentru Führer. În anul 2011, Horatio Valens şi Paul Veneti au prezentat o serie de hărţi vechi ale regi­unii Arctice şi a Polului Nord, care arătau un canion uriaş în centrul Polului Nord prin care râurile care curgeau spre acea zonă se scurgeau printr-un gol în pământ.

Zeii din ceruri

În majoritatea religiilor de pe glob, zeii şi alte fiinţe mitologice vin din ceruri. În Biblie, în “Vechiul Testa­ment”, apar numeroase rela­tări despre vizite ale înge­ri­lor pe Pământ. Aceste cobo­râri din ceruri sunt însoţite de fum şi zgomote puternice. În cartea lui Ezechiel, au­to­rul povesteşte cum a fost martorul coborârii unor fi­in­ţe cereşti, la bordul unei nave zburătoare. Era îm­bră­­cată în haine strălucitoare, stând în interiorul unei ma­şinării similare cu obiectele zburătoare aşa cum ni le reprezentăm astăzi, conform lui Erich von Däniken, autorul cărţii “Carele Zeilor, in  Misterele neelucidate ale trecutului”, descrierea acestei apariţii seamănă mai mult cu întâlnirile cu extratereştrii decât cu o relatare care ţine de domeniul supranaturalului. Numeroase gra­vuri au reprezentat această scenă şi, aproape toate, includ schiţe ale unor maşinării sau aparate de zbor. Până şi Josef Blumrich, inginer la NASA, a declarat că s-a inspirat din descrierea lui Ezechiel pentru maşină­rii­le pe care le-a construit.

Extraterestrul care ia contact cu un egiptean

Carul de foc al lui Ezechiel construit de specialisti dupa descrierea din Biblie

Numeroase teorii susţin că fiinţe extraterestre cu o tehnologie mult superioară celei deţinute de oameni au venit pe Pământ cu mult timp în urmă şi au influenţat în mod radical dezvoltarea civilizaţiei umane. Aceştia sunt “extratereştrii antici” sau “astronauţii antici”, care apar reprezentaţi în numeroase picturi murale, gravuri şi tablouri din preistorie şi până în prezent. În urma contactului cu aceste fiinţe, oamenii primitivi au înţeles în mod greşit tehnologia lor ca pe o dovadă a statutului lor divin. Astfel, primii zei au fost asociaţi cu aceşti vi­zi­tatori din ceruri. Numeroase opere de artă îi prezintă cu navele lor în diferite ipostaze. În tabloul intitulat “Botez”, al lui Aert de Gelder, apare o navă extra­terestră, din care se teleportează printre oameni o fiinţă cu înfăţişare umană. Printre basoreliefurile prezente pe monumentele egiptene există numeroase reprezen­tări de OZN-uri, fiinţe extraterestre şi aparate apar­ţi­nând unei tehnologii foarte avansate pentru acea pe­rioadă (inclusiv aparate de iluminat).

Printre bisericile ai căror pereţi sunt împodobiţi cu ima­gini care prezintă OZN-uri şi tehnologie extra­te­­restră se numără şi biserica Svetitskhoveli (cu o ima­gine a crucificării din secolul XVII), mânăstirea Det­jani din Kosovo, biserica San Lorenzo (cu pictura “Glo­ri­ficarea Euharistiei”), catedrala Notre Dame din Pa­ris (cu o tapiţerie din anul 1330), biserica Santa Ma­ria Maggiore (cu pictura “Miracolul zăpezii” de Ma­solino da Panicale) şi multe altele. În anul 1697, apărea la Hamburg o gravură care prezenta două OZN-uri apă­rute deasupra oraşului, în timp ce o gravură din 1660 prezintă un OZN apărut deasupra unor nave olandeze, care navigau pe mare. Alte gravuri prezintă OZN-uri în formă de ţigară sau de car. Astfel, devine clar că apa­riţiile de OZN-uri nu au început odată cu cazul Ros­well, ci ele sunt un fenomen întâlnit încă din stră­vechime.

Fiinţele din apă

Totuşi, extratereştrii nu sunt singurele fiinţe pre­zente în sursele antice şi medievale. Acestea vorbesc şi de in­tra­tereştri, care locuiesc fie sub pământ, fie în adâncul apelor. Ipoteza poate fi plauzibilă, ţi­nând cont de faptul că Terra este mai mult acoperită de su­prafeţe cu apă decât de pământ şi, din toată suprafaţa planetei care este acoperită de ape, doar o parte extrem de mică a fost cercetată de că­tre om. Acest lucru se da­torează limi­tărilor teh­nologice, care nu per­mit realizarea cer­ce­tărilor subacvatice în zonele foarte a­dânci, din cauza ni­ve­lului presiunii.

Sirena cu două cozi

Totuşi, a fost dovedit că di­ferite for­me de viaţă subac­va­tice există chiar şi la mare adân­cime, unde tem­pe­ratura este foar­te scă­zută şi lumina nu pă­trunde aproape de­loc.

Plinius a con­sem­nat în enci­clo­pedia sa relatări despre diferite tipuri de fiinţe care trăiau în apă şi ieşeau din când în când la suprafaţă, luând contact cu oamenii. Prima ediţie a lucrării lui Plinius, “Naturalis Historiae”, a fost publicată în latină de către Johannes de Spira, în anul 1469, la Veneţia. În anul 1582, Sigmund Fe­yerabend republica lucrarea, cu gravuri realizate de unul dintre cei mai interzişi gravori ai epocii, cunoscut sub pseudonimul de Jost Amman. Lucrarea vorbeşte despre nişte fiinţe care trăiau sub apă şi care posedau o tehnologie mai avansată decât cea a oamenilor. Aceste întâmplări consemnate vin de la martori oculari care au avut şan­sa să vadă astfel de fiinţe. O astfel de măr­turie vorbeşte despre nişte fiinţe ase­mănătoare unor dragoni de apă, descrişi de ma­rinarii care i-au vă­zut ieşind din “oraşe plutitoare”.

de la începuturile istoriei – Extraterestrii şi intratereştrii”>

Paznic al fiinţelor submarine

O altă fiinţă descrisă în “Naturalis Histo­riae” este “Vi­tulus Marinus”, un fel de câine care are rol de gardian, menirea lui fiind să păzească fiinţele care ieşeau din oraşele subacvatice. Tot un paznic era şi dragonul din “muntele de oţel”, expresie folosită de oamenii din acele vremuri pentru a defini navele de metal în care călătoreau fiinţele subacvatice.

În ceea ce priveşte fiinţele subacvatice, lucrarea descrie sirene şi sireni, în unele cazuri chiar cu două cozi, care trăiesc în oraşe aflate în adâncuri. Aceste fiinţe vorbesc multe limbi şi călătoresc în nave plu­titoare pline cu apă în interior. Unele nave au forma unor munţi de fier, în timp ce altele seamănă cu nişte roţi. De asemenea, textul descrie un submarin metalic în formă de monstru marin şi conţine o gravură în care un cercetător schiţează o navă spaţială care foloseşte ca principiu de zbor fuziunea la rece. Pe lângă descrie­rile acestor intratereştri, care locuiesc în oraşe din adâncuri, Plinius consemnează în lucrarea sa şi o legendă care descrie o întâlnire de gradul trei.

Extratereştrii ca oameni

Conform legendei consemnate de Plinius, o zeiţă vine din ceruri la bordul unui car metalic cu foc. Aceas­ta are formă umană şi este foarte frumoasă. Ea se îndrăgosteşte de Vair, un prinţ din acele locuri. Cei doi obişnuiau să se întâlnească ori în castelul lui Vair, ori pe nava ei, până în ziua în care zeiţa trebuia să plece. Dacă pleca, ea nu se mai putea întoarce decât peste câteva mii de ani, timp în care el ar fi murit, aşa că îi pro­pune lui Vair să o însoţească în lumea ei. Acesta se gândeşte că nu îşi poate lăsa regatul şi îi re­fuză propunerea. Înfuriată, ze­i­ţa îl răneşte grav pe Vair, după care pleacă. Vair rămâne cu răz­boinicii lui loiali care îi îngrijesc rănile. El va su­pravieţui, doar că în­ne­buneşte şi, spre bătrâneţe, începe să picteze imagini cu apa­ratura vă­zută pe nava zeiţei, reprezentată ulterior în gravura lui Jost Amman, care schiţează aparatul de zbor bazat pe prin­ci­piul fuziunii la rece.
Legenda prezentată de Pli­nius în “Naturalis His­toriae” ofe­­ră un detaliu foarte intere­sant. Zeiţa venită din ceruri avea un aspect perfect uman. Astfel, se conturează ipoteza “co­loniei peniten­cia­re”, care susţine că extra­te­reştrii fac parte tot din rasa umană, doar că o parte dintre ei au fost pe­depsiţi pentru o ofen­să foarte gravă, motiv pentru care au fost exilaţi pe Pământ. Aici, ei şi-au continuat vieţile şi s-au înmulţit, doar că, odată cu tre­cerea timpului şi cu nu­me­roasele cataclisme care au lovit Terra, cunoştinţele lor iniţiale s-au pierdut.

OZN-ul de la mănăstirea Detjani – Kosovo

Aşa s-ar fi explicat existenţa unor civili­zaţii foarte avan­sate pe Pământ în tre­cut, cum era ci­vilizaţia continentului pier­dut Atlantida. În plus, cercetările actuale au do­vedit că 70% din ADN-ul uman este alcătuit din segmente care nu aparţin nici unei alte specii existente pe Terra. Deci, nici vorbă de evoluţie!

O altă posibilă explicaţie o constituie contactele cu o civilizaţie extraterestră mai avansată, care a dezvăluit oamenilor cunoştinţe ce le-ar fi putut fi de folos, ca în cazul egiptenilor. Chiar există ipoteze care susţin că faraonii egipteni erau zei veniţi din ceruri, teorii susţinute şi de descoperirile arheologice din diferite zone, unde au fost găsite mumii cu o formă a capului foarte diferită de cea a contemporanilor lor, cu craniul alungit şi cu creierul foarte dezvoltat.

Un alt exemplu îl constituie liniile de la Nazca, acele structuri geo­metrice de pe sol, vizibile doar din aer, care prezintă coordonate exacte din sistemul solar, despre care se crede că au fost construite ca un aerodrom pentru navele extraterestre. Totuşi, toate acestea sunt numai câteva dintre numeroasele ipoteze, teorii şi exemple, care constituie un repertoriu vast, ce se îmbogăţeşte în mod constant.

http://www.formula-as.ro/2012/1032/enigme-16/aparitii-ozn-de-la-inceputurile-istoriei-extraterestrii-si-intraterestrii-15442