luni, 7 aprilie 2014
Adevarul despre distrugerea Romaniei. "ultima carte"- Hristos v-a dat sfatul cel bun, sariti in barca salvatoare.
Adevarul despre distrugerea Romaniei. "ultima carte"- Hristos v-a dat sfatul cel bun, sariti in barca salvatoare.
Analiza
datelor si informatiilor provenite pe linia unor surse ce fac parte din
masoneria romana a scos in evidenta unele aspecte de interes operativ
care explica situatia grea in care se gaseste Romania la ora actuala,
atit din punct de vedere economic, cit si din punct de vedere politic. Practic,
Romania se afla in prezent in jocul de interese al celor doua mari
puteri militare mondiale, Rusia si SUA, care cauta prin orice mijloace
sa-si adjudece suprematia in aceasta zona
strategica a Europei. In cei 20 ani trecuti de la evenimentele din
decembrie 1989, razboiul din umbra purtat de cele doua superputeri a
adus pe esichierul politic personaje studiate in timp, cu grave carente
comportamentale, usor de compromis,
tocmai pentru a fi dirijate in sensul dorit de ei. Cu ajutorul acestora
s-a reusit sa se distruga economia romaneasca, sa se anihileze
Serviciile Secrete, sa se puna in stare de inoperativitate Armata si, nu
in ultimul rind, sa se zdruncine unitatea Poporului Roman. Prin
incalcarea voita a sigurantei nationale, factorii decizionali apartinind
celor doua tabere care s-au perindat la putere din 1989 incoace au
privatizat dupa bunul plac, au vindut strainilor capacitati de productie
rentabile, unele dintre ele de importanta strategica, asa cum sint
industria cimentului, industria metalurgica feroasa si neferoasa,
industria chimica si petrochimica, industria energetica si sistemul financiar
bancar. Au vindut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului
Roman, si anume pamintul tarii, aflat acum in mare parte in proprietatea
unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.
bancar. Au vindut, totodata, si bogatia cea mai de pret a Poporului
Roman, si anume pamintul tarii, aflat acum in mare parte in proprietatea
unor mafioti arabi, italieni, evrei, greci si unguri.
Printre protagonistii
vietii politice romanesti care au conlucrat pentru a aduce Romania in
starea precara in care se gaseste astazi si care se afla in cele doua
tabere rivale se numara:
Petre
Roman, Ion Iliescu, Traian Băsescu, Calin Popescu-Tăriceanu, Dinu
Patriciu, Bogdan Olteanu, Adrian Năstase, Mugur Isărescu, Emil Boc,
Elena Udrea si grupul economic din spatele acesteia, - ca
sa-i amintim pe cei mai reprezentativi. Acestia sint cei care au creat
un "curent contraorganizational al mediului vietii colective", care a
dus la formarea "subspatiilor neguvernabile". Agregarea acestor
subspatii, in timp, a determinat actualul "razboi subnational" dintre
carteluri si institutiile statului national. Asa s-a ajuns la o
veritabila deriva institutionala, formelor de organizare politica
imputindu-li-se lipsa de legitimitate, ceea ce pune in primejdie atit
Statul, cit si Natiunea. Trasaturile dominante ale acesteia sint
schimonosite si falsificate de uzurpatorii Statului Roman, a caror tinta
este demolarea efigiilor si a reperelor identitatii noastre nationale.
Ei au constituit "structuri alternative", formind retele de "colegii
invizibile", pentru a captura centrul Puterii in Romania. Cadre
recrutate din zone periferice au fost plasate in toate partidele, la
toate publicatiile, in toate guvernele, dobindind astfel accesul sau
chiar controlul in institutii-cheie ale Romaniei, de la Ministerul
Afacerilor Externe la Presedintie, de la Guvern la Parlament si, nu in
ultimul rind, in "societatea civila", devenita virf de lance al
manipularilor puse la cale. Lansarea in spatiul public a politicii
grupului de interese a reprezentat o mutatie majora, un eveniment care a
modificat fundamental peisajul politic al Romaniei. Pirghiile statului
au fost preluate si sint folosite de carteluri si mafii organizate
intr-un complicat mecanism al infractiunilor, care a reusit crearea unei
baze a organizatiilor negre ale societatii romanesti. Are loc o lupta
pe viata si pe moarte pentru conversia puterii politice a statului in
putere financiar-politica a unui grup hegemonic, transpartinic si vadit
antinational. Obtinerea controlului Romaniei nu este insa o
intreprindere particulara, privata, ci este un obiectiv geopolitic al
unor importante puteri mondiale. Practic, acest obiectiv este pe cale sa
se realizeze in prezent, fiind consecinta conditiilor in care au
actionat gruparile respective. In aceste cazuri, influenta externa a
fost extrem de puternica, iar ea a fost exercitata prin Serviciile de
Informatii din tarile lor de origine - CIA, Mossad, FSB. Miza: afaceri
extrem de profitabile pe teritoriul Romaniei.
Cei care pun totul la
bataie pentru uriasele profituri de miliarde de euro pe care le
estimeaza sint personaje extrem de controversate din lumea afacerilor si
a masoneriei, care cumpara tot ce se scoate pe piata: ciment, produse
metalurgice, aluminiu, petrol,
gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich,
nascut in decembrie 1934 in orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o
familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia
nazista, familia lui a emigrat in SUA, in 1942. Tot din cauza
fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich
in Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este
conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla
cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta in
Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene
inarmate pina-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat in SUA la ani grei
de inchisoare pentru diverse escrocherii - in ianuarie 2001, fostul
presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich in ultima
zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei
electorale a democratului Al Gore. Ziarele "New York Post" si "New York
Times" au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru
gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad,
ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud
Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Intr-o scrisoare catre Bill
Clinton, Shavit ii transmite acestuia in termeni conventionali ca Marc
Rich "a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene,
inregistrind rezultate dincolo de asteptari". La rindul sau, Ehud Barak a
elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului.
Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de
Tel Aviv "un aliat de importanta critica". Toate acestea completeaza un
raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, in care se
semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod "Mega", folosit
de Rich, a fost aflat de englezi in februarie 1997 prin interceptarea
unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, incartiruit la
Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai
mult, ziarele din Statele Unite, preluate de "Jerusalem Post", au
vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele
petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea
imobiliara. Implicat in retele transfrontaliere de spalare de bani si
contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si in scandalul furnizarii de
pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Impreuna cu membrii acesteia a
derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament in Orientul
Mijlociu, avindu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu
Nidal. De asemenea, intr-un document al Departamentului american al
Trezoreriei se arata ca Rich a incalcat embargoul impus Iugoslaviei la
inceputul anilor ‘90, livrind regimului Milosevici cupru si petrol.
Conform publicatiei specializate""Oil
Daily", in afacere a fost implicata si Romania, unde Marc Rich a
procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al
combinatiilor internationale a capusat cit a putut si Statul Roman.
Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar
Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii,
afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989,
el a fost reprezentat in Romania de Florian Stoica, fost director in
Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador in Sudan. Cea mai
importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG
(Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International
AG, iar in Romania a actionat prin firma Glencore Romania, coordonata de
australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decit vicepresedintele
companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o
prezenta constanta pe piata din Romania dupa 1989, unde avusese niste
afaceri si mai inainte, mai mereu tranzactiile in care a fost implicat
au fost invaluite in mister. In decembrie 1990, guvernul condus de Petre
Roman aproba o hotarire privind "cooperarea cu firma Marc Rich & Co
(n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea
unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA".
,
gaze, energie etc. Unul dintre aceste personaje este Marc David Reich,
nascut in decembrie 1934 in orasul Anvers, din Belgia, provenind dintr-o
familie evreiasca din clasa mijlocie. Pentru a evita persecutia
nazista, familia lui a emigrat in SUA, in 1942. Tot din cauza
fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich
in Rich. S-a ridicat prin afaceri internationale tenebroase si este
conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Are tripla
cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. Rich are resedinta in
Zürich, Elvetia, iar vila sa este pazita non-stop de garzi israeliene
inarmate pina-n dinti. Cu toate ca a fost condamnat in SUA la ani grei
de inchisoare pentru diverse escrocherii - in ianuarie 2001, fostul
presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich in ultima
zi de mandat. Demersul Casei Albe s-a datorat finantarii campaniei
electorale a democratului Al Gore. Ziarele "New York Post" si "New York
Times" au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru
gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad,
ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru Ehud
Olmert, pe atunci primar al Ierusalimului. Intr-o scrisoare catre Bill
Clinton, Shavit ii transmite acestuia in termeni conventionali ca Marc
Rich "a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene,
inregistrind rezultate dincolo de asteptari". La rindul sau, Ehud Barak a
elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului.
Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de
Tel Aviv "un aliat de importanta critica". Toate acestea completeaza un
raport MI 6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, in care se
semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad. Numele de cod "Mega", folosit
de Rich, a fost aflat de englezi in februarie 1997 prin interceptarea
unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, incartiruit la
Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai
mult, ziarele din Statele Unite, preluate de "Jerusalem Post", au
vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA. Rich e activ pe pietele
petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, pe cea
imobiliara. Implicat in retele transfrontaliere de spalare de bani si
contrabanda, Marc Rich s-a remarcat si in scandalul furnizarii de
pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Impreuna cu membrii acesteia a
derulat afaceri ilegale de mare amploare cu armament in Orientul
Mijlociu, avindu-l drept complice pe celebrul terorist palestinian Abu
Nidal. De asemenea, intr-un document al Departamentului american al
Trezoreriei se arata ca Rich a incalcat embargoul impus Iugoslaviei la
inceputul anilor ‘90, livrind regimului Milosevici cupru si petrol.
Conform publicatiei specializate""Oil
Daily", in afacere a fost implicata si Romania, unde Marc Rich a
procesat petrolul destinat Iugoslaviei. Acest adevarat maestru al
combinatiilor internationale a capusat cit a putut si Statul Roman.
Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar
Rich raspundea prompt comenzilor. La esaloanele inferioare ale Puterii,
afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Imediat dupa 1989,
el a fost reprezentat in Romania de Florian Stoica, fost director in
Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador in Sudan. Cea mai
importanta companie a lui Rich este Casa de Comert Marc Rich & Co AG
(Zug). Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International
AG, iar in Romania a actionat prin firma Glencore Romania, coordonata de
australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decit vicepresedintele
companiei-mama Glencore International AG din Zug. Desi Marc Rich a fost o
prezenta constanta pe piata din Romania dupa 1989, unde avusese niste
afaceri si mai inainte, mai mereu tranzactiile in care a fost implicat
au fost invaluite in mister. In decembrie 1990, guvernul condus de Petre
Roman aproba o hotarire privind "cooperarea cu firma Marc Rich & Co
(n.n.: care a devenit apoi Glencore International) pentru modernizarea
unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA".
Detaliile contractului
au fost secretizate. In vremurile tulburi de atunci, intelegerea dintre
controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul roman s-a realizat fara
licitatie. Oferta facuta de Marc Rich in aprilie 1990 in biroul lui
Petre Roman a fost urmata de un contract adoptat printr-o hotarire de
guvern in 8 decembrie 1990, cind Theodor Stolojan era deja ministru plin
la Finante. In 1993, cind s-a terminat contractul pentru modernizarea
rafinariei, Rich a vrut sa o cumpere, dar s-a opus Guvernul Vacaroiu, ca
si sindicalistii, care se temeau ca isi vor pierde locurile de munca.
In mod absolut surprinzator, pentru ca rafinaria se modernizase, acesta a
fost momentul de la care a inceput acumularea de pierderi. Inainte de
privatizare, datoriile ajunsesera la ametitoarea suma de 300 milioane de
dolari. In final, cursa pentru achizitionarea Petromidiei a fost
cistigata de Rompetrolul lui Dinu Patriciu (si nu pentru ca ar fi avut o
oferta mai buna, ci datorita faptului ca a beneficiat de o sustinere
mai puternica, asa cum
se va vedea mai departe), iar in 2004 Glencore a ratat si Petromul,
care a revenit austriecilor de la OMV. Glencore Romania a derulat
afaceri si in domeniul transporturilor si comertului, prin Rombarge
Transport si Barter Port Operator. Glencore a fost ani de zile unul
dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a
primit contracte de stat si la Termoelectrica, pentru pacura. In ultimii
ani, reprezentanti ai Glencore in Romania au mai fost Alexandru Bittner
si Yoav Stern, sotul realizatoarei de Televiziune Oana Cuzino. Tot Marc
Rich l-a adus in Romania pe Igor Ziuzin, omul de afaceri rus care a
preluat COS Tirgoviste si Industria Sirmei SA Cimpia Turzii. Ambele
privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este
legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au
preluat intreaga industrie de aluminiu din Romania in urma unor procese
de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind
investigat de procurorii anticoruptie. In 1997, reprezentantii Glencore
International AG au exprimat public intentia de a imprumuta asociatia
salariatilor pentru achizitionarea a 80% - 90% din actiunile fabricii de
aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu alumina.
Ulterior, la privatizarea ALRO in favoarea grupului Marco International
detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat in mod
formal fata de modul in care s-a facut privatizarea. In realitate, cel
care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma in 1983, impreuna cu
Marc Rich. Autoritatile romane fusesera avertizate de firma americana
AIG, si ea interesata de ALRO, ca in spatele Marco se afla Rich. Un alt
personaj care a fost in jocul de interese din jurul ALRO este Mihail
Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska, venit
tot pe filiera Marc Rich si aflat in spatele privatizarii rafinariei
Rafo Onesti, care a beneficiat de importante facilitati fiscale acordate
de Statul Roman. Acestora li se adauga Mikhail Fridman, influentul
magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oameni
de afaceri rusi cu interese la noi. Faptul
ca obtinerea controlului Romaniei nu este o tinta privata, ci un
obiectiv geopolitic il demonstreaza cu prisosinta istoria sectorului
financiar-bancar de dupa 1989. In fruntea acestuia a ajuns in septembrie
1990 Mugur Isarescu, un economist care, dupa absolvirea facultatii, a
lucrat exclusiv la Institutul de Economie Mondiala, timp de 19 ani,
perioada in care a intrat in vizorul american cu prilejul cursurilor pe
care le-a urmat in Statele Unite.
Dupa evenimentele din
1989, a mai efectuat un scurt stagiu in SUA, ca reprezentant comercial
la Ambasada Romaniei de la Washington, pentru ca imediat dupa aceea sa
devina guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei. In anul 1993 a devenit
si membru al Clubului de la Roma, a fost ales presedinte al Asociatiei
Romane a Clubului de la Roma, iar in 1999 a fost reales in aceasta
functie. Longevitatea lui Mugur Isarescu in functia de guvernator al
Bancii Nationale a Romaniei se datoreaza exclusiv comenzilor ocultei
financiare internationale. Exista informatii ca Mugur Isarescu a fost
recrutat de catre Council on Foreign Relations (CFR) in 1990, la New
York, pe cind se afla la post. Conducerea CFR (organizatie controlata de
familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de
J.P. Morgan) a recrutat destui specialisti, potentiali inlocuitori ai
celor care guvernau la vremea respectiva in tarile est-europene.
Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine
determinat, in functie de indicatiile "specialistilor" CFR. Acest CFR
actioneaza pe baza pirghiilor financiare de care dispune organizatia,
controlind inclusiv Federal Reserve Bank, banca investita cu coordonarea
rezervei federale a SUA si emiterea dolarului ca moneda, precum si
principalele organisme financiare mondiale, FMI si Banca Mondiala.
Pentru indeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor
1990-1992 s-a purtat un imens razboi mediatic de dezinformare in toate
emisiunile economice, subliniindu-se greseala facuta de Romania prin
plata datoriei externe si exemplificind prin tari care au mari
imprumuturi, dar un nivel de trai mai crescut, sugerindu-se ca o tara se
poate dezvolta prin imprumuturi inrobitoare. De altfel, principala
forma de control al unei tari este cea financiara - specialitatea CFR.
Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, in conformitate cu
dispozitiile CFR, a fost devalorizarea masiva a monedei nationale si
imprastierea la o rata derizorie a tuturor creantelor Romaniei (ex.:
Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de
fapt de oculta financiara, Theodor Stoiojan, rasplatit ulterior cu un
post la Banca Mondiala. Pentru indepartarea eventualilor investitori
necontrolati de CFR, in 1991 Stolojan a nationalizat valuta aflata in
banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine,
scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York. Un alt
aspect demn de mentionat l-au constituit jocurile interbancare "permise
si incurajate" de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub
tutela CFR (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul
carora importante fonduri valutare au parasit Romania. Ca nu si-a
deziluzionat stapinii in postura de guvernator al Bancii Nationale a
Romaniei, pozitie-cheie, de altfel, pentru finantele Romaniei, o
dovedeste faptul ca este singurul roman membru al renumitei Comisii
Trilaterale. Acest organism, considerat de multi Guvernul Mondial din
umbra, a fost infiintat in 1972 de David Rockefeller impreuna cu
Zbigniew Brzezinski. Tot impreuna, cei doi au ales aproximativ 300 de
membri din America de Nord. Europa si Japonia, pe care ii considerau
"semeni". Acesti oameni se aflau la virtul piramidei in profesia lor,
fie ea de natura Corporatista, Academica, Politica sau Mass-Media. Un
exemplu al modului in care lucreaza acest organism il reprezinta
accederea lui Jimmy Carter la functia de presedinte al SUA, in 1976. O
data instalat in functie, Carter a adus nu mai putin de 18 membri ai
Comisiei in cabinetul de virf si in agentii guvernamentale. Cea mai buna
descriere a Trilateralei apartine probabil reporterului Jeremiah Novak,
in "Christian Science Monitor" (7 Februarie 1977): "Astazi, un nou val
de economisti, lucrind intr-o organizatie cunoscuta sub numele de
Comisia Trilaterala, se afla pe punctul de a crea un nou sistem economic
international, unul proiectat de oameni la fel de inteligenti precum
Keynes si White (n.n.: este vorba de autorii sistemului infiintat in
urma Conferintei de la Bretton Woods, din iulie 1944. ce a dus la
crearea Fondului Monetar International si a Bancii Mondiale, ambii
economisti de profesie). Numele lor nu sint bine cunoscute, dar acesti
ginditori moderni sint la fel de importanti pentru vremurile noastre, pe
cit au fost Keynes si White pentru ale lor. In plus, acesti economisti,
precum si omologii lor din timpul ceiui de-al II-lea razboi mondial,
lucreaza impreuna cu inalti demnitari guvernamentali. Si ce se discuta
acum la cel mai inalte niveluri ale guvernului, atit in Statele Unite,
cit si in strainatate, este crearea unui nou sistem economic mondial -
un sistem ce va afecta slujbele in America si oriunde altundeva,
preturile pe care consumatorii le platesc, libertatea indivizilor, a
corporatiilor si natiunilor, de a intra intr-un sistem economic cu
adevarat planetar". Sub conducerea lui Mugur Isarescu, Banca Nationala a
Romaniei s-a facut vinovata de faptul ca nu a luat nici un fel de
masuri, desi legislatia (care ii conferea obligatia de control si
interventie) o impunea, in cazul marilor fraude bancare, de genul
Columna Bank, Credit Bank. Banca Dacia Felix, Banca Internationala a
Religiilor. De asemenea, desi BNR are o Directie de Supraveghere si
Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care,
obtinuta in urma tranzactiilor, externe, nu a mai intrat in tara (cazul
firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si
industrie usoara). Faptul ca Isarescu a fost recrutat de CFR se poate
sustine si prin imposibilitatea schimbarii sale din functie, indiferent
de interesele politice, in pofida incidentei penale a unora dintre
afacerile familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi
agent dublu. Au existat presiuni in favoarea sa inclusiv din partea FMI
si Bancii Mondiale, care au amenintat cu sistarea oricarei creditari in
cazul schimbarii acestuia. Trebuie aratat ca numirea lui Mugur Isarescu
ca prim-ministru al Romaniei, la sfirsitul anului 1999, a contribuit la
desavirsirea marilor infractiuni desfasurate la Fondul Proprietatii de
Stat, indeosebi cele derulate cu infractorii israelieni, cum este cazul
afacerilor lui Sorin Shmuel Beraru si privatizarii Hotelului Bucuresti
(infractori Eliahu Rasin si Robert Badner, alaturi de Radu Sirbu).
Astfel, privatizarea Hotelului Bucuresti era anchetata la sfirsitul
anului 1999 de Corpul de Control al primului-ministru Radu Vasile, sub
conducerea secretarului de Stat Ovidiu Grecea, cind presedintele
Romaniei, Emil Constantinescu, da o adevarata lovitura de stat,
destituindu-l pe premierul Radu Vasile si inlocuindu-l cu Mugur
Isarescu. Imediat, secretarul de Stat Ovidiu Grecea a fost destituit Ia
rindul sau, iar controlul efectuat la FPS, care trebuia sa conduca la
destituirea presedintelui Radu Sirbu, a fost brusc stopat si Raportul
inspectorilor guvernamentali s-a pierdut prin sertarele noului
prim-ministru al Romaniei, in timp ce dubioasele afaceri de la FPS si-au
urmat, nestingherite, cursul. Conducerea Bancii Nationale a Romaniei a
cunoscut exact si la timp situatia, care devenea din ce in ce mai
critica, de la Bancorex, dar nu a intreprins nimic. Pierderile Statului
Roman nu au constat numai in cele 2 miliarde de dolari care au disparut
din Romania, desi BNR poseda toate pirghiile necesare pentru a preveni
scurgerile financiare din tara. Acestora li s-au adaugat sumele
reprezentind echivalentul creditelor clientelare oferite de Bancorex
diverselor grupari mafiote si pe care BNR le-a acoperit prin cererile de
preluare la datoria publica. In realitate, BNR, sub guvernarea lui
Mugur Isarescu, a "protejat" falimentul Bancorexului, o banca mult prea
puternica pentru gusturile marii finante mondiale, care trebuia sa
dispara daca nu putea fi cumparata, caci Romania trebuia sa intre si ea
pe fagasul globalizarii. Pentru aceasta, proprietatea de stat trebuia sa
treaca in cea particulara, dar nu oricum, ci conform criteriilor,
cerintelor si intereselor globale promovate de asa-numitul Grup
Bilderberg. Tot ce s-a intimplal in Romania post-decembrista poarta
amprenta inconfundabila a conceptiei care sta la baza actiunilor acestei
structuri suprastatale si care ii apartine unuia dintre fondatori,
David Rockeffeller: "Sintem in pragul unei transformari globale. Trebuie
sa declansam o criza majora (economica, militara, politica, sociala,
educativa, religioasa) si toate natiunile vor accepta Noua Ordine
Mondiala". De altfel, organizarea Grupului Bilderberg in 1954 a fost
direct sprijinita de catre societatile secrete sioniste si mondialiste,
de catre CIA, dar in primul rind de catre Consiliul Afacerilor Externe
(Council on Foreign Relations - CFR), cea mai puternica organizatie
secreta oligarhica din SUA infiintata inca din 1921, care activa deja
pentru mondializare (sustinuta totodata de aceiasi doi bancheri evrei,
Rockeffeller si Rothschild, co-fondatori ai Grupului). Grupul Bilderberg
este coordonat de un comitet de conducere, compus din 39 de membri,
care apartin si altor organizatii secrete mondialiste sau sioniste
(Illuminati, marile loji masonice etc). Telurile principale ale
organizatiei au fost formulate de la inceput de catre Printul Bernhard
al Olandei - un guvern mondial pentru inceputul Mileniului III,
globalizarea economica mondiala (o lume unica) si o armata globala prin
ONU. Cel mai puternic brat al grupului este insa Comisia Trilaterala
(Europa Occidentala, America de Nord si Japonia), structura din care
face parte, asa cum aratam mai sus, un singur roman: Mugur Isarescu. Si
astfel constatam ca cercul se inchide, in sensul ca ne intoarcem la
guvernatorul BNR si intelegem de ce aceasta banca nu a luat masurile
care se impuneau in sistemul financiar-bancar romanesc: pentru ca ar fi
contravenit astfel intereselor structurilor globaliste, in care Mugur
Isarescu a fost cooptat tocmai pentru a se actiona, prin el, asupra
Romaniei. Asa se face ca, in 1997, la conducerea celei mai mari banci
romanesti, Bancorex, este numit evreul Andrei Florin Ionescu. Prima
grija a acestuia a fost aducerea in functia de sef al Directiei
Plasamente Bancare a evreicei Rachel Sargent, prin transfer de la
Directia Securities a bancii ABN AMRO Rotschild, permitindu-i-se astfel
sa faca plasamente din capitalul bancii romanesti de stat pe pietele
externe. Pina la falimentul bancii, cerut insistent Statului Roman tot
de organismele internationale, Rachel Sargent a avut grija sa disperseze
banii bancii si, totodata, sa spioneze intens banca. Serviciul de
securitate al Bancorex a tras serioase, dar inutile, semnale de alarma
asupra urmatoarelor aspecte: Rachel Sargent a introdus in Bancorex, dupa
orele de program, chiar si simbata si duminica, numerosi cetateni
straini, a cerut si obtinut fisele tuturor marilor clienti, pe care le
lua si acasa, a cerut si obtinut fisele bancii pe grupe de activitati,
nu a prezentat rapoartele de deplasare in strainatate (lunar cite 5 zile
la Londra), a incercat sa intre in posesia datelor Directiei de
Operatii Speciale (fise si conturi MI, SI, SRI, MApN, SPP, Transmisiuni
Speciale etc). Trebuie aratat ca evreica Rachel Sargent nu a actionat
singura in interiorul Bancorex, ci impreuna cu cel care chiar i-a semnat
angajarea, vicepresedintele bancii, Dragos Andrei, care si el venea
prin transfer tot de la banca ABN AMRO. Dragos Andrei a aprobat
materiale si, totodata, a emis hotariri ilegale (fiind presedintele
Comitetului de Credite, ca urmas al lui Florin Andrei Ionescu, a dat
multe/mari credite fara garantii sau, din contra, a sufocat firmele
neprotejate politic); n-a recuperat nici unul din creditele
neperformante; a stopat executarea unor creante neperformante; a
incalcat normele Bancorex de angajare si promovare, laudindu-se ca e
prieten cu fiul presedintelui de atunci al Romaniei, Dragos
Constantinescu, si cu seful SIE, Catalin Harnagea; a agreat ca Rachel
Sargent sa angajeze straini pentru diverse expertize nefinalizate, cu
tariful de 230 de lire sterline pe ora. A pierdut 40% din clientii
bancii, inclusiv prin redirijare catre ABN AMRO BANK. La schimbarea din
functie, Razvan Temesan lasa Bancorexului un volum de afaceri de 14.195
miliarde de lei, cu o pondere a creditelor restante de 7,9 miliarde, cu
provizioane specifice de risc de 1.168,6 miliarde de lei. Banca era
cotata de catre Thompson Bank Watch INC cu rating pe termen lung BBB si
pe termen scurt A2, iar conducerea bancii era "bine vazuta" (well
regarded). Analiza activitatii lui Florin Andrei Ionescu atesta, in
schimb, ca 74% din creditele aprobate de el au fost neperformante; 68%
din creante date la particulari; finantarea importurilor de petrol a
fost preluata de bancile straine, Bancorex pierzind numai in acest caz
cam 60 milioane de dolari pe an prin demolarea acestei afaceri; a fortat
lichidarea datoriilor pe care le avea Compania Nationala de Petrol; a
primit de la buget 4.500 miliarde de lei, cu care a cumparat datoriile
lui George Constantin Paunescu, incerecind sa-l bage in faliment si
transformindu-l dintr-un bun platnic intr-un rau platnic; Florin Andrei
Ionescu n-a platit cele 507 milioane de dolari la extern, ba, mai mult,
Bancorex a ramas si fara cele 10 rafinarii romanesti, pe care le putea
vinde cu aproximativ 2 miliarde de dolari, sau le putea exploata, ca
banca, in contul Statului Roman. Toate acestea s-au petrecut, evident,
cu stirea si sub obladuirea lui Mugur Isarescu. Lovitura finala asupra
Bancorex a fost data tot de Dragos Andrei, fostul angajat al bancii lui
Rothsehild, el contribuind direct (impreuna cu Banca Mondiala si cu
Fondul Monetar International) la inchiderea bancii. In urma presiunilor
emisarilor FMI si ai Bancii Mondiale, Statul a declarat falimentul celei
mai mari banci romanesti si l-a indepartat pe Vlad Soare, noul
presedinte numit intre timp si care intocmise deja un plan de salvare a
bancii. Banca Nationala a Romaniei l-a numit ca secretar general al
Bancorex pe Alexandru Puscaciuc, al carui trecut esle legal de un alt
evreu american, Gerald (Gerry) Guterman, cu care se combinase anterior,
intr-o tentativa de privatizare a Bancii Dacia Felix. Asa cum mentionam
inca de la inceputul acestei analize,
o alta forta cu interese mondialiste care a patruns in societatea
romaneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este
masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de
actiune al acesteia il reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile
proeminente ale Romaniei de astazi, Dinu Patriciu si Calin
Popescu-Tariceanu. In ceea ce il priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 il
gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani in materie, amplificata
de proiectarea de palate in Emiratele Arabe Unite pentru magnatii
petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o in primavara lui
1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici
un temei legal, dar avea in spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau,
ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo
Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada in sferele de virf ale
afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din Romania. Este
evident astazi pentru toata lumea ca, in pofida esecurilor electorale
repetate, cei doi liberali au cazut mereu in picioare din punct de
vedere al afacerilor. Activ in afacerile cu petrol inca din 1996, Dinu
Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol in 1998, cu
sprijinul lui Sorin Ovidiu Vantu, care i-a transferat la momentul
oportun, conform intelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase
chiar de la PAS - asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu
speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu.
Rompetrol era "nava amiral" a comertului exterior romanesc, fiind
singurul contractor specializat in petrol si gaze care activa cu succes
pe piata mondiala. Ani de zile, a adus in tara milioane de dolari
rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj in domeniul
petrolier, executate in diverse tari ale lumii. Afacerea Rompetrol a
fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a
economiei nationale, caci ea a reprezentat inceputul unei serii de
lovituri succesive, care au dus la lichidarea intregului patrimoniu
petrolier al Romaniei, una dintre averile strategice ale tarii fiind
instrainata prin jaf. Tandemul de astazi OMV - Rompetrol este expresia
unui periculos monopol in industria petrolului, creat prin contributia
decisiva a "elitelor" mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta
legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul
scandalului Petromidia, izbucnit in 2004, fiind acuzat, din nou, de
evaziune fiscala si spalare de bani intr-un dosar deschis si in prezent.
Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia
cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost
cimentate de inalte fete ale masoneriei romanesti si nu numai. Astfel,
sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din Romania, Eugen Ovidiu
Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu
Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria romana sint
angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se
stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme indelungata, fiind chiar
ministru in cabinetul Nastase, iar in 2004 a trecut de partea lui Dan
Voiculescu. In medii bine informate se sustine ca Patriciu este un
apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat,
alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, intilnirea Marelui Secretar al Marii
Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu,
in iunie 2006, in cadrul careia au fost discutate probleme economice
care vizeaza in principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit
de mai multe ori in Romania, incepind cu 2003, anul constituirii Marii
Loje Nationale, apoi in iunie 2006 si din nou in aprilie 2007. In
sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de
masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la intilnirea
romano-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru
audierea unor martori in dosarul Rompetrol, redeschis in tromba, chiar
pe teritoriul american, in interiorul Ambasadei Romaniei din Washington.
Declaratiile acestora au fost folosite in probarea fraudarii Statului
Roman prin incasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a
creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al
vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov in Romania, poate chiar
mai important decit cel de natura economica, a fost cel de natura
militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului
militar rus, pentru ca Romania nu este numai o miza economica, ci si
una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane
instalate in tara noastra vor inchide o linie care va "indigui"
avanpostul rusesc. Romania poate fi comparata cu un portavion fix, de pe
care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se intinde din Caucaz
pina la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica
decit KGB in spatiul romanesc, vizeaza reactivarea cit mai multor cadre
recrutate in perioada anilor ‘60 in timpul stagiilor de pregatire la
Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut in
legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, GRU si-a
imbogatit, in anii ‘80, structura informativa si a agentilor de
influenta prin preluarea "dizidentilor", "cresterea" acestora si
plasarea lor in spatiul politic, dupa 1989. In aceste conditii, pentru
a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa intinda o
"mina" energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina
imunitate pentru oamenii sai. Constiinta inaltului sprijin de care
beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa infrunte si chiar sa sfideze
acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute in presa
cu privire la sponsorizarile masive facute in campania din 2004 catre
PSD, apr
,
o alta forta cu interese mondialiste care a patruns in societatea
romaneasca cu intentia de a o modela potrivit propriilor scopuri este
masoneria de diferite rituri si apartenente. Un exemplu al modului de
actiune al acesteia il reprezinta ascensiunea a doua dintre figurile
proeminente ale Romaniei de astazi, Dinu Patriciu si Calin
Popescu-Tariceanu. In ceea ce il priveste pe Dinu Patriciu, anul 1990 il
gaseste ca arhitect, cu o experienta de 15 ani in materie, amplificata
de proiectarea de palate in Emiratele Arabe Unite pentru magnatii
petrolului din zona. Prima afacere pe care a pornit-o in primavara lui
1990, o firma de arhitectura si decoratiuni interioare, nu a avut nici
un temei legal, dar avea in spate sprijinul masoneriei, prin socrul sau,
ca si Calin Popescu-Tariceanu, al carui tata vitreg era Dan Amedeo
Lazarescu. Ambii au fost sprijiniti sa acceada in sferele de virf ale
afacerilor si politicii, cu alte cuvinte ale Puterii din Romania. Este
evident astazi pentru toata lumea ca, in pofida esecurilor electorale
repetate, cei doi liberali au cazut mereu in picioare din punct de
vedere al afacerilor. Activ in afacerile cu petrol inca din 1996, Dinu
Patriciu a preluat controlul asupra grupului Rompetrol in 1998, cu
sprijinul lui Sorin Ovidiu Vantu, care i-a transferat la momentul
oportun, conform intelegerii, actiunile pe care acesta le achizitionase
chiar de la PAS - asociatia salariatilor, care i-au cedat actiunile cu
speranta ca astfel aveau sa fie protejati de atacul lui Patriciu.
Rompetrol era "nava amiral" a comertului exterior romanesc, fiind
singurul contractor specializat in petrol si gaze care activa cu succes
pe piata mondiala. Ani de zile, a adus in tara milioane de dolari
rezultati din lucrarile de foraj si constructii-montaj in domeniul
petrolier, executate in diverse tari ale lumii. Afacerea Rompetrol a
fost conceputa din start ca baza a unei strategii de destructurare a
economiei nationale, caci ea a reprezentat inceputul unei serii de
lovituri succesive, care au dus la lichidarea intregului patrimoniu
petrolier al Romaniei, una dintre averile strategice ale tarii fiind
instrainata prin jaf. Tandemul de astazi OMV - Rompetrol este expresia
unui periculos monopol in industria petrolului, creat prin contributia
decisiva a "elitelor" mondiale. Intrat de mai multe ori sub incidenta
legii, dar niciodata condamnat, Dinu Patriciu continua sa fie obiectul
scandalului Petromidia, izbucnit in 2004, fiind acuzat, din nou, de
evaziune fiscala si spalare de bani intr-un dosar deschis si in prezent.
Astazi nu mai este un secret ca Dinu Patriciu si-a adjudecat Petromidia
cu sprijinul PSD, dar legaturile dintre PSD si Patriciu au fost
cimentate de inalte fete ale masoneriei romanesti si nu numai. Astfel,
sotia Marelui Maestru al Marii Loje Nationale din Romania, Eugen Ovidiu
Chirovici, este directoarea financiara a holdingului patronat de Dinu
Patriciu, iar multi dintre cei care conduc masoneria romana sint
angajatii lui (de exemplu Marele Trezorier, Ion Tanasie). Dupa cum se
stie, Chirovici a fost un apropiat al PSD vreme indelungata, fiind chiar
ministru in cabinetul Nastase, iar in 2004 a trecut de partea lui Dan
Voiculescu. In medii bine informate se sustine ca Patriciu este un
apropiat al masoneriei rusesti si ca din aceasta postura ar fi mediat,
alaturi de Eugen Ovidiu Chirovici, intilnirea Marelui Secretar al Marii
Loje Nationale a Rusiei, Alexandr Kondyakov, cu Calin Popescu-Tariceanu,
in iunie 2006, in cadrul careia au fost discutate probleme economice
care vizeaza in principal piata energetica. Alexandr Kondyakov a venit
de mai multe ori in Romania, incepind cu 2003, anul constituirii Marii
Loje Nationale, apoi in iunie 2006 si din nou in aprilie 2007. In
sprijinul afirmatiilor referitoare la apropierea lui Dinu Patriciu de
masoneria rusa vine si faptul ca la scurt timp de la intilnirea
romano-rusa, departamentul de Stat al SUA si-a dat acceptul pentru
audierea unor martori in dosarul Rompetrol, redeschis in tromba, chiar
pe teritoriul american, in interiorul Ambasadei Romaniei din Washington.
Declaratiile acestora au fost folosite in probarea fraudarii Statului
Roman prin incasarea ilegala, de catre holdingul lui Patriciu, a
creantei din Libia. Informatiile atesta faptul ca un al doilea scop al
vizitelor repetate ale lui Alexandr Kondyakov in Romania, poate chiar
mai important decit cel de natura economica, a fost cel de natura
militara. Generalul GRU urmarea sa ia pulsul vechii retele a spionajului
militar rus, pentru ca Romania nu este numai o miza economica, ci si
una militara de mare importanta strategica, deoarece bazele americane
instalate in tara noastra vor inchide o linie care va "indigui"
avanpostul rusesc. Romania poate fi comparata cu un portavion fix, de pe
care vor putea fi lansate atacuri pe o raza care se intinde din Caucaz
pina la Muntii Iranului. De aceea GRU, cu o insertie mult mai puternica
decit KGB in spatiul romanesc, vizeaza reactivarea cit mai multor cadre
recrutate in perioada anilor ‘60 in timpul stagiilor de pregatire la
Academiile sovietice, caci acestea au condus mari unitati si au avut in
legatura un numar important de ofiteri din sistem. Ulterior, GRU si-a
imbogatit, in anii ‘80, structura informativa si a agentilor de
influenta prin preluarea "dizidentilor", "cresterea" acestora si
plasarea lor in spatiul politic, dupa 1989. In aceste conditii, pentru
a-si proteja interesele militare, este posibil ca Moscova sa intinda o
"mina" energetica Executivului de la Bucuresti, cu conditia sa obtina
imunitate pentru oamenii sai. Constiinta inaltului sprijin de care
beneficiaza i-a permis lui Dinu Patriciu sa infrunte si chiar sa sfideze
acuzele de tradare politica provocate de dezvaluirile aparute in presa
cu privire la sponsorizarile masive facute in campania din 2004 catre
PSD, apr
cititi si:
http://www.scribd.com/doc/37206038/Cornel-Dan-Niculae-Razboiul-nevazut-II-Ofensiva-iudaismului-asupra-Romaniei
http://www.scribd.com/doc/56531511/Cornel-Dan-Niculae-Razboiul-nevazut-al-evreilor-sionisti-cu-romanii
http://www.scribd.com/doc/56533514/Romania-ca-o-prada-Radu-Theodoru
http://www.scribd.com/doc/37206038/Cornel-Dan-Niculae-Razboiul-nevazut-II-Ofensiva-iudaismului-asupra-Romaniei
http://www.scribd.com/doc/56531511/Cornel-Dan-Niculae-Razboiul-nevazut-al-evreilor-sionisti-cu-romanii
http://www.scribd.com/doc/56533514/Romania-ca-o-prada-Radu-Theodoru
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ads by OnlineBrowserAdvertisingAd Options
Un comentariu: