Istoria Romaniei, subiect senzational de demnitate

                                      Istoria Romaniei,
                              subiect senzational de demnitate
                                                                                eseu de A. Vartic

Chiar si bunul simt, daca e intors pe dos, arata mizerabil. Chiar si superbii cucutenieni, acei care au construit, poate, cea mai desavirsita civilizatie a Neoliticului ("renasterea neolitica de tip italic " cum o numesc multi erudti), pot provoca repulsie si oroare daca sint comparati de catre massmedia de mare tiraj cu mincatorii de oameni ai lui Robinson Crusoe. Ci, iata, cu interesul (sic!!!) unor ziaristi si editori de ziare din Romania, cucutenienii au ajuns (in luna mai, 2001) mincatori de stirvuri omenesti inainte de ai cunoaste cetateanul roman si opinia publica internationala drept minunati creatori ai "renasterii neolitice" (la MetMuseum-ul din New York inca nu a ajuns oala mare cucuteniana, pictata cu simboluri geometrice si cosmogonice; maretia ei constructiva si plastica, insa, va umbri sigur "olitele" contemporane din Suza sau Samarra). Mizeria atacului mediatic brutal si iresponsabil a iesit la suprafata, si in cazul cucutenienilor, inaintea mediatizarii serioase, fie si senzationale, a rezultatelor cercetarii fundamentale arheologice si antropologice.

Iar provocarea cetateanului cu "stiri istorice" false, punerea in manualele scolare a unor ipoteze "istorice" nefondate din punct de vedere stiintific (asa ne invata stiinta dominatiei geopolitice) aduce atingere grava sigurantei nationale a oricarui stat. Fiindca (ia-n sa ne uitam la "fratii nostri" din Basarabia, acolo romanul din partea stinga a Nistrului s-a razboit singeros in 1992 cu romanul din partea dreapta a Nistrului) manipularile istoriei au si devenit in globalizare crincene conflicte religioase, etnice, politice. Iar manipularea istoriei Romanieii, adica si a spiritualitatii romanesti, de catre ideologii fostului regim comunist, a devenit cumplita arma de distrugere in masa mai ales acum, in conditiile tranzitiei: mentalitatea comunista, construita artificial, a intrat in conflict tragic si cu fondul de baza al spiritualitatii spatiului etno-cultural romanesc, si cu cel european si euro-atlantic.

Manipularea iresponsabila a istoriei a provocat, astfel, aceasta neputincioasa (si, uneori, chiar rusinoasa) ne-acomodare a Romaniei la globalizare (si nu dacismul si ortodoxismul, cum sustin unii). O tara in care peste 50% din cetateni nu sint mindri de patria lor nu poate fi orientata spre efortul dur de ajungere din urma a trenului euro-atlantic. O tara in care cultura si istoria sint batjocorite nu poate avea, insa, o majoritate de cetateni mindri de patria lor. Crincena dilema!

In aceste conditii de criza acuta (de lipsa acuta a unui vector clar de "interes national" in globalizare, armonizat cu harta culturala milenara a carpato-dunarenilor) domeniul istoric trebuie mediatizat cu mare atentie si e obligatoriu sa aiba la baza, mai ales pentru timpurile dinaintea "alfabetizarii", dovada sigura a stiintei arheologice. Fara artefactul descoperit in stratul epocii, fara punerea acestui artefact in timelinul Lumii cu ajutorul cercetarilor fundamentale de teren si de loborator, fara studii comparative pluridisciplinare, surfingul mediatic senzational in spatiul ipotezelor estravagante si a iluziilor desarte poate deveni (chiar devine) in globalizare, repet, arma de distrugere in masa...

Iata, insa, ca intr-un cunoscut sector al presei romanesti de mare tiraj zilele acestea au fost multiplicate provocator stiri nefondate stiintific despre "canibalismul cucutenienilor". Fara nici o dovada arheologica, antropologica sau macar etnologica (macar a bunului simt intors pe dos, de la care am si inceput) se inmulteste cu staruinta prin tara si prin lume ideea ca stra-stramosii cucutenieni isi "agatau mortii in copaci, ii uscau, si apoi ii mincau". Saraca Marija Gimbutas, genial arheolog american, cea care a readus lumii valorile exceptionale, pacificatoare, luminoase ale omului Sud-Est european, si in special ale celui de Cucuteni, se vircoleste ca sarpele in mormintul ei din Lumea Noua. Dar ce le pasa acestor formatori de opinie din Romania de cartile si hartile fundamentale, academice, ale cercetatoarei din SUA, bazate pe studiul stratificarilor milenare (vezi bibliografia selectiva in site-ul "From Rhombus to Internet. A Geometrical History of the Homo Sapiens") <http://library.thinkquest.org/C005363>, cind ei au penita balcanica si patima bucuresteana pentru provocari mediatice zilnice? Ce le pasa lor de fenomenalul musterian de la Molodova, de pe Nistru, de neasemuitul aurignacian si gravettinan oriental din N-E Romaniei de la Branzeni, Mitoc, Ripiceni, Ceahlau, Cosauti, de uluitorul romanello-azilian de la Cuina Turcului?

Cetateanul roman, dar mai ales tinarul cetatean roman, este chemat zi si noapte (acum, in deplina criza a tranzitiei) de masmedia la distractii fara sfirsit, nu si la munca nemteasca de dupa 1945 (bazata pe arhetipul cultural german); asa miorlaitul distractiv al masmediei din tarile sarace (sau din tarile in care tranzitia nu merge) cinta in ton cu manipulatorii istoriei. Accelerarea istoriei, inertia istoriei, sfirsitul istoriei, obsesia vidului sau a labirintului, istoria sociala sau cea a mentalitatilor, incercarea de a echilibra lipsa sensului existential in globalizare cu fondul cultural al trecutului etc, adica toate doctrinele frumoase ale istoriografiei moderne se pierd neputincioase in fata manipularii salbatice a bunului simt comunitar orientat spre consum si interes geopolitic. Cu atit mai mult "fiecare epoca are nevoie... de o referinta anterioara pentru a se defini" (Al. Zub, In cautarea unei paradigme, Xenopoliana, II, 1994, 1-4, p. 4). Cu atit mai mult fiecare epoca trebuie invatata la scoala rostul fundamental al fiiintarii, rost cunoscut si de cucutenieni, rost fara de care omul trece in nefiinta asa cum au trecut Neandertalii si Cro-Magnionii: viata omului e posibila doar in cautarea armoniei si echilibrului, nu a placerii (de aceea in pictura cucuteniana unghiurile sint armonizate cu romburile, spiralele cu meandrele, liniile drepte cu cele curbe).

Ma uit, deci, la propria "referinta anterioara", la straturile de istorie primordiala a omului de sub picioarele noastre de romani, la mindretea de oale cucuteniene, pictate genial cu monumentale poeme geometrice si cosmogonice intre 4500 si 3200 BC (adica inaintea civilizatiilor predinastice din Egypt si Sumer), ma uit la superbele temple miniauturale cucuteniene, modelate din lut ars, adevarate encilopedii ale Neoliticului, ma uit la uimitoarele statuii de zeite cucuteniene, incrustate cu romburi, triunghiuri, lanturi de romburi si de triunghiuri, ca pe minunata statuieta de la Carbuna (vezi prima pagina a eseului) <http://dr-savescu.com/dignity/index.html>, si vad istoria Romaniei doar ca un subiect senzational de demnitate.

Ca ce reprezinta spirala sau rombul, semne primordiale geometrice adorate de cucutenieni (dar si de romani)? Poate simbolul manifestarii universale prin moarte si renastere a creatiei divine? Ce dainuie in crucile neolitice ale acelorasi misteriosi cucutenieni? Ele ne povestesc, poate, de constelatia Lebedei, ce strajuieste si rinduieste calea Lactee. Ce aduna in cosul sau de stele nova, care apar si dispar enigmatic pe cerul instelat, W-ul spectaculos al Casiopeei, pictat si el cu geniu de catre cucutenieni?

Ah, nu e stiintific, dar imi vine sa versuiesc neacademic cu paleta lor cucuteniana, asa cum si Nichita versuia pina la necuvint limba romana, certind pe Euclid sau deplasarea spre rosu (pictata si de cucutenieni). Imi vine sa-mi pierd barba mea sura in miini, ca si acel strabun de Hamangia sau Tirpesti, si sa vremuiesc cu cerul noptii in tacere-trecere (naiv si marin), nemanifestat, asa cum vremuieste "Matca" acelui genial oltean Sorescu, care a provocat Occidentul cu tulburatoarea viitura a spiritualitatii primordiale romanesti, moderne din paleolitic pina in globalizare, adica referinta solida de fiintare din paleoliticul aurignician pina in globalizarea de web (inainte de acel Homo Sapins din aurignician omul modern, dotat cu paleta actuala de cromosomi, nu se regaseste in sapatura arheologica).

Si, iata, nu ma indur sa dispar fara de urma in linistea eterna, fiindca imi mai sta (senzational si demn) in ochi si amuleta de la Mitoc, Dealul Galben, de linga Botosani, din paleolitic, 26.000 ani i. I.H., datare cu carbon 14 (vezi prima pagina a eseului) <http://dr-savescu.com/dignity/index.html>, amuleta pe care a fost incizata prima tabla matematica a omenirii, primele unghiuri, primele 2 si 3 linii paralele si prima cunoastere a cifrelor 3, 6 si 9 (amuleta a fost descoperita de arheologul V. Chirica, vezi studiul dumnealui The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians, Iassy, 1989) . Fiindca ma omeneste, adica ma pune in timpul real al omului (senzational si demn) si Madona de la Cosauti <http://ournet.md/~ancient>, de pe Nistru, tot din paleolitic, de prin 16.000 i. I.H., ornamentata si ea cu linii geometrice si matematice (vezi I. Borziac, Inceputurile istoriei Moldovei , Stiinta, 1996, p. 84-94). Creatorii acelei madone cunosteau sania trasa de reni (domesticiti!?) si drumul stelelor pe cer (erau timpurile Marelui Ghetar paleolitic si zona geografica a tarii noastre era locuita de uriase turme de reni, care constituiau uriase resurse alimentare pentru micul grup de Homo Sapiens Primordial de atunci; om nascut de aceiasi trusa genetica ca si a noastra, inclusiv in partea ei de inima si spirit; om care se tinea, poate, de zonele reci si din cauza putinatatii catastrofalelor boli virale si bacteorologice tinute la distanta de Marele Ghetar).

Dar acel romb primordial de la Cuina Turcului, de la Portile de Fier, de pe Dunarea Sacra, de aproape 13.000 de ani (construit pe acelasi algoritm de 9 linii paralele ca si dedublarile si unghiurile de la Mitoc), cite carate de demnitate senzationala carpato-dunareana are (vezi Al. Paunescu, Arta epipaleolitica de la Cuina Turcului , in Revista muzeelor, 4, 1969, p.346 sau Al. Paunescu, Epipaleoliticul de la Cuina Turcului, SCIV, 1970, 1, p.3)?

Dar acele prime sapaligi sau, poate, chiar pluguri de la Schela Cladovei, din mezolitic, cit fac la tirgul referintelor fundatoare de civilizatii (vezi V. Boroneant, Decouvertes d'objets d'art epipaleolithique dans la zone de Portes de Fer du Danube, Revista di Scienze Preistoriche, 1969, XXIV, 2, p. 283-298 sau V. Boroneant, Noi date despre cele mai vechi manifestari de arta plastica pe teritoriul Romaniei, SCIA, seria Arta plastica, t.19, 1, 1972, p. 109-115)?

Creatiei ii repugna evolutia. Daca Creatorul ar fi avut un plan, El s-ar fi plictisit de mult. Se pare ca fiintarea a cucerit noi spatii de manifestare, inclusiv de manifestare culturala, tocmai in pofida evolutiei lenese, a dezvoltarii liniare, pragmatice, creatoare de urit universal (vorba lui Creanga din Stan patitul). Aparitia unghiului si a celor 3, 6 si 9 linii paralele la Mitoc nu poate fi regasita nici intr-o structura evolutiva anterioara. Unghiul de la Mitoc-Dealul Galben, Botosani, Romania este un act imposibil din punctul de vedere al evolutiei si tocmai de aceea acel unghi primordial devine acum, in globalizare (acum, cind lumea s-a trezit fata in fata cu cea mai strasnica criza de identitate), cea mai de pret creatie a lui Homo Sapiens. Prin acel unghi misterios omul modern isi regaseste aici, pe pamint, dar si acum, in paienjenisul de siliciu si fier al globalizarii, patria si sensul fiintarii sale (vezi cartea noastra "Weg und WWW. A Portret of the World with Hedegger", Basarabia, Chisinau, 1999).

Nu ma uit, deci, ca la un proces evolutiv la spectacolul paleolitic si neolitic al fiintarii primordiale omenesti pe malurile Dunarii Sacre (mult inaintea roirii acelei fiintari pe malurile Tigrului si a Eufratului, al Nilului, Indului, Gangelui, riului Galben). Ma uit spre acel trecut de unicala "referinta anterioara" ca la un miracol, dar... troienele de manifestari spirituale neolitice (sute de mii de statuiete feminine pictate geometric in culturile Starcevo-Cris, care s-a intins de la Timoc pina la Nistru, Vinca-Turdas, Vadastra si Rast, Parta, Hamangia si Gumelnita, Tartaria si Danceni, toate predinastice), culmineaza cu mindrii cucutenieni despre care, iata, ni se tot repeta prin masmedia (fara nici o dovada stiintifica), ca isi spinzuaru mortii in copaci, ii uscau si apoi ii mincau ( cu tot cu oase, fiindca oase umane nu se gasesc in santierele arheologice cucuteniene, doar in situl de la Scinteia argeologul C-M. Mantu a descoperit citeva oase de copil) (pentru a se vedea locul foarte inalt al lui Homo Sapiens din paleoliticului superior carpato-dunarean si nordpontic vizavi de cel din Anatolia, Palestina si muntii Zagrosului vezi cartea reputatului arheolog James Mellaart, Earliest Civilisations of the Near East, London, Thames and Hudson, 1965 si pe cele ale lui G. V. Child, Man Makes Himself, London, 1963 si S. Cole, The Neolithic Revolution, London, 1963, iar pentru notiunea de "revolutie geometrica", propusa de noi ca baza spirituala a "revolutiei neolitice", vezi cartea noastra "O istorie geometrica a lui Homo sapiens" <http://www.ournet.md/~geometrical> )

Nu vreau sa cintaresc aici (nici nu avem ce cintari!!!) ipoteza naucitoare cu privire la "canibalismul cucutenienilor" (adusa la zi cu instrumentele provocarilor mediatice moderne) cu tot greul descoperirilor senzationale (la cota valorica mondiala) ale stiintei fundamentale arheologice. Intreb simplu omul care a decis publicarea si, mai ales, mediatizarea unei asemenea stiri: chiar Va inchipuiti, fie si la limita cercetarii imposibilului, ca in arealul de clima nord-carpato-nistrean (clima din timpu cucutenienilor nu se deosebea prea tare de a noastra), umed si cald, cind mortul chiar si iarna nu poate fi tinut mai mult de 3 zile, se poate ca la umbra copacilor sa usuci un mort? Pai, el este imediat umplut de muste cu oua, este consumat total in alte citeva zile de larve si de bacterii, de ciori si de stirvari... Oasele, insa, uscate de soare si de vint, ar sta temeinic pina azi tot pe acolo, ingropate de timp prin paduri si cimpiii (dar arheologii, cum spuneam, nu au gasit oase de cucutenieni - doar citeva la "Scanteia", si nu exista dovezi ca acei cucutenieni devorau si oasele semenilor lor; atunci le-ar fi devorat si pe cele de ovine, porcine, bovine, care se gasesc cu duiumul in siturile cucuteniene!!!). Dar la oasele cucutenienilor vom mai ajunge...

Or, cercetarea arheologica si antropologica ne spune: nici o cultura "canibalica", dar absolut nici una (si pe acolo, pe unde s-a manifestat, canibalismul era ritualic, nu alimentar) nu a creat macar o mica parte din valorile spirituale si tehnologice ale cucutenienilor. Tocmai crearea si folosirea logica, in masa, a simbolurilor geometrice, pictate cu un fast estetic nemaiintilnit in neolitic, a facut posibila uriasul salt tehnologic al cucutenienilor (poate si al intregii umanitati!!!), tocmai acest salt tehnologic care a unit simbolurile cosmice si pamintesti, lutul si focul, mintea si sufletul omenesc (lipsa violentei fizice, razboinice, in acea societate matriarhala tot nu s-a atestat stiintific si la lucrul acesta vom mai reveni) nu dau nici o sansa ipotezei amarite care ataca acum iresponsabil timpul universalei omenii romanesti.

Iata, insa, ca prin "arhetipizarea mediatica" a termenului "canibalismul cucutenilor" se poate "demonstra" ca temele "actuale" ale "degenerarii" poporului roman au si "vechime istorica"... Acum amatorii de pradalnica senzatie (da, da senzatiile de felul celei discutate de noi prada interesul national al Romaniei de a ajunge - alergind onorabil din urma - natiunile civilizate ale Europei) scuipa in labe (zic labe fiindca putinta miinii pune hotare mintii, iar puterea picioarelor pune talaghire inimii) : "canibalismul cucutenienilor" lamureste "degenerarea moderna" a poporului roman. Adaugat "dacismului si ortodoxiei noastre conservatoare" , mai poate sustine, tot nefondat stiintific, amaritul exeget (nu se gindeste sa puna cu demnitate pe masa discutiei maretele constructii cosmogonice ale dacilor /vezi cartea noastra "De la topografia cosmogonica la Kogaionon" <http://www.ournet.md/~anothersite>/, neintrecute la vremea lor, sau exceptionalele biserici ortodoxe, pictate in exterior, din Nord Estul Romaniei) acest "canibalism cucutenian" arata-iata (presa a scris!!!) de ce romanii nu sint primiti la masa cea mare a lumii.

Dar cum oare acest popor roman, european prin excelenta (ar fi bine sa cercetam fundamental, spre binele integrarii Romaniei in UE si NATO, felul cum s-a armonizat cu modelul american comunitatea romaneasca, ortodoxa si dacica, din New York) <http://www.dacia.org/chelsoi>, a pastrat in broderii, in cioplitura pietrii, in incrustarea lemnului, in desenul de pe oalele de lut, in covoare, in arhitectura superba a casei, a podurilor si a portilor, a gardurilor, a instrumentelor agricole si a celor muzicale, tot repertoriul geometric si coloristic al cucutenienilor si nu s-a gasit nici o urma, cit de mica, cit de firava (in mituri, in ritualuri, in legende, in povesti) de canibalism? Cum oare poporul roman a conservat integral si repertoriul alimentar al cucutenienilor, descoperit de arheologi (grine, boboase, prune, visini, mere, pere, peste, pasari, carne de porcine, ovine si bovine - tripletul alimenatr neolitic, fara carne de cal etc) intr-o varietate care nu lasa loc (nici in visele cele mai urite) spinzurarii mortilor prin copaci in vederea consumarii lor alimentare?

Feti Frumosi si Ilene Cosinzene, dar si voi, poeme geometrice si cosmogonice cucuteniene, iata ca nu aveti dreptul nici la istorie, nici la buna cuviinta a provocatorilor din masmedia romaneasca, cei care ii "doteaza" pe cucutenieni cu paduri (si padurea, codrul, este spatiu de geneza spirituala al poporului roman, european, dar carpato-dunarean) unde mortii sint agatati prin copaci, pusi la uscat pentru a fi mai apoi mincati... Or, mai repede asi crede ca strabunii cucutenieni isi puneau mortii in rachete cosmice si ii trimiteau pe Jupiter sau pe Neptun, decit in aceste "moderniste" paduri neolitice de spinzurati... Mai repede asi aduce inapoi vremea Alkionei (este vorba de dialogul lui Platon "Alkiona", in care Socrate dovedeste ca este mai usor sa prefaci o femee in pasare, decit sa inveti sa cinte la flaut pe cineva fara auz muzical), care a trecut, fiindca, iata, cind aude de "canibalii cucutenieni ce-si spinzurau mortii in copaci pentru ai usca si minca" si Liviu Rebreanu isi misca cu durere, ca si Marija Gimbutas, oasele in mormintul de veci...

In anul 2000 la Isaiia (Iasi) a fost descoperita o colectia impresionanta de statuiete feminine precucuteniene denumita de specialisti "Adunarea Zeitelor". La inceputul anului 2001 arheologul Dragomir Popovici, directorul stiintific al Muzeului National de Istorie, prezenta la Bucuresti formidabila expozitie "O lume regasita. Satul cucutenian de la Poduri", sat unde se descoperise o alta minune cucuteniana, complexul ritual de statuiete "Soborul Zeitelor". In 1997 arheologul Dan Monah editeaza la Piatra Neamt o aleasa monografie inchinata artei plastice cucuteniene. La Chisinau apare in 1998 monografia fundamentala a arheologului Valentin Dergaciov despre depozitul de figurine si artefacte cucuteniene de la Carbuna, Basarabia, unde este publicata si formidabila figurina incrustata cu siruri de romburi si trunghiuri (vezi prima pagina a acestui eseu) <http://dr-savescu.com/dignity/index.html>. Arhitectul Silvia Paun editeaza in 1996 la editura Tehnica un studiu comparativ deosebit de valoros "Identitati europene inedite Italia-Romania" despre continuitatea spirituala in spatiul carpato-dunarean, studiu in care civilizatia cucuteniana sta la loc de mare cinste. Si academicianul Mircea Petrescu-Dimbovita, in recentul discurs de primire in Academia Romana, aducea un elogiu binemeritat stralucitei civilizatii cucuteniene. In anii din urma la Scanteia, la sud de Iasi, arheologul Cornelia Magda-Mantu a descoperit importante vestigii cucuteniene, vestigii pe care li-a pus in timp cu cele mai moderne metode de datare. Datele dnei C.M. Mantu, editate si intr-o exceptionala monografie (vezi C-M. Mantu, "Cultura Cucuteni. Evolutie, cronologie, legaturi ", Piatra-Neamt, 1998), pun sigur civilizatia precucuteniana si cucuteniana inaintea epocii dinastice din Sumer si, astfel, relanseaza stiintific discutia inceputa in anii 90 ai secolului trecut de M. Gimbutas cu privire la "primordialitatea Europei de Sud-Est" ca leagan spiritual al omului modern (relansata mai recent de ipoteza turbulenta a dlui Napoleon Savescu din New York care sustine, mai artagos decit N. Densusianu, ca omul modern de pe intreaga planeta a fost civilizat de carpato-dunareni, vezi: Napoleon Savescu, Noi nu suntem urmasii Romei, Inact, Bucuresti, 1999).

Ce au mai lasat cucutenieii dupa ei? Cele mai mari vase de lut ale Neoliticului predinastic, cele mai geniale (sic!!!) poeme geometrice pictate in culori in acel Neolitic, minunate picturi care au rezistat intemperiilor 5000-6000 de ani (ce tehnologie superioara de facere a acelor oale mari, ce tehnica magnifica de folosire a materialelor si a vopselelor!!!), uriase cunostinte arhitectonice (temple, sate fara bordee, cu multe case in 2 si 3 nivele) si cosmoginice, tehnici agricole pe care le-ar invidia si Evul Mediu european, inginerie metalurgica etc, etc - iata ce reprezinta Cucutenia <http://www.iatp.md/dava> pe timeline-ul omului (armonizarea deplina a fiintarii pamintesti cu viata ciclurilor cosmice ar fi, poate, cea mai importanta cunoastere a cucutenienilor si aceasta cunoastere, spune undeva si Mircea Eliade, urmind pe Hegel, nu poate fi cunoscuta din armonizarea moderna a Fiintarii Universale cu plumbul ziarelor de dimineata).

Dar sa revenim la povestile romanesti. Daca dnii "ziaristi" (facem si noi ziaristica, dar cum sa nu-i iau in ghilimele, daca publica articole provocatoare, nefondate si nedocumentate) ar fi citit macar citeva povesti populare romanesti, daca isi bagau dulce capul de copil in poala dulce a bunicii, sau in miinile calde ale bunelului, ar fi stiut ca in multe din acele povesti EROUL DESCOPEREA CIMPURI DE OASE OMENESTI LA HOTARUL DINTRE DOMENIUL CUCERIT DE OM SI CEL DE DINCOLO (vezi, la P. Ispirescu, in textul celebrei povesti "Tinerete fara batrinete" cum sta scris: "Si apucind calea catre rasarit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zile si trei nopti, pina ce ajunge la o cimpie intinsa, unde era o multime de oase de oameni"). Or, posibil, cucutenienii isi scoteau mortii din tara (poate dupa o incinerare prealabila, dar urma acestor incinerari, cum am aratat in una din cartile noastre depsre daci, o poate "masura" stiintific adulmecarea spectrometrica a Cobaltului, elementul adunat de organismele vii pentru a-si intari imunitatea, vezi A. Vartic, Magistralele tehnologice ale civilizatiei dacice, Basarabia, Chisnau, 1998) si de aceia cimitirile lor nu pot fi gasite. Schlimann a descoperit Troia mergind pe versurile Iliadei. Noi de ce n-am lamuri macar ipotetic cu ajutorul miturilor, povestilor si legendelor romanesti enigma lipsei cimitirelor cucuteniene?

Nu insist ca ipoteza noastra cu privire la ducerea mortilor dincolo de hotarele Cucuteniei (sau dincolo de hotarele comunitatii locale), incinerarea lor si chiar macinarea oaselor pe acolo de vinturile "tineretelor fara batrinete", sa fie pusa cu titlu de senzatie in ziare si reviste. Dar aparitia in povestile romanesti, la hotarul de fiintare a omului, a unor cimpii intinse cu "o multime de oase de oameni", are cel putin o baza logica de cercetare, confirmata stiintific de structura povestilor din intregul areal romanesc de la Timoc pina la Nistru. Baza asta, slava Domnului, nu poate fi nici stearsa, nici scoasa din enciclopedia fiintarii lui Homo Sapiens.

Inca o sugestie. Se stie ca ritualurile canibalice au fost (si mai sint) practicate de popoarele asa zis primitive, dominate de barbati, de vinatori razboinici. Barbatii sint, in mare parte, cei care consuma carnea dusmanului ucis in lupta (tot barbat) pentru a-i lua puterea fizica si spirituala. Barbatii, nu femeile...

Or, civilizatia cucuteniana, cum demonstreaza cu seriozitate cercetarea arheologica fundamentala (vezi acele exceptionale "soboare de zeite", descoperite de arheologi, cum aratam mai sus), a fost una matriarhala, pasnica si agricola (cercetarea arheologica a M. Gimbutas demonstreaza stiintific ca acei oameni de Cucuteni erau pasnici, spirituali, luminosi, agricultori, nu razboinici) (ba chiar faptul ca la moastele Sfintei Paraschiva la Iasi se aduna anual peste un milion de oameni vadeste ca urmasii cucutenienilor continua sa venereze femeia-zeita, mama, nascatoare de viata si aducatoare de pace, sanatate si binefacere - dar din acest superb hagialic romanesc nu se face senzatie, desi aduna cam tot atitia oameni cit vin anual la Mekka sau la spalatul ritualic din Gange).

Civilizatia matriarhala cucuteniana, pasnica, agricola, nerazboinica, nonviolenta (iata ce scrie ziarul New York Times despre studiile caprato-dunarene a M. Gimbutas: "Rings with the belief that knowledge about goddess-worshipping past can guide the world toward a sexually egalitarian, nonviolent, and 'earth-centered' fiture." ) nu putea sa pastreze la sinul ei (prin canibalism) domeniul fizic al fortei brutale (pe care o jinduiesc canibalii din bazinul Amazonului sau Micronezia) (si Mircea Eliade a elogiat cartile M. Gimbutas: "This splendidly illustrated book brings toghether an archaeological documnetation hardly to be found elsewhere"). Romanul si azi spune: cele rele sa se spele, cele bune sa se adune. Raul, mortul, sugereaza povestile romanilor, era dus la hotare, trecut in domeniul de uitare al demonilor si al zmeilor, al hircelor, al lui Statu-palma-barba-cot, pentru a permite noului sa renasca curat in comunitatea omeneasca, sa regenereze fara urmele rezidurilor activitatii pamintesti, prin unirea pura a Cerului cu Pamintul in burta divina, romboidala, a femeii, a mamei nascatoare.

Mitul regenerator al "frunzei verzi" , cintat de romani ca "tatal nostru", tocmai de aceea sta in capul tuturor producerilor artistice ale poporului roman. "Frunza verde" este nu numai simbolul regenerarii anuale in spatiul carpato-dunarean de anotimpuri clare, ci mai transmite tonul, metrica, rima, sensibilitatea si spiritualitatea lui Homo Sapiens din Europa de Sud-Est tocmai din vremile pre-istorice (vezi studiul nostru "Variatiuni pe o tema de Calude Levi-Strauss")  <http://www.dacia.org/variations>, sensibilitate si spiritualitate care poate fi urmarita si in plastica cucuteniana, dar si in felul cucutenienilor de a se manifesta arhitectonic, prin construit si prin incrustarea construitului cu motive geometrice primordiale (unghiuri, spirale, romburi, zig-zaguri, cercuri, meandre, triunghiuri, trei linii, linii paralele si perpendiculare, verticale si orizontale etc). Urmele acestui construit plastic (pe care si-a construit si M. Heidegger intrebarea cu privire la tehnica), puternic spiritualizat (Mircea Eliade mai spune undeva: "orice decor geometric este metafizica") sint atit de prezente in construitul recent al romanilor incat arheologii pun cu seriozitate intrebarea cu privirea la continuitatea spirituala cucuteniana si precucuteniana in spatiul de geneza al poporului roman (vezi comunicarea dnei C-M. Mantu "Cucuteni - astazi" pentru cel de al II-lea Congres International de Dacologie din site-ul www.dacia.org) <http://www.dacia.org/>. Vechiul mit al "mesterilor mari", ca si cel al Maiestrei care re-invie din cenusa ei, mit de care nu ne vom lasa nici cu un milion de pagini de ziare ce relateaza violarea fiicelor de catre tatii lor bolnavi psihic, bate magnific la geamul devenirii Romaniei in globalizare, bate mult mai frumos si mai spiritual decit nenorocita informatie despre "canibalismul cucutenienilor", mediatizata fara nici un pic de responsabilitate de unele ziare din Romania...

Manipularea istoriei, mai ales in globalizare, devine arma de distrugere in masa. Razboiul actual palestino-evreiesc, cel sirbo-albanez sau ruso-cecen, reprezinta doar o marturie (deosebit de singeroasa) a acestei naucitoare arme "intelectuale" care tinde sa cucereasca intregul Glob prin instrumentul globalizator al massmediei (dar si prin politicianism iresponsabil, interese tenebre economice si financiare, terorism etnic,social sau religios - a nu se uita ca anume Rusia, care lupta cu terorismul islamic in Cecenia si Tajichistan, este patria moderna a terorismului violent si a anarhismului ca forma de dominare a majoritatii de catre minoritate). Un accident banal (uciderea intimplatoare a unui hot de buzunare) , multiplicat imediat de TV, Radio si Internet, poate fi "aranjat" in aceleasi clipe sub aspect istoric, religios, social, politic sau etnic pentru a provoaca iesirea "fundamentata" a unor multimi uriase in strada (sau pentru a pastra trupele rusesti in Trasnistria) .

Amintim aici milioanele (sic!!!, caci este vorba si de ziare, si de radio si TV, si de manuale) de pagini mincinoase care s-au scris despre poporul roman de catre ideologii comunisti (chiar si in aceste zile aceiasi ideologi aduc cohorte de cazaci violenti si nevinovati sub zidurile manastirii Noul Neamt din Basarabia cu lozinci "Doloi ruminizatii!!!" - or, acesti cazaci nu sint, desigur!!!, informati ca manastirea Noul Neamt a fost creata de calugarii Manastirii Neamt si ca intregul "staretzism" rusesc s-a creat pe la acea manastire si are, deci, si origine "nemteasca "): impactul cimpului informational, creat de acele pagini mincinoase, cu devenirea moderna a Romaniei (si a Rusiei, si a Ucrainei, si a Georgiei, si a Armeniei etc) se vede in starea de jale a tranzitiei romanesti... Manipulind (acum!!! in epoca mediatizarii imediate a stirilor fara hotare de bun simt) trecutul prin mijloacele de informare in masa, inclusiv prin Internet, batjocorind acel trecut (ca sa vezi, tinerii romani trebuie sa cunoaca doar faptul ca Decebal avea buze senzuale, nu si minunile tehnologice ale dacilor - vezi Dacian Technologies si Dacian Spirituality la Dacian Virtual Museum <http://www.dacia.org/>) se injecteaza in straturile arhetipale ale copiiilor de azi sentimentul urii fata de Romania si stramosii, strabunii (stra-bunii, sic!!! adica foarte foarte bunii) carpato-dunareni.

Asa masmedia romaneasca este responsabila de faptul ca peste 50% de romani nu sint mindri de patria lor. Putem oare, cu asemenea cetateni, sa realizam performante in globalizare (sa nu uitam ce li se spunea zi de zi nemtilor in anii 1945-1950: da, sintem vinovati ca am acceptat fascismul, da, avem o tara distrusa de un razboi criminal, dar noi sintem nemti si in zece ani o vom reconstrui! Si au reconstruit-o!!!)? Avem oare dreptul moral, in asemenea conditii, sa inmultim zi de zi "vestea" ca ortodixismul si dacismul este vinovat de nerealizarile rominesti din tranzitie?

Citesc des pe Internet "Times" si "Le Figaro"... Nu am vazut, insa, in paginile lor zilnice titlurile de cosmar pe care le dau cu litere de o schioapa ziarele romanesti. Artele, cultura, stiinta, istoria umanitatii, arheologia, medicina, arta de a trai  <http://www.lefigaro.fr/>etc domina acolo net bitii de politica provinciala, de scandal si de violenta. Si ma intreb: de ce oare nu anunta zi de zi masmedia romaneasca, prin titluri demne, ca pe teritoriul Romanei, pe la 30.000 - 26.000 de ani i. I. H. (la Mitoc-Dealul Galben, linga Botosani) <http://ournet.md/~ancient> omul a descoperit si folosit prima tabla matematica a omenirii, primele unghiuri si linii paralele, primele operatii de adunare, inmultire si impartire (vezi pe prima pagina a acestui eseu amuleta descoperita de arheologul iesean V. Chirica), primele armonizari ale Cerului si Pamintului cu factorul uman. Asta senzatie!

De ce nu se relateaza cu metoda efortului modern, civilizat, comunitar, euro-atlantic, franco-spaniol (este vorba de picturile rupestre din pesterile din sud-vestul Europei, care nu intrec, insa, in valore spirituala unghiurile, romburile si triunghiurile carpato-dunarene din acelasi timp, lucru pe care l-am aratat in "Istoria s-a inceput la Mitoc"  <http://www.iatp.md/dava>) faptul ca la Moldova, pe Nistru, in musterian - la hotarul omului de Neandertal cu cel modern, s-au construit primele sate ale omului si tot acolo au fost incizate primele semne logice? De ce nu se da cu titlu de senzatie aparitia spiralei la Dorohoi (mileniul 15 i. I.H.) sau a rombului la Cuina Turcului (mileniul 11 i. I.H, mult inainte de aparitia lui in spatiul sumerian si anatolian) si pastrarea acestor simboluri de catre poporul roman pina azi?

De ce nu se comenteaza de tot romanul cititor de ziare faptul ca arhitectura satului romanesc, adunata cu geniu prin iniativa lui D. Gusti la Muzeul Satului, poate fi urmarita arheologic, stiintific, pina in spatiul cultural al cucutenienilor (si chiar mai sus in timp, sustine M. Gimbutas vorbind despre primele temple pe fundament din spatiul carpato-dunarean de la Cascioarele, Parta, Vadastra, Turdas care sint, poate, mai vechi decit cele din Rasaritul Apropiat)? De ce nu stie si copilul, si liceianul, si studentul ca madonele de la Rast si Turdas <http://www.ournet.md/~geometrical> aveau incrustate pe ele semne protoalfabetice (e vorba de anull 5000 i. I.H.) ce depozitau si trasmiteau cu certitudine informatia mult inaintea tablitelor de la Tartaria? De ce trebuie sa vina oamenii de stiinta din India si sa ne invete ca padurea (daca in sanscrita) este sfinta, cind noi avem exceptionale mostre de venerare a codrului de catre poporul roman?

De ce masmedia nu relateaza cu titlu de senzatie macar poporului roman (dar de aceasta informatie are nevoie si intrega specie de Homo Sapiens, fiindca construitul arhitectonic primordial si simbolul geometric de geneza pazesc devenirea omului de invazia posibilitailor catastrofale de impas), ca savantul iesean Victor Spinei a demonstrat irefutabil, cu mijloacele arheologiei fundamentale, faptul ca prin casa, prin temelia ei milenara (si cucutenienii au fost cei mai mari mesteri ai neoliticului in construirea de case pe un fundament special, pastrat de poporul roman pina in zilele noastre) vlahii nu s-au desprins de spatiul carpato-nistrean, ci au transmis mostenirea culturii daco-vlahe Brateiu-Costisa-Botosana si Dridu catre romanii de azi, cultura pe care daco-vlahii din acele timpuri o mostenise de la daco-geti? De ce nu i se spune cetateanului ca aceasta pasiune milenara a construitului bun, frumos, sanatos, geomtrizat romanii din Basarabia au dus-o cu ei dupa 1940 si in fundurile Siberiei, pe care le-au implut tot cu sate de case sanatoase, romanesti?

Iata, insa, ca lista intrebarilor, cum se vede, epuizeaza repede subiectul nostru de demnitate senzationala; iar domeniul de incertitudine istorica, pe care il propaga in Romania destule ziare si posturi de TV, nu prea da cistig de cauza cercetarii stiintifice fundamentale a istoriei noastre, cercetare pe care o realizeaza aproape anonim, fara cele mai elementare instrumente, practic la hotarul saraciei, o echipa mica de arheologi, de adevarati profesionisti (care dau, insa, mai multe sanse Romaniei decit tot grohotisul de iluzii pierdute din masmedia de senzatie) (stiati ca pentru domeniul paleolitic, pentru acel paleolitic geometric si fenomenologic -sic!!!, care a dat lui Homo Sapiens simbolul logic geometric, ca armonie a Fortelor cosmice, ca scoatere a realitatii bune din lista posibilitatilor virtuale de impas, au mai ramas in Romania 4-5 arheologi, dar si aceia batrini?).

Or, destinul unui eseu de felul acestuia este dominat serios in Romania moderna de heisenbergiana incertitudine! Cu cit mai mult spatiu primordial anihilam pe spatiile de masmedia, cu atit mai putine sanse avem sa intram demn in globalizare! Or, fara primordial nu exista devenire, iar fara devenire omul degenereaza spontan in nefiinta (aceasta afirmatie nu pune hotare de cauza si efect Creatorului, ci arata inca odata ca actualul Homo Sapiens a aparut pe Pamint misterios si primordial, sentimental si spiritual, cosmic si geometric in aurignacian, adica pe la 35.000 - 25.000 BC)... Ci ziarele traiesc din scandal, scandalul aduna public, publicul aduna donatorii de reclama de tot felul... Ba chiar scandalul cu orice pret ataca de multe ori, iresponsabil, nedocumenat si fara probleme morale pentru ziaristii care o fac, oameni nevinovati, blajini (cum imi spunea chiar dl C. Nistorescu intr-o "vestita" convorbire pe care am dus-o pasnic la redactia postului de radio din Orastie in prezenta bunului nostru amic Nunu Brilinschey) .

Unii din cei atacati nu pot sa se apere, altii nu vor ("cum nu Va este rusine sa atacati presa, este imoral, este ireponsabil!!!" striga cu titlurile lor de o schioapa tocmai acei care ataca imoral si iresponsabil subiecte nevinovate si neaparate). Cucutenienii, in acest sens, chiar sint cu totul lipsiti de mijloace de aparare. Cum sa dai in judecata un ziar care te insulta in anul 2001, atunci cind tu ai trait pe la 4500-3500 i. I. H. Am indraznit, deci, sa ies la bara si sa apar pe cucutenieni  <http://www.iatp.md/dava>in instanta opiniei publice romanesti cu gindul la binele pe care il poate aduce pledoaria mea chiar ziarelor sau institutiilor care manipuleaza (cu sau fara voie) istoria.

Politica acelor ziare (dar si institutii!!!), bazata pe industria de a face bani (dar si provocari geopolitice, entice, religioase, sociale) din provocari informationale, este uneori spalata cu etnos romanesc si euro-atlantic de editoriale frumoase, scrise chiar de unii din cei care deschid drumuri largi pentru manipularea istoriei (cum ar fi, sa zicem, dl C. Nistorescu, care macar in ceasul din urma trage linii de bun simt peste regula salbatica a pietei informationale din Romania). Dar cu atita baie nu plinge nimeni de rusine prin redactiile ce fabrica scandaluri din spusele necontrolate ale cuiva caruia i s-a nazarit ca onorabilii nostri stramosi cucutenieni erau canibali ce isi uscau mortii prin copaci si apoi ii mincau (lucru pe care nu l-au imaginat nici razboinicii antropofagi - ritualic!!! - din bazinul fluviului Amazon).

Nu cred, asadar, ca presa romaneasca de tiraj va mediatiza acest articol. Sunt roman din Basarabia, un roman care cerceteaza stiintific civilizatia strabunilor carpato-dunareni (cu mijloace moderne de cercetare, bazate pe metoda multidisciplinara a faimosolului si uitatului profesor D. Gusti, cel care a promovat in Romania radioul, dar si caminele culturale de masa - sic!!!), cercetare din care au rezultat multe studii, articole si vre-o 12 carti. Or, romanii din Basarabia ajung astazi pe paginile ziarelor din Romania doar daca sint "capi de mafia ucraineana", traficanti de droguri, de pachistanezi sau prostituate. Chiar si de Ilie Ilascu, care a spalat cu 9 ani de temnita dura ranile cumplitului tratat Ribbentrop-Molotov (mostra clasica, academica de manipulare a istoriei de catre doua din cele mai criminale regimuri politice ale istorie omenesti, cel comunist si cel fascist, manipulare care si-a aratat deja coltii ca arma de distrugere in masa: 1 milion de romani din Basarabia au "disparut" din statisticile regimului comunist de la Moscova, alt milion de romani, majoritatea barbati. au murit pe la Odesa, Sevastopol, Stalingrad, Kursk sau Praga in 1941-45, dar cine bate clopotele pentru pomenirea mediatizata a acestui holocaust?), s-a uitat a doua zi... Tocmai de aceea, dar mai ales din respect pentru destule editoriale foarte bune aparute dupa revolutie in presa din Romania (scrise de Octavian Paler, Stelian Tanase, Marius Tuca, C. T. Popescu, Ion Cristoiu etc), pe care le citesc acum mai ales pe Internet, voi mediatiza aceast articol si prin Internet. Dar nu pentru a dezonora ziarele care ung cu dohot, vorba romanilor din Basarabia, istoria strabunilor, pasnicilor, luminosilor, uimitorilor cucutenieni (sintagma apartine Marigei Gimbutas), ci pentru a informa macar oamenii de buna credinta despe Istoria Romaniei ca subiect senzational de demnitate.

Si mai cred astfel, naiv si blajin, ca cititorul acestui articol nu va cobori ochii in jos atunci cind la Roma, Paris, Moscova, Berlin, New York, Madrid, Pekin etc, etc va spune europeneste ca este roman.