Secretele lumilor Astrale blog.

http://lupuldacicblogg.wordpress.com/2014/04/17/nobilimea-neagra-are-mafia-la-degetul-micadevarata-mafie-care-subjuga-lumea-din-umbra/

Nobilimea Neagra are Mafia la degetul mic,adevărata mafie care subjugă lumea din umbră

Posted on 17/04/2014 by Lupul Dacic

 

 

 

 

 

 

1 Vote

Aceste lichele care conduc, nu au nevoie sa fie in guverne caci au fraiele banului in mana si pt ei nu conteaza ce partid e la putere. Dar cand te vei trezi si vei smulge cablul tv din televizor si nu vei mai merge la vot, vei vedea cu totul alti ochi lucrurile , insa dacă esti pro mass media si sistem ramai pe cartoon network. Illuminati dirijeaza intreaga activitate mondiala prin intermediul Aristocratii Negre. Insasi societatile precum Cavalerii Templieri, Iezuitii, Maltezii, Francmasoneria, Partidul Nazist si cel Comunist, Organizatiile Thule si Ordo Templis Orientalis, Grupul Bilderberg, Comisia Trilaterala etc. sunt conduse de membrii Nobilimii Negre. Nobilimea Neagra si-a facut aparitia publica pentru prima oara in secolul al XII-lea, preluand monopolul afacerilor.
Oamenii i-au numit Nobilimea Neagra datorita cruzimii, lacomiei. Printr-un sir nemasurat de crime, violuri, rapiri, santaje, terorism, jafuri si chiar magie neagra, au anihilat orice forma de opozitie pentru a-si atinge scopurile. Cu trecerea timpului au devenit incredibil de bogati, puternici si influenti. Descendentii acestora detine si in prezent monopolurile asupra comertului mondial si sunt adevaratii stapani ai Mafiei mondiale. Toate familiile regale sunt înrudite între ele. Actualul rege al Belgiei, regele Suediei şi al Norvegiei, precum şi reginele Marii Britaniei, Olandei şi Danemarcei sunt cu toţii rude de sânge, trăgându-se din familia Windsor (Anglia, S.U.A., Canada, Australia). Numita Aristocraţie Neagră, compusă din 13 familii, cele mai bogate din lume (Dinastia Astor, Bundy, Collins, DuPont, Freeman, Kennedy, Li, Onassis, Reynolds, Rockefeller, Rothschild, Russell şi Van Duyn).
Membrii acestor familii ocupă cele mai înalte poziţii în toate ierarhiile existente, sunt cu toţii extrem de bogaţi şi se află “deasupra legii”. Cu toate acestea, majoritatea dintre ei nu apar niciodată pe listele, cunoscute de noi, cu cei mai bogaţi oameni din lume. Mass media controlată aproape în întregime de aceste familii ne spune că Bill Gates e cel mai bogat om din lume, cu 54 miliarde dolari, sau Carlos Slim Helú din Mexic, cu 74 miliarde de dolari.
De fapt, aceşti miliardari nu pot concura nici pe departe cu Sir Evelyn de Rothschild (Dinastia Rothschild) care deţine incredibila sumă de 500 trilioane de dolari (mai mult de jumătate din averea totală a lumii !!!). Acestor persoane le-a fost conferit titlul de “negru” din cauza lipsei de scrupule care le caracterizeaza in atingerea scopurilor. Cele mai puternice familii apartinand Nobilimii Negre se regasesc in Italia,Anglia,Germania,Grecia, Elvetia si Olanda.Originile lor ajung pana in secolul 12 pe vremea oligarhilor Venetieni de origine khazara.
Venetia a ramas in mainile lor de atunci incoace , dar puterea si influenta Nobilitatii Negre Venetiene s-a extins dincolo de granitele zonei , si astazi , ea este simtita in toate colturile planetei. In anul 1204 , familiile oligarhice au parcelat enclave feudale membrilor sai , si de atunci dateaza creasterea puterii si presiunii pana cand guvernul a devenit o corporatie apropiata a familiilor de varf ale Nobilimii Negre.
O sturctura gen Comitetul celor 300 a fost creata undeva prin secolul 18 insa forma actuala nu a fost formata decat prin anul 1897 .Dovada unei existente a acestui gen de grupare a fost data chiar de consilierul pe teme fianciare a familiei Rothschild – Walter Rathenau care a spus , intr-un articol din presa Vieneza din 24 decembrie 1921 :
“Doar 300 de barbati controleaza soarta Europei.Ei isi selecteaza succesorii doar din anturajul lor.Acesti barbati au puterea de a pune capat oricarui stat pe care il considera “nerezonabil”.”
La exact 6 luni dupa ce a acordat interviul Walter Rathenau a fost asasinat.
Cele mai importante familii apartinand nobilimii negre sunt:
- Casa de Guelph ( Britania )
- Casa de Wettin ( Belgia )
- Casa de BErnadotte ( Suedia )
- Casa de Liechteinstein ( Liechteinstein )
- Casa de Oldenburg ( Danemarca )
- Casa de Hohenzollern ( GErmania ) – si Romania in sec. XIX si XX
- Casa de Hanover ( Germania )
- Casa de Bourbon ( Franta )
- Casa de Orange ( Olanda )
- Casa de Grimaldi ( Monaco )
- Casa de Wittelsbach ( Germania )
- Casa de Braganza ( Portugalia )
- Casa de Nassau ( Luxemburg )
- Casa de Habsburg ( Austria )
- CAsa de Savoy ( Italia )
- Casa de Karadjorjevic ( fosta Iugoslavia )
- Casa de Wurttemberg ( Germania )
- Casa de Zogu ( Albania )
- Casa de Windsor
Toate familiile listate sunt conectate la Casa de Guelph , una dintre familiile originale ale Nobilimii Negre Venetiene , din care descinde Casa de Windsor si actuala regina a Angliei.
Guelph-ii sunt atat de interconectati cu aristrocratia germana prin Casa de Hanover/Hanovra incat ar fi nevoie de cateva pagini pentru a mentiona toate conexiunile. Dupa cum puteti vedea , aproape toate casele regale europene isi au originea in casa de Hanovra si astfel in Casa de Guelph – Nobilimea Neagra.
Aproape toate societatile secrete si chiar si Natiunile Unite isi au izvorul legat de Nobilimea Neagra ai caror membrii au fost si in Comitetul Celor 300 de acolo pornind tot ce numim azi : Clubul de la Roma , CFR(Consiliul pentru Relatii Externe) , RIIA(Institutul Regal al Relatiilor Externe) , Bilderberg , Masa Rotunda etc.Aceste lichele care conduc, nu au nevoie sa fie in guverne caci au fraiele banului in mana si pt ei nu conteaza ce partid e la putere. Dar cand te vei trezi si vei smulge cablul tv din televizor si nu vei mai merge la vot, vei vedea cu totul alti ochi lucrurile. Peste tot pe unde ai cauta despre acest club fie ca e Sua,Anglia,Franta,Olanda etc. nu prea gasesti informatii.In Olanda unde se stie oarecum ca Printul Bernhard a fost printre creatorii clubului Bilderberg, nu se cunoasate si faptul ca el a avut un rol important in crearea clubului 1001. Singura informatie oficiala despre acest club a fost data public la inceputul anilor 70 de persoane ca Printul Filip , Charles de Haes, Anton Rupert ,Bernhard si consta in faptul ca toti membrii clubului au platit o taxa de 10.000 de dolari pentru a obtine un certificat de membru pe viata.
In 1948 “Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor Naturale” a fost creata de catre un biolog renumit- Sir Julian Huxley.
Ceva mai tarziu pe 11 septembrie 1961 acelasi Huxley a creeat WWF(WorldWide WildLife Fund) impreuna cu Bernhard si Printul Filip.10 ani mai tarziu aceleasi persoane au considerat crearea unei surse pentru a genera resurse financiare pentru WWF.Bernhard era bine privit bine de catre toata lumea de ambele parti ale Atlanticului.
Anton Rupert l-a numit pe economistul belgian Charles de Haes ca asistent personal al aceluiasi Bernhard.Acestia doi i-au contactat pe majoritatea persoanelor ce vor urma sa faca parte din clubul 1001.In 1974 membrii au fost recrutati si au fost nevoiti sa plateasca suma de 10.000 de
dolari pentru certificatele de membrii.De atunci incolo sunt informatii minime privind organizarea clubului si a intalnirilor sau cu ce suma au continuat sa contribuie membrii.
In 1980 revista Private Eye a scris:
” Intrebarea este – de unde vin banii Clubului 1001 inafara de faptul ca multi ar plati pentru onoarea de lua masa cu Printul Bernhard si cu Ducele de Edinburgh”.Aceasta referinta la “a lua masa” indica faptul ca exista posibilitatea ca Clubul 1001 sa fie organizat ca societatea Pelerinilor (Pilgrims Society) care organizeaza dinee de 2 sau 3 ori pe an in care sunt invitati sute de membrii.
In 1996 clubul inca mai primea membrii lucru semnala de siteul Butonboss care consemna:
“Butonboss a celebrat cea de-a 20-a aniversare la care a fost prezent si excelenta sa Printul Bernhard , festivitate la care Henk Brusse a primit certificatul de membru al clubului 1001.Din club fac parte 1001 prieteni buni toti care sustin WWF.”
Pe 10 august 1995 o ramura olandeza a WWF a confirmat faptul ca : “In legatura cu intrebarile dumneavoastra despre clubul 1001 va pot spun ce intalnirile inca mai au loc si ca locatia este diferita de fiecare data anul acesta s-au tinut in Monaco si Barcelona.”
Faptul ciudat este ca dupa mailurile trimise de persoana respectiva in siteul sau au devenit subit interesati WWF Elvetia ceea ce l-a dus cu gandul la faptul ca sediul central ar fi acolo.
In Anglia in anul 1995 contributia crescuse la 25,000 $ .Membrii erau recrutati de pe tot mapamondul.
La 20 de ani de la infiintare avocatul olandez J.Wilgers a explicat faptul ca WWF a fost creat ca un front pentru neo-colonianismul britanic :
” In 1948 Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii si a Resurselor Naturale ( IUCN) a fost creeat. O persoana foarte importanta implicata a fost Julian Huxley .Toata viata sa Huxley a lucrat la proiecte privind conservarea naturii.In 1960 a facut o vizita in coloniile Britanice care urmau sa devina independente si s-a asigurat ca guvernul Britanic va reusi sa retina rezevera naturale ale tarilor din Commonwealth.Cumva a reusit sa ii convinga pe noii lideri africani ca persoanele din africa sunt foarte probabil a fi braconieri.Marea Britanie a fost tot timpul preocupata cu acapararea resurselor naturale ale tarilor apartinand zonelor Commonwealth.”
In anii 1994-1995 WWF controla 10% din suprafata globului, 40% din Tarzania si preocuparea lor majora era Africa de Sud.
Sunt 2 tipuri de parcuri amenajate de WWF : Parcuri de prezervare a naturii si parcuri strategice. Scopul oficial a parcurilor din prima categorie este protejarea naturii dar pe teritoriul lor se gasesc zacaminte impresionante de diamante si uraniu.Localnicii sunt incurajati sa plece sau pur si simplu izgoniti.
Parcurile strategice sunt de doua timpuri: ori pentru observare militara ori sunt puse in zone de granita(de ambele parti)- de exemplu Africa de Sud cu Mozambic.Totul e planuit in detaliu pentru a combina protejarea naturii si de a castiga avantaj tactic pentru armata.
In trecut este cunoscut faptul ca trupe britanice SAS au fost debarcate pe teritorii controlate de WWF in Africa de sud pentru a conduce operatiuni militare.Trupe au fost instruite pe teritoriile parcurilor.In Valea Zambezi membrii ai aripii militare ANC(African National Congress) au fost impuscati din elicoptere ale WWF iar sub suspiciunea de a fi braconieri au fost executati fara nici un fel de proces in prealabil.A fost un razboi/genocid nedeclarat.
Localnicii indica o cifra de peste 500.000 de morti majoritatea fiind membrii ANC- aceasta cifra a fost indicata si intr-un raport Commonwealth.Un al doilea val intre 1990 si 1995 a mai facut 10.000 de victime .Parcurile strategice nu se limiteaza in zona Africii de Sud ci se regasesc si in Pakistan la granita cu India , cu China si cu Nordul Afghanistanului.
Localnicii au fost persecutati de catre WWF pentru ca au afirmat faptul ca organizatia mentionata este o intreprindere ucigasa.
Membrii acestui club au legatura si cu urmatoarele organizatii:American WildLife Foundation ; Bioma; Clubul de la Roma;Greenpeace;Zoological Society of England etc.
Unele din numele sonore ale clubului ar cuprinde:
Salem Bin Laden(fratele mai mare al lui Osama Bin Laden)
Conrad M. Black(membru al Council on Foreign Relations,Comisia Trilaterala,Bilderberg,detine Jerusalim Post)
Gustavo Cisneros(miliardar al Americii de Sud , mogul media, Cavaler de Malta)
J. Peter Grace ( legaturi naziste, Cavaler de Malta,CFR,apropiat ai Rockefellerilor)
Printul Sadruddin Aga Khan ( presupus descendent direct al profetului Mahomed , legaturi cu Cavalerii Templier, Ordinul Asasinilor , acuzat de a fi spion apartinand Angliei)
Henry Kissinger ( nu mai e nevoie de nicio prezentare). Le Cercle este un serviciu secret de informatii si de interventie directa , care dupa toate informatiile a fost fondat de cartre CIA.Sunt disponibile doar cateva dintre locatiile in care au avut loc intalnirile acestui grup, la care au participat cateva sute de persoane simultan.Inainte de anii 1990 s-a numint Cercle Violet sau, initial Cercle Pinay in ambele cazuri dupa numele directorului Francez.
Oficial Pinay Cercle a luptat impotriva comunismului si a imprastierii lui.Marele pericol a incetat sa existe odata cu caderea Regimului Comunist Sovietic si rolul grupului a trebuit sa se schimbe.Insa astazi daca ar fi sa consideram ca marea problema ar fi terorismul ar insemna ca membrii Le Cercle asta ar trebui sa discute , insa daca ne uitam la lista participantilor ne putem da seama ca acei oamenii stiu mai bine ca oricine inexistenta problemei teroriste mondiale si adevaratul scop al razboaielor duse in momentul actual.
In 1980 , seful serviciilor de informatii germane Hans Langemann a vorbit despre Le Cercle:
“Cercul consta intr-o adunare de politicieni,publicisti,bancheri si vip-uri cu o mentalitate anti-comunista si conservatoare care se intalnesc de doua ori pe an in diferite locatii pe glob.Fondatorul grupului a fost Prim-Ministrul Francez Antoine Pinay.In Le Cercle,care inca exista si astazi, apar si diferiti invitati care tin discursuri.O recenta modificare a fost crearea in cadrul grupului a unui staff de comanda sau a unui cerc interior care stabilesc moduri oportune de a se implica in problemele politice actuale.”
Primele informatii despre acest grup au aparut dupa ce 1500 de pagini clasificate ca fiind secrete ale Institutului Britanic pentru Studierea Conflictelor au “ajuns” pe masa jurnalistilor de la Time Out Magazine in 1975.Mai tarziu in anii 1980 si 1982 in revista germana Der Spiegel au aparut referinte la acest grup si la implicarea lui Frans Joseph Strauss in cadrul sau.Articolul a fost bazat pe diferite notite a lui Hans Langemann care a fost Sef responsabil cu securitatea in timpul Olimpiadei din 1972.In notitele sale Langemann avertiza guvernul despre eforturile clandestine ale Le Cercle ,care prezumtiv ar incerca sa il ajute pe Frans Joseph Strauss in alegeri.
O revista britanica The Lobster a manifestat interes in acest subiect publicand un articol potrivit caruia Pinay Circle a fost infiintat in 1969 de catre Antoine Pinay,Jean Violet si Otto van Habsburg , insa alte surse indica data infiintari undeva in jurul anilor 1950.In orice caz o fost o stransa colaborare intre America si Europa.
Pana la infiintarea grupului persoane ca Antoine Pinay si Jean Violet au fost invitati ai clubului Bilderberg infiintand pe langa acest grup si Academia Europeana de Stiinte Politice o societate ultraconservatoare pan-europeana.La inceput , dintre membrii fondatori Pinay,Habsburg si Konrad Adenauer au fost mebrii ai Ordinului Militar Suveran Al Cavalerilor de Malta.
Pinay,Habsburg si Violet au fost si acuzati de implicare in Opus Dei.Aceste informatii sunt foarte interesante avand in vedere ca Joseph Reitinger cel care i-a racolat pe Bernhard si altii sa puna bazele clubului Bilderberg a fost agent al Vaticanului,Iezuit si Cavaler de Malta.
La finele celui de-al doilea Razboi Mondial tot Cavalerii de Malta alaturi de OSS(mai tarziu devenind CIA) au pus bazele faimoasei de acum operatiuni Paperclip , ajutand diferiti nazisti de care aveau nevoie sa ajunga in Sua sau America de Sud cu pasapoarte de preoti emise de Vatican.Cavalerii de Malta sunt banuiti ca au pus si bazele CIA-ului.
CIA-ul a promovat diferite structuri de propaganda anti-comunista cum ar fi:
Radioul Europa Libera
The Economist
The European Council of Princes
The Gehlen Organization
The Stay-Behind Networks
The Pinay Circle
Multi dintre banii necesari pentru crearea acestor organziatii au venit prin intermediul Comitetului American pentru Europa Unita(ACUE) de la persone ca:
Duncan Sandys
Joseph Reitinger
Allen Dulles
William Donovan
Dulles si Donovan au fost printre primii ca functie in CIA si Cavaleri de Malta,Reitinger agent al Vaticanului.Pe langa eforturile CIA-ului , Institutul Ford si Institutul Rockefeller au fost prim-sponsori ai ACUE.
O alta forta puternica in Le Cercle a fost Tronul Britanic si City-ul Londonez. Influenta lor poate fi vazuta avand in vedere ca dupa cei doi francezi urmatorii 3 directori ai grupului au fost toti de origine britanica:Julian Amery,Jonathan Aitken, Lord Norman Lamont.
Aceste 3 persoane ies in evidenta prin faptul ca au fost facuti membrii in Consiliul Privat al Reginei.Julian Amery a fost si unul dintre cei care a contribuit enorm la infiintarea statului Israel.
Organizatii ale grupului Le Cercle:
Stay-Behind networks
CIA’s Knights Templar(Cavalerii Templieri ai CIA-ului)
Safari Club
Shield & The 61
Group 13
SFD-K, ISA
Rumsfeld’s P2OG
O lista a membrilor(incompleta) ce contine nume ca :
Kissinger, Henry
Soros, George
Brzezinski, Zbigniew. “Cercul Pinay” sau “Cercul Atlantic” – cum mai este cunoscută gruparea – reprezintă o organizaţie secretă de dreapta, concepută pentru operaţiuni politice clandestine, formată în 1969 de fostul prim-ministru francez Antoine Pinay, membru fondator al organizaţiei “Bilderberg”. Potrivit analiştilor, “Cercul Pinay” constituie, de fapt, o aripă conspirativă a organizaţiei internaţionale “Bilderberg”. O reţea de influenţă “invizibilă”, specializată în “schimbări guvernamentale”, “lovituri de stat”, şi “operaţiuni sub acoperire”. “Cercul” număra printre membrii săi oameni politici, generali, ofiţeri de informaţii (activi sau retraşi) din Vest, care au legături şi cu alte organizaţii ale dreptei: WACL (World Anti-Communist League), “Heritage Foundation”, Western Goals, Freedom Association, Opus Dei, Jonathan Institute etc. Aşadar, “Cercul Pinay” este o organizaţie “soră” cu “Bilderberg”, însărcinată să conducă la îndeplinire proiectele Bilderberg, pe linie secretă. Printre membrii importanţi ai “Cercului Pinay” se număra Henry Kissinger, Zbigniew Brzezinski şi David Rockefeller, care fac parte şi din “Council for Foreign Relation”, “Comisia Trilaterală” “Bilderberg” şi “Royal Institute of Internaţional Studies” (RAIA). Specializat în schimbări de guverne prin acţiuni de “influenţa” (propagandistice) de mari proporţii, în lovituri de stat, ca şi în operaţiuni de destabilizare ale unor state – cu un pronunţat caracter de dreapta – “Cercul” are la activ o serie de succese impresionante, cum ar fi: propulsarea că prim-ministru a lui Margaret Thatcher; sprijinul acordat în campania prezidenţială din 1980 lui Ronald Reagan; asasinarea lui Olof Palme în Suedia, şi a lui Lady Di în Tunelul Alma din Paris; compromiterea lui Edward Heath în Marea Britanie şi a lui Gough Whitlam în Australia; lovituri de stat şi asasinate în serie în Africa. Există însă şi două succese majore: tentativa eşuată de asasinare a lui Gadhafi; şi pierderea puterii de către şahul Iranului, Reză Pahlavi, în 1979.
Printre membrii notabili ai “Cercului Pinay” s-au numărat: William Colby (director al CIA), Nicholas Elliot (şef departament MI6), colonelul Botta (serviciul secret elveţian), Stefano Delle Chiaie (membru important al SISMI italian), Giulio Andreotti (prim ministu italian, membru şi al Propaganda Due, recent condamnat cu suspendare pentru legături cu Mafia), generalul Antonio De Spinola (liderul puciştilor portughezi), Silva Munoz (fost ministru sub Franco, şi membru important al lui “Opus Dei”), Franz Josef Strauss (liderul liber-democratilor vest-germani, ani de zile prim-ministru al Bavariei, fost ministru al Apărării), contele Alexandre De Maranches (director al SDECE-ului francez în anii ’70) Charles Pasqua (fost ministru de Interne francez), Monseniorul Brunello (agent Opus Dei). Unele din acţiunile “Cercului Pinay” (mai ales în Africa) sunt derulate sub steagul altei organizaţii conspirative de dreapta, franceze, “Safari Club”.
Antoine Pinay a fost un om politic francez, extrem de influent în Europa şi Statele Unite. Prim-ministru al Franţei în 1951, Pinay a luat parte, ca membru fondator, la reuniunea de la Oosterbeek (Olanda), din mai 1954, când a fost creată organizaţia “Bilderberg”. În 1969 Antoine Pinay împreună cu Jean Violet (un avocat care lucra pentru SDECE-ul francez) şi cu arhiducele Otto Von Habsburg (moştenitorul tonului Austro-Ungariei), formează organizaţia conspirativă “Cercul” şi încep să recruteze “oameni de influenţă” din Occident. Conform lui Brian Crozier în “Free Agent” (Harper-Collins, 1994) – şi preşedinte al “Cercului” între 1971 şi 1985 – intenţia, în 1969, era de a schimba climatul politic din Europa, favorabil stângii, printr-o campanie de propagandă (influenţă) finanţată în secret (mai ales de cercurile cu interese petroliere). Precum şi de a crea un “serviciu secret privat” care să lucreze în acest sens, în mod neoficial, folosind agenţiile naţionale de informaţii. Propulsarea lui Reagan şi Thatcher – două mari succese ale “Cercului Pinay”
Brian Crozier în cartea “Free Agent” – în fapt, autobiografia să – dezvăluie o întreagă strategie a “Cercului” şi a serviciilor secrete occidentale de a propulsa “oameni ai dreptei” în funcţii supreme, aşa cum au fost preşedintele american Ronald Reagan şi primul ministru britanic Margaret Thatcher (supranumită şi “Madonna armamentului”). În autobiografia sa, Brian Crozier – preşedintele “Cercului” între 1971 şI 1985 – arată ca în 1980 s-a deplasat în California, unde s-a întâlnit cu Ronald Reagan, şi cu care a pus la punct sprijinul “Cercului” în alegeri, precum şi colaborarea secretă ulterioară. Crozier afirma că în perioada campaniei electorale americane din 1980, a ţinut o legătură strânsă cu William Casey (membru al “Cercului Pinay”), şeful campaniei electorale a lui Reagan, ulterior director al CIA. În “Lobster”, nr.17/1988, se susţine că, după victoria în alegeri a lui Reagan, acesta l-a desemnat pe unul din oamenii săi apropiaţi, William A. Wilson, cu misiunea de a ţine legătura secretă cu “Cercul” şi cu grupul “61″. La reuniunea anuală a “Cercului Pinay” – ţinută în mare secret la 28-29 iunie 1980, la Zürich, imediat după tradiţionalul “summit” din luna mai al “Bilderberg” – s-a discutat în mod prioritar “despre o serie de măsuri pentru a susţine campania electorală a candidatului Reagan contra lui Carter”. Nicholas Elliott scrie în “Lobster”, nr.18/1989, că, în acest context, “Cercul Pinay” a colaborat cu candidatul la vicepreşedinţie, George Bush, fost director al CIA în Administraţia Gerald Ford.
În mod similar, “Cercul” s-a implicat şi în propulsarea şi susţinerea că prim-ministru britanic a lui Margaret Thatcher. Ziaristul David Teacher, un cercetător atent al activităţii “Cercului”, susţine în “Lobster” nr. 18/1989, că “În jurul lui 1975 un surprinzător număr de membri ai guvernului britanic erau supravegheaţi de propriile servicii secrete, datorită ideilor prea radicale”.
“Cercul Pinay” implicat în asasinarea lui Olof Palme
În 1987, cotidianul suedez “Dogens Nyheter” dezvăluia că “Secţia 03″ din SAPO (servicul secret suedez) fusese implicată în asasinarea prim-ministrului suedez Olof Palme. Premierul social-democrat – un critic înverşunat al războiului din Vietnam, şi care oferise refugiu “dezertorilor” americani – întreţinea legături secrete cu URSS, deghizate drept “politica de destindere”. Pe de altă parte, “Secţia 03″ era îngrijorată că Olof Palme fusese pus la curent de KGB cu amploarea traficului clandestin de arme al SAPO cu Iranul. “Secţia 03″ fusese susţinută în acţiune de CIA şi “Cercul Pinay”. Biografia lui Olof Palme îl aşeză printre cei urmăriţi de “Cerc”. Socialist, membru de frunte în “Uniunea Internaţională a Studenţilor” (UIS) – organizaţie de front a URSS, cu sediul al Praga, finanţată şi infiltrată de agenţii de influenţa ai KGB – UIS şi-a trădat simpatiile comuniste încă din anii ’50, prin susţinerea nord-coreenilor în războiul cu Statele Unite (1950), prin luptă contra “Planului Marshall”, prin ofensiva fără precedent împotriva primelor structuri ale Europei Unite şi prin “Festivalurile Tineretului şi Studenţilor”. Este demn de remarcat că, printre alţi conducători ai UIS, s-a numărat şi Ion Iliescu, împreună cu secretarul Komsomolului de la Moscova şi şef al “Sovietului Studenţilor şi Aspiranţilor Străini din URSS”, Alexadr Selepin, viitor preşedinte KGB (1958). Cei din organizaţiile de front mai erau denumiţi şi “submarini ai Moscovei”. În aceste condiţii, Olof Palme a primit misiunea de la sovietici de a forma, la începutul anilor ’50, o organizaţie internaţională paralelă, a studenţilor, care să absoarbă “nemulţumiţii” din UIS. Palme a fondat imediat “Conferinţă Internaţională a Studenţilor” (CIS), cu sediul la Stockholm, şi aceleaşi obiective că UIS. Din punct de vedere politic, Olof Palme apărea “Cercului” şi CIA, ca un fel de Willy Brandt “scandinav”. Se ştie că, deşi divorţată de prinţul-moştenitor Charles al Marii Britanii, prinţesa Diana continua să se bucure de imensă popularitate în Marea Britanie, fiind apreciată şi în străinătate. Datorită implicării în câteva acţiuni internaţionale, Lady Di era o prezenţă constantă pe prima pagină a ziarelor. Implicarea ei într-o serie de proiecte umanitare a deranjat Casa Regală, iar campania e împotriva minelor anti-personal a costat multe milioane de dolari „Grupul Bull” şi firma americană „Honeywell”, apropiate „Cercul lui Pinay”, organizaţie secretă de natură masonică.
În noaptea de 30 spre 31 august 1997, în tunelul Alma a avut loc un tragic „accident” în urma căruia şi-au pierdut viaţa Lady Di, Dodi al Fayed, prietenul prinţesei şi fiul miliardarului de origine saudită Mohammed al-Fayed, precum şi şoferul maşinii, francezul Henry Paul. A supravieţuit garda de corp a lui Dodi, care a pretins o amnezie parţială, dar s-a dovedit a fi agent al serviciilor secrete britanice. Să mai amintim că, în momentul pătrunderii Mercedesului princiar în tunelul Alma (din Franţa), cu 170 km/oră, luminile din interiorul tunelului s-au stins în mod inexplicabil. În momentul producerii „accidentului”, la conducerea lui MI6 (serviciul secret britanic) era Colin McColl, membru al „Cercului Pinay”. Simple coincidenţe? Nu, prinţesa Diana a fost asasinată ! Prin implicarea ei în acţiuni umanitare a deranjat multe personalităţi politice şi ale domeniului economic, iar cei care conduc din umbră destinele umanităţii au hotărât să o elimine…
Moartea prinţesei Diana a coincis cu două momente importante pentru S.U.A. şi Franţa. Administraţia Clinton urma să expedieze armament şi mine anti-personal musulmanilor din Bosnia, în valoare totală de 400 milioane dolari. Tot în acel timp, Franţa încheiase un contract cu Iranul, prin care importa petrol în valoare de 2 miliarde dolari, urmând să plătească cu armament, printre care şi mine anti-personal.
Interesant e faptul că la sfârşitul lunii octombrie1996, fostul majordom al Lady Di, Pai Burrell, a primit o scrisoare olografă de la ea cu rugămintea de a o păstra „pentru orice eventualitate”, din care cităm: „Mi se plănuieşte un «accident» de maşină, frâne defecte şi răni serioase la cap, pentru a-i lăsa cale liberă lui Charles să se recăsătorească”.
Societatea Pelerinilor(Pilgrims Society)
Si in zilele noastre este constituita din cei mai bogati oameni ai planetei si cei mai influenti politicieni ,s-a infiintat de peste 100 de ani si intalnirile lor au loc de 2 sau 3 ori pe an insa majoritatea lumii nici macar nu a auzit de ei.
Poate fi privit ca un club aristocratic Anglo-American, in care membrii se intalnesc si participa la diferite dinee si la care politicieni sunt invitati pentru a tine discursuri.
Oficial clubul a fost creat pentru faptul ca primii americani indeosebi din zonele Virginia si New York au emigrat din insulele britanice , sunt frati de sange cum s-ar spune. Bineinteles clubul s-a format din nevoia de a tine o stransa legatura intre Marea Britanie si America.
“Inima” imperiului Britanic si apoi a Commonwealth-ului Britanic a devenit Societatea Pelerinilor filosofia lor fiind aplicata de marile corporatii localizate in mare parte in CITY-ul LONDONEZ si in orasul New York.
Partea londoneza a societatii a fost formata in 11 iulie 1902 urmata apoi de o filiala la New York pe 13 ianuarie 1903.Societatea se afla sub patronajul Monarhiei din Anglia , diferiti reprezentanti fiind prezenti la intalnirile lor.
Clubul joaca un rol important pentru afacerile membrilor deschiderea oferita fiind impresionant de mare,daca ne-am uita pe lista invitatilor 90% din membrii americani bancheri si oameni de afaceri de cel mai inalt nivel.
Clubul este foarte selectiv si in mare parte secret, fiti siguri ca in manualele de istorie si in ziare nu veti gasi mare lucru despre ei.
Dupa cum am preciza lumea “buna” a New York-ului si Londrei este invitata.Si prin lume buna ma refer la cei care reprezinta sau detin mari firme de avocatura,banci,firme de asigurari,alte corporatii etc. plus cativa politicieni.Lista politicienilor include totdeauna Presedintele Statelor Unite,Secretarul de stat al SUA si Ambasadorul SUA in Anglia.Ocazional au fost facute exceptii si au fost invitati scriitori,compozitori sau colectionari de arta .Un exemplu mai notabil ar fi Mark Twain.
La intalniri sunt invitati undeva intre 300 si 500 de membri iar unul dintre ei este numit Invitat de onoare de obicei un “pelerin” care are rezultate notabile in vreun domeniu urmarit cu interes de ei.
Institutiile controlate de pelerini
Cei mai importanti membrii ai intalnirii ultra-secrete din 1910 de pe Insula Jekyll, in care s-a pus la cale infiintarea Federal Reserve Bank (Banca Centrala Americana) , au fost toti membrii ai acestei societati-Vanderlip, Strong, Warburg, Davison, Norton, si Aldrich . Aliatul numarul 1 al senatorului Aldrich a fost Edward B. Vreeland care l-a ajutat foarte mult pe acesta sa puna bazele a ceea ce numesc acum americanii Federal Reserve Bank.
De pe lista membrilor din acea vreme nu puteau lipsi poate cei mai influenti oameni din acea vreme J.P. Morgan, George F. Baker, John D. Rockefeller, si Jacob Schiff
Intre perioada 1914-1979 toti Presedintii Federal Reserve Bank au fost membrii ai Societatii Pelerinilor iar dupa aceasta perioada nu putem spune sigur din cauza lipsei surselor.
Dintr-o lista care contine 360 de nume : 88 membrii ai CFR(Council on Foreign Relations) ; 21 membrii ai institutului Carnegie;21 in pozitii de conducere la Federal Reserve Bank;17 in pozitii inalte la J.P Morgan;16 Chase Bank;11 membrii Skull& Bones; 4 Presedinti ai Bancii Mondiale ;
Se speculeaza ca ei impreuna cu organizatia numita “Masa Rotunda”(Round Table) au pus bazele CFR-ului si RIIA-ului(Royal Institute of International Affairs).
Pentru a concluziona aceasta societate are o influenta extraordinar de mare si o istorie pe masura.Este poate visul implinit a lui Cecil Rhodes care isi dorea o zona de comert liber in pozitia dominanta fiind Anglo-saxonii. Cativa dintre cei mai eruditi membri ai claselor bogate si intelectuale ale Angliei au format o organizatie pentru perpetuarea conceptului colectivist, dar nu dupa litera lui Marx. S-a numit Societatea Fabiana. Numele este semnificativ, pentru ca a fost ales in onoarea lui Quintus Fabius Maximus Verrucosus, general Roman care, in secolul II B.C., l-a tinut pe Hannibal in sah, epuizandu-i armata prin diverse tactici militare de intarziere, manevre fara sfarsit, si evitand confruntarea pe cat posibil. Spre deosebire de marxisti care se grabeau sa ajunga la putere prin conflict direct cu guvernele existente, fabianistii erau dispusi sa astepte, sa ocoleasca lupta, lucrand linistit si cu rabdare din interiorul guvernelor pe care le tintisera. Pentru a sublinia aceasta strategie si pentru a se separa de marxisti, au adoptat o broasca testoasa ca simbol. Scutul lor oficial portretizeaza imaginea unui lup in blana de oaie. Cele doua reprezentari insumeaza perfect strategia lor.
Este acum 1884, si ne gasim in Surrey, Anglia observand un mic grup de fabianisti, stand in jurul unei mese, in eleganta casa a lui Sydney si Beatrice Webb, doi dintre membrii lor de frunte. Acestia vor deveni cunoscuti mai tarziu in lumea intreaga drept fondatorii Scolii Engleze de Economie. Casa lor a fost donata Societatii Fabiane si a devenit cartierul general al organizatiei. In jurul mesei se afla figuri cunoscute, cum ar fi George Bernard Shaw, Arnold Toynbee, H.G. Wells, si multi altii de acelasi calibru. Apropos, Societatea Fabiana inca exista si multi oameni de la varf ii sunt membri, printre acestia aflandu-se si prim ministrul Angliei, Tony Blair.
H.G. Wells a scris o carte menita sa serveasca drept ghid, aratand cum poate fi implementat colectivismul in societate fara a atrage atentia sau isca vreo opozitie. S-a numit Conspiratia pe fata (The Open Conspiracy), iar planul a fost detaliat in amanunt. Fervoarea lui a fost intensa. A spus ca religiile vechi vor trebui sa faca loc noii religii a colectivismului. Noua religie ar trebui sa fie statul, a spus el, iar statul va trebui sa comande intreaga activitate umana, avand elitisti precum el in functiile de conducere. Pe una din primele pagini sta scris: “Aceasta carte arata direct si pe cat posibil de clar ideile esentiale ale vietii mele, perspectiva lumii mele… Aceasta este religia mea. Acestea sunt obiectivele mele directe si criteriul a tot ceea ce fac.” [nota: H.G. Wells, The Open Conspiracy (New York: Doubleday, Doran and Co., 1928), p. vii.]
Cand a declarat colectivismul ca fiind religia sa, era serios. Asemenea altor colectivisti, a simtit ca religia traditionala este o bariera in calea acceptarii puterii statale. Este un competitor pentru loialitatile omului. Colectivistii privesc religia drept un mecanism prin care clericii tin masele incatusate, oferindu-le o viziune a ceva mult mai bun in lumea ce va sa vina. Daca vrei sa schimbi ceva, nu incatusare este ceea ce iti doresti. Din contra, vrei descatusare. De aceea Marx a numit religia opiumul popoarelor. Sta in calea schimbarii revolutionare. Wells a spus ca noul opium ar trebui sa devina colectivismul, o viziune a unor lucruri mult mai bune in lumea de maine. Noua ordine trebuieste construita pe conceptul ca indivizii nu reprezinta nimic in comparatie cu lungul continuu al societatii, si ca numai servind societatea reusim sa ne conectam la eternitate. Era foarte serios.
Planul din Conspiratia pe fata a fost urmat in toate dependentele britanice si in Statele Unite. Drept rezultat, lumea de astazi este foarte aproape de viziunea lui H.G. Wells. Inchinarea in fata zeului numit societate a devenit noua religie. Nu conteaza in ce fel ne este insultata demnitatea sau libertatea, ni se spune ca este necesar pentru propasirea societatii, si aceasta este piatra de temelia a incatusarii sub lanturile colectivismului. Mai marele bine pentru grupul mai numeros a devenit opiumul maselor. Margaret Cole a fost Conducatoarea Societatii Fabiane in 1955 si 1956. Tatal ei G.D.H. Cole, a fost unul dintre liderii timpurii ai organizatiei inca de prin 1937. In cartea sa, Povestea socialismului fabianist [The Story of Fabian Socialism], descrie legatura comuna ce ii tine pe colectivisti impreuna. Ea spune:
Fabianistii sunt, in acord cu propriul lor simbolism, lupi in blanuri de oaie, si aceasta explica de ce stilul lor este mult mai eficient in tari unde traditiile parlamentare sunt bine stabilite si unde oamenii se asteapta sa aiba o voce in propriul lor destin politic. Leninistii, pe de alta parte, au tendinta de a fi lupi in blanuri de lupi, si stilul lor este mult mai efectiv in tari in care traditiile parlamentare sunt slabe si unde oamenii sunt obisnuiti oricum cu dictaturile.
Pot fi in dezacord asupra stilului; pot fi in concurenta pentru rolul dominant in Noua Ordine Mondiala ce va sa vina, pentru cine va detine cele mai inalte pozitii in piramida puterii; pot chiar trimite armate opuse sa lupte pentru a stabili intaietatea teritoriala asupra unor portiuni ale globului, dar niciodata nu se cearta in privinta telurilor. Pe tot parcursul acestui drum, sunt frati de sange pe sub piele si intotdeauna se vor uni impotriva dusmanului comun, si anume impotriva oricarei opozitii la adresa colectivismului. Este imposibil sa intelegem ce se intampla in Razboiul impotriva Terorismului astazi, fara a fi constienti de aceasta realitate.
https://www.facebook.com/pages/Noua-Ordine-Mondial%C4%83/143141262536653?fref=ts