Ritualurile de magie neagră cunoscute sub numele de satanism
sunt expresia modernă a ritualurilor antice care includeau sacrificii umane
din Babilon şi din societăţile infiltrate de Frăţie: sumerienii, fenicienii,
hitiţii, egiptenii, canaaniţii şi popoarele acadiene (printre altele). De-a
lungul istoriei a existat o procesiune nesfârşită a aceloraşi ritualuri
închinate aceloraşi divinităţi, acest proces având o importanţă deosebită
inclusiv pentru iniţiaţii moderni ai Frăţiei.
Satanismul este doar un alt nume pentru adorarea unei forţe
negative, extrem de distrugătoare, căreia i s-au dat tot felul de nume de-a
lungul istoriei: Nimrod, Baal, Moloh sau Moleh, diavolul, Lucifer,
etc., etc. Satanismul perverteşte tot ce este pozitiv, la fel cum naziştii au
luat simbolul pozitiv al svasticii şi l-au inversat, pentru a simboliza astfel
un element negativ. În mod similar, sataniştii au inversat pentagrama şi
folosesc frecvent culoarea negru pentru a simboliza întunericul, de pildă în
aşa-numitele lor Mise Negre. Ei inversează în egală măsură simbolismul
culorii alb, care devine astfel pentru ei o culoare profund negativă.
Reţelele sataniste au fost create, sub diferite nume, de Frăţia Babiloniană,
care are nevoie de ele. Vă mai aduceţi aminte de relatările despre Privitori
şi despre urmaşii acestora, Nefilimii, care afirmau că aceştia obişnuiau să
bea sânge? Frăţia ştie că sângele conţine forţa vieţii. Băutul sângelui
menstrual a fost întotdeauna o caracteristică a liniilor genealogice
reptiliene, care au nevoie de sânge pentru a putea trăi în această
dimensiune. Sângele era cunoscut sub numele de Focul Stelar, esenţa
lunară a femeii. Ciclul menstrual al femeilor este guvernat de ciclurile
lunii, iar sângele conţine această energie. De aceea, se presupune că
ingredientele sale au capacitatea de a prelungi viaţa. În India, el era numit
soma, iar în Grecia ambrozie (conform anumitor cercetători). Aceste
băuturi erau considerate nectarul zeilor şi chiar erau – al zeilor reptilieni
care sunt genetic băutori de sânge. Pocalul sau cupa „Sfântului Graal”
simbolizează de asemenea pântecul feminin şi băutul sângelui menstrual,
fiind totodată un simbol al liniilor genealogice reptiliene „regale”. Sângele
menstrual era oferit elitei liniilor reptiliene „regale” de către preotese
fecioare, aceasta fiind originea unor expresii precum „Femeia Roşcată”
sau „Femeia Sacră” (la greci). Cuvântul grecesc care desemnează această
expresie, hierodulai, a fost tradus în engleză prin harlot (n.n. prostituată)
şi în germană prin hores, care stă la originea cuvântului whore (n.n. de
asemenea, prostituată). Însuşi cuvântul „ritual” provine de la această
practică (ritu = roşiatic), la fel ca şi cuvintele „rit” şi „roşu” (n.n. red în
limba engleză). Sângele menstrual este unul din motivele pentru care
culoarea roşie este atât de importantă pentru satanişti, dar şi pentru
folosirea culorii auriu de către liniile genealogice „regale”. Aurul este
metalul zeilor, dar pentru Anunnaki descrişi în Tăbliţele Sumeriene,
sângele menstrual era „aurul zeilor”.
Reptilienii şi liniile lor genealogice beau sânge pentru a obţine
forţa vitală a unei persoane, de care au nevoie pentru a putea exista în
această dimensiune. Atunci când beau sânge uman şi când mănâncă din
carnea unui om, ei îşi schimbă frecvent forma în reptilieni. Cel puţin, aşa
mi s-a povestit de către cei care au putut asista la acest proces. Băutul
sângelui este o caracteristică genetică a lor, iar o mare preoteasă sau „Zeiţă
Mamă” a Elitei, care a realizat asemenea ritualuri în faţa Frăţiei la cel mai
înalt nivel, mi-a povestit că fără acest sânge uman reptilienii nu şi-ar putea
păstra înfăţişarea de oameni în dimensiunea noastră. Numele actual al
femeii de care vorbesc este Arizona Wilder, dar înainte s-a numit Jennifer
Ann Green. Interesant mi s-a părut faptul că, din spusele ei, reptilienii
vânează toate popoarele ariene din univers, sângele rasei albe având o
importanţă cu totul specială pentru ei, dintr-un motiv sau altul, şi cu
deosebire cel al oamenilor cu părul blond şi ochii albaştri.
Satanismul are la bază o manipulare a conştiinţei şi a energiei.
Aceste ritualuri profund dezgustătoare creează un câmp de energie pe o
anumită frecvenţă de vibraţie, care permite unirea conştiinţei
participanţilor cu alte conştiinţe din regiunea inferioară a celei de-a patra
dimensiuni. Această dimensiune, cunoscută şi sub numele de astralul
inferior, rezonează – între altele – cu emoţiile inferioare precum teama,
vinovăţia, ura, etc. Atunci când un ritual se focalizează pe aceste emoţii,
aşa cum procedează satanismul, se creează o conexiune puternică între
conştiinţa participanţilor şi cea a reptilienilor din regiunea inferioară a
celei de-a patra dimensiuni. Aceştia sunt „demonii” invocaţi de aceste
ritualuri, de când a început această poveste sinistră, acum câteva mii de
ani. Iniţierea permite preluarea în posesiune a trupului iniţiatului de către
reptilieni. Liderii sataniştilor sunt reptilieni pur-sânge îmbrăcaţi în forme
umane. Ritualurile lor se produc invariabil în acele locuri unde există
vortexuri energetice, astfel încât teroarea, ororile şi ura create de ei să
pătrundă în reţeaua energetică a pământului şi să influenţeze câmpul
magnetic al planetei noastre. Ele reduc frecvenţa vibratorie şi afectează
gândirea şi comportamentul uman. Dacă veţi merge într-un loc în care se
ţin ritualuri satanice, veţi simţi imediat răutatea şi ura care plutesc în aer.
Acest „aer” este de fapt un câmp vibratoriu generat de formele-gând ale
sataniştilor. Nu întâmplător există expresii precum „o atmosferă veselă,
luminoasă sau plină de iubire”, sau invers „o atmosferă de ură şi
neîncredere”. Cu cât câmpul energetic al pământului este mai apropiat de
regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, cu atât mai multă putere
au reptilienii asupra acestei lumi şi a locuitorilor ei. Satanismul nu este
doar o boală şi o perversiune. Principala sa premisă, din punctul de vedere
al Frăţiei, este controlul câmpului magnetic al pământului, adorarea şi
punerea la unison cu stăpânii lor reptilieni, sorbirea forţei vieţii victimelor
sacrificate şi asigurarea energiei necesare pentru reptilienii care se hrănesc
cu emoţiile inferioare ale oamenilor, în special cu teama. Aceste sacrificii
sunt literalmente sacrificii aduse „zeilor” reptilieni şi se petrec de mii de
ani. Sacrificarea în masă a populaţiei aztece în America Centrală şi a
atâtor alte popoare au avut drept scop asigurarea hranei pentru reptilienii
fizici şi pentru liniile genealogice care se hrănesc cu carne de om şi beau
sânge uman, dar şi a hranei subtile pentru reptilienii din regiunea
inferioară a celei de-a patra dimensiuni.
Phil Schneider, unul din
constructorii bazelor subterane din SUA, i-a spus scriitoarei şi
cercetătoarei Alex Christopher că atunci când copiii care lucrează ca sclavi
în aceste baze subterane ajung să nu mai reziste, ei sunt consumaţi pur şi
simplu de reptilieni. Aceştia preferă copiii mici, căci sunt mai puţin
contaminaţi ca adulţii. Greu de crezut, nu-i aşa? Sunt convins că vă vine să
spuneţi: „Prostii!”, căci cine este dispus să accepte un astfel de adevăr? Pe
de altă parte, dacă nu privim adevărul în faţă, cum l-am putea opri
vreodată?
De regulă, ritualurile satanice au loc noaptea, când câmpul
magnetic al pământului este mai stabil. În timpul zilei, particulele
încărcate cu energie ale vântului solar provoacă turbulenţe ale câmpului,
îngreunând conexiunea interdimensională. Câmpul devine cel mai stabil în
timpul eclipselor totale. Acestea au fost dintotdeauna momentele în care
popoarele native îşi ţineau ceremoniile de intrare în contact cu entităţile
din alte dimensiuni. Şamanii ştiu şi astăzi acest lucru. Ritualurile satanice
şi sacrificiile umane, în special ale copiilor, sunt practicate pe scară largă
la ora actuală de către cei mai faimoşi politicieni, oameni de afaceri,
proprietari de mas-media şi figuri din industria divertismentului.
Acest
lucru nu este deloc de mirare, dat fiind mediul din care provin. Aceste
ritualuri şi sacrificii umane au reprezentat întotdeauna fundamentul
„religiei” Frăţiei, încă din cele mai vechi timpuri. Aceasta îşi plasează apoi
prin manipulare iniţiaţii satanişti în poziţiile cheie ale vieţii politice,
economice, militare, medicale şi din media, dar şi în cele ale industriei
divertismentului. De aceea, proporţia sataniştilor în rândul acestor oameni
este mult mai ridicată decât în rândul populaţiei obişnuite. Mai mulţi
satanişti mi-au povestit că există politicieni de rang înalt care depind pur şi
simplu de sângele victimelor pe care le sacrifică, la fel ca de un drog, din
cauza adrenalinei produse în asemenea momente. Mi s-a spus că această
dependenţă este destul de frecvent întâlnită la satanişti, lucru care i-a făcut
pe mulţi specialişti în domeniul reptilienilor să creadă că aceasta este
substanţa de care au nevoie aceştia. Puzzle-ul începe să se contureze.
Tema sacrificiilor umane şi animale se regăseşte în întreaga istorie
a umanităţii, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Ironia face ca ele să
fi fost practicate pe timpuri cu scopul de a prezerva viaţa, nu de a o
distruge. În antichitate exista convingerea că un sacrificiu adus zeilor va
potoli mânia acestora, salvând astfel viaţa majorităţii. Aceasta este o altă
origine a conceptului de „ţap ispăşitor”.
O altă tradiţie antică este sacrificarea regelui sau a
conducătorului pentru a linişti zeii. În aşa-numitul leagăn al civilizaţiei,
Africa de Nord şi Orientul Apropiat, de unde ne-au rămas documentele
referitoare la Anunnaki şi Privitori, sacrificiile umane, în special ale
copiilor, erau foarte frecvente. Ritualuri similare au fost practicate în
China, Roma, Africa, Asia, Grecia, America de Sud şi Mexic. Exemplul
aztecilor sacrificaţi în masă de dragul „zeilor” este poate cel mai faimos
între toate. Vă reamintesc de afirmaţia fostului preşedinte al Mexicului,
Miguel De La Madrid, care i-a spus sclavei CIA (supusă programului de
control al minţii) Cathy O’Brien că extratereştrii reptilieni au coborât pe
pământ şi şi-au creat trupuri umane pe care să le posede, în special în
rândul popoarelor ariene. Nu putem face o demarcaţie între reptilieni şi
sacrificiile umane. Scandinavii obişnuiau să îngroape copii de vii pentru a
opri epidemiile şi pentru a-l linişti pe marele zeu al Nordului Odin (Wodan
sau Woden la germani). Zeii din şcolile misterelor erau invariabil asociaţi
cu sacrificiile umane, tradiţie care s-a păstrat până astăzi prin intermediul
reţelei globale de societăţi secrete şi sataniste ale Frăţiei. Incaşii din Peru
obişnuiau să sacrifice copii, iar sacrificiile umane au fost practicate din
cele mai vechi timpuri în Europa. De pildă, druizii aveau un ritual de
îngropare a unui copil viu la temelia unei clădiri noi, sau de împrăştiere a
sângelui copilului pe fundaţia respectivă. Acelaşi ritual apare în multe
regiuni ale lumii. Legendele Sfântului Columba (porumbel, Semiramida)
afirmă că acest erou „creştin” le-a spus celorlalţi călugări că unul dintre ei
ar trebui înmormântat de viu la temelia unei mânăstiri noi ce urma să fie
construită pe insula scoţiană Iona (Soare), pentru a „sfinţi” solul. Un
anume Sfânt Oran s-a oferit voluntar, iar legenda spune că el a ajuns drept
în cer. Istoricul roman Tacit povesteşte că druizii considerau o datorie de
onoare să îşi stropească altarele cu sângele duşmanilor capturaţi. În plus,
ei obişnuiau să îşi consulte zeii citind în intestinele umane. Legende
similare există în Irlanda şi în Scoţia. Mitologia irlandeză afirmă că
Irlanda a fost populată la început de un grup de zei lacomi numiţi
formorieni, care solicitau două treimi din copiii născuţi în fiecare an.
Fenicienii şi cartaginenii practicau sacrificii umane pe scară largă, la fel ca
şi canaaniţii. În timpul războiului dintre Cartagina şi Roma, 200 de familii
nobile şi-au sacrificat fiii lui Baal (zeul fenician al soarelui, Bel sau Bil).
O altă temă comună este sacrificarea primului născut, de cele mai
multe ori a copiilor de sex masculin. În anumite triburi aborigene din
Australia, mamele obişnuiau să îşi ucidă şi să îşi mănânce primul copil,
pentru a se asigura astfel că vor mai putea avea şi alţi copii.
La fel procedau sciţii, poporul care a
adus în Europa multe din liniile genealogice şi ritualurile arienilor. Dovezi
ale sacrificiilor umane, îndeosebi ale copiilor, apar în toate locaţiile şi la
toate popoarele pe care le-am menţionat până acum în această carte,
inclusiv în Palatul din Knossos, în Creta. Cultul craniului aflat în centrul
ritualurilor a apărut de mai multe ori în povestea noastră, fiind practicat de
templieri, atestat la Rennes-de-Chateau şi regăsit din nou în iniţierile din
cadrul Societăţii Skull and Bones. Examinarea rămăşiţelor Omului din
Peking, cu o vechime estimată la circa un milion de ani, şi ale Omului din
Neanderthal, cu o vechime de circa 200.000 de ani, atestă că aceste
ritualuri erau practicate chiar şi în acele timpuri îndepărtate. Cultul
capului, care includea mâncarea creierului victimei, a devenit mai
complex în Ierihon, acum aproximativ 8000 de ani. Dovezi ale unor astfel
de ritualuri au fost găsite în cadrul religiei şintoiste din Japonia şi în China
antică. Anath, legendara soră a lui Baal, era ilustrată cu un brâu din capete
şi mâini tăiate, la fel ca şi zeiţa-mamă din Mexic.
Textele scrise din Egiptul antic descriu numeroase tipuri de torturi
şi sacrificii, care s-au răspândit apoi şi în alte culturi. Egiptenii obişnuiau
să îi sacrifice pe oamenii cu părul roşcat la mormântul lui Osiris, căci roşul
era considerat culoarea lui Set, versiunea egipteană a lui Satan. Anumite
ritualuri din epoca modernă povestite chiar de victimele supuse acestor
orori seamănă până la detaliu cu cele descrise în Cartea egipteană a
morţilor, incluzând până şi păstrarea inimii într-un vas. În Egipt, inimile
erau puse pe balanţe pentru a fi judecate de zeiţa Maat. Aceasta este
adevărata semnificaţie a femeii cu cununa din raze ale soarelui care ţine în
mână Balanţa Justiţiei, care apare în atâtea tribunale din lume. În
antichitate, fachirii brahmani din India şi din alte şcoli ale misterelor ştiau
foarte multe lucruri despre droguri, torturi rituale şi „magia” prin care
creau diverse halucinaţii. Hipnoza era de asemenea amplu folosită în
temple. Adoratorii demonului Bel/Baal/Nimrod din Canaan, Babilon şi
Fenicia practicau sacrificii umane, acte de canibalism şi crime ale copiilor
în numele lui Moloh sau Moleh, un aspect al lui Nimrod/Baal, ca parte
integrantă a ritualurilor lor religioase. Baal (Domnul sau Conducătorul),
zeul suprem al canaaniţilor şi fenicienilor, era considerat dătătorul de
viaţă, în timp ce Moloh era distrugătorul vieţii. Ambele zeităţi trebuiau
liniştite prin sacrificii umane. În timp, Baal sau Moloh a fost identificat de
romani cu Saturn.
Copiind ritualurile fenicienilor şi ale canaaniţilor, cartaginenii
aruncau copii în cinstea lui Baal, zeul soarelui şi al focului, în gropi
încinse modelate după chipul lui Baal/Moloh. Într-un sit arheologic din
apropierea oraşului modern Tunis s-au găsit 6000 de urne cu rămăşiţe
calcinate ale unor copii sacrificaţi. Vă reamintesc că aceste ritualuri sunt
aceleaşi cu cele practicate în epoca modernă de sataniştii Frăţiei, iar zeii
cărora li se închinau anticii sunt aceiaşi zei cărora li se închină astăzi
aceştia. Aşa se explică de ce au fost lăsaţi să ardă de vii copiii din Waco
într-un incendiu provocat de FBI şi de ATF (Biroul pentru Controlul
Băuturilor Alcoolice, Tutunului şi Armelor de Foc) – instituţii controlate
de satanişti – la data de 19 aprilie 1993. Aceiaşi oameni cu mintea bolnavă
sunt cei care au aruncat în aer clădirea James P. Murrah din Oklahoma, pe
data de 19 aprilie 1995. În timpul exploziei au murit de asemenea foarte
mulţi copii. Data de 19 aprilie corespunde unui ritual satanic legat de zeul
focului, Baal sau Moloh. Şi ce anume solicită Baal? Sacrificii de copii.
Waco şi Oklahoma nu au fost altceva decât sacrificii de copii aduse zeului
Baal/Moloh, exact la fel ca în ritualurile din antichitate. În mod similar,
aceşti oameni consideră războiul un ritual al vărsării de sânge, în timpul
căruia un număr inimaginabil de mare de oameni sunt ucişi şi mutilaţi, în
timp ce planeta se încarcă cu o energie emoţională negativă incredibil de
puternică. Reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni
se hrănesc cu această energie şi o utilizează pentru a se manifesta în
dimensiunea noastră. Dacă doriţi dovezi de necontestat că la Waco au fost
sacrificaţi copii, vă sugerez să priviţi caseta video intitulată: Waco:
regulile angajamentului. Vă asigur că nu veţi mai crede niciodată o altă
afirmaţie oficială. Numele rituale ale „demonilor” sunt aceleaşi în zilele
noastre ca şi în antichitate sau în Evul Mediu (în perioada templierilor).
Acest lucru este confirmat de numeroase victime care au supravieţuit
ritualurilor sataniste la care au fost supuse. Am o prietenă, terapeutul
britanic Vera Diamond, care lucrează de aproape 20 de ani cu victime ale
ritualurilor satanice şi ale programului de control al minţii. Iată ce
povesteşte aceasta:
„Cuvântul Satan este cel mai frecvent folosit, dar sunt
invocate şi alte nume de demoni, precum Bafomet şi Behemot.
Moleh (Moloh) pare să fie asociat îndeosebi cu mâncarea copiilor
mici, şi mai există unul, numit Choronzon. Aceştia par cu
deosebire implicaţi în sacrificarea copiilor mici”.
Choronzon provine de la Cronos, versiunea greacă a numelui
Nimrod. Potrivit legendei greceşti, Cronos şi-a înghiţit copiii imediat ce sau
născut, de teamă să nu fie învins mai târziu de ei. Cronos a fost cel mai
puternic dintre titani, numele grecesc pentru uriaşii care au rezultat din
încrucişarea reptilienilor cu „fiicele oamenilor”. Grecii se referă simbolic
la aceştia, numindu-i copii ai uniunii dintre cer (extratereştri) şi pământ
(oameni). Cronos a fost tatăl lui Zeus, care a supravieţuit numai pentru că
a fost ascuns de mama sa în faţa tatălui ucigaş de copii. Mai târziu, Zeus a
declanşat un război împotriva titanilor, inclusiv a tatălui său, pe care i-a
învins, după care a domnit ca Rege al Zeilor, dând naştere unei dinastii
care a continuat sacrificiile rituale ale copiilor.
Aceeaşi temă poate fi
regăsită în diferite culturi şi în diferite epoci. Canaaniţii-ebraicii erau
profund implicaţi în practica sacrificiilor umane şi de animale, oricât de
mult ar încerca să nege astăzi acest lucru istoricii lor. Sataniştii din
ierarhia „evreiască” modernă continuă să practice aceleaşi ritualuri, fără ca
marea majoritate a evreilor să ştie. Legendele despre sacrificarea copiilor
de către evreii fanatici în timpul Paştelui evreiesc par să aibă o bază reală
dacă ţinem seama de semnificaţia acestei sărbători. Aceasta nu are nimic
de-a face cu Dumnezeul care trece pe deasupra caselor evreilor,
neomorând decât primii născuţi ai egiptenilor. Această poveste este un
simbolism profund, pe care numai un iniţiat sau un cercetător bine
documentat îl pot înţelege. Anumite documente din secolele VIII şi VII
î.Ch. atestă că israeliţii îşi ardeau copiii în focuri sacrificiale aprinse în
Valea Ghehinonului, în afara Ierusalimului. Cum s-ar spune, copiii erau
„trecuţi prin foc1”, fiind sacrificaţi în onoarea lui Moloh-Baal. În Cartea
Leviticului există un verset care spune: „Nu trebuie să-ţi laşi sămânţa să
treacă prin focul lui Moloh”. La rândul lui, profetul Ieremia spune negru
pe alb: „Ei îşi ardeau fiii în foc şi îi ofereau ca ofrandă lui Baal”. Tot el
precizează: „Ei au construit locuri înalte în Tophet, aflat în Valea Hinnon,
pentru a-şi arde fiii şi fiicele în foc…” . Iată cum îl descrie pe Moloh John
Milton în Paradisul pierdut:
„Moloh, cumplitul rege, pătat de sânge
Rezultat din sacrificii umane şi de lacrimile părinţilor.
Ţipetele copiilor trecuţi prin foc, în onoarea idolului lor hidos,
Au rămas neauzite.
Templele evreilor erau în
realitate abatoare în care erau sacrificate şi ucise continuu animale. Priviţi
cum îşi ucid evreii animalele chiar şi în ziua de astăzi. Carnea nu este
considerată kosher decât dacă animalul a fost ucis prin tăierea gâtului şi
lăsat până când tot sângele s-a scurs din el. La fel procedează şi
musulmanii, care nu mănâncă decât carne halal. Liniile genealogice ale
Frăţiei au avut grijă ca vechile ritualuri să se păstreze nealterate, iar elita
conducătoare din zilele noastre sacrifică copii şi le bea sângele exact aşa
cum se proceda în antichitate. Credinţa şi cărţile sacre hinduse au fost duse
pe sub-continentul indian de către arienii din Munţii Caucaz, unul din
principalele centre ale extratereştrilor sau intra-tereştrilor şi ale
progeniturilor lor. De aceea, este inevitabil ca Vedele să conţină aceleaşi
referiri la sacrificiile aduse zeilor. Scrise în jur de 1400 î.Ch., Vedele
prezintă numele tuturor zeilor şi ale victimelor cele mai potrivite pentru
fiecare în parte. Chiar şi astăzi i se aduc ofrande umane zeiţei-mamă Kali,
consoarta zeului suprem Shiva, despre care s-a spus întotdeauna că se
hrăneşte cu carne de om. La templul lui Shiva din Tanjor era sacrificat în
fiecare zi de vineri un copil de sex masculin, până când practica a fost
oprită (teoretic) pe la jumătatea secolului al XIX-lea.
Asasinii, una din
cele mai vechi societăţi secrete din reţeaua Frăţiei, îşi omorau victimele
prin ritualuri complexe închinate lui Kali, a cărei imagine simbolică o
prezintă purtând o ghirlandă de cranii.
Copiii şi „tinerele fecioare” sunt folosiţi în aceste ritualuri
sacrificiale pentru că sataniştii şi stăpânii lor reptilieni doresc să utilizeze
energia lor pură, pre-puberă, pentru ei înşişi. Povestea „ritualurilor de
regenerare” mi-a fost relatată de nenumărate ori, atât de foşti satanişti cât
şi de victimele acestora sau de terapeuţi care lucrează cu aceste victime.
Satanistul mai vârstnic stă întotdeauna în centrul unui cerc de copii sau de
bebeluşi care sunt sacrificaţi, în timp ce el le absoarbe esenţa vitală,
regenerându-şi astfel corpul. Cel mai faimos satanist al lumii, Aleister
Crowley, asociat atât cu Winston Churchill cât şi cu naziştii, recomanda
sacrificiile umane şi a recunoscut că a sacrificat el însuşi copii. În cartea
sa, Teoria şi practica magiei, scrisă în anul 1929, el explică motivele care
justifică moartea rituală şi de ce băieţii foarte mici sunt victimele ideale:
„Magicienii din antichitate credeau că orice fiinţă vie
reprezintă un depozit de energie, care depinde cantitativ de
mărimea şi starea de sănătate a animalului, iar calitativ de mentalul
şi de caracterul său moral. Atunci când animalul moare, energia sa
este eliberată brusc. Cel care doreşte să facă o lucrare spirituală de
bună calitate trebuie să îşi aleagă victima cu cea mai mare atenţie,
astfel încât să obţină forţa cea mai pură şi mai puternică. Victima
cea mai perfectă cu putinţă este un copil de sex masculin, absolut
inocent şi înzestrat cu o inteligenţă nativă cât mai mare”.
Crowley adaugă într-o notă de subsol că potrivit jurnalului
satanistului Frater Perurabo, acesta a practicat acest sacrificiu ritual de 150
de ori pe an, între anii 1912-1928. Asta înseamnă că numai acel om a
sacrificat în total aproape 2500 de băieţi în acest interval de timp. Vă mai
întrebaţi ce se întâmplă cu milioanele, da, milioanele de copii care dispar
în fiecare an pretutindeni în lume, fără să se mai audă vreodată ceva de ei?
Şi nu i-am pus la socoteală pe cei care sunt crescuţi de mici direct pentru
acest scop, fără ca publicul să ştie vreodată ceva despre ei. Cred că
începeţi să vă convingeţi că estimările privind sacrificiile rituale anuale nu
sunt deloc exagerate. În esenţă, satanismul nu înseamnă altceva decât un
furt de energie şi de conştiinţă de la o altă persoană. În vremurile de
altădată era cunoscut prin expresia „răpirea sufletului”. Poate că vi se pare
că aceste ritualuri nu reprezintă decât o perversiune hidoasă, dar cei care le
practică ştiu foarte bine că nu atât ritualul contează, cât efectele sale.
Un
ritual nu reprezintă decât un instrument care conduce către un ţel: furtul
sau manipularea energiei. Sexul apare atât de frecvent în ritualurile
sataniste deoarece în momentul orgasmului se produce o explozie de
energie pentru care sataniştii şi reptilienii o pot absorbi cu uşurinţă.
Energia sexuală inspirată de iubire rezonează cu o vibraţie infinit mai
înaltă, motiv pentru care nu poate fi accesată de reptilieni. În schimb,
sexul practicat în timpul unui ritual sau sacrificiu satanic face ca explozia
de energie vitală să se producă pe o vibraţie foarte joasă, datorită intenţiei
care a stat la baza actului sexual, astfel încât energia rezonează perfect cu
frecvenţa reptiliană. Energiile astrologice generate constant de mişcarea
planetelor pe orbite, la care se adaugă ciclurile soarelui şi lunii, sunt
folosite de asemenea pentru a spori puterea ritualurilor. De pildă, sataniştii
au anumite zile în care îşi realizează ceremoniile cele mai importante. În
aceste zile sunt sacrificate un număr impresionant de victime, în special
copii. Câteva din cele mai importante date sunt: noaptea de 1/2 februarie,
Întâmpinarea Domnului; 21/22 martie, Echinocţiul de Primăvară; 30
aprilie/1 mai, Noaptea Walpurgiilor/Beltane; 21/22 iunie, solstiţiul de
vară; 31 iulie/1 august, Lammas, festivalul Marelui Sabat; 21/22
septembrie, echinocţiul de toamnă; 31 octombrie/1 noiembrie,
Samhain/Halloween; 21/22 decembrie, solstiţiul de iarnă sau Yule.
sunt expresia modernă a ritualurilor antice care includeau sacrificii umane
din Babilon şi din societăţile infiltrate de Frăţie: sumerienii, fenicienii,
hitiţii, egiptenii, canaaniţii şi popoarele acadiene (printre altele). De-a
lungul istoriei a existat o procesiune nesfârşită a aceloraşi ritualuri
închinate aceloraşi divinităţi, acest proces având o importanţă deosebită
inclusiv pentru iniţiaţii moderni ai Frăţiei.
Satanismul este doar un alt nume pentru adorarea unei forţe
negative, extrem de distrugătoare, căreia i s-au dat tot felul de nume de-a
lungul istoriei: Nimrod, Baal, Moloh sau Moleh, diavolul, Lucifer,
etc., etc. Satanismul perverteşte tot ce este pozitiv, la fel cum naziştii au
luat simbolul pozitiv al svasticii şi l-au inversat, pentru a simboliza astfel
un element negativ. În mod similar, sataniştii au inversat pentagrama şi
folosesc frecvent culoarea negru pentru a simboliza întunericul, de pildă în
aşa-numitele lor Mise Negre. Ei inversează în egală măsură simbolismul
culorii alb, care devine astfel pentru ei o culoare profund negativă.
Reţelele sataniste au fost create, sub diferite nume, de Frăţia Babiloniană,
care are nevoie de ele. Vă mai aduceţi aminte de relatările despre Privitori
şi despre urmaşii acestora, Nefilimii, care afirmau că aceştia obişnuiau să
bea sânge? Frăţia ştie că sângele conţine forţa vieţii. Băutul sângelui
menstrual a fost întotdeauna o caracteristică a liniilor genealogice
reptiliene, care au nevoie de sânge pentru a putea trăi în această
dimensiune. Sângele era cunoscut sub numele de Focul Stelar, esenţa
lunară a femeii. Ciclul menstrual al femeilor este guvernat de ciclurile
lunii, iar sângele conţine această energie. De aceea, se presupune că
ingredientele sale au capacitatea de a prelungi viaţa. În India, el era numit
soma, iar în Grecia ambrozie (conform anumitor cercetători). Aceste
băuturi erau considerate nectarul zeilor şi chiar erau – al zeilor reptilieni
care sunt genetic băutori de sânge. Pocalul sau cupa „Sfântului Graal”
simbolizează de asemenea pântecul feminin şi băutul sângelui menstrual,
fiind totodată un simbol al liniilor genealogice reptiliene „regale”. Sângele
menstrual era oferit elitei liniilor reptiliene „regale” de către preotese
fecioare, aceasta fiind originea unor expresii precum „Femeia Roşcată”
sau „Femeia Sacră” (la greci). Cuvântul grecesc care desemnează această
expresie, hierodulai, a fost tradus în engleză prin harlot (n.n. prostituată)
şi în germană prin hores, care stă la originea cuvântului whore (n.n. de
asemenea, prostituată). Însuşi cuvântul „ritual” provine de la această
practică (ritu = roşiatic), la fel ca şi cuvintele „rit” şi „roşu” (n.n. red în
limba engleză). Sângele menstrual este unul din motivele pentru care
culoarea roşie este atât de importantă pentru satanişti, dar şi pentru
folosirea culorii auriu de către liniile genealogice „regale”. Aurul este
metalul zeilor, dar pentru Anunnaki descrişi în Tăbliţele Sumeriene,
sângele menstrual era „aurul zeilor”.
Reptilienii şi liniile lor genealogice beau sânge pentru a obţine
forţa vitală a unei persoane, de care au nevoie pentru a putea exista în
această dimensiune. Atunci când beau sânge uman şi când mănâncă din
carnea unui om, ei îşi schimbă frecvent forma în reptilieni. Cel puţin, aşa
mi s-a povestit de către cei care au putut asista la acest proces. Băutul
sângelui este o caracteristică genetică a lor, iar o mare preoteasă sau „Zeiţă
Mamă” a Elitei, care a realizat asemenea ritualuri în faţa Frăţiei la cel mai
înalt nivel, mi-a povestit că fără acest sânge uman reptilienii nu şi-ar putea
păstra înfăţişarea de oameni în dimensiunea noastră. Numele actual al
femeii de care vorbesc este Arizona Wilder, dar înainte s-a numit Jennifer
Ann Green. Interesant mi s-a părut faptul că, din spusele ei, reptilienii
vânează toate popoarele ariene din univers, sângele rasei albe având o
importanţă cu totul specială pentru ei, dintr-un motiv sau altul, şi cu
deosebire cel al oamenilor cu părul blond şi ochii albaştri.
Satanismul are la bază o manipulare a conştiinţei şi a energiei.
Aceste ritualuri profund dezgustătoare creează un câmp de energie pe o
anumită frecvenţă de vibraţie, care permite unirea conştiinţei
participanţilor cu alte conştiinţe din regiunea inferioară a celei de-a patra
dimensiuni. Această dimensiune, cunoscută şi sub numele de astralul
inferior, rezonează – între altele – cu emoţiile inferioare precum teama,
vinovăţia, ura, etc. Atunci când un ritual se focalizează pe aceste emoţii,
aşa cum procedează satanismul, se creează o conexiune puternică între
conştiinţa participanţilor şi cea a reptilienilor din regiunea inferioară a
celei de-a patra dimensiuni. Aceştia sunt „demonii” invocaţi de aceste
ritualuri, de când a început această poveste sinistră, acum câteva mii de
ani. Iniţierea permite preluarea în posesiune a trupului iniţiatului de către
reptilieni. Liderii sataniştilor sunt reptilieni pur-sânge îmbrăcaţi în forme
umane. Ritualurile lor se produc invariabil în acele locuri unde există
vortexuri energetice, astfel încât teroarea, ororile şi ura create de ei să
pătrundă în reţeaua energetică a pământului şi să influenţeze câmpul
magnetic al planetei noastre. Ele reduc frecvenţa vibratorie şi afectează
gândirea şi comportamentul uman. Dacă veţi merge într-un loc în care se
ţin ritualuri satanice, veţi simţi imediat răutatea şi ura care plutesc în aer.
Acest „aer” este de fapt un câmp vibratoriu generat de formele-gând ale
sataniştilor. Nu întâmplător există expresii precum „o atmosferă veselă,
luminoasă sau plină de iubire”, sau invers „o atmosferă de ură şi
neîncredere”. Cu cât câmpul energetic al pământului este mai apropiat de
regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni, cu atât mai multă putere
au reptilienii asupra acestei lumi şi a locuitorilor ei. Satanismul nu este
doar o boală şi o perversiune. Principala sa premisă, din punctul de vedere
al Frăţiei, este controlul câmpului magnetic al pământului, adorarea şi
punerea la unison cu stăpânii lor reptilieni, sorbirea forţei vieţii victimelor
sacrificate şi asigurarea energiei necesare pentru reptilienii care se hrănesc
cu emoţiile inferioare ale oamenilor, în special cu teama. Aceste sacrificii
sunt literalmente sacrificii aduse „zeilor” reptilieni şi se petrec de mii de
ani. Sacrificarea în masă a populaţiei aztece în America Centrală şi a
atâtor alte popoare au avut drept scop asigurarea hranei pentru reptilienii
fizici şi pentru liniile genealogice care se hrănesc cu carne de om şi beau
sânge uman, dar şi a hranei subtile pentru reptilienii din regiunea
inferioară a celei de-a patra dimensiuni.
Phil Schneider, unul din
constructorii bazelor subterane din SUA, i-a spus scriitoarei şi
cercetătoarei Alex Christopher că atunci când copiii care lucrează ca sclavi
în aceste baze subterane ajung să nu mai reziste, ei sunt consumaţi pur şi
simplu de reptilieni. Aceştia preferă copiii mici, căci sunt mai puţin
contaminaţi ca adulţii. Greu de crezut, nu-i aşa? Sunt convins că vă vine să
spuneţi: „Prostii!”, căci cine este dispus să accepte un astfel de adevăr? Pe
de altă parte, dacă nu privim adevărul în faţă, cum l-am putea opri
vreodată?
De regulă, ritualurile satanice au loc noaptea, când câmpul
magnetic al pământului este mai stabil. În timpul zilei, particulele
încărcate cu energie ale vântului solar provoacă turbulenţe ale câmpului,
îngreunând conexiunea interdimensională. Câmpul devine cel mai stabil în
timpul eclipselor totale. Acestea au fost dintotdeauna momentele în care
popoarele native îşi ţineau ceremoniile de intrare în contact cu entităţile
din alte dimensiuni. Şamanii ştiu şi astăzi acest lucru. Ritualurile satanice
şi sacrificiile umane, în special ale copiilor, sunt practicate pe scară largă
la ora actuală de către cei mai faimoşi politicieni, oameni de afaceri,
proprietari de mas-media şi figuri din industria divertismentului.
Acest
lucru nu este deloc de mirare, dat fiind mediul din care provin. Aceste
ritualuri şi sacrificii umane au reprezentat întotdeauna fundamentul
„religiei” Frăţiei, încă din cele mai vechi timpuri. Aceasta îşi plasează apoi
prin manipulare iniţiaţii satanişti în poziţiile cheie ale vieţii politice,
economice, militare, medicale şi din media, dar şi în cele ale industriei
divertismentului. De aceea, proporţia sataniştilor în rândul acestor oameni
este mult mai ridicată decât în rândul populaţiei obişnuite. Mai mulţi
satanişti mi-au povestit că există politicieni de rang înalt care depind pur şi
simplu de sângele victimelor pe care le sacrifică, la fel ca de un drog, din
cauza adrenalinei produse în asemenea momente. Mi s-a spus că această
dependenţă este destul de frecvent întâlnită la satanişti, lucru care i-a făcut
pe mulţi specialişti în domeniul reptilienilor să creadă că aceasta este
substanţa de care au nevoie aceştia. Puzzle-ul începe să se contureze.
Tema sacrificiilor umane şi animale se regăseşte în întreaga istorie
a umanităţii, din cele mai vechi timpuri şi până astăzi. Ironia face ca ele să
fi fost practicate pe timpuri cu scopul de a prezerva viaţa, nu de a o
distruge. În antichitate exista convingerea că un sacrificiu adus zeilor va
potoli mânia acestora, salvând astfel viaţa majorităţii. Aceasta este o altă
origine a conceptului de „ţap ispăşitor”.
O altă tradiţie antică este sacrificarea regelui sau a
conducătorului pentru a linişti zeii. În aşa-numitul leagăn al civilizaţiei,
Africa de Nord şi Orientul Apropiat, de unde ne-au rămas documentele
referitoare la Anunnaki şi Privitori, sacrificiile umane, în special ale
copiilor, erau foarte frecvente. Ritualuri similare au fost practicate în
China, Roma, Africa, Asia, Grecia, America de Sud şi Mexic. Exemplul
aztecilor sacrificaţi în masă de dragul „zeilor” este poate cel mai faimos
între toate. Vă reamintesc de afirmaţia fostului preşedinte al Mexicului,
Miguel De La Madrid, care i-a spus sclavei CIA (supusă programului de
control al minţii) Cathy O’Brien că extratereştrii reptilieni au coborât pe
pământ şi şi-au creat trupuri umane pe care să le posede, în special în
rândul popoarelor ariene. Nu putem face o demarcaţie între reptilieni şi
sacrificiile umane. Scandinavii obişnuiau să îngroape copii de vii pentru a
opri epidemiile şi pentru a-l linişti pe marele zeu al Nordului Odin (Wodan
sau Woden la germani). Zeii din şcolile misterelor erau invariabil asociaţi
cu sacrificiile umane, tradiţie care s-a păstrat până astăzi prin intermediul
reţelei globale de societăţi secrete şi sataniste ale Frăţiei. Incaşii din Peru
obişnuiau să sacrifice copii, iar sacrificiile umane au fost practicate din
cele mai vechi timpuri în Europa. De pildă, druizii aveau un ritual de
îngropare a unui copil viu la temelia unei clădiri noi, sau de împrăştiere a
sângelui copilului pe fundaţia respectivă. Acelaşi ritual apare în multe
regiuni ale lumii. Legendele Sfântului Columba (porumbel, Semiramida)
afirmă că acest erou „creştin” le-a spus celorlalţi călugări că unul dintre ei
ar trebui înmormântat de viu la temelia unei mânăstiri noi ce urma să fie
construită pe insula scoţiană Iona (Soare), pentru a „sfinţi” solul. Un
anume Sfânt Oran s-a oferit voluntar, iar legenda spune că el a ajuns drept
în cer. Istoricul roman Tacit povesteşte că druizii considerau o datorie de
onoare să îşi stropească altarele cu sângele duşmanilor capturaţi. În plus,
ei obişnuiau să îşi consulte zeii citind în intestinele umane. Legende
similare există în Irlanda şi în Scoţia. Mitologia irlandeză afirmă că
Irlanda a fost populată la început de un grup de zei lacomi numiţi
formorieni, care solicitau două treimi din copiii născuţi în fiecare an.
Fenicienii şi cartaginenii practicau sacrificii umane pe scară largă, la fel ca
şi canaaniţii. În timpul războiului dintre Cartagina şi Roma, 200 de familii
nobile şi-au sacrificat fiii lui Baal (zeul fenician al soarelui, Bel sau Bil).
O altă temă comună este sacrificarea primului născut, de cele mai
multe ori a copiilor de sex masculin. În anumite triburi aborigene din
Australia, mamele obişnuiau să îşi ucidă şi să îşi mănânce primul copil,
pentru a se asigura astfel că vor mai putea avea şi alţi copii.
La fel procedau sciţii, poporul care a
adus în Europa multe din liniile genealogice şi ritualurile arienilor. Dovezi
ale sacrificiilor umane, îndeosebi ale copiilor, apar în toate locaţiile şi la
toate popoarele pe care le-am menţionat până acum în această carte,
inclusiv în Palatul din Knossos, în Creta. Cultul craniului aflat în centrul
ritualurilor a apărut de mai multe ori în povestea noastră, fiind practicat de
templieri, atestat la Rennes-de-Chateau şi regăsit din nou în iniţierile din
cadrul Societăţii Skull and Bones. Examinarea rămăşiţelor Omului din
Peking, cu o vechime estimată la circa un milion de ani, şi ale Omului din
Neanderthal, cu o vechime de circa 200.000 de ani, atestă că aceste
ritualuri erau practicate chiar şi în acele timpuri îndepărtate. Cultul
capului, care includea mâncarea creierului victimei, a devenit mai
complex în Ierihon, acum aproximativ 8000 de ani. Dovezi ale unor astfel
de ritualuri au fost găsite în cadrul religiei şintoiste din Japonia şi în China
antică. Anath, legendara soră a lui Baal, era ilustrată cu un brâu din capete
şi mâini tăiate, la fel ca şi zeiţa-mamă din Mexic.
Textele scrise din Egiptul antic descriu numeroase tipuri de torturi
şi sacrificii, care s-au răspândit apoi şi în alte culturi. Egiptenii obişnuiau
să îi sacrifice pe oamenii cu părul roşcat la mormântul lui Osiris, căci roşul
era considerat culoarea lui Set, versiunea egipteană a lui Satan. Anumite
ritualuri din epoca modernă povestite chiar de victimele supuse acestor
orori seamănă până la detaliu cu cele descrise în Cartea egipteană a
morţilor, incluzând până şi păstrarea inimii într-un vas. În Egipt, inimile
erau puse pe balanţe pentru a fi judecate de zeiţa Maat. Aceasta este
adevărata semnificaţie a femeii cu cununa din raze ale soarelui care ţine în
mână Balanţa Justiţiei, care apare în atâtea tribunale din lume. În
antichitate, fachirii brahmani din India şi din alte şcoli ale misterelor ştiau
foarte multe lucruri despre droguri, torturi rituale şi „magia” prin care
creau diverse halucinaţii. Hipnoza era de asemenea amplu folosită în
temple. Adoratorii demonului Bel/Baal/Nimrod din Canaan, Babilon şi
Fenicia practicau sacrificii umane, acte de canibalism şi crime ale copiilor
în numele lui Moloh sau Moleh, un aspect al lui Nimrod/Baal, ca parte
integrantă a ritualurilor lor religioase. Baal (Domnul sau Conducătorul),
zeul suprem al canaaniţilor şi fenicienilor, era considerat dătătorul de
viaţă, în timp ce Moloh era distrugătorul vieţii. Ambele zeităţi trebuiau
liniştite prin sacrificii umane. În timp, Baal sau Moloh a fost identificat de
romani cu Saturn.
Copiind ritualurile fenicienilor şi ale canaaniţilor, cartaginenii
aruncau copii în cinstea lui Baal, zeul soarelui şi al focului, în gropi
încinse modelate după chipul lui Baal/Moloh. Într-un sit arheologic din
apropierea oraşului modern Tunis s-au găsit 6000 de urne cu rămăşiţe
calcinate ale unor copii sacrificaţi. Vă reamintesc că aceste ritualuri sunt
aceleaşi cu cele practicate în epoca modernă de sataniştii Frăţiei, iar zeii
cărora li se închinau anticii sunt aceiaşi zei cărora li se închină astăzi
aceştia. Aşa se explică de ce au fost lăsaţi să ardă de vii copiii din Waco
într-un incendiu provocat de FBI şi de ATF (Biroul pentru Controlul
Băuturilor Alcoolice, Tutunului şi Armelor de Foc) – instituţii controlate
de satanişti – la data de 19 aprilie 1993. Aceiaşi oameni cu mintea bolnavă
sunt cei care au aruncat în aer clădirea James P. Murrah din Oklahoma, pe
data de 19 aprilie 1995. În timpul exploziei au murit de asemenea foarte
mulţi copii. Data de 19 aprilie corespunde unui ritual satanic legat de zeul
focului, Baal sau Moloh. Şi ce anume solicită Baal? Sacrificii de copii.
Waco şi Oklahoma nu au fost altceva decât sacrificii de copii aduse zeului
Baal/Moloh, exact la fel ca în ritualurile din antichitate. În mod similar,
aceşti oameni consideră războiul un ritual al vărsării de sânge, în timpul
căruia un număr inimaginabil de mare de oameni sunt ucişi şi mutilaţi, în
timp ce planeta se încarcă cu o energie emoţională negativă incredibil de
puternică. Reptilienii din regiunea inferioară a celei de-a patra dimensiuni
se hrănesc cu această energie şi o utilizează pentru a se manifesta în
dimensiunea noastră. Dacă doriţi dovezi de necontestat că la Waco au fost
sacrificaţi copii, vă sugerez să priviţi caseta video intitulată: Waco:
regulile angajamentului. Vă asigur că nu veţi mai crede niciodată o altă
afirmaţie oficială. Numele rituale ale „demonilor” sunt aceleaşi în zilele
noastre ca şi în antichitate sau în Evul Mediu (în perioada templierilor).
Acest lucru este confirmat de numeroase victime care au supravieţuit
ritualurilor sataniste la care au fost supuse. Am o prietenă, terapeutul
britanic Vera Diamond, care lucrează de aproape 20 de ani cu victime ale
ritualurilor satanice şi ale programului de control al minţii. Iată ce
povesteşte aceasta:
„Cuvântul Satan este cel mai frecvent folosit, dar sunt
invocate şi alte nume de demoni, precum Bafomet şi Behemot.
Moleh (Moloh) pare să fie asociat îndeosebi cu mâncarea copiilor
mici, şi mai există unul, numit Choronzon. Aceştia par cu
deosebire implicaţi în sacrificarea copiilor mici”.
Choronzon provine de la Cronos, versiunea greacă a numelui
Nimrod. Potrivit legendei greceşti, Cronos şi-a înghiţit copiii imediat ce sau
născut, de teamă să nu fie învins mai târziu de ei. Cronos a fost cel mai
puternic dintre titani, numele grecesc pentru uriaşii care au rezultat din
încrucişarea reptilienilor cu „fiicele oamenilor”. Grecii se referă simbolic
la aceştia, numindu-i copii ai uniunii dintre cer (extratereştri) şi pământ
(oameni). Cronos a fost tatăl lui Zeus, care a supravieţuit numai pentru că
a fost ascuns de mama sa în faţa tatălui ucigaş de copii. Mai târziu, Zeus a
declanşat un război împotriva titanilor, inclusiv a tatălui său, pe care i-a
învins, după care a domnit ca Rege al Zeilor, dând naştere unei dinastii
care a continuat sacrificiile rituale ale copiilor.
Aceeaşi temă poate fi
regăsită în diferite culturi şi în diferite epoci. Canaaniţii-ebraicii erau
profund implicaţi în practica sacrificiilor umane şi de animale, oricât de
mult ar încerca să nege astăzi acest lucru istoricii lor. Sataniştii din
ierarhia „evreiască” modernă continuă să practice aceleaşi ritualuri, fără ca
marea majoritate a evreilor să ştie. Legendele despre sacrificarea copiilor
de către evreii fanatici în timpul Paştelui evreiesc par să aibă o bază reală
dacă ţinem seama de semnificaţia acestei sărbători. Aceasta nu are nimic
de-a face cu Dumnezeul care trece pe deasupra caselor evreilor,
neomorând decât primii născuţi ai egiptenilor. Această poveste este un
simbolism profund, pe care numai un iniţiat sau un cercetător bine
documentat îl pot înţelege. Anumite documente din secolele VIII şi VII
î.Ch. atestă că israeliţii îşi ardeau copiii în focuri sacrificiale aprinse în
Valea Ghehinonului, în afara Ierusalimului. Cum s-ar spune, copiii erau
„trecuţi prin foc1”, fiind sacrificaţi în onoarea lui Moloh-Baal. În Cartea
Leviticului există un verset care spune: „Nu trebuie să-ţi laşi sămânţa să
treacă prin focul lui Moloh”. La rândul lui, profetul Ieremia spune negru
pe alb: „Ei îşi ardeau fiii în foc şi îi ofereau ca ofrandă lui Baal”. Tot el
precizează: „Ei au construit locuri înalte în Tophet, aflat în Valea Hinnon,
pentru a-şi arde fiii şi fiicele în foc…” . Iată cum îl descrie pe Moloh John
Milton în Paradisul pierdut:
„Moloh, cumplitul rege, pătat de sânge
Rezultat din sacrificii umane şi de lacrimile părinţilor.
Ţipetele copiilor trecuţi prin foc, în onoarea idolului lor hidos,
Au rămas neauzite.
Templele evreilor erau în
realitate abatoare în care erau sacrificate şi ucise continuu animale. Priviţi
cum îşi ucid evreii animalele chiar şi în ziua de astăzi. Carnea nu este
considerată kosher decât dacă animalul a fost ucis prin tăierea gâtului şi
lăsat până când tot sângele s-a scurs din el. La fel procedează şi
musulmanii, care nu mănâncă decât carne halal. Liniile genealogice ale
Frăţiei au avut grijă ca vechile ritualuri să se păstreze nealterate, iar elita
conducătoare din zilele noastre sacrifică copii şi le bea sângele exact aşa
cum se proceda în antichitate. Credinţa şi cărţile sacre hinduse au fost duse
pe sub-continentul indian de către arienii din Munţii Caucaz, unul din
principalele centre ale extratereştrilor sau intra-tereştrilor şi ale
progeniturilor lor. De aceea, este inevitabil ca Vedele să conţină aceleaşi
referiri la sacrificiile aduse zeilor. Scrise în jur de 1400 î.Ch., Vedele
prezintă numele tuturor zeilor şi ale victimelor cele mai potrivite pentru
fiecare în parte. Chiar şi astăzi i se aduc ofrande umane zeiţei-mamă Kali,
consoarta zeului suprem Shiva, despre care s-a spus întotdeauna că se
hrăneşte cu carne de om. La templul lui Shiva din Tanjor era sacrificat în
fiecare zi de vineri un copil de sex masculin, până când practica a fost
oprită (teoretic) pe la jumătatea secolului al XIX-lea.
Asasinii, una din
cele mai vechi societăţi secrete din reţeaua Frăţiei, îşi omorau victimele
prin ritualuri complexe închinate lui Kali, a cărei imagine simbolică o
prezintă purtând o ghirlandă de cranii.
Copiii şi „tinerele fecioare” sunt folosiţi în aceste ritualuri
sacrificiale pentru că sataniştii şi stăpânii lor reptilieni doresc să utilizeze
energia lor pură, pre-puberă, pentru ei înşişi. Povestea „ritualurilor de
regenerare” mi-a fost relatată de nenumărate ori, atât de foşti satanişti cât
şi de victimele acestora sau de terapeuţi care lucrează cu aceste victime.
Satanistul mai vârstnic stă întotdeauna în centrul unui cerc de copii sau de
bebeluşi care sunt sacrificaţi, în timp ce el le absoarbe esenţa vitală,
regenerându-şi astfel corpul. Cel mai faimos satanist al lumii, Aleister
Crowley, asociat atât cu Winston Churchill cât şi cu naziştii, recomanda
sacrificiile umane şi a recunoscut că a sacrificat el însuşi copii. În cartea
sa, Teoria şi practica magiei, scrisă în anul 1929, el explică motivele care
justifică moartea rituală şi de ce băieţii foarte mici sunt victimele ideale:
„Magicienii din antichitate credeau că orice fiinţă vie
reprezintă un depozit de energie, care depinde cantitativ de
mărimea şi starea de sănătate a animalului, iar calitativ de mentalul
şi de caracterul său moral. Atunci când animalul moare, energia sa
este eliberată brusc. Cel care doreşte să facă o lucrare spirituală de
bună calitate trebuie să îşi aleagă victima cu cea mai mare atenţie,
astfel încât să obţină forţa cea mai pură şi mai puternică. Victima
cea mai perfectă cu putinţă este un copil de sex masculin, absolut
inocent şi înzestrat cu o inteligenţă nativă cât mai mare”.
Crowley adaugă într-o notă de subsol că potrivit jurnalului
satanistului Frater Perurabo, acesta a practicat acest sacrificiu ritual de 150
de ori pe an, între anii 1912-1928. Asta înseamnă că numai acel om a
sacrificat în total aproape 2500 de băieţi în acest interval de timp. Vă mai
întrebaţi ce se întâmplă cu milioanele, da, milioanele de copii care dispar
în fiecare an pretutindeni în lume, fără să se mai audă vreodată ceva de ei?
Şi nu i-am pus la socoteală pe cei care sunt crescuţi de mici direct pentru
acest scop, fără ca publicul să ştie vreodată ceva despre ei. Cred că
începeţi să vă convingeţi că estimările privind sacrificiile rituale anuale nu
sunt deloc exagerate. În esenţă, satanismul nu înseamnă altceva decât un
furt de energie şi de conştiinţă de la o altă persoană. În vremurile de
altădată era cunoscut prin expresia „răpirea sufletului”. Poate că vi se pare
că aceste ritualuri nu reprezintă decât o perversiune hidoasă, dar cei care le
practică ştiu foarte bine că nu atât ritualul contează, cât efectele sale.
Un
ritual nu reprezintă decât un instrument care conduce către un ţel: furtul
sau manipularea energiei. Sexul apare atât de frecvent în ritualurile
sataniste deoarece în momentul orgasmului se produce o explozie de
energie pentru care sataniştii şi reptilienii o pot absorbi cu uşurinţă.
Energia sexuală inspirată de iubire rezonează cu o vibraţie infinit mai
înaltă, motiv pentru care nu poate fi accesată de reptilieni. În schimb,
sexul practicat în timpul unui ritual sau sacrificiu satanic face ca explozia
de energie vitală să se producă pe o vibraţie foarte joasă, datorită intenţiei
care a stat la baza actului sexual, astfel încât energia rezonează perfect cu
frecvenţa reptiliană. Energiile astrologice generate constant de mişcarea
planetelor pe orbite, la care se adaugă ciclurile soarelui şi lunii, sunt
folosite de asemenea pentru a spori puterea ritualurilor. De pildă, sataniştii
au anumite zile în care îşi realizează ceremoniile cele mai importante. În
aceste zile sunt sacrificate un număr impresionant de victime, în special
copii. Câteva din cele mai importante date sunt: noaptea de 1/2 februarie,
Întâmpinarea Domnului; 21/22 martie, Echinocţiul de Primăvară; 30
aprilie/1 mai, Noaptea Walpurgiilor/Beltane; 21/22 iunie, solstiţiul de
vară; 31 iulie/1 august, Lammas, festivalul Marelui Sabat; 21/22
septembrie, echinocţiul de toamnă; 31 octombrie/1 noiembrie,
Samhain/Halloween; 21/22 decembrie, solstiţiul de iarnă sau Yule.
Ritualurile de magie neagră cunoscute sub numele de satanism sunt expresia...
cocoon.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
O zi plina-ochi de pace, va ureaza cristian_kinetoterapy.....si tot ceva doriti in viata.. Doresc ca fiecare sa poata posta liber cu conditia pastrari bunului simt si fara postari xenofobe si rasiste. Cu totii suntem copii Divinitatii.