Prin credinta a fost mutat Enoh de pe pamânt, ca sa nu vada
moartea. Si n-a mai fost gasit, pentru ca Dumnezeu îl mutase. Caci
înainte de mutarea lui, primise marturia ca este placut lui
Dumnezeu. Evrei 11:05
Originea denumirii de Big Brother este celebra distopie a lui Orwell,
1984. Ea desemnează acolo pe tătucul omniscient ce decide minuţios
destinul tuturor supuşilor. Este clar că ficţiunea 1984
a aproximat binişor situaţiile istorice în care s-au găsit oamenii
prinşi sub năpasta comunismului. Însă trebuie mers mai departe
şi afirmat cât se poate de răspicat că între comunism şi
organizările politice care nefericesc lumea recentă nu este o diferenţă
categorică, ci un continuum. Iar elementul comun este statul, adică,
organizaţia care deţine în exclusivitate (monopolist) dreptul de a
impozita şi de a legiui. Un periplu relevant şi fascinant prin acest
continuum este teoria comparată a socialismelor de tip rus, social-democrat,
conservatorist sau al ingineriei sociale pe care o face Hans-Hermann Hoppe în
a sa Teorie a socialismului şi
capitalismului. Statul este o revoltă împotriva firii, pentru că
oamenii sunt liberi prin natura lor iar statul este din altă lume decât
cea a libertăţii, cu principiul său de eliminare a celuilalt.
Astfel, trebuie făcută o distincţie importată – între stat
şi societate. Statul sunt acei oameni angrenaţi activ (nu numai administraţia
şi birocraţia, ci şi o bună parte din clientela ei economico-politică)
în producţia de bunuri şi servicii bazată pe privilegii, pe încălcarea
drepturilor de proprietate ale celorlalţi. Societatea sunt ceilalţi,
cei care nu pot sau refuză să intre în stat, adică cei care se
mulţumesc să se angajeze în schimburi libere. Acţiunea umană
poate cădea fără rest în două categorii distincte: agresiune
sau interacţiune paşnică. Statul este agresiune instituţionalizată,
societatea este interacţiune paşnică.
Statul nu are caracter voluntar pentru că îi sileşte pe oameni să
aleagă o altă utilizare a proprietăţii lor decât ar fi ales
în condiţii de libertate. Aşadar, impozitarea nu este nimic altceva
decât furt, jecmănire, tâlhărie perpetuă. Iar faptul că
statul scrie unul sau mai multe texte prin care afirmă că este singurul
ce are dreptul de a agresa fără a fi pedepsit şi că atunci
când o face aceasta se numeşte impozit, taxă, sau siguranţă
naţională şi că acestor texte le dă titlu de legi nu
ar trebui să ne amăgească. Furtul rămâne furt, crima rămâne
crimă şi atunci când le face statul. Cu alte cuvinte, statul este
la fel de vinovat precum împăratul este gol puşcă în faimoasa
poveste a lui Andersen.
Mai mult, trebuie subliniat dinamismul cancerigen al criminalităţii
în cadrul statului – acea competiţie pe dos, prin comparaţie cu piaţa
liberă, din care ies învingători cei mai pricepuţi să jefuiască,
să manipuleze, să construiască pretexte de a interveni. Profilul
acestei concurenţe este legea junglei, homo homini lupus. Societatea
întreagă este absorbită prin această dinamică a statului
dintr-un cerc virtuos al cooperării mutual benefice într-un iureş
al conflictului generalizat – războiul tuturor împotriva tuturor. Nu numai
cei care sunt strict în lupta pentru putere se „devorează” reciproc, ci,
indirect, toţi ceilalţi (de pildă, lupta pentru procente din
buget care să fie alocate în diverse sectoare; sau adoptarea sau nu a unui
tarif vamal etc.)
Trecând acum la arhitectura modernă a statului, să arătăm
care sunt pilonii pe care molohul îi trânteşte neîncetat asupra societăţii
pentru a-şi clădi şi consolida existenţa: protecţie
şi justiţie, educaţie, monedă, transport şi comunicaţii,
ecologie. Toate aceste domenii ale vieţii în societate sunt acaparate de
stat şi sunt păzite cu străşnicie în sistemul închis al
privilegiilor pentru că sunt esenţiale pentru menţinerea şi
dezvoltarea statului. De pildă, monopolizând justiţia şi protecţia
îşi elimină eventualii competitori, fiind neîngrădit în activitatea
ulterioară; monopolizând educaţia inoculează mentalitatea etatistă
în mase, preluându-le încă de la cele mai fragede vârste posibil şi
eliminând şi aici orice curent intelectual critic independent; prin pilonul
monedei câştigă o unealtă preţioasă pentru susţinerea
propriilor activităţi cu resurse. (Din Ce
le-a făcut statul banilor noştri de Murray Rothbard putem
afla trista istorie a degenerării monedei prin intervenţia statului.
De la aurul care era folosit şi recunoscut în toată lumea, statul
a monopolizat producţia de monedă prin paşi succesivi, iar în
prezent banii sunt un instrument al furtului intituţionalizat şi al
suferinţei recurente manifestate în crizele financiare. Rolul banilor sănătoşi
este esenţial într-o economie. Moneda are în primul rând menirea de a facilita
calculul economic şi astfel de a da raţionalitate imensei şi
complicatei structuri de procese de producţie ce susţine societatea.
Când moneda este denaturată aşa cum se întâmplă azi, adică
ruptă de sfera de producţie a proprietăţii private, consecinţele
sunt grave: inflaţie şi cicluri economice. Dintr-un articol al lui
Ludwig von Mises, Ciclul
economic şi expansiunea creditelor – consecinţele economice ale banilor
ieftini putem începe să le înţelegem.) În sfera ecologiei,
printr-un animism ieftin, „fratele cel mare” utilizează criterii arbitrare
pentru a-şi justifica interferenţele cu modalitatea, ritmul şi
structura în care oamenii doresc să-şi aloce resursele. Prin controlul
strict asupra infrastructurii de transport şi comunicaţii, se urmăreşte
facilitarea accesului către subiecţii impozitării sau eventualii
dizidenţi, precum şi spionarea propriilor supuşi.
Modul statal de organizare batjocoreşte şi distruge toate aceste
domenii. Calitatea şi cantitatea pe care toate produsele acestor sfere
ale activităţii umane le-ar putea avea ar fi inimaginabil mai mari
dacă de ele s-ar ocupa piaţa liberă, adică sistemul de producţie
în care e loc şi pentru celălalt, dacă serveşte mai bine
consumatorul.
Ce concluzie se poate trage din toate acestea? Că statului definit ca
sistem de privilegii bazat pe impozitare şi ultimul cuvânt asupra legilor
i se potriveşte sintagma de Big Brother. Dar nu numai atât. Statul nu este
doar un frate mai mare tâmp care ne ţine din scurt pentru că ne vrea
binele. El este un Big and Mean Brother pentru că binele lui este răul
celorlalţi. Consumatorii de impozite îi parazitează pe plătitorii
acestora (deşi nu putem suprapune categoriile de plătitor net de taxe
şi consumator net de taxe peste cele de victime şi, respectiv, agresori).
Iar reglementările, limitarea libertăţilor îi satisfac pe unii
cu costul insatisfacţiei şi suferinţelor materiale ale celorlalţi.
Statul este un frate mai mare pervers, întors împotriva vieţii, este un
rău şi nu este necesar.
Soluţia evadării de sub tutela lui Big Brother poate fi privită
în mai multe feluri. În primul rând, la nivel individual şi privind către
eternitate, avem nădejdea că dacă suntem buni vom trece după
moarte într-o lume unde răul nu pătrunde. Apoi, la nivel social şi
în plan temporal apropiat, dacă ţinem cont că grupul parazitar
trebuie cu necesitate să fie mai mic decât cel parazitat, înţelegem
că puterea lui Big Brother este în ultimă instanţă ideologică.
Big Brother ne sperie cu legitimitatea pe care noi i-o acordăm. Big Brother
poartă lupte nedrepte cu sudoarea şi sângele nostru împotriva noastră,
întru aservirea noastră, deoarece noi credem că el este necesar şi
pentru că nu prea avem idee despre ce poate fi când el nu mai este. Dacă
vrem să zărim faţa lumii fără Big Brother sunt de folos
Acţiunea umană a lui Ludwig
von Mises - pentru a înţelege economia pieţei libere – Etica
libertăţii a lui Murray Rothbard - pentru a înţelege
dreptatea societăţii libere – şi, foarte concret, Producţia
privată de apărare a lui Hans-Hermann Hoppe - pentru a vedea
cum se prăbuşeşte mitul socializării sistemului de protecţie
a proprietăţii şi persoanei. Şi acesta este doar începutul.
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.